SCHIMBAREA MATERIEI - Sfantul Ioan
din Kronstadt
Nimic nu este mai schimbator decât
materia. Ea se transforma în milioane de feluri, pe cale naturala, sau dupa
legile Creatorului. Ca sa nu mai vorbim de transformarile miraculoase, de
pilda: focul în roua, apa în sânge, apa în vin, toiagul în sarpe; omul însusi
transforma materia în mii de feluri. Ce-am putea spune atunci de
Atoatefacatorul Dumnezeu? Schimbarea este o calitate a materiei. Dumnezeu nu
i-a dat spiritului rational aceasta calitate si nu i-o va da niciodata.
Calitatea de capetenie a sufletului este ca ramâne neschimbat. Dar spiritul
rational cel creat are însusirea de a se desavârsi în lucrarea binelui.
Triumful spiritului asupra materiei consta în faptul ca spiritul o transforma
în mii de feluri. Luati seama, de pilda, cum transforma el materia în regnul
vegetal, cât de infinit variate sunt formele plantelor care cresc toate din
acelasi pamânt, aceeasi lumina solara, acelasi aer, aceeasi apa, acelasi sol.
Dar corpurile animalelor cât sunt de variate! Schimbarea este, asadar, o calitate
a materiei; lumea în toata varietatea sa a fost creata în functie de aceasta.
Slava Atotputernicului Creator, Unul, Cel neschimbat în veci! Daca materia nu
s-ar schimba, atunci Dumnezeu nu ar fi Atotputernic. Slava naturii spirituale!
Fie ca ea sa supuna întotdeauna natura materiala. Roaga-te lui Dumnezeu sa
ramâi neschimbat în savârsirea binelui.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 51.
ASFIXIEREA
SUFLETULUI - Sfantul Ioan din Kronstadt
Postul îi este necesar crestinului
deoarece, de la înomenirea Fiului lui Dumnezeu, firea omeneasca a fost
înduhovnicita, îndumnezeita si noi tindem acum spre Împaratia de Sus, care „nu
este mâncare si bautura, ci dreptate si pace si bucurie în Duhul Sfânt” (Romani
14, 17). „Bucatele sunt pentru pântece si pântecele pentru bucate si Dumnezeu
va nimici si pe unul si pe celelalte” (1 Corinteni 6, 13). A mânca si a bea
înseamna a face o patima pentru placeri trupesti si aceasta este o
caracteristica a pagânilor, care, necunoscând desfatari spirituale, ceresti,
îsi irosesc viata în placerile pântecelui, mâncând si bând în exces. De aceea
Domnul osândeste, nu o data, în Evanghelie aceasta pagubitoare patima. Este oare
rational ca omul sa traiasca mereu într-un delir al pântecelui, într-un râgâit
de mâncare? Poate fi redus omul la o bucatarie ambulanta, sau la un cos în
continua fumegare, cu care i-am putea compara, pe buna dreptate, pe cei ce
fumeaza continuu? Ce placere poate fi aceea sa traiesti mereu în aburi de
mâncare si în fum de tutun? Cu ce ar putea semana casele noastre? De ce sa
viciem aerul cu miasme, pe care sa le si respiram si, mai presus de aceasta, de
ce sa ne întunecam si sa ne asfixiem sufletul, sa ucidem în el cele din urma
potente?
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 287-288
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu