alexandrustanciulescubarda - DOAR O VORBĂ.....! MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ (1/2/2022 - 7/2/2022)

 

A zis fericitul Episcop Ioan: „Părinte Teodul, de mare folos este postul pentru călugăr. Să ştii că şapte sunt treptele postului, adică sunt şapte feluri de hrană pentru om, şi anume:

 

a. Carnivorii, care mănâncă întotdeauna carne. Aceştia sunt în treapta cea mai de jos a postului şi, chiar dacă se înfrânează uneori de la mâncare, ei nu pot spori niciodată în rugăciune.

 

b. Lactovegetarienii, care nu mănâncă niciodată carne, ci numai lapte, brânză, ouă şi tot felul de legume fierte. Aceştia sunt în treapta a doua a postului, pe care o ţin de obicei călugării din mănăstiri şi foarte rar mirenii.

 

c. Vegetarienii, care mănâncă numai zarzavaturi şi legume fierte sau nefierte. Rânduiala aceasta formează treapta a treia a postului şi o ţin călugării cei mai râvnitori din mănăstiri. De aici încolo încep treptele postului cele mai aspre, pe care păşesc, de obicei, călugării sihaştri şi pustnicii cei mai nevoitori.

 

d. Fructiferii, care mănâncă o dată pe zi pâine şi fructe nefierte, fără a gusta vreodată altfel de hrană. Cine a ajuns la această treaptă a postului, acela poate stăpâni cu uşurinţă trupul şi gândurile şi poate spori repede pe calea rugăciunii.

 

e. Cerealierii formează treapta a cincea a postului. La această treaptă ajung călugării, mai ales cei din sihăstrii şi pustnicii, care mănâncă o dată pe zi numai pâine neagră de cereale şi boabe muiate de grâu, porumb, mei, linte, bob, mazăre etc.

 

f. Hrana uscată este a şasea treaptă a postului călugăresc, la care ajung de obicei pustnicii cei mai râvnitori. Cei care petrec în această nevoinţă mănâncă numai pesmeţi de pâine muiaţi în apă, cu sare sau puţin oţet, o dată pe zi şi cu măsură. Aşa se nevoiau sihaştrii de pe Valea Nilului.

 

g. Hrana sau mana dumnezeiască este ultima şi cea mai înaltă treaptă a postului călugăresc, la care ajung foarte puţini dintre asceţi, după o îndelungată nevoinţă, întăriţi fiind cu darul Sfântului Duh. Aceştia se îndestulează numai cu Preacuratele Taine, adică cu Trupul şi Sângele lui Hristos, pe care le primesc o dată sau de două ori pe săptămână, fără a mai gusta ceva decât numai apă. După grele ispite şi nevoinţe am ajuns, cu darul lui Dumnezeu, să mă mulţumesc numai cu Preacuratele Taine, şi nu mai simt foame, nici trebuinţă de pâine şi legume...”.

 

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 591-592)

 

 

Cugetări despre post

 

 

„De aceea, chiar de la început, creând Dumnezeu pe om, îndată l-a dus și l-a predat în mâinile postului și i-a încredințat acestuia mântuirea lui ca unei maici iubitoare și celui mai bun dascăl.”

„Dacă postul a fost necesar în Rai, cu atât mai necesar este în afara Raiului. Dacă era de folos leacul mai înainte de rană, cu atât mai de folos este după rană.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

 

„Fiindcă nu am postit, am căzut din Rai. Așadar, să postim acum, ca să ne întoarcem în Rai.”

 

„Postul este armă împotriva oștirii demonilor.” (Sfântul Vasile cel Mare)

 

„Postul veștejește pofta, prin rugăciune curățește mintea și o pregătește pentru adevărata contemplare.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

 

„Să postim? Desigur, ca să oprim pornirile trupului și să ne înmuiem inimile.” (Sfântul Simeon Noul Teolog)

 

Tot binele și frumosul se săvârșește și se făptuiește prin post. (Sfântul Grigorie Palama)

 

Mare armă este postul împotriva ispitelor, după cum desfătarea de mâncări este începutul a tot păcatul. (Theofylact al Bulgariei)

 

Mare cale spre tot binele este postul cu discernământ, iar cel ce nu se îngrijește de el, smulge tot binele.

 

 

REVARSAREA DARURILOR

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

Vezi ca geamul, pe lânga faptul ca primeste lumina în sine, o lasa pe aceasta sa intre si în odaie; sau soba se încalzeste nu doar pentru ea însasi, ci si pentru a te odihni pe tine. Acelasi lucru e cuprins si în alcatuirea trupului: ochii vad nu doar pentru ei, ci si pentru trupul întreg; urechile aud nu doar pentru ele însele, ci pentru tot trupul; narile nu doar pentru ele simt mirosul, ci pentru trupul întreg; stomacul nu primeste hrana doar pentru el, ci pentru tot trupul; mâinile lucreaza nu doar pentru sine, ci pentru trupul întreg; picioarele nu merg doar pentru ele, ci si pentru celelalte madulare. Acelasi lucru îl bagam de seama si la celelalte fapturi: soarele de pe cer nu straluceste numai siesi, ci pentru toata zidirea; norii nu tin apa întru ei, ci o revarsa pe pamânt; pamântul nu tine roadele în sine, ci le creste pentru toti. Asa sa cugeti si despre toate celelalte. Din acestea învatam ca din darurile pe care ni le da Dumnezeu noi trebuie sa împartim câte ceva si pentru folosinta aproapelui nostru, caci darurile Domnului sunt facute pentru toti îndeobste. Cel chibzuit trebuie sa-si foloseasca priceperea nu doar pentru sine, ci si spre trebuinta aproapelui sau, iar avutia trebuie sa-i slujeasca nu doar celui bogat, ci si altora. Asa sa facem si cu celelalte: acestea toate sunt talantii Domnului nostru, pentru care vom da raspuns înaintea Lui în ziua venirii Sale (Matei 25, 14-30). Caci toate pe care le avem nu sunt bunurile noastre, ci ale Domnului si ne sunt date de la Dumnezeu nu doar pentru noi însine, ci si pentru aproapele nostru. Iar daca cineva nu împarte celorlalti din bunatatile Domnului care i-au fost date lui, acela pacatuieste împotriva lui Dumnezeu, Care l-a umplut cu daruirile Sale, si pentru aceasta va fi chinuit în ziua Judecatii lui Hristos.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 108.

OMUL SUFERIND

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

Vezi, iarasi, un om plin de rani si de puroaie rau mirositoare. Întoarce ochii tai spre sufletul pacatos, care raspândeste o duhoare cu mult mai mare decât a trupului celui împutit. Precum sunt ranile si puroaiele pentru trup, asa sunt pentru suflet pacatele si nelegiuirile. Asculta ce graieste Prorocul: „Faradelegile mele au covârsit capul meu, ca o sarcina grea s-au îngreuiat peste mine; împutitu-s-au si au putrezit ranile mele din pricina nebuniei mele” (Psalmul 37, 4-5). Putoarea trupului e nesuferita pentru noi; duhoarea sufletului e nesuferita pentru Dumnezeu. Noi ne scârbim si fugim de putoarea cea trupeasca; din pricina duhorii sufletesti se scârbeste si se departeaza Duhul lui Dumnezeu. Aceasta iarasi te povatuieste sa te feresti de pacat. Iar daca simti ca sufletul s-a molipsit de lepra pacatuirii, chiar de „stai departe”, sa-ti ridici glasul catre Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Izgonitorul tuturor bolilor sufletesti si trupesti, asa cum au facut cândva leprosii, dar nu numai cu gura, ci si cu inima, si sa te rogi: „Iisuse, Învatatorule, miluieste-ma!” (Luca 17, 12-13). Asa, Cel Ce i-a curatit pe acei leprosi va curati si lepra sufletului tau, caci El este milostiv si asculta glasurile noastre, ale sarmanilor. De aceea a si venit în lume, ca sa ne izbaveasca pe noi de pacatele noastre. Nici o lepra a pacatului nu poate fi atât de mare încât preaînteleptul si atotputernicul nostru Tamaduitor sa nu voiasca sau sa nu poata a o curati cu milostivire.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 78

 

 

 

 

Să ne răsfățăm, oare, copiii?

 

 

Este o grijă întâlnită frecvent în rândul părinților. Ne întrebăm: Vor ajunge oare copiii noștri să se descurce în viață, să treacă peste necazurile și încercările pe care viața ni le pune înainte, să reușească să se întrețină singuri și să-și păstreze credința ortodoxă strămoșească? Copiii trebuie educați, dar odată cu dezvoltarea lor fizică și emoțională trebuie să le stabilim câteva limite, care trebuie înțelese și respectate; ei trebuie să participe la treburile casnice și mai ales să asculte de sfaturile părinților. Noi, ca părinți, trebuie să alegem de multe ori între a-i face fericiți pe copiii noștri, pentru un timp scurt, și a-i învăța lecțiile de viață, mult mai importante.

 

Doctorul Mark Bertin susține că ultimele studii în domeniu relevă faptul că cei mici beneficiază cel mai mult din strategiile sau acțiunile care îi ajută în dezvoltarea stăpânirii de sine și a elasticității emoționale. Aceste strategii implică „a spune nu”, a pune limite și a nu încerca să îi facem ascultători prin împlinirea dorințelor lor.

 

Sfaturile doctorului Mark Bertin sunt în total acord cu învățătura Bisericii. Pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu trebuie mai întâi să biruim patimile care ne stăpânesc. Ne trebuie multă stăpânire de sine pentru a ne uni cu Dumnezeu, pentru a-I împlini Poruncile, pentru a trăi o viață virtuoasă și mai ales pentru a ne mântui. Această stăpânire de sine se poate învăța de la o vârstă fragedă.

 

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: Copii care sunt supuși și au frică de Dumnezeu vor găsi o nemărginită sursă de fericire, chiar și în această viață scurtă pe care o trăim pe pământ. Tinerii cărora le veți da o educație bună nu se vor bucura numai de respectul celor din jur, ci vor deveni mai dragi și vouă înșivă. Dragostea pe care o veți avea pentru ei va fi mai mult decât o simplă dragoste, va fi rodul virtuților sădite în inimile lor. Pentru aceasta, la bătrânețile voastre veți primi în schimb de la ei o dragoste și o purtare de grijă necondiționată. Ei vă vor fi suportul material și spiritual al bătrâneților voastre... De aceea vă rog să aveți grijă de copii voștri și să-i educați în frica de Dumnezeu; gândiți-vă la mântuirea sufletelor lor. Dumnezeu v-a pus ca învățători și conducători ai familiilor voastre, de aceea este de datoria voastră să le purtați de grijă.

 

Și Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului (Efeseni 6, 4). Este foarte important să ne creștem copiii în frică de Dumnezeu, învățându-i să-și respecte părinții și pe cei din jur și să-L iubească din toată inima pe Dumnezeu. Cel mai important element al acestei educații este familia. Noi, ca părinți, trebuie să fim exemple pentru copiii noștri, trebuie să le arătăm ceea ce și Hristos ne-a învățat prin întruparea, pătimirile și Învierea Sa, punând noi înșine în practică aceste învățături. Trebuie să-i învățăm să își recunoască greșelile și să descopere puterea iertării aproapelui. Mai ales rugăciunea trebuie să aibă un loc de căpătâi în viața noastră și a copiilor noștri. Un copil care este crescut într-o familie în care rugăciunea nu lipsește din viața de zi cu zi, când se va maturiza va înțelege importanța rugăciunii și, mai ales, o va practica. Când ne împărtășim noi cu Sfânta Împărtășanie, să îi cuminecăm și pe copiii noștri, învățându-i  despre importanța Sfintelor Taine prin exemplul nostru personal.

 

Foarte ușor putem, însă, să exagerăm cu atenția pe care o acordăm copiilor noștri. Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul ne avertizează în acest sens: Mulți părinți le fac rău copiilor lor, fără să-și dea seama, prin manifestarea într-un mod nepotrivit a dragostei pe care o au pentru ei. De exemplu, dintr-o dragoste exagerată pentru copilul ei, o mamă l-ar pupa și l-ar strânge în brațe fără măsură, spunându-i: „Ce copil nemaipomenit ești!” sau „Ești cel mai cuminte băiat din toată lumea!”. Prin urmare, încă de la o vârstă fragedă (când încă copilul nu e în stare să înțeleagă sau să-și exprime dezacordul față de ceea ce aude sau vede), cel mic dobândește o părere foarte bună despre el însuși, gândind despre sine și considerându-se a fi cel mai frumos și cel mai deștept. Astfel nu va mai avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu și de Harul Lui și nici nu I-l va cere. Printre cei care vor avea de suferit mai târziu din pricina acestui comportament greșit se numără și părinții. Oare chiar credeți că acei copii vor asculta în liniște de sfatul părinților, bineștiind că ei sunt cei mai deștepți și mai frumoși copii de pe Pământ și că ei le știu pe toate? Din această pricină părinții sunt datori să-și educe copiii în dreapta credință, ferindu-i de orice fel de exagerări, conștienți fiind de faptul că ei poartă nu numai responsabilitatea pentru propriile fapte, ci și mai ales pentru cele ale copiilor lor.

 

Misiunea noastră este aceea de a crește sfinți, pe care Dumnezeu îi va primi în Împărăția Sa. Ca să reușim în această misiune, trebuie să devenim noi înșine sfinți. Iată ce spune Sfântul Cuvios Porfirie Kafsokalivitul: Părinții trebuie să se dăruiască în totalitate dragostei lui Dumnezeu. Trebuie să devină sfinți în relația cu copiii lor, prin blândețe, răbdare și iubire. Bucuria care va veni asupra lor făcând aceasta va aduce cu ea și Harul Duhului Sfânt, care se va revărsa asupra pruncilor lor. În general, părinții poartă vina comportamentului necuviincios al copiilor, iar acest comportament nu se poate îndrepta prin mustrări, pedepse sau severitate. Dacă părinții nu duc o viața plină de virtuți și nu își arată iubirea unul altuia, diavolul îi va chinui prin comportamentul necuviincios al copiilor. Dragostea, armonia și înțelegerea între părinți sunt elementele-cheie în educația și formarea copiilor. Aceste lucruri vor oferi un minunat sentiment de securitate și siguranță în viața lor.

 

(Viaţa de familie, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, pp. 87-89)

 

  

 

Cum gestionăm certurile dintre frați?

 

 

Nu există soluţii simple pentru această problemă; totuşi, este important să ne amintim că unele conflicte pot juca un rol pozitiv, cu condiţia să nu ajungă prea departe. Stresul şi conflictele au loc ca urmare a faptului că tocmai în acest fel se realizează trecerea la un nivel nou, mai stabil, al relaţiilor. Copiii fac însă lucrul acesta cu stângăcie, drept pentru care au nevoie de ajutorul părinţilor.

 

În majoritatea cazurilor, părinţii trebuie să evite rolul de arbitru în ciocnirile dintre copii – dar dacă aţi fost totuşi atras în conflict, daţi-i fiecărui copil posibilitatea de a-şi exprima plângerea sau supărarea, iar apoi cereţi-i unuia dintre ei să expună pe scurt esenţa plângerii celuilalt, ca să vă convingeţi că aţi auzit şi aţi înţeles totul în mod corect.

 

După aceea, copiii să alcătuiască împreună lista căilor şi mijloacelor posibile de rezolvare a conflictului. În atare caz, nu numai că veţi returna copiilor responsabilitatea pentru rezolvarea conflictului, ci îi veţi şi deprinde să biruie diversele probleme, piedici şi momente negative din viaţă. (...)

 

Pentru ca ei să nu se teamă de propriile sentimente pe care le nutresc unul faţă de celălalt şi să admită că uneori se pot şi certa, şi că nu este nimic înfiorător în asta, discutaţi cu ei despre acest lucru. Le puteţi povesti despre propriile dumneavoastră trăiri din copilărie şi despre ciocnirile cu fraţii şi surorile dumneavoastră. Iar dacă aţi fost copil unic la părinţi, fără îndoială că aţi comunicat cu verii dumneavoastră sau, dimpotrivă, aţi visat dintotdeauna să aveţi o soră sau un frate.

 

Arătaţi-le copiilor aspectele pozitive ale vieţii lor comune, daţi-le uneori sarcini comune, străduiţi-vă să fiţi echidistant cu ei. Dacă sunt de acelaşi sex, este mai bine dacă fiecare dintre ei va avea hobby-ul său, talentul său, pasiunea sa, ca să se afle cât mai puţin în competiţie. Şi încă o observaţie. Este binecunoscut faptul că bătăile, zarva şi ţipetele au loc numai în prezenţa adulţilor, că ele sunt adresate în cea mai mare măsură acestora. Ca atare, multe depind de comportamentul părinţilor.

 

În mod special, nu trebuie să li se permită copiilor să pârască. În acest scop, trebuie să fie învăţaţi să utilizeze contactul direct, adică să-şi exprime gelozia nu indirect, părinţilor, ci deschis, unul celuilalt, prin cuvinte de genul: „nu-mi place când te baţi cu mine...”, „mă supăr când îmi iei lucrurile...”. Declaraţiile de acest fel îi ajută pe copii să caute forme noi, civilizate de comunicare, evitând să se „atingă” unul pe celălalt.

 

Străduiţi-vă să acceptaţi faptul că sunt diferiţi şi că fiecare este bun în felul său, de aceea nu îi siliţi să se adore unul pe celălalt, să fie întotdeauna împreună şi să colaboreze mereu, cu orice preţ. Dragostea impusă rareori este îndelungată şi sinceră. Fără îndoială că va veni o vreme când va deveni interesant pentru ei să fie împreună, fără nici o presiune din afară. Şi atunci se vor putea simţi pe deplin prieteni, nu numai rude, vor înlocui concurenţa prin colaborare şi vor putea transmite propriilor copii această experienţă inestimabilă. Şi le vor povesti cândva, cu acelaşi zâmbet, cum se băteau cândva cu fratele lor.

 

(Viaţa de familie, traducere Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, pp. 87-89)

CALUL NEIMBLANZIT

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

Vezi ca un cal înversunat si neîmblânzit, ca sa se faca bun pentru toata lucrarea si trebuinta, este învatat, înfrânat si smerit în felurite chipuri de catre stapânul sau si asa, încetul cu încetul, el leapada înversunarea sa fireasca si ajunge sa fie blând si folositor pentru stapânul sau în orice munca. Prin firea sa, tot omul este întocmai ca un cal îndârjit, înversunat, neîmblânzit si foarte nepotrivit pentru a sluji Domnului Dumnezeului sau, întrucât nazuieste si cauta sa faca voia lui si a lumii, si nu pe cea a Domnului Dumnezeului sau, caci s-a stricat peste masura dupa caderea lui Adam. O, cât de multa învatatura, înfrânare si îmblânzire îi este de trebuinta omului pentru a lepada înversunarea, învârtosarea si turbarea firii si a se face astfel vrednic spre a intra în slujirea Domnului Dumnezeului sau!

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 204

 

 

 

ACASA

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

Oriunde s-ar duce un om, el sfârseste mereu prin a se întoarce acasa. La fel este cu crestinul, oricine ar fi, om de vaza sau de rând, bogat sau sarac, savant sau nestiutor; orice ar putea fi, oricare ar fi locul pe care îl ocupa în societate, orice ar face, el trebuie sa-si aminteasca mereu ca nu este la el acasa, ci în calatorie, pe drum, si ca trebuie sa se întoarca acasa, la tatal lui, la mama lui, la fratii si surorile lui mai mari. Aceasta casa este Cerul; tatal lui este Dumnezeu, mama, Preacurata Maica a Domnului, fratii si surorile lui mai mari, Îngerii si Sfintii lui Dumnezeu. El trebuie, de asemenea, sa-si aminteasca faptul ca adevarata sa obligatie este mântuirea sufletului sau, împlinirea poruncilor dumnezeiesti, curatia inimii sale.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 114.

 

 

 

LUMINA LINA

Arhiepiscopul Iustinian Chira

 

 

Lumina lina care mângâie si da viata este numai acolo unde sunt ascultate si respectate poruncile lui Dumnezeu. Acolo unde legile date de Dumnezeu nu sunt încalcate, ci sunt ascultate, acolo este cântec si bucurie, acolo nu exista spaima sau tristete, acestea sunt alungate si toate cânta, cânta, cânta cântari de lauda si iubire, asa cum rasuna din nemarginire în nemarginire în Ceruri. De aceea Mântuitorul ne-a învatat sa ne rugam mereu Tatalui nostru si sa zicem „precum în Cer asa si pe pamânt” (Matei 6, 10).

 

Din sufletul regelui profet si poet David a izvorât cuvântul: „Cântati popoarelor, cântati…” (Psalm 95, 7). Oamenii în general prin tot ceea ce fac… toata munca omului, toata creatia lui, era rânduita sa fie un cântec de bucurie. Aceasta a devenit un chin numai dupa ce omul a calcat porunca data lui. Cu toate acestea, tot ceea ce fac oamenii în general, toata creatia omului, este un cântec, un înalt si minunat cântec.

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Acolo-n sus in vremea aceea, Ed. Manastirii Rohia, Rohia, 2010, p. 7-8.

Minuni și vindecări prin rugăciune la moaștele Sfintei Cuvioase Ipomoni

Monahul Pimen Vlad

 

  .

         Ajungând odată împreună cu un părinte la Atena, unde aveam ceva treburi, ne-am dus și până la Mănăstirea Sfântului Patapie, unde se află moaștele sfântului. Mănăstirea se află mai sus de Lutraki. Ajungând spre seară, am fost primiți să rămânem acolo peste noapte. Ducându-ne să ne închinăm în biserică, maica de acolo ne-a zis: „Închinați-vă și la capul Sfintei Cuvioase Ipomoni, să vedem dacă simțiți ceva”.

 

Când m-am închinat și am sărutat sfintele moaște, le-am simțit fierbinți, de parcă ar fi avut căldură în ele. Atunci maica ne-a zis că în aceeași zi a venit o femeie care avea dureri groaznice de cap, dar atingându-se de sfintele moaște, i-a trecut imediat durerea.

 

După câteva zile a fost și o fată româncă pe care o cunoșteam și s-a închinat, simțind și ea căldura de la capul sfintei și primind multă bucurie în suflet.

 

(Monah Pimen Vlad, Povestiri duhovnicești, volumul I, Editura Axa, 2013, pp. 56-57)

 

 

 

„Decalogul” postului

Părintele Nicolae Tănase Cuvinte duhovniceşti

 

 

Nu ţine ură, vrăjmăşie sau invidie. Calcă-ţi pe inimă, mergi şi te împacă cu toată lumea, şi mai ales cu cei cărora le-ai greşit. Iartă din toată inima ta, pentru ca şi Dumnezeu să te ierte pe tine.

 

• Spovedeşte-te cât mai grabnic la preotul tău duhovnic şi nu-l schimba. Mărturiseşte toate greşelile şi patimile, gândurile şi intenţiile rele.

 

• Nu te certa, nu blestema, nu înjura. Cei care înjură se aseamănă celor care au scuipat faţa Domnului nostru Iisus Hristos în timpul Pătimirii Sale.

 

• Roagă-te cu smerenie în fiecare zi, dimineaţa, seara şi de câte ori poţi. Roagă-te şi pentru binele duşmanilor, împlinind astfel porunca Domnului, şi El îţi va da pace în suflet, bucurie şi înţelegere duhovnicească.

 

• Fă milostenie după puterile tale, adică ai milă de alţii, ca şi Hristos să aibă milă de tine. Ajută orfanii, văduvele, săracii, familiile nevoiaşe sau cu mai mulţi copii, fără a-i judeca pentru lipsurile lor.

 

• Întoarce la credinţă pe cel căzut ori neştiutor, dăruindu-i un sfat bun, o carte de zidire sufletească, o candelă sau o icoană.

 

• Mergi şi vizitează un bolnav, un suferind, un infirm sau un neputincios. Uşurează suferinţa şi vei putea să auzi şi tu, la Judecată, chemarea Mântuitorului de a moşteni Împărăţia Cerurilor.

 

• Pomeneşte şi fă milostenie pentru cei adormiţi, după rânduielile Bisericii, în semn de iubire, recunoştinţă şi neuitare faţă de ei.

 

• Ai grijă să nu te mândreşti cu postul tău şi cu nimic din ceea ce faci bun, ci în fiecare zi să spui: „Slugă netrebnică sunt, pentru că am făcut numai ceea ce eram dator să fac” (Luca 17, 10).

 

• Postiţi pentru că aţi păcătuit, postiţi pentru a nu mai păcătui, postiţi pentru a primi darurile Duhului Sfânt şi a păstra ceea ce vi s-a dăruit!

 

Acesta să fie îndemnul: să postim cu folos! Fă din ziua împărtăşirii tale cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului Hristos cea mai fericită sărbătoare a vieţii tale, trăind bucuria Învierii.

 

(Părintele Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăşi pe Hristos, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, pp. 122-124)

Sfântul Ioan Rusul vindecă doi frățiori

 

 

Într-o casă simplă din Lemeso (Cipru), o familie trăieşte suferinţa: au doi copii, de 6 şi 8 ani, bolnavi de leucemie. Părinţii şi oamenii de ştiinţă dau o luptă aspră pentru viaţă. Cu cât privesc feţişoarele palide şi ofilite ale copiilor cărora le-a pierit orice dorinţă de viaţă şi jucării, cu atât inimile părinţilor se zdrobesc mai tare. Cineva le vorbește de Sfântul Ioan din Grecia, că este viu şi face minuni, că i se păstrează trupul întreg.

 

Îngenunchează în faţa icoanelor din casă mama îndurerată, îngenunchează şi tatăl. Este seară, iar flăcăruia candelei face şi mai palide chipurile copiilor care dorm alături.

 

„Sfinte Ioane, se roagă mama, fă-mi copilaşii bine. Nu pot să rabd atâta suferinţă. Sfinte Ioane, vino şi în casa noastră, intră aici în această seară şi caută măcar puţin spre durerea noastră.”

 

Plângând pe tăcute, tatăl se ridică. După un timp, se ridică şi mama. Se culcă. Când se luminează de ziuă, mama priveşte către copii şi – ce-i văd ochii? Vorbeşte soţului să privească şi el: obrăjorii copiilor nu mai sunt uscaţi, palizi, ci trandafirii și moi. Îi trezesc şi îi pregătesc în grabă. Unde merg? La profesorul universitar care se ocupa de ei.

 

„Dar, le spune acesta, de ce să mai facem iarăşi analiza sângelui? Obosim copiii; doar alaltăieri i-am examinat.”

 

Insistă, însă, mama, îl roagă şi tatăl. Se face reexaminarea şi la analize numărul de globule roşii era cel normal. Copiii se vindecaseră! Minunea credinţei avusese loc.

 

(Sfântul Ioan Rusul – mărturii contemporane ale Iubirii lui Dumnezeu, traducere de Ieromonah Evloghie Munteanu, Cristina Băcanu, editată de Mănăstirea Crasna, jud. Prahova, 2004, pp. 20-21)

 

 

FRATERNITATE

Arhiepiscopul Iustinian Chira

 

 

Când cineva îsi potriveste pasul dupa inima lui Hristos, înseamna ca s-a înfratit cu toti oamenii de pe pamânt.

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 46

Trifoiul Sfântului Patrick

Dogma Sfintei Treimi -

 

 

Cu mult înainte de a se vorbi despre confesiuni creștine, despre deosebiri și ziduri despărțitoare, credința în Mântuitorul Iisus Hristos era o limbă comună – cel puțin pentru spațiul fostului Imperiu Roman. Până astăzi ne uimim când ne este relatată slujirea împreună a Sfântului Policarp al Smirnei, deci un oriental din Siria, cu episcopul Anicet al Romei! Orient și Occident. Și, totuși, era o limbă comună – dumnezeiasca Liturghie. Din timpurile în care Ortodoxia era trăită și în Europa Nordică, ne-a rămas și un alt exemplu de sfințenie.

 

Cinstit în Biserica Romano-Catolică, în cultul anglican și în cel luteran, Sfântul Patrick a fost personalitatea care a purtat în sine simplitatea Orientului, în materialitatea Occidentului. În gândirea acestuia, deși nu i-a cunoscut niciodată, se simte trăirea părinților pustiei din Egipt și Palestina și se respiră dogma Sfintei Treimi, așa cum a fost statornicită de către sinodalii ecumenici de la Niceea și Constantinopol.

 

La mii de kilometri de Orient, Sfântul Patrick s-a născut în Britania, în jurul anului 385. La 16 ani a fost prins de pirați și vândut rob în Irlanda, unde a fost trimis să pască oile. Recâștigându-și libertatea, după șase ani s-a întors în Britania. A intrat în rândul clericilor, iar în anul 432 s-a întors în Irlanda, învățând cu râvnă poporul din acea insulă. A convertit pe mulți la credința creștină și a organizat Biserica locală. În jurul anului 444 a întemeiat episcopia Armagh, în apropierea orașului Belfast.

 

Trifoiul – icoană a Sfintei Treimi

 

Episcop într-un ţinut ostil religiei păgâne, dar apropiat practicilor agricole, Sfântul Patrick a căutat în natură un exemplu prin care nordicii să înţeleagă învăţătura creştină despre Sfânta Treime. Modul în care noi slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh – Sfânta Treime, singurul Dumnezeu, a fost asemănat de către Sfântul Patrick cu o plantă întâlnită mai la tot pasul în ţinuturile nordice – trifoiul. Precum cele trei frunze ale trifoiul sunt unite şi îşi trag seva din aceeaşi tulpină, la fel vorbim despre un singur Dumnezeu întreit în persoane. La fel mărturisesc şi dogmele stabilite la sinoadele ecumenice: „Urmând Sfintele Scripturi şi învăţătura Sfinţilor Părinţi, Biserica Ortodoxă mărturiseşte că Sfânta Treime înseamnă trei Persoane, care împărtăşesc aceeaşi substanţă sau natură. Toate cele trei Persoane sunt consubstanţiale Una cu Cealaltă, Ele sunt de aceeaşi esenţă şi coeterne. Nu a existat niciodată un timp în care Una dintre Persoanele Treimii să nu fi existat. Dumnezeu este dincolo şi înainte de timp şi totuşi lucrează înăuntrul timpului, mişcându-Se şi vorbindu-ne în cadrul istoriei”.

 

Învăţătura Sfântului Patrick este întru totul ortodoxă, deşi a trăit la kilometri depărtare, în Occidentul Nordic încă păgân din secolul al IV-lea. Ziua de 17 martie, în care Irlanda şi Islanda şi alte ţinuturi nordice îl serbează pe Sfântul Patrick, trebuie să constituie un moment în care să ne aducem aminte că a existat o singură tulpină a Bisericii, o mărturie comună, Sfântul Patrick fiind un Sfânt al Ortodoxiei ecumenice.

 

  

Din minunile Sfintei Ana de la Mănăstirea Bistrița nemțeană

 

-Preacuvioase Părinte, ce ne puteți spune despre icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana? Există minuni consemnate, care au fost săvârșite în urma rugăciunilor adresate în fața acesteia?

 

Această minunată icoană se află în biserica Mănăstiriii Bistrița de aproximativ 600 de ani. Ea poartă și apelativul „făcătoare de minuni”, care este pe deplin justificat de minunile care s-au petrecut efectiv prin mijlocirile Sfintei Ana. În trecut, icoana era adesea scoasă în procesiune, prin orașe, prin sate, peste țarini și ogoare. Și, în urma rugăciunilor săvârșite de preoți și credincioși, Dumnezeu, se milostivea și dădea ploaie pământurilor însetate.

 

Dacă cineva ar încerca să consemneze toate minunile săvârșite, cu adevărat s-ar aduna o salbă de astfel de mărturii. Dacă ne gândim la faptul că vin zilnic atâția închinători și au o evlavie deosebită la această icoană, aceasta se face și datorită faptului că acești oameni au primit un ajutor direct și simțit sau mai discret de la Sfânta Ana. Nu știm în ce măsură ajutorul pe care Sfânta Ana îl dăruiește închinătorilor săi poate fi considerat o purtare de grijă sau efectiv, chiar o minune.

 

Este greu de spus și de făcut o separație între purtare de grijă, între ajutor și minune, pentru că, de fapt, providența lui Dumnezeu este și o minune a Lui. De aceea, purtatea de grijă a sfinților și ajutorul lor – toate acestea pot fi considerate și însumate într-o mare minune. Este o minune să știm să sfinții sunt alături de noi și atunci când îi chemăm la greu, ei ne vin în ajutor și mijlocesc înaintea lui Dumnezeu pentru nevoile noastre, pentru încercările noastre și pentru ispitele prin care trecem în această viață.

 

„Doamne, ai milă de copilul meu! Sfântă Ana, ajută-l!”

 

Am avut șansa să primesc o mărturie directă de la un bărbat care s-a bucurat direct de o vindecare miraculoasă în vremea copilăriei lui. Cu vreo două luni în urmă, eram în fața icoanei Sfintei Ana și un bărbat de aproximativ 50 de ani, care îmi oferea multă încredere, mi-a spus că avea vreo trei ani când pe trupușorul lui îi apăruseră niște bube cărora doctorii nu le dădeau de leac și din această pricină mama lui era foarte necăjită.

 

Dar, într-o zi, când icoana Sfintei Ana era în procesiune prin satul lor, mama l-a atins ușor de icoană și a lăsat un suspin să se înalțe către Dumnezeu, zicând: „Doamne, ai milă de copilul meu! Sfântă Ana, ajută-l!” Și-mi spunea bărbatul respectiv că din momentul acela a început să se facă sănătos, s-a tămăduit și tămăduit a rămas până astăzi. Și mai mărturisea el că, ori de câte ori intră în biserică, își amintește cu emoție și recunoștință de acest fapt.

 

Din păcate, mai sunt și asumări deviate ale cinstirii icoanei Sfintei Ana, în sensul că unii înțeleg că, dacă vor trece de trei ori pe sub icoana Sfintei Ana, dorințele li se vor împlini într-un mod automat, ca în urma unei lovituri de baghetă magică. Or nu se întâmplă așa. Noi, când venim în fața icoanei Sfintei Ana, ne amintim de viața ei sfântă, de virtuțile ei, prin care ea s-a înscris în memoria lui Dumnezeu și în memoria noastră.

 

(Monah Pimen Vlad, Povestiri duhovnicești, volumul I, Editura Axa, 2013, pp. 56-57)

 

 

 

ICOANELE

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

 

Icoanele sunt o necesitate a naturii omului. Poate oare firea noastra sa se lipseasca de imagine? Poti oare sa-ti aduci aminte de un obiect sau o fiinta care nu sunt de fata fara sa ti le „imaginezi”? Oare nu Însusi Dumnezeu ne-a dat capacitatea de a ne imagina? Icoanele sunt raspunsul Bisericii la una din necesitatile stringente ale naturii noastre.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 387.

ALEXANDRU STANCIULESCU - SCRISOARE PASTORALĂ - 461

 

   Scrisoare pastorală

Foaie periodică,  gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXIII(2022),  nr. 461(1 –15 Ianuarie)

 

Dragii mei enoriași!

La cumpănă de ani 2021/2022, rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra Dumneavoastră și celor dragi ai Dumneavoastră sănătate, bucurii, împliniri în toate cele bune, puterea de a nu vă pierde speranța și credința, pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire creștinească! La mulți și fericiți ani!

*

Rugă de-nceput. Acum, la început de an, se cuvine să rostim fiecare în parte și toți laolaltă o rugăciune către Dumnezeu, lăudându-L, mulțumindu-I și rugându-L să fie cu noi și în noi în toate zilele vieții noastre. Redăm o astfel de rugăciune din tezaurul liturgic al Bisericii noastre Ortodoxe:

,,Doamne Dumnezeul nostru, Preasfântă Treime, ne plecăm, iată, genunchii trupului și sufletului nostru, Ție, Preabunule și fără de păcat, Ție adevăratului  Dumnezeu, Care ai făcut cerul și pământul, marea și izvoarele, toate cele văzute și nevăzute, Ție, Dumnezeule în trei fețe, Te proslăvim, ne închinăm și Te rugăm să cauți  cu milostivire spre smerita noastră rugăciune și să primești mulțumirile, laudele și cererile noastre.

Mai întâi Îți mulțumim pentru că ne-ai păzit până acum, ca să nu cădem în mâinile vrăjmașilor văzuți și nevăzuți. Te lăudăm și-Ți mulțumim pentru toate darurile trupești și sufletești, pe care ni le-ai dat nouă până în clipa de față. Îți mulțumim pentru toate învățăturile pe care ni le-ai dat; Îți mulțumim pentru  sănătate și pentru toate bunătățile trupești și sufletești, pe care ni le-ai dat până în clipa de față! Îți mulțumim pentru toate bucuriile și pentru toate întristările, pe care le-am avut în anul acesta și în toți anii vieții noastre! Îți mulțumim pentru tot ajutorul pe care ni l-ai dat, pentru că ne-ai păzit, Doamne, cu sfinții Tăi  îngeri pe drumul acestui surghiun  în care suntem, căci altfel cine ne-ar fi păzit  pe noi în clipele cele grele și primejdioase, dacă n-ai fi fost Tu călăuzitorul și păzitorul vieții noastre, împreună cu sfinții Tăi îngeri.

Te rugăm  acum, Doamne Cel Mare și Preaputernic, Tată, Fiul și Sfântul Duh, să cauți cu milă și să binecuvântezi tot ce am lucrat noi nevrednicii și necredincioșii întru numele Tău: rugăciunile, cântările,  privegherile și toate ostenelile noastre puține. Iartă-ne, Doamne, de toate păcatele pe care le-am săvârșit până în clipa de față și ne ușurează de ele, dezlegându-ne de ele. Dă-ne har și putere să lepădăm  toate patimile și pornirile cele rele și toate plăcerile pierzătoare de suflet. Te rugăm, Doamne, în clipa aceasta de suspin să-ți aduci aminte de frații noștri, care sunt în surghiun sau asupriți, să-ți aduci aminte, Doamne, de cei bolnavi și care se află în grele suferințe; de toți cei ce se află prin spitale, de cei singuri și amărâți, de văduve și de orfani, de cei săraci și nebucurați. Te rugăm, Doamne, îndepărtează de la noi bolile grele și fără leac, bolile molipsitoare, războaiele și răutățile de tot felul.

Adu-Ți aminte, Doamne, și de vrăjmașii noștri, de toți care ne asupresc, ne prigonesc și ne dosădesc și iartă-i, Doamne, și îmblânzește-i și ajută-i să se cunoască și să Te cunoască pe Tine, Dumnezeul nostru. Adu-Ți aminte, Doamne, și de grijitorii noștri sufletești și trupești, care s-au ostenit și se ostenesc încă pentru noi și le dăruiește darul Tău cel sfânt ca să ne sprijine și să ne întărească mereu în credință. Fii cu ei precum ai fost mereu cu apostolii Tăi, dă-le putere ca lui Moise, ca să ne călăuzească prin pustiul lumii acesteia spre Canaanul cel veșnic. Păzește, Doamne, întreaga Biserică Ortodoxă și scap-o de toate asuprelile și o ocrotește pe dânsa.

Și te mai rugăm, Dumnezeule, să ne dai răbdare, înțelepciune, dragoste desăvârșită, nădejde nezdruncinată și toate celelalte virtuți trebuitoare mântuirii noastre. Apără-ne, Doamne, de  cei gâlcevitori, de oamenii cei rătăciți, robiți și orbiți de păcate! Ajută-ne, Doamne, să nu ne depărtăm de Tine în nici o împrejurare! Scrie, Hristoase, Mântuitorule, și numele noastre în cartea vieții Tale.

Adu-Ți aminte, Doamne, și de toți cei adormiți din neamurile  noastre: de părinții, de frații, de surorile noastre, care au plecat dintre noi, de toți cei care au fost pomeniți la Sfintele Liturghii și la sarindarele de peste an. Pomenește-i încă și încă în ceasul acesta în sfântă împărăția Ta.

Auzi-ne și ne miluiește pe noi, cei ce stăm acum înaintea feței Tale, așa cum i-ai auzit și pe ucenicii Tăi când Te rugau, pe prooroci, pe mucenici și pe ierarhi și cum i-ai auzit  pe toți Sfinții Părinți. Nu ne lepăda nici pe noi de la fața Ta, fiindcă zidirea Ta suntem  și alt dumnezeu nu cunoaștem și nu vrem a ști, ci numai pe Tine, Dumnezeul nostru în Trei Ipostasuri: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, în care credem și Căruia ne închinăm acum și pururea și în vecii vecilor, Amin.

 Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Tale Maici, cu ale Sfinților Îngeri, ale Sfinților Apostoli, ale Sfinților Mucenici, ale Sfântului Ierarh Vasile și ale tuturor sfinților Tăi, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.”

*

Rugă pentru cei robiți. În multe ectenii și rugăciuni ale Bisericii Ortodoxe întâlnim formula ,,pentru cei robiți”. Cel ce aude și nu este familiarizat cu învățătura Bisericii noastre, se duce repede la concluzia că rugăciunile respective sunt vechi de secole, de pe vremea când veneau pe aici popoare migratoare și luau robi. Bieții oameni erau duși în captivitate, sacrificați ca drept mulțumire adusă zeilor poporului învingător, sau erau folosiți la cele mai grele munci și, în final, mureau epuizați.

Este adevărat, rugăciunile respective sunt foarte vechi, dar ele nu se referă numai la robii de altădată, ci și la robii de astăzi și la cei din toate timpurile și din toate locurile. Veți spune că nu mai există robi. Vă contrazic. Vă voi aduce în atenție câteva categorii de oameni și poate îmi veți da dreptate, că rugăciunile respective sunt de actualitate și binevenite. Iată-le:

-  Sunt robi ai zilelor noastre trăitorii în țările stăpânite de alte țări. Ocupanții răpesc din țările ocupate toate bogățiile naturale, folosesc populația la tot felul de corvoade neplătite sau la prețuri derizorii, țin țările respective în stare de înapoiere economică, culturală etc.;

-  Sunt robi ai zilelor noastre cei răpiți de bande de infractori și puși la munci grele, neplătite, lipsiți de libertate, violați, schingiuiți, schilodiți, uciși etc.;

-  Sunt robi ai zilelor noastre cei stăpâniți de alcool, droguri, jocuri de noroc, tutun, desfrâu, hoții și alte patimi pierzătoare de suflet și aducătoare de boli trupești și de moarte;

-  Sunt robi ai zilelor noastre cei îndoctrinați oficial de sisteme politice și filozofice, care își uită adevăratul rost al vieții lor pe pământ și își închină zilele și puterile unor idealuri iluzorii, nebunești, care urmăresc orice altceva, numai mântuirea nu;

-  Sunt robi ai zilelor noastre, cei care-și consumă viața, energia și priceperea pentru a aduna avere, a câștiga putere și funcții publice, a-și oferi cât mai multe plăceri lumești.

          Lista ar putea continua. Înțelegem, așadar, că rugăciunile respective nu sunt depășite, sunt foarte actuale și se cuvine să le rostim fiecare din noi pentru noi și pentru semenii noștri.

*

Cuvinte duhovnicești. Regretatul Arhiepiscop al Maramureșului și Sătmarului, Justinian Chira, spunea următoarele despre Rugăciunea Domnească, adică despre Tatăl nostru:

,,Această rugăciune este temelia cultului Bisericii lui Hristos. Numai un Dumnezeu putea să-i învețe pe oameni o rugăciune atât de desăvârșită și atotputernică: de o simplitate cutremurătoare, dar și de o adâncime și perfecțiune amețitoare… ca într-un dumnezeiesc strop de lumină, în rugăciunea „Tatăl nostru” se cuprinde întreg universul spiritual și material al omului. Această rugăciune a aprins sufletele tuturor Sfinților, a dat tărie tuturor creștinilor, a luminat viața strămoșilor, a mângâiat suferințele asupriților, a fost temelia vieții oamenilor desăvârșiți…”

*

La cumpănă de ani. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate, căci fără El suntem praf și pulbere. Atât cât vrea El mai ființăm pe acest pământ, ne mai bucurăm de fiecare zi ce ne-o dăruiește, de fiecare anotimp, de fiecare clipă fericită, pe care mai avem prilejul s-o trăim!

Vă mulțumim cordial tuturor pentru tot sprijinul ce ni l-ați dat în cursul anului 2021! Vă mulțumim tuturor celor care ne-ați primit cu colindul, atât la Crăciun, cât și la Bobotează, după datina străbună, ca niște adevărate  familii de creștini! Vă mulțumim cordial pentru darul ce ni l-ați făcut, fiecare după voia și posibilitățile ce le-a avut, dar mai ales pentru bunăvoința creștinească și românească. Să dea Dumnezeu să vă găsim pe toți sănătoși și cu voie bună mulți ani de aici înainte!

La cumpănă de ani, se cuvine să facem un scurt bilanț  fiecare dintre noi cu privire la viața noastră, la familiile noastre, la speranțele ce le avem de viitor. Dacă n-ar mai fi sărbătorile și rânduielile acestea ale anotimpurilor, viața ar fi ca o lungă călătorie fără popas. Așadar, să ne oprim un pic în lungul drum al trecerii noastre prin lume și să ne facem un examen de conștiință fiecare. Să ne imaginăm că derulăm filmul vieții noastre de până acum, cu toate ale sale bune și rele. Să ne imaginăm, de asemenea, că la acest film ar privi și Dumnezeu. Ia gândiți-vă, ați găsi vreo scenă în acel film de care să vă fie frică, ori să vă roșească obrazul la gândul că va vedea-o  Cel de Sus?  Sau chiar și numai ceilalți semeni ai Dumneavoastră?! E o grea încercare. Căutați, de asemenea, să socotiți dacă ați făcut tot ce a depins de Dumneavoastră, ca propria familie să dureze, ca soțul, soția, copiii, părinții, socrii, cumnații  Dumneavoastră să aibă o rază de fericire, când s-au aflat în preajma Dumneavoastră, când ați vorbit, când ați muncit împreună? Vedeți dacă ați făcut vreo fărâmă de bine cuiva, dacă v-ați făcut întotdeauna rugăciunea, dacă sunteți împăcați cu Dumneavoastră înșivă, cu cei din jur și, mai ales, cu Dumnezeu.

Încercați să vă imaginați, că în clipa următoare ați fi chemați înaintea lui Dumnezeu, că v-ar sosi ceasul cel din urmă. Aveți, oare, bagajul făcut? Sunteți, într-adevăr, pregătiți de marea călătorie?  Aveți suficiente argumente ca să vă apărați la dreapta judecată pentru faptele săvârșite în această viață?  Sunt câteva întrebări, pe care ar trebui să ni le punem fiecare dintre noi la această cumpănă de ani.

Faceți planuri pentru Dumneavoastră, dar țineți seamă și de ceilalți membrii ai familiei. Vedeți dacă și lor le place și sunt de acord cu ceea ce vreți să faceți. Așa va fi armonie și unitate în casa Dumneavoastră și nimănui  lehamite nu-i va fi, că stați sub același acoperiș! 

A fost un an greu nu numai pentru fiecare dintre noi, ci pentru lumea întreagă. Au murit în lume aproape două milioane de oameni, ca la un război mondial. Au murit în țara noastră câteva zeci de mii de semeni ai noștri, aproape un milion au fost infectați. Am avut în parohie patru decese de Covid, multe-multe infectări, spitalizări, izolări, carantinări. Frica de infectare și de moarte am simțit-o fiecare dintre noi mai mult sau mai puțin. S-au închis instituții, firme, am fost obligați să stăm în casă. Noi cei de la țară am fost mai liberi, dar gândiți-vă la cei de la oraș, care au fost obligați să stea într-un apartament luni de zile. Nu a fost ușor! S-au tocat economiile, au crescut datoriile, s-au înmulțit șomerii, s-au desființat locurile de muncă. Nu cred că a fost familie sau individ în lumea aceasta, ca în anii 2020-2021 să nu aibă de suferit de pe urma acestei molime. Luni la rând au fost bisericile închise și preoții au slujit singuri, inclusiv în zilele Sfintelor Paști, au fost închise școlile, bibliotecile, teatrele, muzeele, instituțiile de cultură și artă. Am umblat cu măștile pe față, de-am ajuns să nu ne mai cunoaștem între noi, nu am mai avut voie să dăm mâna unul cu altul, să ne mai întâlnim mai mulți, să participăm la botezuri, nunți, înmormântări, nedei, pomeni, parastase, praznice. Umbra morții s-a întins peste tot!

Și, totuși! Dacă este să vedem și binele în acest val imens de rău și disperare ce s-a abătut asupra Pământului, acela ar fi faptul că situația aceasta ne-a unit mai mult, ne-a solidarizat. Ne-am temut pentru viața și sănătatea noastră, dar ne-am temut și pentru viața și sănătatea celorlalți, fie că au fost membrii familiei noastre, fie că au fost cetățeni ai planetei Pământ. Ne-am temut pentru cei dragi nouă plecați departe, care n-au mai avut voie să se întoarcă acasă. Zi de zi am așteptat cu înfrigurare și teamă să aflăm numărul de infectați, de morți, de internați, de vindecați. Ne-am bucurat copilărește, când am aflat că răul începe să fie alungat, că numărul vindecaților este tot mai mare; am purtat mască pentru a ne proteja pe noi înșine, dar mai ales pentru a-i proteja pe cei din jurul nostru; am avut răgazul să stăm mai mult împreună cu familia noastră, să recuperăm ceasurile, zilele și anii în care, preocupați până peste cap de problemele de serviciu, am uitat de soț, de soție, de copii, am uitat să mai discutăm cu ai casei noastre. În multe cazuri membrii unei familii ajunseseră ca niște străini cazați la un hotel, care doar se văd, se salută și pleacă fiecare la treburile lui.

Am avut prilejul în această perioadă să ne aducem aminte de Dumnezeu mai mult ca oricând și să-i cerem ajutorul. Chiar dacă ne-a fost frică să mergem la biserică pentru ca să nu ne infectăm, dar ne-am rugat în sinea noastră, în casa noastră, în fața icoanei de acasă. Cred că această perioadă a fost ca un filtru moral, care a mai ales  grâul din pleavă. Amintiți-vă cum se făceau mitinguri și demonstrații mai înainte pentru ca să se legifereze familia formată din doi bărbați sau două femei, pentru educația sexuală a copiilor în școală. I-ați mai văzut, i-ați mai auzit pe undeva pe stimabilii ,,progresiști”? Măcar de-ar înțelege cu acest prilej că nu se vor putea lupta niciodată cu Dumnezeu și cu rânduielile pe care le-a lăsat lumii zidite de El!

Să sperăm că va fi bine în anul care a început, că molima va fi învinsă, că nu va mai cade niciunul dintre noi pe câmpul acesta de luptă cu dușmanul nevăzut, că va fi iarăși bine și frumos în lumea aceasta!

Să sperăm, de asemenea, că va rândui Dumnezeu ca cei cu putere de decizie să se înțeleagă și să nu izbucnească un nou război, în urma căruia să rămân munți de cadavre! Dumnezeu să ne ajute  și să fie bine!

*

Starea parohiei (II). În numărul trecut al ,,Scrisorii pastorale” făceam o analiză amănunțită a vieții religioase din parohia noastră din cursul anului 2021. Colindul cu Botezul ne determină să venim cu câteva completări, pe care le considerăm absolut necesare. În primul rând, mulțumim lui Dumnezeu că avem asemenea creștini în parohia noastră, care păstrează atât cât se mai poate tradițiile noastre strămoșești, credința și datinile. Veniți în număr mare la biserică în duminici și sărbători, sunteți atașați de biserică, nu batjocoriți slujitorii bisericești, ci, dimpotrivă, avem semnale că vorbiți chiar mai bine decât ar trebui despre preotul Dvs.

Aveți în casele Dvs. icoane, candele, atmosferă creștinească. În majoritatea caselor icoanele sunt așezate pe peretele dinspre răsărit, pe acel perete nu mai sunt tablouri, postere, decupaje din reviste cu mâțe, câini, lei, șerpi, femei goale și alte bazaconii de acestea. Am găsit case în care cărțile primite de la  parohie în ultimii ani erau așezate pe masă, în mijlocul camerei, ca într-o sală de lectură dintr-o bibliotecă. Aceleași cărți le-am văzut în multe case în biblioteci, în altele formau singure ,,biblioteca” familiei.

Au fost legați cei mai mulți câini, iar cei care au fost dezlegați s-au dovedit a fi bine educați. Anul acesta doar unul  dintre ei a încercat rezistența pantalonilor popii, dar n-a reușit și verifice și gustul cărnii.

Aproape toți enoriașii noștri știu să se închine corect. Am mai întâlnit câteva cazuri, în care oameni în toată firea nu știau acest lucru: fie făceau niște rotocoale cu mâna, parcă s-ar fi apărat de muște, fie dădeau din mână, parcă ar fi tras la ferestrău. Au fost și cazuri, când enoriașilor noștri le-a fost frică să ne primească. I-am înțeles. Au fost cazuri, când le-a fost frică să sărute Sfânta Icoană sau Sfânta Cruce. I-am înțeles și le-am respectat prudența. Am cântat troparul, am schimbat câteva cuvinte și am plecat. Vă mulțumim că ne-ați înțeles și nu ați insistat să intrăm prin toate camerele ca altădată. Vedeți Dumneavoastră! Preotul trece într-o zi prin cca. 150 de case. Dacă într-una din ele este microbul și preotul îl ia, îl duce până seara în casele pe care le mai vizitează și astfel ne putem trezi cu un număr de zeci de case infectate într-o singură zi. E bine să ne protejăm noi înșine, înainte de a ne proteja alții. Autoritățile ne dau instrucțiuni, ne învață ce să facem și cum să facem, dar depinde mult și de noi cum dăm curs acelor instrucțiuni. Putem să le încălcăm, fiindcă nu este câte un polițist la ușa fiecăruia, dar consecințele  sunt pe pielea noastră, iar când vine nota de plată….!

În Malovăț s-au făcut multe construcții noi, s-au consolidat ori s-au extins altele mai vechi, s-au amenajat frumos, au fost dotate cu multă aparatură, ceea ce arată că nivelul de civilizație s-a ridicat simțitor. Mai puțin s-a întâmplat acest lucru în Bârda. Vorbe amuzante, nevinovate, am auzit mai puține anul acesta! Dacă e vorba de porci, remarcăm că și anul acesta au fost destul de mititei. Nu mai sunt porcii de altădată, care umpleau câte două postăvi cu carne! Nu mai sunt nici câinii de altădată! Ehei, pe atunci funcționa crescătoria de păsări din vecinătate! Acum predomină pechinezii! Criza economică se resimte peste tot.

Chiar starea Dvs. de spirit, îngrijorarea față de nevoile de azi, de mâine, spune acest lucru. Mulți, foarte mulți nu aveți serviciu, mulți sunteți plecați în țară sau peste hotare la muncă. Sunt copii lăsați în grija bunicilor, în grija rudelor. Lipsa părinților se resimte în timpul anului, atât la școală, cât și  în viața lor în general. Am găsit multe porți deschise între vecini, între părinți și copii, dar am mai găsit și garduri noi construite între părinți și copii! Expresii de genul ,,- Pe aici nu se trece!” am întâlnit anul acesta, când a fost vorba să merg de la casa părinților la a copiilor pe poteca ce-o cunoșteam din anii trecuți. Expresia mi-a amintit de deviza trupelor române pe frontul de la Mărășești!

Am mai găsit frați și consăteni certați și încrâncenați de ani de zile. Am găsit  și mulți bolnavi, bătrâni, săraci și singuri! Din păcate, parcă mai mult ca-n alți ani, am găsit familii destrămate. Nu sunt familii aflate în luna de miere, ci familii cu copii la școli, alții în prag de căsătorie. Nu analizăm aici cauzele, ci deplângem copiii rămași cu un părinte, gospodăriile frumoase pe care și le realizaseră, viața lor de familie de altădată, care părea atât de armonioasă! Poate că nu e totul pierdut! Dumnezeu să le ajute, să le dea pace, înțelegere, împăcare  și să nu uite că pasărea din mână e mult mai de valoare decât cea de pe gard!

Am întâlnit un enoriaș al nostru, care m-a certat cu vitejie că nu i-am mai trimis demult ,,Scrisoarea pastorală”, pe care, zicea el, ,,o citea cu plăcere”. I-am explicat dumnealui, dar cu siguranță că mai sunt și alții în această situație și de aceea e nevoie să repet. Într-adevăr, acelui enoriaș nu i-am mai trimis de câțiva ani buni ,,Scrisoarea pastorală”. Cam  de când nu m-a mai primit dânsul cu colindul de Crăciun și Bobotează. Nu iau ca reper vremea de când n-a mai achitat un leu măcar pentru contribuția de cult! Eu, mulțumesc părinților mei, am făcut cei șapte ani la zi, nu la fără frecvență și atunci am învățat că nu trebuie să deranjezi un om, să abuzezi de bunăvoința lui. Nu iau în calcul, spre exemplu, că ,,Scrisoarea pastorală” necesită niște cheltuieli: uzura calculatorului, a imprimantei, tonerul, hârtia etc. Nu luăm în calcul nici mintea popii, fiindcă asta nu face doi bani! Luăm în calcul deschiderea, bunăvoința enoriașilor noștri, dorința de a comunica cu preotul. Dacă ne întoarce spatele precum enoriașul în discuție, cum să-l deranjăm din două în două săptămâni cu ,,Scrisoarea pastorală”? Doar și Mântuitorul spune: ,,Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă cineva Îmi va deschide, voi intra și voi cina cu el”. Așadar, Mântuitorul nu intră cu forța în casa și în viața nimănui. Mai mult! În ultimii ani numeroși enoriași ai noștri sunt plecați în țară sau în străinătate la muncă. Într-o astfel de situație sigur că întrerupem trimiterea ,,scrisorii”. Așadar, întreruperea pe care ne-o imputa enoriașul nostru nu era numai vina preotului!

Dacă Dumnezeu ne va ajuta și Dvs. îmi veți fi alături, vom reuși să mai facem multe lucruri bune împreună, spre slava lui Dumnezeu. Dorim să continuăm publicarea și răspândirea cărților religioase; să continuăm să scoatem și să vă trimitem ,,Scrisoarea pastorală”; să distribuim gratuit fiecărei familii din parohie și celor ce ne-au  ajutat cartea regretatului Părinte Arhim. Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în Biserică de Sfintele Paști;  să găsim resurse ca să publicăm volumul  Folclor din Mehedinți, pentru Sărbătorile Crăciunului de anul acesta și să v-o donăm; să dăm cât mai multe filme cu conținut religios; să fim prezenți în presa scrisă și pe internet cu cât mai multe contribuții; să organizăm mai multe excursii cu caracter religios; să continuăm cu donarea pâinii  în duminici și sărbători; să menținem serviciile gratuite și contribuția de cult la aprecierea fiecăruia; să putem să acordăm ajutoare celor bolnavi, neputincioși și tuturor celor  loviți de nenorociri; să intensificăm activitatea pastorală și misionară; să mărim numărul participanților la slujbe, să vopsim și acoperișul bisericii din Bârda, să construim o cișmea și la biserica de la Malovăț, să facem cât mai mute vizite și daruri la azile, orfelinate și spitale și multe-multe altele, despre care vom vorbi pe parcurs. Doar sănătate să fie și pandemia aceasta să se ducă pe pustii! Dumnezeu să ne ajute!

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva donații astfel:

a.    Fii ai satului Malovăț: Dl. Pera Nicolae(Constanța): 300 lei; Dl. Avoc. Vasile Ploștinaru (Caransebeș): 250 lei; D-na Vlădioniu Mariana(Tr. Severin): 210 lei; Dl. Paulețu Iancu(Balotești-MH): câte 200 lei; Dl. Pirici Constantin(Timișoara): 160 lei; D-na Șeitan Silvia(Tr. Severin): 150 lei; Dl. Tărăbâc Gr. Gheorghe(Tr. Severin): 120 lei; Dl. Oproiu Gheorghe(Germania), D-ra Michescu Cernica(Tr. Severin): câte 110 lei; D-na Iordache Sevastița(Tr. Severin), Dl. Popescu N. Mihai(Tr. Severin), Dl. Neagoe Liviu(Tr. Severin), Dl. Voican Nicușor-Marian (Italia), Dl. Voican Dumitru-Adelin (Italia), Dl. Nistor I. I. Ion(Germania), Dl. Munteanu Gheorghe(Tr. Severin), Dl. Bazavan Ion(Tr. Severin): câte 100 lei; Dl. Diaconu Mădălin (Italia), Dl. Nistor Gh. I. Ion(Tr. Severin): câte 50 lei; 

b.   Fii ai satului Bârda: Dl. Ing. Bălu Constantin(Tr. Severin): 300 lei; Dl. Mema Irinel(Tr. Severin): 200 lei; Dl. Stoichină Ionuț(Franța): 170 lei; Dl. Boescu Gabi(Tr. Severin): 120 lei; Dl. Motreanu Constantin(Timișoara), Dl. Boroancă Petrișor(Tr. Severin), D-na Arhire Lili(Tr. Severin), D-na Chircu Ramona(Tr. Severin), Dl. Rolea Nicușor(Timișoara), Dl. Botea Constantin(Șimian): câte 100 lei; Dl. Curea Constantin(Cerneți): 60 lei; Dl. Dragomir Ion(Tr. Severin), Dl. Sfetcu Daniel(Craiova), D-na Rolea Violeta(București) și Dl. Rochian Tudor(Tr. Severin): câte 50 lei;   

c.    Credincioși din afara parohiei: D-na Ing. Melania Caragioiu(St. Constant – Canada): 500 lei; D-na Elisabeta Leferenz(Germania): 244 lei; D-na Nicolae Mihaela(Bragadiru-IF): 100 lei; D-na Bratu Aneta(Sutești – BR): 85 lei.

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

În seara zilei de 20 Ianuarie organizăm o acțiune caritabilă la Școala Ajutătoare ,,C. Pufan” din Tr. Severin. Două familii din parohie, care nu voiesc să li se știe numele, suportă cheltuiala pentru cele ce vor fi donate, astfel: masa de seară, constând din ciorbă de perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă la grătar cu piureu, cozonac, suc, apă minerală, mere și bomboane; 14 perechi de ghete de iarnă ,,Guban” și 14 perechi de ciorapi  groși. În afară de acestea, vor mai fi duse haine de copii(5 – 15 ani), care se vor strânge de la enoriașii noștri. Colecta de haine rămâne deschisă și după această dată, urmând să mai facem un transport.

*

Contribuția de cult. La 15 Ian. situația contribuției de cult pe 2022 în parohia noastră se prezintă astfel:

În Malovăț au achitat 91,02% din familii. Cea mai mică a fost de 5 lei(3 familii). Dintre fruntași cităm: I. Dl. Ilinca Alexandru: 500 lei; II. Dl. Coman Vasile: 315 lei; III. Dl. Căprioru Emanoil-Marius: 305 lei;

În Bârda au achitat 89,82%  din familii. Cea mai mică a fost de 15 lei(2 familii). Dintre fruntași cităm: I. Dl. Olteanu Alexandru: 350 lei; II. Dl. Curea I. Gheorghe(Gigi): 345 lei; III. Dl. Botoșan Dumitru: 300 lei.

La nivel de parohie au achitat 90,63 % din familii. Fruntașii sunt următorii: I. Dl. Ilinca Alexandru: 500 lei; II. Dl. Olteanu Alexandru: 350 lei; III. Curea I. Gheorghe(Gigi): 345 lei;

Mulțumim frumos tuturor celor ce au achitat contribuția de cult pentru anul 2022 până acum. Reamintim că-n parohia noastră contribuția de cult nu este stabilită la o sumă fixă, ci fiecare achită dacă vrea și cât vrea. Toate serviciile religioase sunt gratuite pentru toți enoriașii parohiei, indiferent dacă au achitat ceva sau nu pentru contribuția de cult.

*

 Alegerile parohiale. După cum știți, începând de la 1 Decembrie 2021, am convocat Adunarea Parohială în ședință de lucru pentru data de 1 Ianuarie a. c., în vederea alegerii noilor membrii ai Consiliului Parohial și ai Comitetului Parohial pentru următoarea perioadă de patru ani(2022-2026). Ședința a avut loc în ziua de 1 Ianuarie. S-a constatat că există un număr legal de alegători, așa încât alegerile s-au putut desfășura. În urma acestor alegeri au ieșit câștigători următorii enoriași:

- Pentru Consiliul Parohial: Domnii Pera Dumitru, Dima Vasile, Nistor Petre, Crumpei Vasile, Tătucu Grigore, Borcilă Dumitru și Luca Mihai, iar ca membrii supleanți  Domnii Bogdan Gheorghe Gabriel și  Mănescu C. Vasile;

- Pentru Comitetul Parohial: Doamnele Borugă Norica, Paicu Domnica, Haidamac Miroana, Popescu N. Elena, Dima Cornelia, Voican Maria, Oproiu Elisabeta, Borcilă I. Elena, Crăciunescu Paraschiva, Bogdan Andreea și Mănescu Valeria din Malovăț; Doamnele Ivașcu Domnica, Cola Emilia, Mema Păuna, Tănase Maria, Gheran Iuliana, Sfetcu Sabina, Avram Maria și  Domnul Stănciulescu Tănase din Bârda.

Până la data de 14 Ian. nu s-au înregistrat contestații, așa că noul Consiliu Parohial s-a întrunit în ședință de lucru și a ales pe Domnii Pera Dumitru și Dima Vasile ca epitropi ai parohiei, însărcinând totodată pe preotul paroh să înainteze cuvenita documentație organelor superioare bisericești în vederea verificării și aprobării, pentru ca noile organe parohiale să poată să-și înceapă activitatea propriu-zisă. 

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 460, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 9 ian. 2022, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 10 ian. 2022, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Magii din noi, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIV(2022), nr. 1112(13 ian.), p. 12; Vreme și vremuri(I), în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIV(2022), nr. 1113(20 ian.), p. 12;

Parohia noastră a publicat a doua ediție a vol. Rugăciuni(450 pag.). Cartea cuprinde nenumărate rugăciuni, dar și noțiuni de Catehism, cântări religioase și multe îndrumări. Este scrisă cu literă mare.  Din prima ediție am donat în anii trecuți fiecărei familii din parohia noastră, cât și celor din afara parohiei, care ne-au ajutat. Anul 2022 este dedicat rugăciunii, așa că îl întâmpinăm și noi cum se cuvine.

*

Zâmbete. ☺Dacă eu îți spun că vin în zece minute, de ce mă suni din oră-n oră? ☺Pe lângă plopii fără soț,/ Adesea am trecut,/ Puteam să trec și printre ei,/ Dar n-m mai încăput! ☺Legea termodinamicii: când femeia fierbe, bărbatul se evaporă! ☺O familie avea trei fete. S-au căsătorit. S-au dus cu toții la mare. Soacra a vrut să verifice cât de mult țin ginerii la ea. S-a făcut că se îneacă și a țipat. Ginerele cel mare s-a aruncat în apă și-a salvat-o. A doua zi ginerele cel mare a găsit la poartă o ,,Dacia” – 1300 nouă, cu un bilet pe bord: ,,Bine faci, bine găsești! Soacra”. În ziua următoare, soacra iar a simulat că se îneacă și a țipat. Ginerele mijlociu a sărit în apă și-a salvat-o. Dimineața a găsit și el la poartă o mașină ,,Trabant” nouă cu un bilet pe bord: ,,Bine faci, bine găsești! Soacra”. În ziua următoare, când ginerele cel mic era mai aproape de ea, soacra a căzut în mare și a țipat. Ginerele și-a făcut socoteala: ,,Celui mare i-a dat o ,,Dacia”, celui mijlociu un ,,Trabant”, mie îmi va da o motoretă ,,Mobra”. Pentru atâta nu se merită să risc. S-a făcut că nu aude țipetele și n-a sărit. Soacra a murit  înecată. În dimineața următoare, ginerele cel mic a găsit la poartă o mașină ,,Ford”, nouă, cu un bilet pe bord, în care scria: ,,Bine faci, bine găsești! Socrul” .

*

Botezuri. Înmormântări. În ziua de 9 Ianuarie am oficiat Taina Sf. Botez pentru Rolea Gabriel-Ionuț, fiul  Domnului Rolea Gheorghe și al Doamnei Rolea Maria din Bârda. Să le trăiască! În ziua de 14 Ianuarie am oficiat slujba înmormântării pentru Volintiru Ana(89 ani) din Bârda. Dumnezeu s-o ierte!

*

Program. În cursul lunii februarie avem următorul program de slujbe: 2 Febr. (Malovăț); 5 Febr.(Malovăț-Bârda); 6 Febr.(Bârda); 12 Febr.(Malovăț-Bârda); 13 Febr. (Malovăț); 19 Febr.(Malovăț-Bârda); 20 Febr. (Bârda); 26 Febr.(Malovăț-Bârda); 27 Febr.(Malovăț). În restul  timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu! La mulți ani!

     Pr. Al. Stănciulescu-Bârda