Marian Ioan - Previziune á la Alvin

 

Previziune á la Alvin

Marian Ioan

31 Iulie 2024

 

Circulă pe net și a ajuns și la mine un material cu niște previziuni ale unui cetățean numit Alvin și mai nu știu cum. Se zice că acest Alvin ne spune cum va fi peste vreo 40 de ani. Se mai zice că toate previziunile anterioare ale lui Alvin s-au adeverit, car’va’zică și ce a prevăzut acuma că se va întâmpla în următorii 40 de ani se va împlini.

 

N-am studiat previziunile lui Alvin, nu știu dacă s-a referit și la meleagurile astea pe care, cândva, locuiau români, dar am eu curaj să prevăd. Mă ajută chiar românii și, de ceva timp, și ucrainencele care ocupă toate tramvaiele cu care circul eu, de parcă m-ar pândi când mă urc și atunci năvălesc și ele.

 

Într-o vreme, pe aceste meleaguri, se vorbea limba română. Era limba reprezentativă pentru locuitorii acestor meleaguri.

 

De o bună bucată de timp, limba română a fost înlocuită chiar de români cu limba romgleză, limba română fiind scoasă din circuitul internațional chiar de cei pe care românii i-au ales să-i reprezinte… Și, îi reprezintă bine căci, într-adevăr, românii nu mai au o limbă proprie.

 

După maniera în care se comportă cei aleși de români în relația cu Ucraina, după tratatele semnate de întâiul ales al românilor în profund dispreț față de cei pe care-I reprezintă, îndrăznesc a prevedea că, peste cei 40 de ani ai lui Alvin, pe aceste meleaguri se va vorbi limba romamerineană. Probabil, din limba română se vor păstra „Da, șefu!”, „Săru’mâna șefu!”, iar în rest se vor folosi numai cuvinte din limbile „americană” și din ucraineană.

 

Nu știu cât de tare crede Alvin în previziunile lui, dar eu am curaj să fac pariu că așa se va întâmpla cu limba locuitorilor acestor meleaguri, peste 40 de ani. Cu un mic amendament. Nu se pot înscrie la pariu copiii din anii ăștia, pentru că ăștia, săracii, nici n-au mai apucat limba română, ci numai romgleza, deci ei nu vor putea sesiza evoluția prevăzută de mine. Și nici cei tineri. Doar cei maturi, care au crescut în limba română, au făcut școala în limba română și mai târziu s-au dat și ei după șefi și au trecut pe romgleză, iar până la termenul pariului, o vor da și pe ucraineană, că-i vor obliga toate tratatele și angajamentele asumate de conducătorii pe care și i-au ales.

 

Nota redacție

„Schimbările din viață ajută viitorul să ne invadeze prezentul” (Alvin Toffler)

 

 „O nouă civilizaţie este pe cale de apariţie în vieţile noastre, şi peste tot oamenii orbi încearcă s-o oprească. Această civilizaţie nouă aduce cu sine noi tipuri de familie, alte stiluri de muncă, de iubire şi de viaţă, o nouă economie, noi conflicte politice şi, dincolo de toate acestea o conştiinţă modificată. Elemente ale acestei civilizaţii noi există de pe acum. Milioane de oameni îşi acordă vieţile cu ritmurile de mâine. Alţii, îngroziţi de viitor, preferă fuga disperată şi zadarnică în trecut şi încearcă să restabilească lumea muribundă care le-a dat naştere. Zorile acestei noi civilizaţii sunt cel mai exploziv fenomen din cursul vieţilor noastre.” (Alvin Toffler, „Al treilea val”, 1980)

 

Atunci când au fost lansate de „Toffler Associates”, În 2010, Previziunile lui Alvin Toffler pentru următorii 40 de ani au făcut înconjurul internetului:

 

- femeile vor dispune de o putere de decizie fără precedent, vor ocupa tot mai multe posturi importante, procentul femeilor aflate în posturi de conducere urmând să atingă un nivel de neimaginat;

 

- migraţia musulmană către Occident se va amplifica, iar mersul la birou nu va mai fi de actualitate;

 

- multe dintre previziunile lui Alvin Toffler, referitoare la rapiditatea transmiterii de informaţii, acceptarea mariajelor homosexuale şi accelerarea ritmului de producere a catastrofelor ecologice, s-au adeverit în anii care au urmat;

 

- Africa de Sud va beneficia de o creştere economică susţinută, în timp ce Orientul Apropiat va deveni „un amestec de religii, mişcări religioase şi etnii”, se afirmă în studiul realizat de Toffler Associates, un cabinet de consultanţă înfiinţat de scriitorul şi futurologul american Alvin Toffler;

 

- Alvin Toffler a declarat că ştiinţa şi tehnologia se vor dezvolta într-un ritm atât de rapid, încât cei mai mulţi oameni nu vor putea să „digere” acest aflux de informaţii şi vor fi tentaţi să se „deconecteze” de la acest ritm de viaţă mult prea trepidant;

 

- pentru următoarele patru decenii, Alvin Toffler afirmă că un număr tot mai mare de oameni îşi vor cultiva propriile legume şi îşi vor produce singuri alimentele, pentru a depinde tot mai puţin de marii producători şi distribuitori din industria alimentară;

 

- internetul de mare viteză va deveni o veritabilă normă în domeniu, iar videoconferinţele, devenite deja o practică curentă în zilele noastre, le vor permite angajaţilor din viitor să nu mai meargă la birou şi să lucreze din orice colţ din lume;

 

- doar câteva ţări vor mai fi considerate în viitor „state poliţieneşti” - în principal Coreea de Nord şi Iran;

 

- China îşi va consolida statutul de putere economică majoră, se va alia cu Brazilia şi cu India pentru a influenţa ratele de schimb ale monedelor, dar şi cu Venezuela şi cu câteva state africane pentru a-şi asigura necesarul energetic;

 

- Statele Unite ale Americii vor depinde de China pentru a se aproviziona cu şapte metale rare, indispensabile pentru fabricarea unor bunuri de larg consum, dar şi a unor dispozitive şi produse specifice, precum radarele, armamentul, instalaţiile eoliene şi automobilele hibrid;

 

- dezvoltarea unor forme alternative de energie va crea „perdanţi într-o lume post-hidrocarburi”, precum Arabia Saudită, Iran, Irak, câteva state din zona Golfului Persic, dar şi Rusia şi Venezuela;

 

- Creştinismul se va extinde în ţările din emisfera sudică, iar musulmanii vor emigra în număr mare către ţările din Occident;

 

- schimbările climatice vor genera o serie de conflicte, iar topirea gheţarilor va conduce la descoperirea unor noi zăcăminte minerale şi petroliere. Creşterea nivelului apelor mărilor şi oceanelor va provoca o deplasare masivă a populaţiei din zonele de coastă;

 

- fenomenul de îmbătrânire a populaţiei va conduce la creşterea de patru ori pe plan mondial a cheltuielilor totale cu pensiile şi cu îngrijirile acordate persoanelor în vârstă, iar sistemul american al asigurărilor de sănătate va înceta să existe în forma sa actuală;

 

- Rapiditatea cu care vor fi transmise informaţiile va determina omenirea să intre în era „petabyte-ului”, o unitate de măsură de stocare şi de putere informatică superioară deja mult uzitatului gigabyte.

 

---------------------------------------

Surse:

- en.wikipedia.org/wiki/Alvin_Toffler

- „The New York Times”

- Alvin Toffler – „Al treilea val” – Ed. Antet şi LUCMAN

- Alvin Toffler – „Şocul viitorul”, Ed. Politică, 1973

- Alvin Toffler – „Puterea în mişcare”, Ed. Antet

- www.academia.edu

- www.historia.ro

- www. evz.ro

- articol „Alvin Toffler şi Al Treilea Val” - Marcel Gherman

Ioan Scurtu - Relațiile partidelor istorice cu Mareșalul Ion Antonescu (1)

 

Relațiile partidelor istorice cu Mareșalul Ion Antonescu (1)

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.Ş.R.

31 Iulie 2024

 

Numit la 6 septembrie 1940 în funcția de „președinte al Consiliului de Miniștri, cu depline puteri pentru conducerea statului”, generalul Ion Antonescu a  avut ca obiectiv principal refacerea granițelor României din decembrie 1918. A văzut posibilă refacerea graniței de Est prin alianța cu cel de-Al Treilea Reich. Prilejul s-a ivit la 22 iunie 1941, când Germania a atacat Uniunea Sovietică. În Ordinul de zi, generalul Antonescu preciza: „Ostași! Vă ordon, treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și Miazănoapte. Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului  pe frații voștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre”.

 

Liderii celor două partidele istorice - Partidul Național-Țărănesc și Partidul Național-Liberal - au susținut această decizie. La 6 iulie 1941, Iuliu Maniu i-a transmis generalului Antonescu: „Acolo unde fâlfâie steagul țării, acolo bate și acolo trebuie să bată inima fiecărui român”. Peste 10 zile îi scria: „Opinia publică românească urmărește cu mare însuflețire acțiunea militară condusă de dvs pentru dezrobirea provinciilor cotropite de străini” [1]. În mod simbolic, vicepreședinții celor două partide, Gheorghe I. Brătianu și Ion Mihalache, au îmbrăcat haina militară. La 27 iulie a fost publicat comunicatul oficial privind eliberarea Basarabiei, precizându-se că „trupele germano-române au înaintat adânc dincolo de Nistru”. Ca urmare, cei doi lideri politici s-au întors în viața civilă.

 

În „Monitorul oficial” din 24 august 1941 a apărut următorul decret regal: „Art. 1 Pentru servicii aduse Patriei și tronului pe câmpul de bătaie  în conducerea războiului nostru pentru dezrobirea hotarelor de Răsărit, generalul de armată Ion Antonescu, Conducătorul statului român  și Comandantul de căpetenie al armatei, se înalță, pe ziua de 22 august 1941, la demnitatea de mareșal al României”.

 

Concordia dintre conducătorul statului și liderii partidelor istorice a durat mai puțin de două luni, după care relațiile au intrat pe făgașul confruntărilor, generate de concepțiile și atitudinile divergente privind orgnizarea și evoluția  statului român. Mareșalul Antonescu a menținut în vigoare decretul din 30 martie 1938 potrivit căruia toate asociațiile, grupările  sau partidele politice erau dizolvate, dar  cele două partide istorice - Partidul Național-Țărănesc și Partidul Național-Liberal - și-au continuat activitatea în limite foarte restrânse.

 

Ion Antonescu declara: „În politica internă reprezint un regim de autoritate, iar în politica externă sunt și rămân alături de Puterile Axei”. Își exprima convingerea că „interesele actuale și cele permanente ale României pot fi servite numai cu o asemenea orientare” [2].

 

Primindu-l pe dr. N. Lupu în ziua de 8 decembrie 1941, Ion Antonescu i-a spus că punctul de vedere al P.N.Ț. era „logic cu poziția d-voastră cunoscută în materie de politică externă, de prietenie față de anglo-americani. Vă înțeleg și de aceea nu mă supăr. Vă rog să procedați și d-voastră la fel față de mine. Eu sunt convins că d-voastră vă înșelați complet în ce privește sfârșitul războiului” [3].

 

Partidele istorice, prin însăși rațiunea lor de a fi, susțineau regimul democratic. Iuliu Maniu îi  scria lui Antonescu în iulie 1941: „socotesc că am datoria să dau expresiune  convingerilor mele și ale opiniei publice, atât de mult frământată,  și fiindcă îmi lipsesc toate celelalte mijloace, parlament, presă și adunări publice, sunt nevoit să vă deranjez  pe dv. , ca nu cumva mai târziu să fiu făcut vinovat  de reticiențe, de echivoc, sau de lipsă de vigilență, atât de necesare în vremuri ca cele de azi” [4].

 

Situația internă a acestor partide era delicată, întrucât ambii lideri aveau în 1941 o vârstă înaintată: Iuliu Maniu - 68 de  ani, C. I. C Brătianu -  75. Iuliu Maniu se bucura de autoritate în partid, având „depline puteri” acordate de Comitetul Central Executiv în noiembrie 1937. El se consulta cu câțiva membri ai Biroului PNȚ: Ion Mihalache, Mihai Popovici, dr. N. Lupu, Ghiță  Popp, Mihai Popovici, Ioan Hudiță ș.a. Aceștia țineau legătura cu președinții organizațiilor județene, cărora le transmitea „Buletinul” editat la București în care era prezentată  poziția partidului față de evenimentele interne și internaționale.

 

La mai multe întâlniri s-a discutat despre revenirea în PNȚ a celor care au colaborat cu regimul  lui Carol al II-lea (Mihai Ralea, Mihail Ghelmegeanu, Victor Jinga), dar Iuliu Maniu a fost categoric împotriva „trădătorilor”. Deseori, liderii PNȚ apăreau și în public: serveau împreună masa la restaurant, participau la  sărbătorirea zilei de naștere sau a numelui unui fruntaș al partidului etc  Uneori se întâlneau la clubul (sediul) central din strada Clemenceau, ca de exemplu în zilele de 25 -26 septembrie 1941, cu șefii de  organizații din Basarabia și nordul Bucovinei [5], sau în iulie – septembrie 1943 când, sub președinția lui Iuliu Maniu, au avut loc discuții cu șefii de culori (sectoare) din București și din provinciile istorice – vechiul Regat, Basarabia, Dobrogea, Bucovina, Transilvania și Banat [6].

 

În PNL situația era mai fluidă. Constantin I. C. Brătianu, cu o sănătate tot mai șubredă, stăpânea cu greu  situația, iar disputele interne erau frecvente. Dar nu i se găsea un înlocuitor: Gheorge Tătărescu fusese exclus din partid în martie 1938; Gheorghe Brătianu  nu era agreat de bătrânii liberali pentru că în 1930 părăsise partidul sprijinindu-l pe Carol al II-lea și revenise în ianuarie 1938; unii evocau numele lui  Vintilică (Vintilă) V. Brătianu, fiul lui Vintilă Brătianu, dar acesta era pe front, unde s-a remarcat prin acte de curaj, fiind decorat cu „Virtutea aeronautică”. Cert este că puternicul PNL din vremea lui Ion I.C. Brătianu nu mai avea o coeziune internă și se plasa la remorca PNȚ. Iuliu Maniu spunea colaboratorilor săi că „Dinu Brătianu este șeful legal al partidului ” și pe „escrocul și nemernicul Tătărescu noi trebuie să-l împiedicăm cu orice preț” să preia conducerea PNL [7].

 

Relațiile politice dintre mareșalul Antonescu și liderii celor două partide istorice s-au desfășurat într-o atmosferă civilizată, dar nu au lipsit și momente tensionate. Mareșalul a  răspuns la scrisorile și memoriile semnate „Constantin I.C. Brătianu, președintele Partidului Național-Liberal, și Iuliu Maniu, președintele Partidului Național-Țărănesc”, deși partidele politice erau interzise. I-a primit pe liderii celor două partide și a ascultat observațiile lor. În octombrie 1941, mareșalul nota: „sunt unii care nu mă admit, nu cred în victorie, nu vor să vadă realitățile. Speră în revenirea la vechile sisteme; nu am stupida vanitate că am realizat unanimitatea adeziunilor și aprobărilor  și am lucida certitudine a ceea ce mă așteaptă și pe mine ca și pe alții, de la Miltiade, Socrate și Demostene până la Clemenceau”. Mareșalul era convins că în politică „nu se poate merge pe o singură mână”, că trebuia să existe o alternativă și evoca chemarea la guvern a lui Alexandru Marghiloman, pentru a urma o altă linie politică în martie 1918, față de cea promovată de Ion I.C. Brătianu. În cadrul  discuției avute cu dr. N. Lupu la 9 noiembrie 1941, Ion Antonescu i-a sugerat: „Spune, domnule doctor, domnului Maniu că eu sunt tot așa de bun român ca și el și că vreau binele acestei țări, ca și dânsul” [8].

 

La întâlnirea Hitler-Antonescu din 12-13 aprilie 1943, führerul a prezentat „dosarul Maniu” cu acțiunile ostile continuării războiului. Mareșalul a afirmat că era vorba despre „niște intrigi”, dar Hitler a citat foarte multe date privind contactele acestuia la Madrid, Berna, Londra, Lisabona afirmând că dacă astfel de fapte s-ar fi petrecut în Germania, respectivul ar fi fost imediat arestat. Antonescu a fost pus în situația de a-l apăra pe adversarul său politic, afirmând că Maniu „e privit de poporul român ca o personalitate istorică și are, mai ales în rândul țărănimii, o deosebită autoritate, iar acțiunea împotriva sa ar face din el un adevărat martir” [9].

 

De fiecare dată, mareșalul le reproșa că situația dezastruoasă în care ajunsese România în vara anului 1940 se datora partidelor politice, iar el și-a asumat răspunderea, în timp ce liderii celor două partide au refuzat să-i dea concursul. Iuliu Maniu a criticat hotărârea lui Ion Antonescu de a organiza distinct cele două provincii istorice ca guvernorate și argumentele folosite, exprimându-ți nemulțumirea că s-a recurs la un decret de anexiune: „Basarabia și Bucovina s-au contopit cu Regatul României pe baza autodeterminării, cu 23 de ani înainte, prin hotărârile de unire aduse de adunările naționale. Pentru ce trebuie acum un nou decret de anexiune, care dă o altă înfățișare bazei de drept a unirii celor două provincii cu patria mamă?” Liderul național-țărănist îi atrăgea atenția că: „În dreptul public internațional trebuie folosite expresii precise, aplicate în sensul lor bine stabilit științificește, altfel se pot întâmpla răstălmăciri  și confuzii păgubitoare pentru unitatea statului. Basarabia și Bucovina sunt teritorii românești  de facto și de jure  și nu este permis să dăm alt titlu de drept ocârmuirii românești” [10].

 

Pentru a risipi orice bănuială că cele două partide istorice ar colabora cu regimul Antonescu, liderii acestora au declinat toate invitațiile de a participa la festivitățile oficiale din 27 martie desfășurate la Chișinău, cu cu participarea mareșalului Antonescu prin care s-au marcat cei 25 de ani de la unirea Basarabiei. Istoricul Gheorghe Brătianu (liberal) a publicat în ziarul „Curentul” un articol privind drepturile naționale ale României asupra Basarabiei.

 

La împlinirea a 25 de ani de la unirea Transilvaniei cu România, în „Universul”, cel mai răspândit ziar de atunci, a apărut, pentru prima dată, după februarie 1938, fotografia lui Iuliu Maniu, alături de cele ale regelui Ferdinand, Ion I.C. Brătianu și Take Ionescu, cu mențiunea: „unul dintre oamenii mari cărora România le datorează mulțumiri”. La slujba din 1 decembrie, desfășurată în Biserica Albă de pe Calea Victoriei, a participat și Iuliu Maniu, prilej cu care s-a desfășurat „o demonstrație, în sprijinul său. Circulația în împrejurimi a fost oprită pentru mult timp, iar poliția n-a încercat să intervină” [11].

 

La 4 iunie 1944, Asocația Refugiaților Ardeleni a comemorat 50 de ani de la condamnarea memorandiștilor, la festivitate participând și conducerea PNȚ, în frunte cu Iuliu Maniu, și ai PNL (Alexandru Lapedatu). Antonescu a primit o notă informativă în care se scria  că un vorbitor ar fi afirmat: în 1940, „singuri Dinu Brătianu și Iuliu Maniu au avut curajul să ceară ca România să nu fie dezmembrată”. Pe acea notă, mareșlalul a scris: „La Arhiva personală, pentru cercetătorul de mai târziu a moravurilor de care anumiți ticăloși exploatatori ai naivității maselor continuă să le pratice”.

 

Cele două partide istorice făceau o opoziție „epistolară” în timp ce mareșalul Antonescu, concentrat asupra evoluției frontului, lua decizii importante privind situația internă. Pe fondul reintegrării Basarabiei și nordului Bucovinei la România și a cuceririi Odesei, guvernul a organizat la 9 noiembrie 1941, un referendum prin care cetățenii trebuiau să se pronunțe dacă aprobă ”actele dezrobitoare ale mareșalului Antonescu” și-i dădeau „încredințarea” să îndeplinească în continuare politica sa. Într-o scrisoare adresată mareșalului la 8 noiembrie, Iuliu Maniu afirma că „Partidul Național-Țărănesc nu poate lua parte la plebiscitul organizat de dv  în plin război, sub stare de asediu, ale cărei constrângeri exclud posibilitatea exprimării libere a voinței obștești” [12]. Plebiscitul a durat trei zile, iar rezultatul nu putea fi decât favorabil. Au răspuns Da 3.446.957 cetățeni, 64 au votat „Nu” și 30 s-au abținut.

 

Conform tradiției, opoziția critica activitatea guvernului și prezenta o imagine negativă, chiar cartastrofală a României. De exemplu, în mai multe memorii adresate mareșalului Antonescu,  C. I. C. Brătianu afirma că populația se zbate în foamete și săracie, nu avea lemne cu care să se încălzescă. Pe un raport din 12 aprilie 1942, primit de la Ministerul de Interne privind discuțiile purtate de liderii partidelor istorice, Antonescu a scris: „Lasă-i să trăncănească. Ei au dărâmat țara și eu muncesc să o reconstruiesc/…/ Ne vom răfui odată cu cifre în public”.

 

Momentul s-a ivit după ce C.I.C. Brătianu i-a trimis o nouă scrisoare plină de acuzații grave. Nu a făcut-o public, ci tot în mod personal. Antonescu i-a transmis un răspuns la 29 octombrie 1942 de 125 de  pagini [13]. A început cu un șir de acuzații la adresa guvernelor din timpul partidelor politice, care au condus „la catastrofa din 1940”. Ar fi trebuit să-i aducă „la bara justiției pe toți vinovații de catastrofa morală și politică a țării, printre care sunteți, în primul rând și dv.”, dar n-a făcut-o „fiindcă nu am vrut să ațâț și mai mult spiritele și mai ales să nu dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noștri. Abuzați însă de răbdarea, de tăcerea și înțelepciunea  mea și, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteți, când d-voastră, când dl Maniu, avertismente, sfaturi, acuzațiuni. În virtutea cărui drept? Ce repezentați în această țară dv, toți foștii oameni politici, în afară de interesele dv  egoiste și un trecut politic total compromis și dureros?” Îl caracteriza astfel: „D-ta, domnule Brătianu, ești un îmbuibat, un milionar, un mare proprietar și nu poți vedea lucrurile din România cu ochii unui muncitor”.

 

 C.I.C. Brătianu îi cerea să „restabilească situația normală economică din țară”. Antonescu a replicat că țara este „în toate domeniile un vast șantier”. A prezentat realizările guvernării sale în cei doi ani: a înzestrat agricultura cu aproapoe 8.000 de tractoare; a construit și intrat în funcțiune 10 silozuri pentru cereale și 18 întreporinderi frigorifice pentru conservarea produselor ușor alterabile. A prezentat pe larg situația din căile ferate: acestea sunt „într-o ordine desăvârșită și circulă cu regularitate matematică”; s-a realizat: normalizarea liniilor de cale ferată din Basarabia, cum fuseseră în 1940, și nordul Bucovinei; dublarea liniei ferate Buzău-Mărășești și Buzău-Brăila, București-Roșiorii de Vedea-Craiova; consolidarea liniei de pe Valea Oltului între Jiblea și Brezoi; continuarea lucrărilor pe Valea Jiului pe tronsonul Bumbești-Petroșani. A menționat construirea șoselei București-Urziceni-Buzău,  repararea șoselei Roșiori Caracal-Craiova. A mai răscumpărat Telefoanele, pe care „democrația naționalistă le dase cu totul pe mâna străinilor, compromițând și apărarea națională și veniturile statului” .Se preconiza construirea centralei hidroelectrice de la Bicaz cu mijloacele financiare puse la dispoziție de CFR. În octombrie 1942 se aflau în construcție opt spitale noi; în București au continuat lucrările de aliniere a străzilor și s-a deschis Bulevardul Colței etc

 

Constantin I.C Brătianu i-a atras atenția că „populația este înfometată”, militarii germani devalizează magazinele și piețele din România, cumpărând cantități uriașe de alimente pe care le trimeteau familiilor lor din Germania. Antonescu i-a răspuns că străinii „se minunează de abundența care este în această țară, de mărfurile care sunt în prăvăliile noastre”.

 

Mareșalul avea dreptate. În acei ani în Germania, Italia, Franța, Grecia era o gravă criză alimentară.  La 1 aprilie 1943, Teofil Sauciuc-Săveanu îi relata lui Ioan Hudiță despre o vizită în Germania: „a rămas profund impresionat de sărăcia și mizeria care există în Berlin și orașele prin care a trecut. Dacă nu-și lua cu el alimente de acasă, murea realmente de foame” [14]. Din cauza mizeriei din țara lor, multe nemțoaice „au venit la noi să se angajeze în familiile cu stare și cu copii, mai mult pentru hrană bună decât pentru bani” [15].

 

Aprovizionarea cu cele necesare traiului era foarte bună. Diplomatul elvețian René de Weck scria la 18 decembrie 1943: „Bucureștiul este unul din orașele din Europa unde se mănâncă cel mai bine, unde oamenii cărora le place să se distreze găsesc mijlocul cu orice preț” [16].

 

Oamenii cu o bună situație economică - mai ales intelectuali - mergeau la Mare, unde făceau plajă.  De exemplu, în 1942, familia Hudiță a petrecut timp de 22 zile, iar în 1943 - 27 zile. Dinu Giurescu constata că la Mangalia a găsit „mâncare bună și ieftină. Păsări - găini, rațe, gâște; pepeni, zarzavat, pâine, chifle, cașcaval de Dobrogea (excelent, roate de câte 5-10 kg), brânzeturi, salamuri de tot felul, rahat, sugiuc, sarailie, felurite alte prăjituri, nuci, alune, cafea măcinată în râșnițe de alamă, dulcețuri, șerbeturi, și pește, mai ales pește” [17]. Serviciul Special englez aprecia la sfârșitul anului 1943 că „România se bucură de cel mai înalt consum caloric din Europa”

 

Într-o discuție avută cu dr. N. Lupu la 25 august 1941, mareșalul Antonescu i-a mărtirisit că l-a convins pe Göering „să facă mari afaceri în țara noastră și că în fiecare săptămână, el îi trimite pentru familia sa un avion încărcat cu alimente de tot felul  și băuturi din tot ce avem mai bun” . Dr. Lupu i-a replicat: „Dacă un om ca el, cu situația pe care o are, de succesor al lui Hitler, are nevoie de alimente de la noi, înțelegeți atunci d-voastră cât de mare e criza economică din Germania”. Vicepreședintele P.N.Ț. i-a relatat despre agenții germani care cumpără cereale și alimente din România, la care conducătorul statului l-a asigurat că „are grijă ca stocurile noastre de rezervă să rămână intacte” [18].

 

România dispunea de resurse alimentare importante de vreme ce a trimis ajutoare în alte state. ce în 1943 a trims mai multe vagoane cu provizii pentru copii francezi, care au fost remise, într-un cadru solemn, guvernului de la Vichy [19].  Cu acordul mareșalului, regina-mamă Elena a trimis rudelor sale din Grecia, aflată sub ocupația germană, „trenuri încărcate cu grâu și alte alimente”. La 30 septembrie 1944, din însărcinarea lui Mihai Antonescu și cu acordul mareșalului Antonescu,  colonelul Traian Teodorescu, atașarul militar al României în Turcia, a transmis omologului său britanic că , dacă forțele engleze și americane intrau în România, guvernul le va pune la dispoziție 42 vagoane de aur, 2 vagoane valută, 400 vagoane de grâu și 300 vagoane de porumb [20].

 

Din dispoziția lui Mihai Antonescu, având acordul mareșalului, în 1943 au fost depuși în Elveția 12 milioane de franci aur elvețieni pentru a fi utilizați după război [21].

 

Antonescu era acuzat și de național-țărăniști că îngăduie militarilor germani să devalizeze magazinele și piețele din România, cumpărând cantități uriașe de alimente pe care le trimeteau familiilor lor. Aceștia ofereau prețuri mai mari, ceea ce conducea la creșterea inflației. Mareșalul a decis că germanii nu au dreptul să cumpere de pe piață, ci din magazine, cu permis special, în care se menționa cantitatea, iar cei care primeau mită să fie trimiși în lagărul de la Tg Jiu.  Deși situația alimentară din Germania era foarte grea, Killinger nu a intervenit, respectând deciziile guvernului României [22]. În realiate,  acestea nu au fost respectate, deoarece ofițerii germani ofereau prețuri mult mai mari, iar țăranii și vânzătorii le vindeau alimente în cantități apreciabile. La 1 mai 1943, Ioan Hudiță nota: „Ofițerii germani de la [Ambasador] aleargă zi și noapte prin oraș să cumpere alimente și îmbrăcăminte pentru familiile lor” [23].  Situația era aceeași în iunie1944, când Hudiță nota: „Ofițerii germani aleargă toată  ziua după alimente pe care le expediază familiilor lor cu trenul sau cu camioane închise” [24].

 

Pentru a opri inflația, au fost adoptate mai multe decrete privind „înghețarea prețurilor”  și i-a trimis în lagăr pe mulți speculanți Atât timp cât frontul era departe de țară, românii duceau o viață normală. În însemnările sale politice, Ioan Hudiță a prezentat viața sa și a familiei sale. La 21  noiembrie a fost împreună cu dr. N. Lupu în vizită la Dimitrie Gusti: „Doamna Gusti ne tratează cu gustări și coniac. Masa foarte sobră: o supă, friptură, fructe și o felie de tort, vin negru și cafea” [25].

 

Pe ecranele cinematografelor rulau filme germane, italiene, dar și franceze Teatrele (inclusiv Barașeum) erau pline. Gheorghe Barbul avea să scrie: „Imediat ce se lăsa seara, orașul se însuflețea și sub camuflaj începea petrecerea/…/ Și atunci se fredona în surdină refrenul la modă, lansat la teatrul evreiesc din București: Ziua, ne temem de un căine rău,/ Dar noaptea câinele doarme în patul său” [26].

 

Antonescu a recurs la trimiterea în lagărul de la Tg Jiu a persoanelor care comiteau abateri de la legile în vigoare și de la dispozițiile sale. Între acestea și militanți ai partidelor istorice: Aurel Dobrescu , Ilie Lazăr, Anton Ionel Mureșan (PNȚ),  Eugen Titeanu, Alexandru Buzescu (PNL). În mai 1942 a fost trimis în lagărul de la Tg Jiu șeful unei orchestre de muzică ușoară, Sergiu Malagamba, care a lansat o nouă modă vestimentară: pantofi cu talpă groasă de crep, ciorapi albi, pantaloni strâmți cu manșetă lată, cămașă albă, jachetă strânsă pe talie, guler înalt, pălărie cu boruri largi. A fost eliberat după câteva luni.  Printr-o decizie din  1943, s-a  interzis femeilor să se dea cu ruj pe buze și bărbaților să-și descheie cămășile la gât [27].

 

Hitler i-a prezentat în 1943 lui Antonescu „dosarul Maniu”, punându-l pe mareșal în situația de a-i da explicații privind activitățile nepermise desfășurat de liderul național-țărănist.

 

În relațiile economice mareșalul a impus principiul: „Nu se exportă nimic  în Germania decât după ce se rezervă cantitățile necesare consumului intern și după ce se rezervă cantitățile de export necesare pentru acoperirea importurilor trebuitoare cea mai țării, pe prețuri fixe” [28]. La interogatorul luat în U.R.S.S., Antonescu a precizat că în ianuarie 1942, Hitler i-a spus: „în problema petrolului să țin seama de faptul că Germania plătește petrolul românesc cu soldații săi care luptă pentru interesele României” [29].  Antonescu a replicat că soldații români își varsă sângele pentru cauza comună, iar Hitler a acceptat ca Germania să achite în aur prețul petrolului cumpărat din România. La 23 august 1944, Banca Națională a României avea o rezervă de aur  în cantitate de 241,9 tone [30], cea mai mare parte provenind din Germania.

 

- Va urma –

 

---------------------------------------------------

[1] Mareșal Ion Antonescu, Epistolarul infernului, Ediție Mihai Pelin, Bucureti, Editura Viitorul nRomănesc, 1993, p.190

 [2] Ibidem, p. 141

 [3] Hudiță,  Jurnal  politic. Ediție Dan Berindei 1941 – 1942, p. 267

 [4] Epistolarul…, p. 195

 [5]  Hudiță,  1941-1942,  p.135 – 137

 [6] Hudiță, 1943, pp. 247-325

 [7]  Hudiță, 1941-1942 , p.189

 [8] Hudiță,  1941-1942

 [9] Ion Calafeteanu, Români la Hitler, București, Editura Univers Enciclopedic, 1999,    pp. 197 – 198

 [10] Ibidem, p. 193

 [11] Dinu C. Giurescu, 1943: 25 de ani de la Marea Unire, în vol. Omagiu istoricului Ioan Scurtu.Coordonator Horea Dumitrescu, Focșani, Editura DM Press, 2000, p.471

 [12] Ioan Scurtu (coordonator),  Documemte privind istoria României  între anii 1918 – 1944, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1995, p. 563

 [13] Vezi textul tipărit al acestuia, în Epistolarul … , pp. 262 – 353

 [14] Hudiță,  1943, p. 131

 [15] Huduță, 1943, p. 60

 [16] René de Weck, Jurnalul, București, Editura Fundației Culturale Române, 2000, p. 13

 [17] Dinu C. Giurescu, Amintiri. Mărturii, București, Editura Meronia, 2008,   p. 6

 [18] Huduță, 1941 -1942, pp. 101 – 102

 [19] C. Argetoianu, Însemnări zilnice., vol. X.  Ediție Stelian Neagoe, București,  2009, p. 688

 [20] Istoria României în date, p. 459

 [21] Valeriu Florin Dobrinescu, , pp. 35- 36  (la Cretzeanu, Ocazia. Pierdută  )

 [22] Gheorghe Barbul, Al treilea on al Axei. Memorial Antonescu, Iași, Editura Institutului European, 1992, p.  204

 [23] Hudiță,    1943, p. 222

 [24] Hudiță,   1944, p.339

 [25] Hudiță,  1943, p. 419

 [26] Gheorghe Barbul, Memorial  …,  , p.180

 [27] N.D. Cocea, jurnal,  p. 194

 [28] Gh. Buzatu, Hitler , Antonescu, Stalin, Iași, Editura B.A.I., 1990,  p. 285

 [29] Teodor Mavrodin, Mareșalul Antonescu  … , p. 182

 [30] Cristian Păunescu și Marian Ștefan, Legendele Bătrânei Doamne, 2004,   p. 288

Julian Rose - Regatul Unit sub controlul politicii de înfometare

 

Regatul Unit sub controlul politicii de înfometare

Julian Rose, scriitor, Anglia

31 Iulie 2024

 

După trei luni de ploaie necruțătoare, din martie până la sfârșitul lui mai 2024, care au acoperit o mare parte din terenul productiv din Regatul Unit, fermierii s-au trezit cu câteva luni în urmă să-și pună recoltele de primăvară în sol.

 

Multe dintre aceste ferme suferă deja un deficit periculos de nutrienți; solurile s-au epuizat după patru până la cinci decenii de operațiuni miniere monoculturale dependente din punct de vedere agrochimic care au redus primii șase centimetri de sol - în mod normal populat cu insecte și viermi microscopici - la puțin mai mult decât materie moartă dependentă în întregime de îngrășămintele sintetice cu nitrați și pesticidele toxice pentru a crește orice altceva. decât buruienile. Dar aceste aporturi chimice devin din ce în ce mai scumpe și, cuplate cu randamente care nu mai sunt suficiente pentru a aduce profituri, o mare parte a fermierilor arabile comerciali din Regatul Unit sunt la limita falimentului.

 

Subvențiile guvernamentale i-au ținut pe linia de plutire până acum, dar asta se schimbă. Acum, accentul plății este pus pe „creșterea biodiversității” prin introducerea unor scheme prietenoase cu natura în ferme lipsite în mare măsură de astfel de caracteristici. Un lucru bun, ați putea spune, dar pământul scos din producția de alimente înseamnă că trebuie importate mai multe alimente din altă parte a lumii.

 

O problemă de securitate alimentară se profilează. „Securitatea alimentară” înseamnă aplicarea unei politici agricole care asigură că un stat național este, în general, capabil să-și hrănească propriul popor. Marea Britanie a avut o cifră de producție casnică de autosuficiență de 60% în majoritatea ultimelor două până la trei decenii. A scăzut la aproximativ 45% în urmă cu cinci ani, iar anul acesta (2024) această cifră a scăzut la doar 32%. Implicațiile acestui fapt sunt într-adevăr grave. Un stat național lider mondial care se bazează pe o poziție de import de aproape 70% pentru a hrăni o populație de aproximativ 60 de milioane este negație majoră. Adăugați aproximativ șase decenii de politici de gestionare a terenurilor agrobusiness susținute de guvern, bazate pe inputuri farmaceutice care înlocuiesc asolamentul de hrănire a solului, gunoi de grajd și diverse regimuri de culturi mixte - și o criză uriașă se profilează chiar după colț.

 

Alimentele care apar în supermarketurile și hipermarketurile națiunii provin toate din practici cu deficit de sol, fie că sunt produse acasă sau importate. Multe provin, de asemenea, din sisteme hidroponice care picura nutrienți solubili în recipiente mari de apă în care sunt cultivate plantele. Nici un sol implicat. Prin urmare, consumatorul modern ingeră - și încearcă să digere - o dietă toxică, sărăcită în vitamine și în mare parte lipsită de viață, stocând astfel un cocktail periculos de probleme de sănătate atât acum, cât și pentru viitor. Luminile roșii ar trebui să clipească pentru ca toți cei dependenți de o astfel de politică alimentară și agricolă dezastruoasă să continue să se hrănească pe ei înșiși și pe familiile lor.

 

Alimentele denaturate, sărăcite și foarte procesate au devenit norma zilnică pentru marea majoritate a consumatorilor corupti de comoditate din Insulele Britanice și pentru mare parte din lumea modernă post-industrială. Un regim care s-a infiltrat profund și în țările emisferei sudice, subminându-le dietele și modurile de viață tradiționale. Dar nu doar alimentele de slabă calitate cu deficit de vitamine sunt cele care degradează sănătatea și bunăstarea consumatorilor. Din cauza diferitelor conflicte internaționale umflate intenționat și a jocului de putere motivat politic, folosind agenda falsă verde „zero carbon” pentru a devia resursele de la producția agricolă, marile lanțuri de supermarketuri precum Tesco dețin acum cu 60% mai puține rezerve de alimente în sistemele lor decât au făcut cinci ani. în urmă.

 

Acest lucru se traduce în nu mai mult de o săptămână sau două de hrană disponibilă, în cazul în care o criză duce la epuizarea proviziilor. Puteți vedea clar constrângerile cu care se confruntă atât fermierii, cât și consumatorii. Orice „zonă de confort” existentă se erodează rapid, la fel ca solul de pe câmpurile arabile din ce în ce mai sterpe. Mai este foarte puțin timp pentru a acționa pentru a preveni o criză alimentară/agricolă la scară largă. După cum a spus recent un fermier britanic

 

„Guvernul va schimba agenda sau ne va lăsa să murim de foame?”

 

 

 

Ei bine, asta ar trebui să fie întrebarea în mintea tuturor celor încă capabili să gândească; deoarece ultima alegere nu este o simplă fantezie, ci o parte integrantă a agendei guvernului din umbră global. Directorul lanțului de supermarketuri Sainsbury pare să aibă răspunsul. El este citat ca afirmând: „Nu vom avea nevoie de niciun fermier până în 2030”. Sainsbury face pur și simplu ecou doctrinei Agendei 2030 a Forumului Economic Mondial (W.E.F.). Această platformă centrală a Great Reset, Green New Deal și a Patra Revoluție Industrială folosește scuza de a atinge Net Zero până în 2045, pentru a trage alimentarea și agricultura așa cum le cunoaștem, la nivel global.

 

W.E.F., Organizația Națiunilor Unite și Organizația Mondială a Sănătății, plus marea majoritate a magnaților/instituțiilor bancare globale și a companiilor globale de investiții precum BlackRock și Vanguard, sunt, cu sprijinul tacit al miliardarilor precum Bill Gates, Elon Musk și Regele Angliei,  în pas cu marea escrocherie privind „încălzirea globală”. Ele se conformează cu planul pe care trebuie să meargă producția agricolă și în special animalele de fermă tradiționale. Pentru că degajă metan și CO2, care au dat roade „oamenilor de știință în modelare pe computer” guvernamentali pretind că sunt agenți cauzatori ai încălzirii globale/schimbărilor climatice.

 

Între timp, Bill Gates cumpără rezerve prețioase de semințe de patrimoniu, singura sursă de semințe indigene nealterate cu A.D.N./nemodificate cu O.M.G., doar pentru a le închide imediat după cumpărare. Un act de ecocid flagrant și respingător.

 

Gates se află chiar în centrul demersului cultului global de elită de a înfometa majoritatea umanității din imagine. El, împreună cu Klaus Schwab, Yuval Noah Harari și „tinerii lideri globaliști” îndoctrinați ai lor, lucrează pentru a se asigura că o hrană falsă în întregime sintetică, bazată pe modificări genetice, în laborator, va înlocui plantele cultivate în sol și animalele hrănite cu iarbă în următorii zece ani. Gates a achiziționat deja suprafețe mari de teren agricol din S.U.A. în care să crească culturi modificate genetic modificate de A.D.N.-ul experimental și ingrediente „gata pentru vaccin” pentru combaterea viitoarelor plandemii - pe care el este, de asemenea, implicat în planificare și instigare.

 

În timp ce la colț în valea cibernetică (ex Silicon Valley), sub titlul „Proiectul 20451”, cincizeci de oameni de știință elaborează o strategie pentru „dezvoltarea” distopică a omenirii: să transfere conștiința umană într-un purtător artificial pentru a crea o „ființă” cibernetică numită „The Transhuman”. După cum a anunțat regele Charles despre lansarea celei mai recente etape a „Marii Resetări” din Davos

 

„Trebuie să ne punem pe picior de război”

 

Da, prin declararea unui „plan global de urgență” inspirat de Davos, orice distorsiuni ale vieții pot fi prescrise ca medicament genocid pentru a accelera venirea pământului promis al cyborgului. Acest lucru mă readuce la problema cea mai imediată: fereastra noastră de oportunitate de unul sau doi ani de a fie întoarce această navă - cel mai probabil stat națiune cu stat național - sau găsi o modalitate de a ne uni pentru a construi arcuri ale agriculturii pro-ecologice robuste. suficient pentru a susține comunitățile terestre și de sate/orașe mici. O acțiune în care toți se implică în eforturi de sprijin reciproc pentru a asigura o cale practică de urmat.

 

Toate dovezile indică un democid planificat - în care noi oamenii suntem zona țintă - deja sub supraveghere C.C.T.V., digitală și prin satelit 24/7 și supusă controlului minții radiațiilor E.M.F. cuplate din ce în ce mai mult la matricea de calcul electromagnetică omniprezentă cunoscută sub numele de „The Cloud”. În plus, suntem asfixiați, aproape zilnic, de programul de geoinginerie atmosferică (chemtrails) care aruncă fără discernământ nanoparticule de aluminiu, bariu și stronțiu peste tot. Lista continuă și mulți dintre voi o știți deja până acum.

 

După cum ne asigură agenții întunecați ai controlului central, „acest lucru este pentru a preveni încălzirea globală/schimbările climatice”. Ha, ha, ha! Nu. Aceasta este pentru a bloca o conștientizare globală în creștere și o conștiință spirituală superioară, care le va anula complet și va schimba cursul istoriei. Supusa acestui atac permanent și în mare măsură invizibil asupra fundamentelor sale, omenirea trebuie să dezvolte un răspuns practic acum, pentru că mâine este prea târziu.

 

Ca și în cazul tuturor etapelor care ating apogeul lor de opoziție față de ceea ce este real și adevărat,  accesoriile anti-viață excesiv de grele care blochează simplitatea esențială a acțiunii oneste bazate pe bunul simț, trebuie eliminate - pentru a reveni la ceva solid, real și care susține viața umană, animală și de mediu. Este o îndepărtare a tuturor exceselor până la oasele goale ale necesității de la care să luăm un nou început. Așa că ne întoarcem la sol, hrană, apă și adăpost. Aceasta este concluzia noastră de la care să începem din nou. Solul, hrana și apa trebuie să-și recapete caracteristica de a fi „vii”. Și noi la fel. Pentru a realiza acest lucru, marile ferme comerciale monoculturale, dependente din punct de vedere agrochimic, pe care le citez la începutul acestui articol, vor trebui împărțite în multe unități mai mici, fiecare tratată ca un proiect pro-ecologic în devenire.

 

Una câte una, diversitatea de sol a acestor unități va fi completată, folosind tehnici comune practicienilor agriculturii organice și pro-ecologice. Recoltele vor reveni la nivelurile lor optime și se va realiza o simbioză între renașterea diversității naturale și cultivarea culturilor alimentare. Pentru cei adaptați ecologic, acesta este bunul simț.

 

Prin necesitate, noua energie a unei noi generații este necesară pentru a face față acestei provocări și pentru a recunoaște că alimentele proaspete de calitate pe care le cultivă pe terenurile reumplute trebuie să-și găsească destinul în cele mai imediate locații geografice - și să nu mai fie aruncate pe piețele globale aflate în moarte pentru alimentele sterile și sintetice produse în masă care acoperă rafturile de plastic ale „piețelor de stupoare” care amorțesc sufletele.

 

Este suficient să spunem că o dinamică cu totul nouă, bazată pe o economie rurală întinerită și un instinct de autosuficiență, va înlocui în cele din urmă deșerturile agricole care ne-au denaturat și distrus lanțul alimentar. Un efort puternic unit și susținut de consumatori va fi esențial, deoarece acesta este complet în afara agendei guvernamentale din umbră, așa cum a spus directorul Sainsbury's.

 

Tendința de reluare a controlului asupra destinelor noastre este deja observabilă în respingerea din ce în ce mai mare a gigantului supranațional UE și în apărarea valorilor de bază ale statelor naționale. De asemenea, din ce în ce mai vizibilă este mișcarea în creștere pentru state independente din America de Nord pentru a se elibera de controlul central al Washington DC.

 

Viitorul nostru este în mâinile noastre, sau noi oamenii nu avem viitor. Este timpul să nu-ți mai imaginezi că cineva se va încurca cumva și va ieși pe uscat. O astfel de atitudine reprezintă o retragere sinucigașă într-o închisoare de sclavie bine pregătită - și da, de a te lăsa victima unui proces prelungit de înfometare.

 

Viața merge înainte, nu înapoi. La această confluență dramatică de energii profund conflictuale, niște provocări remarcabile se află imediat în față, oferindu-ne oportunitatea unică de a exprima acea creativitate și curaj înnăscut cu care noi, oamenii, am fost binecuvântați, dar pe care mulți nu le-au putut pune în practică.

 

Nu trebuie să fii fermier pentru a planta semințele a ceea ce devine sursa de hrană esențială pentru trup, minte și spirit. Dar trebuie să realizați că tocmai de la acest nivel de simplitate practică va trebui construit viitorul pe care ni-l dorim.

 

----------------------------------------

Sursa - https://www.globalresearch.ca/uk-top-down-starvation-policy/5863918 - 29 iulie 2024

Ben Bartee - Kamala, moștenitorul tronului neoliberal

 

Kamala, moștenitorul tronului neoliberal, promovează depopularea pentru schimbări climatice

Ben Bartee jurnalist independent, S.U.A.

31 Iulie 2024

 

În ceea ce mă privește, există două opțiuni aici, fiecare dintre ele la fel de plauzibilă:

- Entitatea Karamel-uh a auzit la un moment dat adevăratul imbold al farsei „Climate Change” și nu și-a dat seama sau a uitat că nu ar trebui să spună cu voce tare partea liniștită.

- Inginerii sociali devin pur și simplu mai nerăbdători în declarația lor de intenții, așa că aceste comentarii au fost introduse în mod intenționat în discursul entității Karamel-uh (mai târziu, pentru a respinge drept „gafă”) pentru a muta privirea Overton în direcția genocidului global.

Oricum, aceste cuvinte care scapă de pe buzele unui posibil viitor președinte (și poate mai devreme când ne dăm seama dacă entitatea MIA Brandon nu reapare niciodată și este declarată moartă din cauza Covid sau a terorismului intern sau orice altceva) ar trebui să fie știri de prima pagină peste tot.

 

Declarația a fost, transmisă strict prin intermediul „New York Post”[1], cu precizarea că aceasta a fost o „gafă”: „Vicepreședintele Kamala Harris a cerut vineri SUA să „reducă populația” într-un efort de a combate schimbările climatice, dar, potrivit Casei Albe a vrut să spună „reducerea poluării”.

 

Gafa șocantă s-a petrecut când vicepreședintele în vârstă de 58 de ani a susținut o conferință la „Coppin State University” din Baltimore, Md., despre necesitatea de a construi o „economie a energiei curate”: „Când investim în energie curată și vehicule electrice și reducem populația, mai mulți dintre copiii noștri pot respira aer curat și pot bea apă curată”, a spus Harris, stârnind aplauze din partea publicului.

 

Transcrierea oficială de la Casa Albă a discursului ei recunoaște și corectează eroarea îngrijorătoare a Kamalei Harris. În transcriere, „populația” este tăiată și „poluarea” este adăugată între paranteze pentru a indica ceea ce intenționa să spună K.H.”

 

Aceasta este o prostie; rușine New York Post pentru că l-a tipărit. Transcrierile ar trebui să reflecte ceea ce s-a spus de fapt, nu să fie reeditate mai târziu pentru a exprima ce ar dori autoritățile guvernamentale să declare. Ea declară depopularea drept agenda clară ca ziua. Cu toate acestea, când transcriptorii au preluat-o, brusc „populația” a aparut cu un baraj, înlocuit cu „poluare” între paranteze.

 

„Așadar, ne-am stabilit un obiectiv ambițios de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră la jumătate până în 2030 și de a ajunge la zero emisii nete până în 2050. Investiția pe care o anunțăm astăzi ne va ajuta să atingem aceste obiective și va face mult mai mult. , pentru că gândiți-vă și la impactul nu numai asupra economiei locale, nu doar asupra unei investiții în antreprenorii și inovatorii din și în comunitate. Gândiți-vă la impactul asupra a ceva precum sănătatea publică.

 

Când investim în energie curată și vehicule electrice și reducem populația [poluarea], mai mulți dintre copiii noștri pot respira aer curat și pot bea”[2]. Aceasta, de la auto-numita cea mai transparentă administrație din istorie.

 

Bill Gates - un eugenic devotat dintr-o familie de eugenici – a comis un pas similar în 2010, când a lăsat să scape că obiectivul său primordial nu este doar controlul carbonului de dragul mediului, ci reducerea populației globale prin vaccin și „Climate Change” dezindustrializarea: „Lumea de astăzi are 6,8 miliarde de oameni. Asta se ridică la aproximativ nouă miliarde. Acum, dacă facem o treabă grozavă în ceea ce privește noile vaccinuri, îngrijirea sănătății, serviciile de sănătate a reproducerii, am putea scădea aceasta cu, poate, cu 10 sau 15 la sută. Dar acolo, vedem o creștere de aproximativ 1,3.”.

 

Nota redacției - Ca o completare a celor de mai sus, declarația lui Donald Trump  exprimă opinia sa despre posibilă viitoare Președintă a S.U.A., Kamala Harris: „Proastă ca o stâncă”, „urâtă”, „nebună” - și asta nu e tot. Ce urmează poate fi mai rău”[3]. După Joe Biden, nimic nu ne mai poate mira.

 

-----------------------------------------

[1] https://nypost.com/2023/07/15/kamala-harris-says-us-must-reduce-population-to-fight-climate-change-in-latest-gaffe/ - 15 iulie 2024

[2]  Idem.

[3]  https://m.ziuanews.ro/externe/proast-ca-o-st-nc-ur-t-nebun-i-asta-nu-e-tot-ce-poate-spune-trump-despre-rivala-kamala-harris-ce-urmeaz-poate-fi-mai-r-u-1583785 - 24 iulie 2024.

Sursa - https://armageddonprose.substack.com/p/kamala-heir-to-the-neoliberal-throne - 24 iulie 2024 - via https://www.globalresearch.ca/kamala-promotes-depopulation-climate-change/5863560 - 25 iulie 2024.

secretcvint - Ziarul Meridianul nr. 29 de joi, 1 august 2024

 

MARIAN ILIE - Qvo vadis, Homine?

 

SHOCKING:

Conservative Leaders UNITE Against Paris Olympics

 

Ecourile la ceremonia deschiderii JO de la Paris (v., mai jos, traducerea articolului din presa americana conservatoare) vizeaza indirect si literatura.  Parafrazand, putem spune ca si progresistii din toate tarile se unesc - conform sloganului de altadata al proletarilor...

La intrebarea Qvo vadis Domine? iisus i-a raspuns lui Petru: Eo Romam iterum crucifigi. Tu, Omule, incotro si pentru ce - Qvo vadis, Homine?

De notat ca, in arta spectacolului, stilul/curentul drag consta in expunerea ostentativa, exagerata a genului. Mie dragul asta nu mi-e deloc drag. Marian Ilie

 

 

Tabloul „Cina cea de taină” din deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris stârnește controverse

 

Ei bine, oameni buni, se pare că organizatorii Jocurilor Olimpice de la Paris au decis să condimenteze puțin lucrurile, și nu într-un mod care să dea bine pentru mulți dintre frații noștri conservatori. Imaginați-vă că „Cina cea de taină” a lui Leonardo da Vinci primește o schimbare de look în stilul /drag/ la ceremonia de deschidere.

 

Şocant? Pariezi. Important? Absolut. Nu este vorba doar despre o performanță controversată; este vorba despre lupta continuă pentru valorile tradiționale într-o lume din ce în ce mai seculară. Așadar, lua-ți-vă ochelarii de lectură și haideți să ne aruncăm în această controversă de dimensiuni olimpice, care i-a făcut să ia poziție pe toți, de la Elon Musk până la preotul paroh local.

 

Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris a inclus o scenetă cu un tablou asemănător cu „Cina cea de taină”, dar cu o întorsătură care a stârnit un scandal în cercurile conservatoare. Politicienii de extremă dreapta, liderii religioși și personalitățile publice și-au exprimat indignarea, susținând că spectacolul i-a insultat pe creștini și a depășit o limită în ceea ce privește sensibilitatea religioasă.

 

Tabloul, care făcea parte dintr-un spectacol mai amplu, includea elemente /drag/ și interpretări moderne pe care unii le-au văzut ca o batjocură a imaginii creștine sacre. Criticii susțin că o astfel de afișare la un eveniment global precum Jocurile Olimpice arată o nerespectare a credințelor și tradițiilor religioase.

 

Printre cei care și-au exprimat dezaprobarea s-au numărat mogulul tehnologiei Elon Musk, personalitatea mass-media Piers Morgan și jucătorul NFL Harrison Butker. Criticile lor au variat de la a numi interpretarea lipsită de respect până la întrebarea de ce simbolurile creștine au fost vizate pentru o astfel de reinterpretare.

 

Marion Marechal, un politician francez de extremă dreaptă, a fost deosebit de vocală în condamnarea ei, afirmând că folosirea „Cinei celei de Taină” în acest context a fost o insultă deliberată la adresa creștinilor. Pe de altă parte, unele voci, precum interpretul drag Le Flip, au lăudat includerea LGBTQ+  în cadrul reprezentării .

 

În fața criticilor tot mai mari, organizatorii Jocurilor Olimpice de la Paris și-au cerut scuze pentru orice ofensă cauzată de scenetă. Ei au clarificat că intenția nu a fost să lipsească de respect credințele creștine și au explicat că spectacolul a fost de fapt inspirat de zeul grec Dionysos, nu de „Cina cea de Taină”.

 

Acest răspuns, însă, nu a făcut nimic pentru a înăbuși controversa, mulți punând la îndoială oportunitatea unor astfel de spectacole la un eveniment sportiv internațional care își propune mai degrabă să unească decât să divizeze.

 

Controversa pe marginea acestui spectacole în cadrul ceremoniei de deschidere olimpica ridică întrebări importante cu privire la echilibrul dintre expresia artistică și sensibilitatea religioasă în spațiile publice. De asemenea, evidențiază tensiunile culturale existente între valorile tradiționale și ideologiile progresiste, în special în societățile occidentale.

 

Pe măsură ce dezbaterea continuă, este clar că acest incident va avea probabil ramificații dincolo de Jocurile Olimpice. Poate influența deciziile viitoare cu privire la reprezentările culturale în evenimente internaționale și poate reaprinde discuțiile despre rolul simbolurilor și credințelor religioase în sfera publică.

 

Comentarii

 

Filmuletul video, despre tablou: Un dezgustator gunoi  (a disgusting garbage)

Kyle Becker [@kylenabecker]:

Jocurile Olimpice de la Paris din 2024 au devenit complet distopice.

Ceremonia de deschidere a fost plină de batjocură transgen*r despre Cina cea de Taină, idolul Vițelului de Aur și chiar Calul Palid din Cartea Apocalipsei.

Jocurile Olimpice au arătat clar că telespectatorii creștini nu sunt bineveniți.

 

C Spire [@CSspire]:

Am fost șocați de batjocura de la Cina cea de Taină în timpul ceremoniilor de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris. C Spire va elimina reclamele noastre de la Jocurile Olimpice.

 

 

Sursa: MARIAN ILIE