Colocviile de Marți

Primarul Sectorului 2 are deosebita plăcere să vă invite

            Marţi, 26 iunie 2012, orele 17.00 la evenimentul cultural

                   “Colocviile de Marţi”  Trio Muzical: Rousseau – Caragiale – Celibidache

Evenimentul va avea loc la Centrul pentru Activităţi Recreative şi Inovare Ocupaţională

Str. J.L. Calderon nr.39

       Gânditorul, dramaturgul, dirijorul îşi dau întâlnire prin hazardul zodiacului: tricentenar Jean Jacques Rousseau (28 iunie 1712 – 2 iulie 1778); Ion Luca Caragiale (13 februarie 1852 – 9 iulie 1912), 100 ani de la moarte; centenar Sergiu Celibidache (28 iunie 1912 – 14 august 1996). Se întâlnesc şi prin muzică: Le public est aujourd'hui si indisposé contre tout ce qui s'appelle nouveauté ; si rebuté de systèmes et de projets, surtout en fait de musique, qu'il n'est plus guère possible de lui rien offrir en ce genre sans s'exposer à l'effet de ses premiers mouvements, c'est-à-dire, à se voir condamné sans être entendu. (Rousseau, Disertation sur la musique moderne, 1743); Daca harpa este sufletul orchestrei, toba mare este inima, iar triangulul și capacele — spiritul. / Ceea ce e harpa între instrumentele de coardă este toba mare între instrumentele suflătoare. Dacă cea dântâi este superioară prin arpegie, cea d-a doua o întrece în tril: or, zicem tril, zicem arpegie, am zis totul, am zis: muzica. (I.L. Caragiale, Muzica); It would be tragic if last night's American debut were also his American farewell. (New York Times, Debut of Sergiu Celibidache). Jumătate mai tânăr decât compozitorul filosof, Lewis Caroll îşi serbează a 150-a aniversare, Alan Turing e leat cu dirijorul nostru. Sunt tot o sută de ani de când (murind Caragiale?) s-a strămutat la Berlin însăşi Nefertiti.

Oaspete de onoare: E.S.  D-na Manimekalai Murugesan, Ambasador al Indiei în România

Invitaţi:

Elisabeta Polihroniade, Elisabeta Isanos, Sorana Gorjan, Monica Grigorescu, Florica Bud, Viorica Vatamanu, Doina Boriceanu, Maria Crişan, Adina Dumitrescu, Maria Gurza, Ioana Martinescu, George Astalos, Puşi Dinulescu, Surender Bhutani (Varşovia), Emilian M. Dobrescu, Ben Todică (Melbourne), Ion Andreiţă, Florentin Smarandache (SUA), Florin Costinescu, Grigore Nicola, Felix Sima, Gabriel Gheorghiu,, Vladimir Alexandrescu, Ioan Barbu, Nicolae State-Burluşi, Sorin Stratilat, Gheorghe Stancu, Petru Costinescu, Gheorghe Răducan, Sebastian Văduva

Amfitrion: Dr. George Anca

Intervenţii:

Ø  Elisabeta Polihroniade: Şahul artelor

Ø  Vladimir Alexandrescu: Costache Negruzzi, Mihai Eminescu, Marin Preda, staticieni

Ø  Puşi Dinulescu: O partidă de şah între Caragiale şi Cehov

Ø  George Anca: Costache Popa la Viena după Celibidache

Ø  Grigore Nicola: Psihologia lui Rousseau

Ø  Monica Grigorescu: Rousseau în Brazilia

Ø  Ben Todică: Armele culturale

Ø  Adina Dumitrescu: A treia pulsaţie

Ø  Film:

Ø  Vizita, de Ion Luca Caragiale, regia Jean Georgescu, în distributie: Grigore Vasiliu-Birlic, Sorin Stratilat, Florica Demion, Maria Vauvrina

Lansări de carte:

Ø  Surender Bhutani: what pains me/co mnie gruzie, Varşovia, 2012

Ø  Emilian M. Dobrescu (coord.): Puterea economică şi spirituală a Indiei, Renaissance, 2012

Ø  ÎPS Gherasim (binecuvântare): Povestiri duhovniceşti, Antim Ivireanu, Rm. Vâlcea

Ø  Sorin Negruţi: Personalitatea. O explorare multidimensională şi interdisciplinară, Netkraft

Ø  Florica Bud: Secol de  vânzare, Maşina de scris, Bucureşti, 2012

Ø  Maria Crişan: Geta – limbă primordială, Paco, Bucureşti, 2012

Ø  Florentin Smarandache: Aventuri chineze; Pura vida (2 vols), Sitech, Craiova, 2012

Ø  Ion Andreiţă: Minunea de a fi, Dacia, XXI, Cluj-Napoca

Ø  Felix Sima: 101 Poeme, Biodava, 2012, Rm. Vâlcea

Ø  Mircea Vasii: Să mă aplec, uşor, peste durere, Ramuri, Craiova, 2012

Ø  Nicolae State-Burluşi (ed.): Spre Tine, Doamne, Antim Ivireanu, Rm. Vâlcea, 2012

Ø  Gheorghe Stancu: Amintiri din război, amintiri din viaţă, Conphys, Rm. Vâlcea

Ø  Constantin Argeşeanu: Ultimul ţăran, Antim Ivireanu, Rm. Vâlcea, 2012

Ø  Gheorghe Răducan: Un Orpheu la poarta cetăţii, Gens Latina, Alba Iulia, 2011

La eveniment participă scriitori, artişti, ziarişti şi  membrii Centrului.

În speranţa că veţi da curs invitaţiei noastre, vă aşteptăm cu drag.

Cu deosebită consideraţie,

Primarul Sectorului 2,

Neculai Onţanu

Armele culturale

Viitorul copiilor noştri, VIITORUL CIVILIZAŢIILOR este dictat de poveştile pe care le aud şi de eroii lângă care cresc. Spartacus eroul trac, gladiatorul imperiului roman în filmul cu acelaşi nume din versiunea lui Stanley Kubric, în interpretarea lui Kirk Douglas a fost eroul copilăriei mele. Fiecare copil voia să fie SPARTACUS.

Sigur, el este un pic demodat astăzi pentru că nu mai reprezintă valorile şi directivele cerute de societatea în care trăim. Douglas spunea într-un interviu că pentru a fi uşor de  asimilat filmul şi acceptat eroul, a fost necesar ca povestea să fie cioplită şi structurată în jurul infrastructurii societăţii de azi, azi însemnând timpul realizării filmului, anii ’60. Eroul trebuia construit să apere valorile trasate de societatea şi vremurile războiului rece – patriotism, naţionalism, dragostea de familie, de casă, de pământ, libertatea cuvântului, a dreptului de a alege etc. Trebuiau sădite aceste valori în conştiinţa tineretului pentru asigurarea unei Americi eterne.

Anul acesta, după şaizeci de ani de atunci, societatea şi ideologia americană este altfel. Am văzut trei versiuni ale “Albei ca Zăpada“ realizate de Hollywood în ciuda faptului că sunt deja pe piaţă, mii de versiuni a poveştii Fraţilor Grim. Analizându-le, poţi să-ţi dai seama de scopul viclean care se ascunde în spatele lor. Dacă sistemul în care trăieşti vrea să te manipuleze şi să te pregătească în scopul serviciului ideologic urmărit de ei, atunci povestea sau filmul este cea mai bună formă de educare în masă. Ca să poată fi înţeleasă şi atractivă, noua versiune este construită pe calapodul noii orânduiri. Dacă orânduirea vrea să-şi asigure longevitatea, atunci ea foloseşte povestea în scopul spălării creierului redirecţionând-o. Ca să-i schimbe percepţia psihologică şi s-o redirecţioneze, atunci ei o împănează cu lovituri în direcţia ţintei.

Dacă până acum, în poveste, Hollywood-ul a folosit elementele de bunătate, dragoste pentru cel slab, generozitate, dăruire, promovarea păcii şi a respectului reciproc, grija de familie şi ţară, apărarea adevărului şi a justiţiei, azi observăm cum Hollywood-ul prin ultima realizare “Alba ca Zăpada şi Războinicul Vânător”, ne invită la o nouă atitudine şi schimbare psihologică, în special îi educă pe cei mici să privească viaţa prin alţi ochelari, să o vadă într-o nouă haină şi să abordeze o nouă formă de manifestare şi de rezolvare a problemelor din societate: rupere de aproapele, agresivitate, militarism şi eliminare ca fiind singurile soluţii spre success şi fericire. Renunţarea la bunătate şi angajare a unei violenţe mai mari şi mai deştepte în învingerea violenţei, deci ochi pentru ochi sau mai bine zis întregul cap pentru un ochi şi chiar întreaga familie. Ce declară America după septembrie, unsprezece? Că pentru unul de-al lor trebuie să moară doisprezece şi sigur această cifră fiind mare nu se mai ţine cont de numărătoare şi nu-i mai poţi opri nici la milioane, tot aşa cum nu l-a mai putut opri nimeni pe Gingis Han când a năvălit asupra Asiei şi Europei pârjolindu-le. În Hollywood nici măcar frumuseţea naturală nu a rămas neatinsă. Că frumosul nu mai e dat de Dumnezeu ci e dat de directivele ideologiei, de sistem, de “marele manipulator”. Am ajuns complet debusolaţi şi deprivaţi de propriile noastre simţăminte, de propria noastră putere de a observa şi aprecia valorile logic naturale şi crestine. Actriţa, mama malefic-regină (CharlizeTheron) este mai frumoasă ca Alba ca Zăpada, (Christen Stewart) în realitate. Frumuseţea îţi este condiţionată, dictată. Frumos este ce spune organizaţia nu ce alegi tu prin simţire, prin recunoaştere ci prin ochire ca pe o respectare a unui regulament (Azi e la modă nasul mare?).

Joe Roth şi Sam Mercer sunt producătorii acestei realizări spectaculare, acestei viziuni. Dar este oare viziunea lor numai? Sau este şi contribuţia celor care au finanţat filmul. În această industrie, azi nu e mare diferenţă, dacă privim înăuntrul ei prin ochii jurnalistului şi scriitorului David L. Robb, între ea şi PCR-ul lui Ceauşescu. Pentagonul ca şi Ceauşescu dictează conţinutul filmelor de azi în America. David L. Robb nominalizat de trei ori pentru Premiul Pulitzer scrie în cartea sa intitulată “Operatiunea Hollywood” (Cum Pentagonul conturează şi cenzurează scenariile de film), că toate filmele sunt filtrate de Pentagon şi aceştia le sprijină cu finanţare şi idei pe cele care le urmează politica, le dă acces realizatorilor la tehnica militară din dotare a forţelor militare americane, cam tot aşa cum îi dădea Ceauşescu armata românului Sergiu Nicolaescu. Toate aceste înlesniri în ciuda faptului că ei încalcă primul amendament din Constituţia americană privind libertatea în vorbire. Toţi au dreptul să se exprime în mod egal şi asta înseamnă că dacă dai unora accesul la armata americană şi altora nu, asta înseamnă ca pe unii îi opreşti în a se exprima pe ecran cu aceleaşi facilităţi – nu ai dreptul la informaţie, nu ai dreptul să informezi. Imaginea de pe ecran e informaţie. Sigur că nimeni nu-şi poate permite să închirieze forţele militare americane pentru filmări şi atunci toţi ar avea dreptul în mod egal să le folosească, însă nu e aşa. Deci se face discriminare încălcându-se astfel constituţia, scrie David. Ţinta Pentagonului sunt cei tineri, soldaţii de mâine care trebuie stimulaţi să iubească armata şi serviciul militar, industria de război şi lupta pentru a învinge, premierea necruţătorilor şi slăvirea eroilor. Nu sunt acceptate şi sprijinite filme care oglindesc ororile războiului, distrugeri şi crima de război, morţi, viol şi actul indisciplinar, militarul depravat, alcoolic sau sub influenţa drogurilor, inuman, dezordonat etc. Filmele trebuie să-i arate mai eroi decât sunt ei, făcând doar fapte bune şi în serviciul naţiunii, transformând populaţia lumii prin filmele lor, într-o masă de războinici, iar seara în jurul focului, cam ca pe timpurile invaziei hoardelor lui Gingis Han spunând poveşti cu eroi care extermină şi jefuiesc familii şi ţări tăind fără milă copii, mame şi bunici. Asta-i direcţia în care mergem? ACESTA-I VIITORUL?

Noroc că mai suntem din acei care mai credem în inocenţă, sinceritate, în pace, compasiune şi în frumosul cuminte, în cărţi cu Feţi Frumoşi şi Cosânzene care fac bine şi se bucură de frumuseţea munţilor şi a florilor, de cântecul mamelor şi doina bunicilor, de zâmbetul copiilor şi al celor care cred în poezie şi în cântecul de leagăn. Toate acestea stau ascunse în cenuşa secolului nostru gata să mocnească, să sară să ne apere. O vorbă românească spune: Vorba dulce mult aduce. Şi ce poate fi mai dulce decât o poezie pentru copii:

ANCUŢA

Ţi-am spus eu oare
Că sunt o fetiţă mare?
Fiindcă merg la grădiniţă,
Ţopa, ţopa pe străduţă.

Căţelul meu Neghiniţă

Vrea şi el la grădiniţă,

Ţanţoş ţine coada sus

Doar ţţ are de spus.

Miţurică miţurică

O lăţoasă de pisică

Mieuna ţâşnind drăguţă

“Eu mă ţin de voi, Ancuţă”.

ZÂNA

Într-o zi de raze plină,

Am zărit în grădină,

Zăbovind pe o zambilă

O zână cât o albină.

Ea zburase prin văzduh,

Obosită de zăduh. 

Părul cu zulufi de soare

Scânteia din zare-n zare.

Gura roz,  o zmeurea

Ochii verzi de peruzea.

Bluza ca o fină pânză

Era doar o verde frunză,

Aripile de zorele

Cu zefir zimţat pe ele,

Zvelte, ca un zepelin

Zumzăiau uşor şi lin.

-Zână dragă, hai în zbor

Să zorim către izvor,

Să zburdăm, prin stropii mii

Zvăpăiaţi şi zglobii.

Zâmbind, zâna pe furiş

Se-azvântă în zmeuriş

Şi de-acolo în zig-zag,

Zbrr, zvâcni în vârf de fag.

AL CUI ESTE SOARELE?

Doi copii la mare

Se certau în gura mare.

-Soarele e-al meu!

-Ba nu, e al meu!

Dar când cearta era-n toi,

Zbură pe lângă cei doi

Un fluture cu-aripi poleite,

Pudrate de raze-nsorite.

Din senin apăru şi-o albină,

Rochia de polen era plină

Bâzâitul oprindu-şi pe dată

Să tragă cu urechea la ceartă.

-Ei, dragi copii, încetaţi,

Că degeaba vă certaţi.

Soarele de viaţă dătător

Este-al nostru, al tuturor.

PLOAIA

Într-o zi de primăvară,

Strop cu strop cerne afară.

Ploaia-i binefăcătoare                      

De belşug aducătoare.

De la grădiniţă am plecat

Cu dorinţă de plimbat.

Am sărit cu chef de joacă

Din băltoacă înbăltoacă.

Cu bunica pe-ndelete

Ne-am distrat ca două fete.

Însă când ne-am udat

Iute-n casă-am intrat.

E frumos, nu am cezice,

Însă  ploaia este rece,

Nu e bine  mult a sta,

Că începi a  strănuta.

FURNICA

Întâlnii lâng-o urzică

O furnică-aşa de mică,

Transpirată şi zorită,

Cu cămaşa prăfuită.

Mai încolo, pe cărare,

În a vântului suflare,

Zeci şi sute de furnici

Ca adevăraţi voinici

Cărau sacii câte doi,

Hrană pentru muşuroi,

Iarna dac-o fi geroasă

Să aibă de toate-n casă.

CA NATURA PRIMĂVARA

Fragezi obrăjorii,

Roziori precum bujorii.

Ochii strălucesc,

Zâmbet îngeresc.

Gureşă ca vrăbiuţa

Ce se scaldă, e guriţa.

Râsul vesel, cristalin,

Nasul, bobocel de crin.

Urechile par petale

De gingaşă floare.

Cum arată oare Sara ?

Ca natura primăvara.

Poezii din volumul RAZE DE SUFLET PENTRU SARA de Vasilica Grigoraş.

Scriam odată că, dacă o să fim vreodată învadaţi de “Alieni”, eu o să-i întâmpin cu o doină, iarăşi zic că: dacă vom fi invadaţi de Hollywoodieni eu am să-i întâmpin cu o poezie pentru copii.

Ben Todică

Observatorul, Toronto, Canada

Gândacul de Colorado - Ziarul românilor de pretutindeni

Melidonium, revistă de cultură, artă, tradiții, istorie, educație

Poezia - Ioan Miclău

Revista ART - EMIS ACADEMY - Magazin literar - artistic și de opinie

Articolul a apărut și în „Pagini românești din Noua Zeelandă” - Revista românilor din Noua Zeelandă - Anul VIII - numărul 84 - iunie 2012 - pag. 5

Raze de suflet pentru Sara

de Vasilica Grigoraș

DEDICAŢIE:

Nepoatei mele Sara Victoria, un dar de suflet pentru aniversarea a şase ani. Îi mulţumesc că este un copil cu totul special şi că-mi oferă prilejul de a-mi retrăi copilăria alături de ea şi împreună cu ea.

Îi doresc din adâncul sufletului o viaţă plină de darurile Domnului: credinţă lumină, iubire.

ARGUMENT

Reacţia Sarei la apariţia cărţii de poezii ”Raze de suflet pentru Sara”, editată la începutul anului 2012 a fost cumva neaşteptată. Pe lângă bucuria firească pe care şi-a manifestat-o atât de frumos cum numai ea ştie, a ”analizat” cartea cu deosebită atenţie şi seriozitate. A sesizat două aspecte pe care mi le-a adus la cunoştinţă: nu am aşezat poeziile cu privire la anotimpuri în ordinea desfăşurării lor pentru ca cei mici să  învăţe acest lucru şi nu am scris nicio poezie despre primăvară, anotimpul pe care Sara pur şi simplu îl adoră. Am găsit corecte ambele observaţii, drept pentru care am decis tipărirea unei a doua ediţii a cărţii.

Mulţumesc Sara !

V.G. 

***

 

CE ESTE PRIMĂVARA?

E-o ploaie caldă

Ce pământu-l scaldă.

Un curcubeu în zări

Zâmbind în culori.

Un cer senin,

Suflet de bucurie plin.

E-o şoaptă de vânt,

O pasăre cântând,

Un fluture ce zboară,

Un miel şi o mioară

Prin iarba verde, deasă

Moale  mătasă.

E-o rază de soare,

O petală de floare,

Un mugur de pom

Trezit din somn.

E-un magic vis

Multicolor  paradis.

***

PLOAIA

Într-o zi de primăvară,
Strop cu strop cerne afară.
Ploaia-i binefăcătoare            

De belşug aducătoare.

De la grădiniţă am plecat
Cu dorinţă de plimbat.
Am sărit cu chef de joacă
Din băltoacă în băltoacă.

Cu bunica pe-ndelete
Ne-am distrat ca două fete.

Însă când ne-am udat
Iute-n casă-am intrat.

E frumos, nu am ce zice,
Însă  ploaia este rece,
Nu e bine  mult a sta,
Că începi a  strănuta.

***

CA NATURA PRIMĂVARA

Fragezi obrăjorii,

Roziori precum bujorii.

Ochii strălucesc,

Zâmbet îngeresc.

Gureşă ca vrăbiuţa

Ce se scaldă, e guriţa.

Râsul vesel, cristalin,

Nasul, bobocel de crin.

Urechile par petale

De gingaşă floare.

Cum arată oare Sara ?

Ca natura primăvara.

***

VACANŢA DE VARĂ

În viteză vine vara
Îndragită mult de Sara.
Şi vacanţa e pe-aproape
Cu şoapte de fructe coapte.

În concediu, cu  părinţii
Pe potecă urcă munţii.
Că-i micuţă, nu-i nimica,
Ea o face pe voinica.

Dar ce-i place cel mai tare

Este să meargă la mare,

Să se joace ziua toată

În nisip și-apă sărată.

Merge mult şi la bunici,
Dar nu este mofturici.
Îi iubeşte mult de tot
C-o răsfaţă toţi, cât pot.

***

AL CUI ESTE SOARELE?

Doi copii la mare

Se certau în gura mare.

-Soarele e-al meu!

-Ba nu, e al meu!

Dar când cearta era-n toi,

Zbură pe lângă cei doi

Un fluture cu-aripi poleite,

Pudrate de raze-nsorite.

Din senin apăru şi-o albină,

Rochia de polen era plină

Bâzâitul oprindu-şi pe dată

Să tragă cu urechea la ceartă.

-Ei, dragi copii, încetaţi,

Că degeaba vă certaţi.

Soarele de viaţă dătător

Este-al nostru, al tuturor.

***


ÎN ZORI DE ZI

Cip-cirip, la fereastră

Bate-o pasăre măiastră.

- Cip, cip şi  cip-cirip,

Te-ai trezit, copil iubit?

Dar copilul se foieşte,

Geana somnului clipeşte

Şi o pasăre zăreşte

Cu penaj ca din poveste

Colorat, scănteietor

Şi cu tril  mângâietor.

-Hai, copile în grădină

Să te scalzi în lumină,

Să priveşti zorelele

Cum salută soarele.

Copilul zâmbind cu drag

Stă-n a dimineţii prag

Şi în zare face semne:

„Vino să mă scoli şi mâine”.

***

PLIMBARE ÎN PARC

În parc îmi place să mă plimb,

S-ascult al păsărilor cânt,

Să merg agale pe alei,

Să mângâi blânzii porumbei.

S-admir copacii fremătând,

Să-ngân natura murmurând.

Privirea să mi-o împrospătez

C-un ocean de plante verzi.

S-adun  lumină şi culoare,

Să mă bucur mult de  soare,

Că orice zi e-o sărbătoare

De rugăciune şi plimbare.

***

SPECTACOL DE TOAMNĂ

În parcuri şi pe străzi,

În grădini şi prin livezi,

Multă  lume-i adunată

Mare spectacol să vadă.

Vântul, fluier de energie

Cântă sârba peste glie,

Crengile dansează

Frunzele vibrează,

Jucăuşe se rotesc

Până când obosesc

Şi se-aştern în covor

Verde, roşu, gălbior.

Ce culori îngereşti!

Ce imagini de poveşti!

Fâş, fâş, fâş  sub picioare

Ce mistere se-ascund oare?

Toamna-n rolul principal

Adună ca la semnal,

Nuci, gutui, mere şi pere,

Struguri dansând în panere,

Şi le-oferă generoasă

Celor ce-au ieşit din casă

Să se bucure din plin

De spectacolul divin.

***

BUCURIILE  IERNII

După  toamna plumburie

Vine iarna argintie,

Care intră triumfală,

În caleaşca ei regală.
Falnică şi luminoasă,

Scutură neaua pufoasă,

De pe albul ei cojoc

Şi-o face covor de joc.

-Dragi fetiţe şi băieţi

Zarea-i plină de nămeţi,

Ce v-aşteaptă să veniţi

Zarva iernii s-o porniţi.
Sus, pe deal e-un derdeluş

Numai bun de săniuş.

Ori pe schiuri să zburaţi

Precum zmeii-naripaţi.

Sau veniţi lângă arcadă

Să vă bateţi cu zăpadă.

Şi apoi când obosiţi,

Om de nea să construiţi.

Ori pe-oglinda lacului

Să daţi viaţă dansului.

***

PRIETENA MEA PUSI        

Pusi, Pusi pisicuţă,                                         

Hai la mine în căsuţă,               

Să cunoşti o lume nouă,

Să ne  jucăm amândouă.

Pisicuţă curioasă,

Cu blăniţa de mătasă

Mă priveşti cu ochii verzi

Şi ce-ţi spun parcă nu crezi.

Treaba ta, dar în cutii                

Am sute de jucării

Şi-o să le invit îndată

La o joacă adevărată.

***

FURNICA 

Întâlnii lâng-o urzică

O furnică-aşa de mică,

Transpirată şi zorită,

Cu cămaşa prăfuită.

Mai încolo, pe cărare,

În a vântului suflare,

Zeci şi sute de furnici

Ca adevăraţi voinici

Cărau sacii câte doi,

Hrană pentru muşuroi,

Iarna dacă o fi geroasă

Să aibă de toate-n casă.

***

ALBINUŢA

În prisaca din grădină

Doamna Matcă e regină,

De suita ei hrănită,

Cocolită şi-ngrijită.

Albinele lucrătoare,

Prin miresmele de floare

Culeg galbenul polen 

Zumzăind un mic refren:

De la  plante melifere

Pregătim noi dulcea miere,

Ce-i izvor de sănătate

Când mănânci pe săturate.

***

SUNT O MARE MÂNCĂCIOASĂ

Noi la masă stăm cu toţii

Unchiul, buni şi părinţii.

Cu bunica mea  în casă

Sunt o mare mâncăcioasă.

Ea mă-mbie cu ciorbiţă,

Friptură sau tocăniţă, 

Şi cu proaspătă salată

De îmi lasă gura apă.

Cornuleţe, prăjituri,

Parcă am vreo şapte guri

Şi la urmă strig cât pot,

Buni, dă-mi te rog compot.

Buni-mi dă orice doresc

Eu pe loc îi mulţumesc:

Sarut mâna pentru masă

C-a fost foarte delicioasă.

***

FAMILIA MEA

Mama este numai una
Şi a mea este Alina.
Victor este tatăl meu,
Iar Victoria sunt eu.

Cînd mă ceartă bunăoară
Eu cer repede iertare.
Şi promit că sunt cuminte
Ş-ascult din cuvinte.

Lesne este a  promite,
Dar mai greu a ţine minte.
Mami, tatei îi şopti:
Doar am fost şi noi copii.

Mă-ngrijesc, mă ocrotesc,
De aceea îi iubesc.
Este mare veselie
La mine în familie.

***

BA NU, BA DA 

-Este ora şapte.

-Ba nu, vorbeşte-n şoapte!

-Ba da, te trezeşti!

-Ba nu, de mă iubeşti.

-Ba da, soare-n fereşti.

-Spală-te,  te rog!

-Ba nu, eşti pisălog.

-Ba da, cu apă şi săpun.

-Ba nu, somnul e bun.

-Ba da, ascultă, ce-ţi spun!

-Şi-apoi, la lăptic!

-Ba nu, mi-e bine-n pătuc.

-Ba da, la masă îndăzneşte!

-Ba nu, somnul mă topeşte.

-Ba da, mănâncă şi creşte!

Ba nu, prieten de copil

În pat stă tiptil.

Ba da, spun mama şi tata

Să se trezeasă fata.

BA DA, e-o vorbă bună,

S-o spunem împreună.

BA NU, e-o vorbă rea,

Să fugim de ea.

***

SFATURILE BUNICII

Când eşti mic,
Nu ştii nimic.
Cauţi şi nu găseşti,
Uneori mai şi greşeşti.

Nu înţelegeam de ce mereu
Nu pot să fac ce vreau eu.
Tare greu mi s-a părut
Toate cele de ştiut.

Până când bunica Ica,
A vorbit cu mititica,
Că cel mai bun lucru este
Ce se-nvaţă din poveţe.

Că pentru orice copil, se spune,
Există maniere bune.
Însă repede declar
Că nu-mi este foarte clar.

Dar bunica iubitoare
Mi-a spus să am răbdare.
Ba, mai mult, ea mi-a vorbit
Într- un mod mai desluşit.

Toate cele învăţăm,
Trebuie doar s-ascultăm.
Asta-i cheia potrivită
Pentr-o minte iscusită.

Eu o cred pe bunica mea
Şi-am s-ascult mereu de ea.
Aşa au ascultat şi părinţii mei,
Tare mândră sunt de ei!

***

SARA MEA NU-I SÂSÂITĂ

Când răsare soarele

Sara sare sforile,

Când în sus şi când în jos

Sub un soc mai somnoros.

Sara sare ca zvârluga,

Soarele îşi pune gluga,

Stropi de ploaie sună-n soc

Sar insectele la joc.

Sara fuge şi s-ascunde

Sss, ghici unde?

Sss, unde e sprinţara,

Cine ştie unde-i Sara?

Sprintenă în casă sare

Spunând “S“-ul cât mai tare.

”Sara mea nu-i sâsâită!”

Sare mami şi-o sarută.

***

PĂPUŞA

O păpuşă este Puşa

Cu un şut deschide uşa
Iese şuşotind afară
Cu şoşonii pentru şcoală.

În şoşoni are şosete
De-alea roşii pentru fete.
Soricelul Şuşa şuieră

Puşa rău se sperie.

-Ssst, păpuşă dragălaşă,
Nu ţipa precum o laşă!

Şuier, da-i o şmecherie

Şopteşte şoricelul-jucărie.

***

ANCUŢA

Ţi-am spus eu oare
Că sunt o fetiţă mare?
Fiindcă merg la grădiniţă,
Ţopa, ţopa pe străduţă.

Căţelul meu Neghiniţă

Vrea şi el la grădiniţă,

Ţanţoş ţine coada sus

Doar ţţ are de spus.

 Miţurică miţurică

 O lăţoasă de pisică

 Mieuna ţâşnind drăguţă

“Eu mă ţin de voi, Ancuţă”.

***

LA JOACĂ 

În fiecare joi
Joaca noastră este-n toi.
În jurul unui jar aprins
Cu toţii în joc ne-am prins.

Jan ca un june a fugit
Şi genunchiul  şi-a julit.
Jale mare a urmat
Pentru Jan cel supărat.

***

ZÂNA

Într-o zi de raze plină,

Am zărit în grădină,

Zăbovind pe o zambilă

O zână cât o albină.

Ea zburase prin văzduh,

Obosită de zăduh. 

Părul cu zulufi de soare

Scânteia din zare-n zare.

Gura roz,  o zmeurea

Ochii verzi de peruzea.

Bluza ca o fină pânză

Era doar o verde frunză,

Aripile de zorele

Cu zefir zimţat pe ele,

Zvelte, ca un zepelin

Zumzăiau uşor şi lin.

-Zână dragă, hai în zbor

Să zorim către izvor,

Să zburdăm, prin stropii mii

Zvăpăiaţi şi zglobii.

Zâmbind, zâna pe furiş

Se-azvântă în zmeuriş

Şi de-acolo în zig-zag,

Zbrr, zvâcni în vârf de fag.