Nicolae Iuga - „Anexarea” Crimeii de către Rusia și interesele naționale ale României

 

„Anexarea” Crimeii de către Rusia și interesele naționale ale României

Prof. univ. dr. Nicolae Iuga

31 Martie 2021

 

Noi vorbim azi în România despre „anexarea” Crimeii de către Rusia, fără să reflectăm deloc asupra  adevărului istoric și fără să ținem cont de interesele noastre naționale, probabil numai așa, ca să facem pe placul a ceea ce unii numesc „marile democrații” vestice.  Și uităm că, după ce și-a proclamat independența în anul 1991, Ucraina s-a comportat față de România mai rău decât U.R.S.S., refuzând să ne restituie Insula Șerpilor și încercând să ne ia cu forța o mare parte a zonei economice exclusive din Marea Neagră, până când pretențiile aberante ale Ucrainei au trebuit să fie stopate de către Curtea Internațională de Justiție de la Haga.

 

Pentru a judeca corect lucrurile cu privire la revenirea Crimeii la Rusia, trebuie să avem în vedere unele fapte istorice incontestabile, care de altfel sunt enunțate ca atare de către specialiștii în domeniu     [1]. Există precedentul istoric, prin care „marile democrații” din Vest au încurajat populația din Kosovo la acțiuni de secesiune față de Serbia. Kosovo și-a declarat independența în anul 2008, iar astăzi este recunoscut ca stat independent de aproximativ jumătate din statele lumii. „Acest mod de acțiune se consideră a fi un model care poate fi urmat și în alte situații”     [2], dacă populația dorește prin referendum să iasă din componența unei țări și să se declare stat independent. Așa a procedat și Crimeea. Populația Crimeii, 77% rusofonă     [3], la Referendumul organizat pe 16 martie 2014, a votat în majoritate covârșitoare (peste 95% potrivit chiar unor surse occidentale, cum ar fi de exemplu Foxnews) pentru revenirea în cadrul Federației Ruse [4].

 

Cu aproape două secole și jumătate în urmă (în anul 1783), Crimeea a fost eliberată de sub ocupația Otomană de către Rusia, nu de către Ucraina     [5] și a fost luată de către Rusia de la Imperiul Otoman, nu de la Ucraina.Trecerea Crimeii de la Federația Rusă la Ucraina, ambele componente ale U.R.S.S., s-a făcut în anul 1954 la voința Moscovei, și tot prin voința Moscovei s-a realizat și parcursul invers. În anul 1954, atunci când a transferat către Ucraina sovietică Crimeea rusesacă, liderul U.R.S.S. Nikita Hrusciov nu și‑a imaginat că într‑un viitor oarecare Ucraina va încerca să intre în N.A.T.O., cu teritoriile istorice rusești cu tot. Filosofia lui Hrusciov era că aceste teritorii rusești rămân rusești, indiferent dacă din punct de vedere formal administrativ se află în interiorul frontierelor Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene, sau ale Republicii Sovietice Federative Ruse. Ideea lui Hrusciov era că aceste teritorii rămân ale U.R.S.S., el nu a putut prevedea că U.R.S.S. se va destrâma, iar Ucraina se va alia cândva cu viitorii adversari ai Rusiei și că vor încerca împreună să aducă bazele militare ale S.U.A. în Crimeea.

 

Populația Crimeei, în majoritate absolută rusofonă după cum am arătat mai sus, a trăit peste 200 de ani în componența Rusiei și numai 25 de ani în Ucraina ca stat independent, având toate afinitățile pentru apartenența la Rusia și niciuna pentru Ucraina. Din punct de vedere economic, cultural și social Rusia este net superioară Ucrainei, de aici decurgând cum e și normal o mai mare atracție a populației către o societate mai dezvoltată     [6]. Salariul mediu și pensia medie a lucrătorilor din Rusia sunt de aproximativ trei-patru ori mai mari decât cele din Ucraina, explicând astfel orientarea populației spre un statut economic superior.

 

Ucraina nu a făcut nici un fel de investiții notabile în Crimeea între 1991-2014, în timp ce Rusia după 2014 a construit un pod rutier și feroviar peste strâmtoarea Kerci, pentru a evita tranzitarea teritoriului ucrainean și pentru a relua legăturile cu partea continentală. Tot prin aceeași strâmtoare se vor instala și conductele de apă potabilă și hidrocarburi, care să alimenteze populația peninsulei.

 

Urmare a secesiunii Crimeii și alipirii acesteia la Federația Rusă, datele problemei s-au schimbat. Noutatea principală este că Ucraina, deși rămâne cu ieșire la Marea Neagră, datorită unei fațade pontice prea reduse, această țară își pierde jurisdicția asupra unei zone economice exclusive în Marea Neagră în favoarea Federației Ruse     [7]. Redefinirea limitelor teritoriale în Marea Neagră nu afectează România, cel puțin teoretic, ci doar Ucraina.

 

În derularea jocului geopolitic din Marea Neagră, Federația Rusă ar putea susţine că actele internaţionale încheiate de autorităţile ucrainene în trecut, şi mai ales cele care ţineau şi de apartenenţa Crimeei la Ucraina, cum ar fi cele privind delimitări de frontieră sau de mare teritorială, nu îi sunt opozabile, forţând o rediscutare a acestora, nu neapărat din dorinţa de a obţine o soluţie favorabilă, cât mai ales de a induce o stare de incertitudine geopolitică în zonă     [8]. Specialiştii susţin însă că această eventualitate este improbabilă, văzută în lumina practicii consacrate a Rusiei în relaţiile sale internaţionale, de a se prevala de tratate, nu de a le denunţa.

 

Rusia ar avea la dispoziţie două abordări: una geopolitică, angrenând România în situaţii complexe, şi cealaltă juridică şi judiciară. Cităm din analizele efectuate atunci, la cald, în vara anumlui 2014:  „În încercarea de a se distanţa de Ucraina, Rusia va pune accent pe orice alternative şi consolidarea unor relaţii bilaterale cu state europene implicate în spaţiul energetic din Marea Neagră. Principalul factor perturbant în acest proces ar putea fi doar S.U.A. (care ar putea face presiuni asupra  Romîniei să refuze o colaborare energetică cu Rusia - n. a.). Atâta timp cât la nivel comunitar nu se va fi conturat o serioasă politică energetică comună, România ar trebui să se bazeze, în primul rând, pe capacităţile proprii de cunoaştere, analiză şi alianţe strategice” [subl. a.], mai arată specialiştii de la Foreign Policy     [9].

 

Sigur că reacțiile Federației Ruse în raport cu interesele legitime ale României la Marea Neagră vor depinde în primul rând de însuși modul de comportare al României și al politicienilor care o conduc. Nu sunt de dorit expresiile ofensatoare și manifestările rusofobe la adresa Federației Ruse, ci dimpotrivă este necesară o diplomație elaborată, cordială, activă și înțeleaptă din partea României, o diplomație care să ne permită păstrarea intactă a drepturilor avute la Marea Neagră și desfășurarea unei activități economice maritime profitabile.

    

 

-------------------------------------------------------

[1] Contraamiral Eugen Laurian,în : https://www.art-emis.ro/istorie/reanexarea-crimeei-de-catre-rusia-2

     [2] Ibidem.

     [3] http://2001.ukrcensus.gov.ua/eng/results/general/nationality/Crimea

     [4] https://www.foxnews.com/world/crimea-referendum-wide-condemnation-after-region-votes-to-split-from-ukraine

     [5] Contraamiral Eugen Laurian, ibidem, op. cit.

     [6] Contraamiral Eugen Laurian, https://www.art-emis.ro/istorie/reanexarea-crimeei-de-catre-rusia-2

     [7] Radu Dudău, LaurențiuPachiu,  AlarmepeMareaNeagră, înrev. „Foreign Policy”, nr. 40/iun.  2014, p. 55.

     [8] Ibidem, p. 55.

     [9] Ibidem.

Petru Romoşan - Quo vadis, America ?

 

Quo vadis, America ?

Petru Romoşan

31 Martie 2021

 

Deşi America pare a fi noul Imperiu Roman de Apus, e greu de ales: America lui Joe Biden e azi Roma lui Caligula, a lui Nero sau a lui Claudius împărat? Pentru că americanii o au pe Nancy Pelosi, preferata progresiştilor, a neomarxiştilor culturali şi, mai ales, a „moderaţilor” democraţi, pare mai plauzibilă echivalarea cu Roma lui Caligula. Conform revoluţiei în curs, nu mai contează genul, sexul etc. Nu numai Biden are serioase probleme de vârstă, ci şi şefa majorităţii din Camera Reprezentanţilor, la cei 80 de ani ai săi (n. 1940), care e numită adesea, pe urmele lui Trump, „Crazy Nancy”. La fel Bernie Sanders (n. 1941), care şi-a negociat la alegerile primare (către Joe Biden) presupusele idealuri sociale vândute în campanie generos tinerilor americani - tot aşa le cedase anterior, în 2016, lui Hillary Clinton pentru o casă înlesnită, se spune.

 

Speaker-ul Camerei, Nancy Pelosi, a declarat într-o conferinţă de presă că e dreptul ei dat de Dumnezeu să dea afară din Congres orice republican doreşte („It’s my God given right to unseat any Republican member of Congress”[1]. Zilnic presa mondială ne aduce ştiri şi analize stupefiante din şi despre S.U.A.. Epoca lui Donald Trump e revolută, dar America patinează, la fel ca Imperiul Roman înainte de a fi cucerit de barbari sau ca Imperiul Bizantin înainte de a fi ocupat (Constantinopolul) de Mahomed al II-lea în 1453. Alastair Crooke - care a studiat la Universitatea Saint Andrews (1968-1972) din Scoţia, unde a obţinut un masterat în politică şi economie -, fost grad mare în MI6 şi în diplomaţia U.E., vede lucrurile simplu şi clar: „Odată ce s-a pierdut controlul asupra mitului justificativ al Americii, a căzut masca. Iar disparitatea între mit şi comportamentul public al Americii a devenit cu atât mai limpede [...]. Pentru cam jumătate dintre americani, « sistemul » e trucat în favoarea a 0,1 %, care profită, şi în defavoarea poporului [...]”.

 

Robert Kagan (ideolog neoconservator - n.n.) a expus recent un raţionament convingător: „În absenţa mitului care justifică „implantarea democraţiei în lume” în jurul căruia se întinde imperiul, logica morală a acestei întregi întreprinderi începe să se prăbuşească”

 

afirmaţia lui Kagan e de o surprinzătoare sinceritate. El pretinde deci că imperiul american din străinătate este foarte necesar în principal pentru a menţine mitul „democraţiei” în interiorul ţării. O Americă pierzându-şi hegemonia mondială, afirmă el, n-ar mai dispune de coeziunea necesară pentru a-şi păstra democraţia liberală acasă”[2].

 

Alte remarci ale lui Alastair Crooke: „Leadership-ul mondial a fost reformulat pentru a „salva planeta” de la schimbarea climatică, a salva umanitatea din pandemie şi a ne proteja pe toţi de criza financiară mondială care va veni [...]. Planul a scăpat de sub control şi devine treptat din ce în ce mai straniu. Epoca unipolară americană s-a „încheiat”. Ea încasează opoziţii de tot felul atât în străinătate, cât şi în ţară. Impulsurile conservatoare şi tradiţionale au reacţionat împotriva acestui program ideologic radical şi, mai ales, criza financiară din 2008 şi aproape prăbuşirea sistemului le-au anunţat elitelor sfârşitul hegemoniei financiare a Statelor Unite şi, în consecinţă, al preeminenţei Americii. Asta a deschis o perioadă critică. Acum, elitele sunt într-un impas crucial. Când vorbesc de „Reset”, asta înseamnă o întoarcere forţată la agenda lor. Dar nu e atât de simplu cum pare. În urmă cu 20 de ani, totul părea aproape pregătit pentru a fi implementat; totuşi, astăzi, establishment-ul trebuie să se bată pentru fiecare element din strategia lui, căci întâmpină peste tot o rezistenţă crescândă [...].

 

 

Deci „Reset”-ul va avea loc ?

 

Elitele se agaţă în continuare de occidentalizarea lumii („America is back” – deşi pe nimeni nu entuziasmează această idee). Obstacolele sunt numeroase şi se înmulţesc. Obstacole şi crize în interiorul ţării, unde Biden îşi pierde vizibil autoritatea. Procesul decizional american pare să ducă lipsă de un „preşedinte” sau mai degrabă de un maestru strateg care îşi asumă rolul. Cine se ocupă de politica externă? Nu se prea ştie. Iar America însăşi e ireconciliabil divizată şi slăbită. În plus, pentru prima dată, Statele Unite şi U.E. sunt din ce în ce mai des percepute în străinătate ca incapabile să gestioneze treburile cele mai simple.

 

Cu toate astea, chemarea la arme a globaliştilor este clară. Lumea s-a schimbat în mod cert în ultimii patru ani. Forţele globaliste sunt deci mobilizate pentru a câştiga ultima bătălie din acest „lung război” încercând să lovească peste tot. Primul obiectiv a fost acela de a-l învinge pe Trump. Un altul este acela de a discredita toate varietăţile de populism european. Statele Unite cred că pot să obţină înfrângerea zdrobitoare pe plan psihologic, tehnologic şi economic a alianţei Rusia-China-Iran. În trecut, finalul ar fi fost previzibil. De această dată, Eurasia s-ar putea opune solid unei „Oceana” slăbită (şi unei Europe fricoase). Ceea ce ar zgâlţâi Leviatanul din rădăcini. Şi cine ştie ce ar putea răsări atunci din ruinele postmodernităţii sale”[3].

 

Britanicul Alasdair Macleod, absolvent Eton în anii ’60, ginerele celebrului Rupert Murdoch, el însuşi un faimos analist al finanţelor (aur mai ales), cercetează serios problemele americane: „China crede, foarte probabil, că America organizează iarăşi nemulţumiri în Hong Kong. E limpede, China a gândit că America a gestionat sub acoperire mişcarea „Occupy Central” (o serie de proteste violente - n.n.) şi acum ar lua-o de la început. Dincolo de ce au aflat de la propriii lor spioni, protestele erau prea bine planificate şi organizate ca să fie spontane. De data asta, atacul părea să aibă mai multe şanse de reuşită. Planul a fost coordonat cu presiunea americană pe dolarul de Hong Kong (legat de cel american - n.n.) într-o încercare de a-l destabiliza, în principal prin ameninţarea de a extinde tarifele vamale aplicate Chinei şi asupra Hong Kong-ului. Această a doua încercare de a zdrobi Hong Kong-ul a fost deci mai gravă.

 

Hong Kong-ul este un punct critic pentru că reprezintă canalul pe care se scurg în China portofoliile de investiţii străine. E un lucru important pentru americani fiindcă Trezoreria S.U.A. nu-şi poate permite să vadă fluxurile globale de portofoliu atrase în China într-un moment în care e necesar ca ele să fie investite în cantităţi crescânde în Trezoreria S.U.A. Cine înţelege asta, va pricepe şi mare parte din încercările urgente ale Americii de a destabiliza Hong Kong-ul.

 

În general, strategia Chinei a fost aceea de a nu se lăsa provocată. O posibilă excepţie a fost Hong Kong-ul, unde s-a decis că era mai important să fie asigurată insula împotriva vreunui nou atac dincolo de termenii tratatului încheiat cu Marea Britanie. Dar cea mai mare greşeală a Chinei a fost aceea de a impune la rândul ei taxe vamale ca reacţie la taxarea vamală americană. America nu făcea decât să se izoloze cu politicile ei vamale, dar răspunsul Chinei i-a oferit Administraţiei Trump pretextul pentru escaladare în războiul comercial al taxelor, trecând la atacul asupra tehnologiei chineze, care o depăşea pe cea a Americii. [...] Taiwanul este considerat şi el de China ca non-negociabil - dar, cum până şi Marea Britanie trimite un nou portavion în Marea Chinei de Sud, ar putea deveni un punct fierbinte în lunile următoare”[4].

 

Statele Unite au acordat Ucrainei o asistenţă de 125 de milioane de dolari, aparent un sprijin pentru războiul în pregătire din Donbas. Congresul american se pregăteşte să suplimenteze acest ajutor cu alte 150 de milioane de dolari. Un cargou, „Ocean Glory”, specializat în transporturi militare ar fi ajuns în portul Odesa. „Ocean Glory”, construit în 2015, lung de 171 m şi lat de 25 m, poate transporta 20.000 t[5]. agresivă a Americii, după cei patru ani totuşi paşnici ai pitorescului Donald Trump, riscă să ne cuprindă şi pe noi, pe România şi pe Republica Moldova (Basarabia).

 

Ruso-americanul „The Saker” atrage atenţia, într-un nou lung articol, asupra pregătirilor de război din Ucraina în care nu e exclus să fie antrenate Republica Moldova şi Transnistria: „De pildă, ucrainenii ar putea ameninţa să atace Grupul operaţional al forţelor ruse (O.G.R.F.) în Transnistria. E vorba de o forţă mică, aflată departe de Rusia, înconjurată de vecini ostili. Nu uitaţi că Tiraspolul se află la cca 600 km vest de Doneţk! În plus, dacă Moldova nu e membră N.A.T.O., România este. În ceea ce o priveşte pe actuala preşedintă a Moldovei, Maia Sandu, ea e deopotrivă româncă şi profund antirusă. Dar, dacă toate acestea sunt adevărate, cred că e la fel de important să observăm şi altceva : Chişinăul, capitala Moldovei, se află la numai aproximativ 300 km de peninsula Crimeea. Asta face ca toată Moldova să poată fi atinsă de arme ruseşti cu bătaie lungă şi abordată de forţe mobile cu reacţie rapidă. Pentru moldoveni, orice idee de a ataca O.G.R.F. ar fi cu adevărat nebunească, dar pentru regimul ucronazist (al naziştilor ucraineni - n.n.) disperat de la Kiev lucrul ar fi preferabil unei înfrângeri în faţa Rusiei”[6].

 

Noul mandat al democraţilor începe în forţă pe mai multe fronturi dar prea puţine dintre ele sunt şi promiţătoare. Explicaţia o putem găsi „acasă”, în America, dată de Chris Hedges, jurnalist cu premiul Pulitzer, fost corespondent de război, om de stânga şi fost simpatizant al Partidului Democrat: „Elitele conducătoare încetăţenite ştiu că e vorba de o criză. Au căzut de acord, cel puţin temporar, să azvârle cu bani în ea, cu acea Lege Covid-19, la nivel de 1,9 trilioane de dolari (1 900 de miliarde - n.n.), lege cunoscută ca American Rescue Plan-A.R.P. („Planul american de salvare”). Dar A.R.P. nu va modifica inechităţile structurale nici prin ridicarea salariului minim la 15 dolari pe oră şi nici prin impunerea unor impozite sau reglementări la adresa corporaţiilor sau a clasei miliardarilor care şi-a văzut veniturile crescând cu uluitoarea sumă de 1,1 trilioane de dolari (1.100 de miliarde - n.n.) de la începutul pandemiei. Sistemul de sănătate va rămâne privatizat, ceea ce înseamnă asiguratori şi corporaţii pharma care adună o mană de zeci de miliarde de dolari cu A.R.P., şi asta în condiţiile în care fac deja profituri-record.

 

Nesfârşitele războaie din Orientul Mijlociu şi bugetul militar umflat care le finanţează tot sacrosancte rămân. Wall Street-ul şi speculatorii predatori globali care profită de pe urma nivelurilor uriaşe de datorii sclavizante impuse unei clase muncitoare subplătite şi care jefuiesc Trezoreria S.U.A. în capitalismul nostru de cazino vor continua să împingă banii pe conductă în sus, în mâinile unei minuscule cabale oligarhice. Nu va avea loc nici o reformă a finanţării campaniilor electorale care să pună capăt sistemului nostru de mită legalizată. Giganticele tech-monopoluri vor rămâne intacte. Companiile care se ocupă de combustibilul fosil vor continua să vandalizeze ecosistemul. Poliţia militarizată, cenzura impusă de platformele digitale, vastul sistem penitenciar, legile din ce în ce mai aspre menite să supună terorismul intern şi disidenţa, supravegherea guvernamentală completă vor fi, cum au fost şi înainte, instrumentele de bază prin care statul controlează societatea”[7].

 

Aranjament grafic - I.M.

 

---------------------------------------------------                                                                                       

[1] Nasty Nancy - https://newspunch.com/nasty-nancy-its-my-god-given-right-to-unseat-any-republican-member-of-congress/  - 26.03.2021).

[2] Leviathan mobilizes for decisive battle - https://straightlinelogic.com/2021/03/15/leviathan-mobilises-for-decisive-battle-by-alastair-crooke/  - 15.03.2021.

[3] Idem.

[4] Biden’a last throw of geopolitical dice - https://www.goldmoney.com/research/goldmoney-insights/biden-s-last-throw-of-geopolitical-dice?gmrefcode=gata  - 25.03.2021.

[5] vezi https://www.world-today-news.com/ - 25.03.2021. Degringolada

[6]L’Ukraine est-elle (à nouveau) au bord de la guerre ? - https://planetes360.fr/lukraine-est-elle-a-nouveau-au-bord-de-la-guerre/ - 24.03.2021.

[7] Bandaging the corpse - https://scheerpost.com/2021/03/12/chris-hedges-bandaging-the-corpse/ - 12.03.2021.

Teo Palade - România, lagărul nostru cel de toate zilele

 

România, lagărul nostru cel de toate zilele

Teo Palade

31 Martie 2021

 

Vi se pare că ne-a mai rămas vreo urmă de libertate? Dacă da, păstrați cu grijă vestea. Poate cei de acolo, de sus, nu vor afla. Pentru că, dacă nu vom fi grijulii, în miez de noapte o nouă Ordonanță Militară elaborată de Comandantul Acțiunii o va anula.

 

Ei se hrănesc cu libertatea noastră

 

Am ajuns în faza în care nu mai înțelegem nimic. Parcă se hrănesc cu libertatea noastră și se tem că vor rămâne fără d-ale gurii. Personaje dintre cele mai sinistre, plătite și din banii noștri (pe lângă verzișorii ce le intră în buzunare sosiți prin băncile prietenilor lor ce înfloresc în România ca în Grădina Raiului), nu fac altceva decât să gândească planuri secrete de oprimare a locuitorilor acestui pământ.

 

Fără nicio noimă, fără nicio explicație, învârtind niște cifre aiuristice pe care nimeni nu le poate verifica, ei ne condamnă din două în două săptămâni la cazne peste cazne. Iar dacă vreunuia dintre noi îi trece prin cap să analizeze cifrele care zilnic ne sădesc în minte spectrul sfârșitului lumii, descoperă că acestea se bat cap în cap. Aproape totul este inventat cu scopul de a ne îngrozi și a ne supune astfel mai ușor. Ne-au transformat într-o turmă, într-o adunătură amorfă de viețuitoare fără voință, obligată să se învârtă amețitor de repede în țarcul ce devine tot mai mic. Suntem legați la gură prin hotărâri de guvern aiuritoare, suntem biciuiți zi de zi cu pedepse tot mai mari, suntem hăituiți de o cohortă de ”slujitori ai legii” asmuțiți neîntrerupt împotriva noastră, suntem vaccinați la ordin și triați pe criterii numai de ei știute precum vitele înainte de tăiere.

 

 

De ce ne-am mai chinuit?

 

A trecut un an de zile de când ni se spune să suferim fiindcă numai așa va trece mai repede nenorocirea. Și asta facem! De treisprezece luni ne chinuim. A văzut cineva vreo îmbunătățire? Ni se anunță valuri după valuri de viruși, care mai de care mai devastator. Ni se stinge orice speranță cu apariția a noi și noi tulpini asasine, care mai de care mai ucigătoare. Iar noi trebuie să ne chircim, să fim înspăimântați, să ne plângem de milă în timp ce ei fură miliarde după miliarde. Firme și firmișoare, protejate atent de politicienii la putere, udate la rădăcină de ploaia financiară adusă de norii pandemiei, înfloresc precum acele flori ale morții care se hrănesc cu scursurile din cadavre…  Fiindcă așa se vrea de acolo de sus, oficial suntem într-o situație mai rea decât la începutul acestei pandemii suspect de favorabile bogaților lumii care între timp au devenit și mai bogați. A sosit timpul să ne întrebăm și să-i întrebăm pe conducătorii țării: De ce ne-am mai chinuit?

 

 

Holocaustul este de mult depășit

 

Au transformat țara asta frumoasă într-un abator nenorocit. Ne adună cu forța în spitale ale morții unde suntem uciși în chinuri de neînchipuit. Murim cu zile legați de paturi, înghețați, sedați pentru a ne sufoca lent și sigur, înecați în propriile fecale și răniți adânc de acele perfuzoarelor care se mișcă în carne precum viermii de oțel. Din când în când, câțiva dintre noi, aleși la întâmplare, ard de vii. Prin comparație, până și asfixierea deținuților din lagărele morții cu gazul CICLON împrăștiat prin duzele de la băile comune pare o alinare. Comparabil cu lipsa de empatie, cu cruzimea nemotivată a unora dintre medicii noștri, comportamentul gardienilor din lagărele morții pare și el o adiere de bunătate.

 

Asta trăim! Holocaustul este de mult depășit. Azi, numărul celor umiliți, uciși cu sânge rece , schingiuiți și torturați de semenii lor, este cu mult mai mare decât al acelora pieriți în marea tragedie umană a secolului trecut. Se moare cu zile. Ni se refuză tratamentul medical dacă nu am fost atacați încă de virusul zeificat. Mintea lipsită de circumvoluțiuni a conducătorilor noștri, a plăsmuit o Românie în care nu mai există  cancer, boli autoimune, cardiace, ciroze, diabet. Locul lor a fost luat de COVID. Motiv pentru care acestei boli i s-au dedicat în mod special așezăminte sanitare în detrimentul celorlalte, desființate. Mor bătrânii în patul lor de frica spitalelor devenite închisori ale morții. Mor cu zile cei ajunși la Terapia Intensivă, transformată acum în Exterminarea Intensivă. Se sinucid cu miile cei ajunși cu nervii la pământ din cauza fricii, a groazei, picurate zi de zi în mințile noastre și nimănui nu-i pasă. Ne omorâm între noi aduși în situații disperate, fără ieșire, de un guvern ce pare a guverna obiecte inerte și nu suflete omenești.

 

 

Eu trăiesc aici, nu acolo

 

Nu-mi dați mie ca exemplu nenorocirile ce se întâmplă în țări mai pricopsite decât a mea. Și nu mă obligați să sufăr și eu azi ceea ce suferă ei. Pentru că eu nu trăiesc acolo. Nu am salariul ca acolo, nu am pensia ca acolo, nu am condițiile de trai de acolo, nu am școlile ca acolo, nu mă bucur de protecția socială de acolo, nu sunt beneficiarul unui sistem de sănătate ca acolo. Dacă, domnilor care-mi dirijați viața împotriva voinței mele, vă aliniați cu o supușenie suspectă la măsurile dure de acolo acum, când și lor le este greu, de ce nu v-ați gândit să le urmați exemplul și atunci când o duceau bine? De ce nu mi-ați asigurat, atunci, un salariu ca în Marea Britanie, o pensie ca în America, școli și universități ca în Franța sau Italia, sistem de sănătate ca în Elveția ori o economie înfloritoare ca în Germania? Fariseilor!

 

 

Ați transformat România în lagăr

 

Dacă pe timpul comuniștilor se spunea că trăim în lagărul socialist fiindcă ne era interzis să plecăm peste hotare, cum ar trebui să se numească acum acest ocean de nenorociri în care ați înecat țara? Precum persoanele ostile regimului, ne-ați internat într-un imens lagăr. Unul în care oamenii sunt complet lipsiți de libertate, în care bătrânii trebuie să iasă din casă cu ora, în care noaptea nu ai voie să părăsești locuința, în care nu-ți poți îngropa liniștit morții, în care nu-ți este permis să-ți strângi în brațe copiii, în care ești obligat să respiri aerul necesar vieții tale printr-o cârpă, în care trebuie să declari în scris polițistului de la colțul străzii dacă te duci să-ți cumperi medicamente sau să te ușurezi la privata din colțul străzii, în care copiii nu au voie să se joace și să zburde în parcuri, în care ești închis dacă îți sărbătorești ziua de naștere, în care ești amendat dacă îți jelești părinții plecați de pe acest pământ, în care nu ai voie să protestezi împotriva abuzurilor, în care ești planificat la vaccinare ca vitele la înfierat fără să cunoști efectele acelui vaccin ale cărui singure merite dovedite sunt acelea nu te ferește de îmbolnăvire, în care ți se refuză medicamentele prin care ți s-ar prelungi viața, în care dacă nu crezi în Dumnezeul Coronavirus ești , în mod necondiționat, proscris.

 

Mai ieri, gângavul nostru prim-ministru, surprins de un avânt revoluționar defect, anunța poporul că toți cei care se opun portului măștii, distanțării și vaccinării, sunt teroriști!  ”În România, de un an de zile, există o campanie împotriva acestor acțiuni pe care le ia Guvernul pentru a opri pandemie. Există o campanie împotriva portului măștii în spațiul public, există o campanie împotriva distanțării și există o campanie împotriva vaccinării. Vă spun că din punctul meu de vedere, aceste acțiuni sunt similare cu acțiunile unor teroriști. A zădărnici această activitate a guvernului care are ca obiectiv îmbunătățirea sănătății tuturor românilor este o acțiune care încearcă să submineze autoritatea statului”(1),a declarat premierul României democrate. Domnia sa, ocupat cu zăpăcirea finanțelor statului și cu guvernarea spre dezastru nu a avut timp să citească Declarația Universală a Drepturilor Omului. Ar fi văzut că acolo, chiar din ”Preambul”, se afirmă că acest document excepțional este proclamat de Adunarea Generală a ONU ”Considerând că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvântului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a oamenilor” precum și  ”Considerând că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă împotriva tiraniei şi asupririi”

 

 

Credulii

 

Da, ne-ați transformat țara într-un lagăr al deznădejdii. Un lagăr unde unii suferă crunt iar alții sunt mulțumiți că se întâmplă așa. Aceștia din urmă sunt credulii. E plină țara de creduli pentru că, în ciuda unor păreri contrare, mintea umană este mult mai  ușor de convertit decât s-ar crede.

 

Ei, credulii, sunt aceia care au convingerea că guvernul le vrea binele fiindcă așa le spune președintele (neamțul destoinic pe care l-au votat) și pentru că așa susține, gângăvind seară de seară, prim-ministrul.

 

Ei, credulii, trăiesc cu iluzia că tot ce se spune la televizor este realitatea pură; că politicienilor le pasă de sănătatea publică; că miile de morți ”cauzate” de COVID și vânturate pe ecranele televizoarelor zi și noapte sunt reale; că de un an de zile au fost eradicate toate celelalte boli și nu se mai moare din altă cauză; că, devenit noctambul, virusul îi atacă imediat pe toți cei care ies din casă după ora zece seara; că dacă bem un pahar cu prietenii îmbolnăvim întreaga urbe; că fiecare cârciumă este un cuib doldora cu pui și ouă de SARS Cov-2; că dacă își pârăsc poliției vecinii care se veselesc la botezul copilului lor contribuie în mod voluntar la combaterea pandemiei mondiale; că Declarația pe Propria Răspundere reduce numărul îmbolnăvirilor și că boșorogul de pe stradă cu masca permanent căzută sub nas este plătit de coronasceptici ca să răspândească boala.

 

 

Până când?

 

Îngrozitor este că nu există nicio certitudine în privința viitorului. El, viitorul, pare pierdut definitiv într-un ocean de incertitudine, drapat în mod intenționat într-un văl de îndoială. Doar atunci când este vorba despre sosirea în valuri a noilor restricții, cârmacii noștri sunt foarte exacți. Și asuprirea noastră repetată, aplicată în numele binelui nostru, vine fără întârziere chiar la timpul prognozat.

 

Cu totul alta este situația când dorim să aflăm ceva despre data la care ne vom reîntoarce la viața normală. Atunci, toți specialiștii lui Pește, toți propăvăduitorii Apocalipsei, toți cei care au de pe acum calendarul exact, pe zile, al sosirii valului nou și al perioadelor când ne va invada o altă exotică tulpină virotică de sorginte braziliană, sud-africană sau clingoriană, amuțesc, încep să se bâlbâie, nu mai știu nimic.

 

 De ce? Fiindcă, se pare, pe măsură ce trece timpul, devine tot mai mare gașca celor care doresc ca menținerea acestor stări de urgență, de atenție, de necesitate, de carantinare, de lockdown, sau cum s-or mai numi ele, să se prelungească la infinit. Politicienilor din toată lumea le convine această stare de fapt deoarece pot lua măsuri dure în interesul lor fără a risca proteste imediate și pentru că au posibilitatea de dirija, fără un control strict, fondurile publice spre domeniile care îmbogățesc firmele personale sau ale prietenilor apropiați. Marii rechini financiari, care și-au înzecit veniturile pe vreme de pandemie, nu doresc nici ei o schimbare a situației atât de profitabile. Uriașa industrie Bigpharma nu are niciun interes să omoare găina cu ouă de aur. Pentru inițiatorii „Marii Resetări” (ce pare a deveni pe zi ce trece o realitate tot mai concretă) prelungirea stării pandemice e mană crească. Manipulatorii din umbră ai economiei mondiale, cei care câștigă imens din instaurarea fricii la nivel global, vor face tot ce le stă în putință pentru a lungi agonia și pentru a îndrepta spre domeniile controlate de ei o bună parte din bugetele statelor lumii.

 

Fiind vorba despre manevrarea, ascunsă în spatele groazei de moarte abil induse, unor sume astronomice, de ordinul zecilor de trilioane de dolari, numai niște naivi s-ar mai îndoi că toată această nenorocire nu este dirijată. Până când? Îndrăznesc să spun că până dincolo de cele mai pesimiste speranțe ale noastre. Acum, în această fază, omenirea este prizonieră. Și o posibilă evadare din spatele gardului simbolic de sârmă ghimpată care învelește globul pare a fi tot mai îndepărtată. De ce? Pentru că gardienii mondiali nu dorm niciodată.

 

P.S. M-am mai liniștit. Joi, 11 martie 2021, la ora 8 p.m., mister Biden Jr. s-a adresat națiunii americane și, într-un discurs extrem de patetic, a anunțat omenirea că S.U.A. vor câștiga bătălia cu virusul și vor reveni la normalitate până la 4 iulie a.c.: „La acest 4 iulie nu vom celebra numai independența noastră ca națiune, dar vom marca și începutul independenței față de virus”(2) a declarat președintele american. În mod sigur, nici America nu duce lipsă de creduli.

 

----------------------------------

[1] https://www.activenews.ro/stiri/Derapaj-major-al-premierului-Citu-Cei-care-se-opun-vaccinarii-si-mastilor-sunt-TERORISTI-165683

[2] https://www.c-span.org/video/?509778-1/president-biden-addresses-nation-year-anniversary-coronavirus-pandemic

Ion Măldărescu - „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” - Remake 2021

 

„Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” - Remake 2021

Ion Măldărescu

31 Martie 2021

 

Un mega-scandal acompaniat de toată orchestra, de microfoane, camere de luat vederi, surle, trâmbițe, văicăreli, reacții și măsuri excepționale pentru o „întâmplare” care miroase foarte, foarte ciudat a explodat în România. Trupele S.R.I. Anti-tero au fost scoase la vedere să apere viața cetățeanului de etnie evreiască amenințat. Corect și normal. Viața unui om - indiferent cărei etnii i-ar aparține - trebuie apărată de nemernici, de psihopați, de „nebunii satului” și de posibilii criminali, dar aruncând o privire peste umăr se mai vede și ceea ce nu se comunică. De aceea, ușor nedumerit, întreb totuși: dacă amenințarea ar fi fost adresată unui cetățean român de etnie română tot atâta vâlvă se făcea? Nu prea contez pe un răspuns afirmativ.

 

In anul 1972, Sergiu Nicolaescu a realizat un film după nuvela „Moartea lui Ipu” scrisă de Titus Popovici. Filmul „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” ne pune în postură de spectatori-martori ai „cinismului și ipocriziei conducătorilor unei comunități rurale din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Aceștia îl conving pe Ipu, « nebunul satului », să-și asume vina uciderii unui ofițer german pentru ca ei să-și salveze viața”.

 

După 49 de ani de la premiera filmului, astăzi, in Anno Domini 2021, trăim un remake al vremurilor lăsate în urmă. Cu alt scenariu, cu alte personaje, în alte împrejurări. Zilele trecute, în urma unei „amenințări” venite de nu știm unde (oare?) și nu știm de la cine, un cetățean al României - nu unul oarecare, ci o cunoscută actriță de etnie evreiască -, a scris în spațiul virtual că a fost amenințată cu moartea printr-o scrisoare. Textul incriminat, foarte discutabil pentru vorbitorii de limbă română, l-a făcut pe jurnalistul Victor Roncea să afirme: „mișcarea brutală se înscrie într-o operațiune de sorginte străină care se desfășoară de ceva vreme în spațiul public și politic (din România - n.a.) pentru stârnirea « antisemitismului » în România”. Cine are interesul incitării - mai precis a inventării - « antisemitismului » în România?, ne întrebam atunci. Cui prodest? În nici un caz românilor”.

 

Au fost date publicității mai multe versiuni ale infamului mesaj, dar referindu-mă la „mesajul” în sine primit de actriță, apreciez că nu a putut fi lansat de niciun român cu funcțiile cerebrale în stare normală, cu atât mai mult cu cât autorul este menționat cum că ar fi  un partid devenit incomod pentru actuala conducere a României. Unele ambiguități nedeslușite încă de oficialități, ne pot pune pe gânduri:

- ca cetățen român, la o posibilă primire a unui mesaj amenințător, prima reacție firească în astfel de cazuri este inevitabilul apel la 112, nu publicarea lui pe panourile de afișaj ale internetului[1];

- ca cetățen român, apreciez promptiudine echipajelor Anti-tero ale S.R.I. care și-au făcut apariția publică aproape instantaneu cu apariția mesajului;

- ca cetățen român, vizat de un asemenea mesaj, aș încerca să depistez expeditorul printre cei cărora le-aș fi putut pricinui vreun prejudiciu și să-i sesizez pe anchetatori;

- ca cetățen român, apreciez operabilitatea „organelor” și descoperirea „făptașului”, dar nu exclud că s-ar putea să fie vorba doar de „acarul Păun”, nu de autorul real care râde în culise;

- ca cetățen român, mă întreb, totuși: qui prodest acest scandal? Nu poate rămâne ignorată „apa” care alimentează moară acestui scandal cu motivație, preponderent „antisemitică” (rog atenție la ghilimele, pentru care voi fi mai explicit în cele ce urmează);

- ca cetățen român, am pus mâna pe Dicționarul Explicativ al Limbii Române, unde am deschis la cuvântul „semit” pentru a mă lămuri și a-i lămuri și pe alții. Ce am găsit:  „SEMÍT, -Ă, semiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din grupul de popoare, apropiate între ele prin limbă și prin aspect fizic, din sud-vestul Asiei, nordul și estul Africii, căruia îi aparțin astăzi arabii, sirienii, evreii etc. 2. Adj. Care aparține semiților (1), privitor la semiți; semitic. - Din fr. Sémite”. Deci, semiți sunt nu numai evreii, ci și arabii și sirienii. În concluzie, cuvîntul „antisemitism” este „acreditat” și utilizat eronat de către oficialitățile românești și internaționale. De ce? Aștept explicația filologilor. Într-un mai vechi articol-pamflet, scriam că armata S.U.A. este antisemită și nu pot fi contrazis, pentru că aveam dreptate: armata S.U.A. lupta împotriva arabilor (vezi explicația DEx). Cuvântul „antisemit” se vrea a evidenția o atitudine dușmănoasă față de evrei. Cine se ferește și de ce? să se exprime corect… cel puțin în limba română.

 

 

Petarde pentru derutat „prostimea”

 

Cum era de așteptat, goarnele „prietenilor românilor” de la „Deutsche Welle”, de la „Europa liberă” și de la alte oficine ale serviciilor speciale multilateral dezvoltate nu s-au lăsat așteptați, s-au pronunțat înainte de a se cunoaște rezultatul anchetei (desigur, dacă adevărul va fi spus românilor vreodată):

 

- „Deutsche Welle”: „[…] este vorba despre un discurs al urii, care în România nu prea se pedepsește, fiindcă polițiștii, procurorii, judecătorii, de cele mai multe ori nu iau în serios nici amenințările, nici potențialele victime […] în România, antisemitismul latent este lăsat să băltească, dacă nu cumva e chiar încurajat. Șeful Academiei Române, Ioan-Aurel Pop a refuzat să modifice informațiile eronate apărute în prima ediție din 2016 a volumului « Marea istorie ilustrată a României şi a Republicii Moldova ». Așa că le-a păstrat și în a doua ediție  […] Statul român a preferat până acum neimplicarea, socotind, poate, că într-o țară în care sunt atât de puțini evrei, antisemitismul nu poate lua avânt. Realitatea este însă mult mai tristă”, bla-bla[3].

 

- „Europa liberă” - post de radio resuscitat și finanțat de Partenerul strategic al României: Aceeași goarnă, semnatară a lăturilor aruncate peste români în D.W. se dă în stambă și debitează elucubrații care sună bine la „prostime”, înainte ca organele competente să facă publice rezultatele anchetei: „Cazul Maia Morgenstern. De ce evreii mai pot fi amenințați cu moartea în România?”[4]. S-a vrut a fi o bombă și a ieșit un „fâsss”.

 

 

Opinii și fapte

 

Jurnalistul Ion Cristoiu a emis acuzații grave susținând că în spatele scandalului de „antisemitism” declanșat de actrița Maia Morgenstern ar fi președintele Klaus Iohannis și că acesta și oamenii săi din P.N.L. doresc să acrediteze ideea că în România există „antisemitism”. […] [5].

 

Dovada cea mai bună constă în faptul că  povestea este departe de final. În timp ce scriam aceste rânduri, pe portalul „Active News” au apărut noi informații din care reiese că autorul amenințării adresate actriței Maia Morgenstern este… evreu [6]. Vă prezentăm mai jos un extras din articolul „Răsturnare de situație fabuloasă în Cazul Maia Morgenstern: autorul amenințării antisemite este evreu”:

 

„Specialiști ai Direcției de Investigații Criminale și ai Direcției de Combatere a Criminalității Organizate ai I.G.P.R. și ai Brigăzii Antiteroriste a S.R.I. au acționat cu maximum de profesionalism pentru a depista cu rapiditate autorul amenințărilor sinistre la adresa actriței Maia Morgenstern. Și au și reușit. Suspectul a fost reținut pentru 24 de ore. […] Ulterior, respectiv ieri, suspectul a fost plasat sub control judiciar, pentru 60 de zile. Adică acum este liber, acasă.

 

Deputatul Silviu Vexler, reprezentantul comunității evreiești în Camera Deputaților, a anunțat cu bucuriecă agresorul a fost identificat. « Persoana care a inițiat amenințările cu moartea și violul adresate doamnei Maia Morgenstern și familiei sale a fost identificată. Responsabilitatea noastră nu se termină aici, ea abia aici începe ». Are dreptate Silviu Vexler […] numai că principala responsabilitate a lui Silviu Vexler, de acum înainte, ca și a Guvernului României și reprezentanților clasei politice care au condamnat « antisemitismul românesc » la unison, este să informeze toată mass media occidentală cât și reprezentanțele diplomatice de la București care s-au alertat asupra „atacului antisemit” la adresa talentatei noastre actrițe, că autorul - cel puțin transmițătorul - oribilului mesaj de amenințare cu moartea și violarea fiicei artistei, « Calabria » împreună cu incendierea Teatrului Evreiesc de Stat înființat de poetul Radu Gyr, este, după cum ne-au informat surse de cea mai mare încredere din Ministerul Afacerilor Interne, nici mai mult nici mai puțin decât etnic... evreu!

 

Tânărul lăsat să plece liber acasă după ce a dat foc României pe toată planeta, nu este deloc dezaxat, după cum s-a încercat să se inducă prin agenții de influență ai serviciilor din mass-media. Așadar, povestea continuă... Așteptăm acum, cu încredere, ca toate autoritățile responsabile să comunice pe toate canalele această informație publicului larg și celui de specialitate: « Autorul amenințărilor la adresa actriței de origine evreiască Maia Morgenstern este evreu. Ne cerem scuze că am jignit poporul român și am dezinformat presa internațională și ambasadele străine ».

 

Mai notăm, (pentru comparație - n.r.): La Timișoara există un caz al unui tânăr, care, într-o transmisie video în direct, la nervi, l-a amenințat pe Raed Arafat cu moartea. Foarte rău. Tânărul a fost internat forțat de poliție la spitalul de psihiatrie din Jebel, pe termen nedefinit, mai precis până când hotărăsc medicii că poate fi eliberat. Chestia e de « Zbor deasupra unui cuib de cuci ». Dacă medicii sunt fani Arafat, tipul nu mai iese de-acolo decât nebun de-adevărat”.

 

 

Povestea continuă.

 

Stimată doamnă Maia Morgenstern, sunteți cetățean român. trăiți în România de aproape șase decenii și cunoașteți prea bine că românii nu sunt antievrei! „Sunt români și punctum!” Nu toți românii sunt buni și/sau răi, tot așa cum nici toți evreii nu sunt buni și/sau răi. Fiecare popor are în acelașii copac și roade bune, și uscături. Recurg la o parafrazare a titlului filmului lui Sergiu Nicolaescu de care am amintit la începutul acestui articol: Nu-i condamnați pe toți (românii) la moarte pentru faptele unei uscături a etniei căreia îi aparțineți.

 

Aranjament grafic după afișul filmului lui Sergiu Nicolaescu - „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte”

 

 -----------------------------------------

 

[1] https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=10159335170611291&id=642031290 – 18 martie 2021-03-31

[2] Sabina Fati - https://www.dw.com/ro/maia-morgenstern-%C8%99i-cine-%C3%AEncurajeaz%C4%83-discursul-urii/a-57035617 - 29 martie 2021

[3]  https://moldova.europalibera.org/a/cazul-maia-morgenstern-de-ce-evreii-mai-pot-fi-amenin%C8%9Ba%C8%9Bi-cu-moartea-%C3%AEn-rom%C3%A2nia-/31175590.html

[4] https://r3media.ro/a-fost-identificat-andrei-ilarie-cel-care-a-amenintat-o-pe-maia-morgenstern-un-tanar-cu-probleme-psihice-din-bucuresti/ - 2021-03-31

[5] https://r3media.ro/ion-cristoiu-maia-morgenstern-sunt-o-diversiune-lansata-din-zona-presedintelui-iohannis-domnule-prezident-nu-va-jucati-cu-focul/ - 28 martie 2021.

[6] https://www.activenews.ro/stiri/Rasturnare-de-situatie-fabuloasa-in-Cazul-Maia-Morgenstern-Autorul-amenintarii-antisemite-este-EVREU.-Ion-Cristoiu-Nemernicii-astia-au-pus-la-cale-o-diversiune-de-doi-lei-impotriva-Romaniei-VIDEO-165996 - 31 martie 2021.

A aparut ziarul Meridianul nr. 13 de joi 1 aprilie 2021 (spicuim)