Orbitorincul
Grid
Modorcea, Dr. în arte
05
Martie 2023
A apărut în literatura română o specie
rară de maimuțoi gășcar, numit Orbitorinc, care își bagă ștremeleagul, cum ar
spune Creangă, peste tot, până și în… regina Angliei! Acum a vrut să și-l bage
în Academie, dar academicienii n-au mai fost sensibili la strălucirea orbitoare
a Orbitorincului și i-au tăiat elanul. Deocamdată. Dar Orbitorincul (a nu se
confunda cu ornitorincul, un mamifer acvatic demn de respect) nu se lasă, el
este un rezultat al lungii tradiții de gașcă a literaturii române și va veni
din nou și va bate la ușa bietei Academii, care, de altfel, scârție rău, e cea
mai compromisă instituție din România, căreia i se spune Cimitirul Elefanților,
încă de pe vremea lui Dej. Păi dacă în ea au încăput cei mai feroci
înregimentați, nomenclaturiștii și foști strungari și cazangii, de ce n-ar
încăpea și muțunache, licențiosul Cărtărache, marele Orbitorinc?
Ba locul lui este aici, la Academie, cu
condiția ca domnul Pop să facă o secțiune specială, numită „Lubricii”, în care
să se lăfăie astfel de „academicieni” scatologi, precum Cărtărescu, Patahârbici
sau bucătarul Dinescu.
Să nu uităm că Orbitorincul face parte din
gașca Patapleșanu, care l-a băgat pe Eminescu în debara și a pus în loc
fecalele ei orbitoare, adică el este un produs al lor, căci domnii filosofi
plagiatori aveau nevoie de un poet pe măsură care să-i reprezinte.
Dar iată câteva extrase din „Istoria
literaturii neînreimentate” cu referire la Orbitorinc, gașca Patapleșanu și
Academie.
„Talentul nu ține de nici o culoarea
politică, nici de găști. Dar unii nu pot trăi fără ele. Puțini rezistă la
ispită, puțini sunt scriitori liberi. Mă gândesc la un talent ca Mircea
Cărtărescu, cât de înregimentat este, cât de îndatorat față de gașca
«Humanitas». Ce ar fi fost el fără pomparea ei? Ar fi fost departe de
randamentul și tirajul pe care îl are. Gașca «Humanitas» este un cerc închis,
așa-zis elitist, din scrinul cu molii, care nu poate fi dată ca exemplu pentru
fermentul viu al literaturii române. Literatura română este bogată în scriitori
mari și mulți, nu poate fi redusă la grupul din jurul lui Liiceanu, care și el
a profitat de evenimentele din decembrie ’89, altfel rămânea la fel de
necunoscut ca și liichelele despre care scrie. O astfel de grupare este nefastă
pentru mersul bun al literaturii, fiindcă joacă rolul de cenzură, de ignorare a
valorilor neînregimentate.
Spiritul de gașcă se manifestă prin
încurajarea non-valorilor, prin interese meschine, printr-o falsă modernitate
și un pseudo-avangardism. Până la un punct, avea dreptate Gabriel Liiceanu în
memoriul său prin care și-a anunțat demisia din Uniunea Scriitorilor, citând
poezii licențioase publicate, încurajate și premiate de ea. Semnificativ este
altceva, că în demascarea sa, el uită că este reprezentantul unui alt spirit de
gașcă, fiindcă limbajului lubric al găștii oficiale i se opune limbajul lubric
al găștii «Humanitas», cu campionul lubricității literare, Mircea Cărtărescu.
Sigur, învinge Cărtărescu, fiindcă are talent”.
„Mă întrebam de ce tac intelectualii
nației - atât de vocali altădată în probleme infinit mai mărunte vis-a-vis de
umilința încasată de țara lor de la U.E. în povestea cu Schengen-ul. Dar mi-am
adus aminte de generozitatea Austriei față de ei.
De ani și ani, toamna, Mircea Cărtărescu
și soția, Ioana Nicolaie, Ana Blandiana, Gabriela Adameșteanu, Mircea Dinescu,
Daniela Crăsnaru, Marius Chivu, Felicia Mihali, Magda Cârneci, Bogdan Ghiu,
Mihaela Miroiu, Adrian Sângeorzan, Daniela Zeca, Carmen Firan, Daniel
Cristea-Enache și mulți alții participă la Tîrgul de carte de la Göteborg,
sponsorizat de ambasada Austriei la București. Cum să te iei de niște oameni
atât de drăguți și de sensibili la cultură?...” (Bogdan Tiberiu Iacob)
„În momentul când Traian Băsescu a fost
suspendat, mai exact, demis şi suspendat, Andrei Pleşu, în numele găştii
Liiceanu, Patapievici & Co., pe scurt, al triadei Patapleșanu, a declarat
că ei nu se consideră ca fiind în barca numită «intelectualii lui Băsescu», că
ei îşi pot schimba oricând orientările sau simpatiile politice. Se jucau de-a
sensul! Azi în car, mâine în căruţă. Poporul, prin sancţiunea de la Referendum,
s-a dovedit mult mai clarvăzător decât acești filosofi bășinişti, care vor
rămâne în istorie ca băşiți, legaţi cu o sarsana de obedienţă faţă de un
preşedinte defect, ce poate sta bine într-un par alături de alţi defecţi.
Categoric, acești profitori ne indicau un Sens, iar ei se strecurau cu el în
sensul opus. Oare câte milioane a delapidat numai Patahârbici de la ICR?!”
„Vă mai aduceți aminte când și cum,
printr-o manevră de recuperare disperată a criminalilor culturii naţionale,
Băsescu i-a chemat la Cotroceni şi a decorat liichelele. Scriitorul Gabriel
Liiceanu a declarat, într-o zi de vineri, la ceremonia de decorare de la
Cotroceni, că preşedintele Traian Băsescu «a fost la înălţimea unei bune părţi
a intelectualităţii din ţara asta» şi a adăugat că «intelectualii s-au
recunoscut cu valorile lor în activitatea preşedintelui»”.
Nu a făcut așa ceva Patahârbici cu
Eminescu? A declarat că „Eminescu este cadavrul nostru din debara de care
trebuie să ne debarasăm”. Și cât a fost președintele ICR, asta a făcut, l-a
aruncat pe poet în debara. Și ce a pus în loc? Cărțile sale, traduse în 17
limbi, precum „Politice”, în care scrie negru pe alb că «poporul român are
structura fecalei». Marele intelectual
din triada Patapleșanu se poate lua de mână alții care a fecalizat România.
De fapt, aceste două grupări nu fac decât
altceva decât să ucidă sau compromită adevăratele talente, așa cum se întâmplă
cu Mircea Cărtărescu, un talent pe care l-a omorât gruparea Patapleșanu, care
avea nevoie de un jolly joker, iar el acceptă, fiindcă e alintat, publicat
imediat, dar nu cunoaște ce înseamnă lupta editorială, adevărata avangardă,
care se face fără proptele, fără spate. Ia-i lui Cărtărescu «Humanitas», și-l
pui pe listă cu Esca. El e înșurubat bine în gașca humaniotă. Numai ea i-a
permis să-și bage șurubelul în… regina Angliei! Dar acum a rămas cu el în aer.
În cine o să-l mai bage? În humusul humanitarist? Pentru el, „regina Anglei” a
rămas Editura „Humanitas”.
Un talent adevărat se susține prin el
însuși, nu are nevoie de proptele, de grupări, de găști, de sprijin politic,
așa cum ani de zile istoria literaturii române se calculează cu obedinețele
politice. Scriitori ca Marin Preda, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Nichita
Stănescu, D.R.Popescu, Titus Popovici și încă mulți, mulți alții (peste o mie)
nu ar fi cine sunt fără susținerea directă a politicului. Așa cum nici Sergiu
Nicolaescu nu ar fi fost cine a fost fără susținerea alianței sale politice,
precum armata din filmele istorice.
Eminescu, Brâncuși, Eliade, Cioran,
Ionesco… (Buzatu - n.r.) și alții nu au fost făcuți membri ai Academiei în
viață, cât au trăit, deși Academia exista, a fost fondată în 1866. Asta spune
tot despre ce înseamnă să fii un academician azi. Și aș mai putea continua, dar
e prea mic spațiul pentru așa ceva…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu