Cititorule, io așa scriu
Corneliu Florea, Canada
Miercuri, 18 Aprilie 2018 19:30
~*~
Fiecare scrie cum vrea și ce vrea, e
liber.
Ce este
libertatea ? Oho, de curiozitate, citește și judecă ce au scris atâția și
atâția despre libertate și cum au interpretat-o. Cititorule, liber fiind, ai
dreptul să o definești cum simți și crezi. Pentru mine libertatea e una din
călăuzele vieții mele, este antonimul tuturor constrângerilor !! Omenirea, în
general, a gândit simplu și profund despre libertate, apoi au venit filosofii
ce au împănat-o cu atâtea idei și metafore încât au transformat-o într-un
concept labirintic abstractdin care nu mai poți ieși dar nici limpezi sau
lămuri esențialul ei. Raționaliștii, mai sistematizați, au încercat să o
clasifice, fiindcă, într-adevăr există multe feluri de libertăți; adevărate și
pseudo-adevărate, din interiorul fiecăruia și libertăți exterioare date de societate,
corecte sau cele comandate, ordonate de atotputernici pe care independenții,
autohtonii le ignoră sau trișează, plătind. Există și indivizi ce sunt genetic
dotați cu o libertate dominantă intrinsecă precum și indivizi cărora, tot
genetic, le e teamă de libertate, au o adevărată fobie față de libertate, pare
paradoxal, doar pare. Și multe, multe alte prezentări; scriitorimea lumii
umplând biblioteci întregi despre libertate, despre constrângerea și
violentarea ei. Scriitorimea are o bandă rulantă, continuă, de la libertate și
interdicțiile biblice până la statuia Libertății și spatele ei. Banda rulantă a
scriitorilor despre libertate s-a tot mărit, lungit, aglomerat și fiindcă
aparent e liberă tuturor, pe bani,vin și io, acum, cu scriitura mea „Fierăria
lui Staricu". Este o scriitură istorică despre neamul meu. Se știe că
istoria nu se plagiază, ci se comentează, Dumnezeule, în fel și chip, după
mintea și asemănarea celui ce se apucă de așa ceva.
„Fierăria
lui Staricu" este o frescă istorică despre o familie oltenească din care
îmi trag rădăcinile paterne, o istorie a unei comune doljene de-a lungul
Jiului, o istorie a Olteniei, tamandin vremea lui Pazvante chiorul și a
legendarului Iancu Jianu care, împreună cu haiduciilui, a scăpat Țara
Românească de pazvangii. O istorie din vremea bunicului meu, nepot de pandur și
veteran al războiului de întregire națională, a tatălui meu, combatant în cel
de-Al Doilea Război Mondial, din Cotul Donului până în Munții Tatra. În acest
război mondial, s-au confruntat interese de dominare prin patru ideologii:
fascistă, nazistă, comunistă și democrată. Pentru români a fost, și rămâne, cea
mai mare nedreptate și dramă istorică, începută cu o cotropire, de care am
dorit să scăpăm prin jertfă armată, națională, dar, din nedreptate, am rămas
cotropiți total de comunismul leninist-stalinist. Suntem prea mici în fața
celor patru puteri ce s-au confruntat militar, șase ani, pentru dominare
mondială, sub steagul celor patru ideologii, în care noi am rămas singuri,
ocazie ca nazismul să ne folosească împotriva comunismului, apoi după arestarea
lui Ion Antonescu și trădarea regală, comuniștii ne-au folosit împotriva
nazismului. Istoric, nazismul și fascismul au pierdut, democrația a trădat
libertatea Europei de Est și comunismul leninist-stalinist s-a instalat prin
forță brută, de la Atlantic la Pacific, iar noi, românii, am fost privați de
libertățile democratice în lagărul lor comunist.
Și Al Doilea
Războiul Mondial a devenit istorie, dar o istorie cu grave, abominabile
consecințe pentru libertatea unei mari părți a omenirii, opunându-se
dezvoltării ei naturale, normale, raționale și identitar-naționale, datorită
noului pact dintre democrația occidentală și comunismul de forță. Este un pact
profund necinstit, precum cel dintre Ribbentrop și Molotov, considerându-se o
continuare a acelui pact, în care același comunism perfid, de data aceasta, stă
la masă cu democrația occidentală discutând de pe pozițiile intereselor
naționalismului bazânduse pe forță nucleară, agresivă, temperați doar de
consecințele catastrofale ale războiului nuclear și cercetând o arma biologică
antiumană, prin care învingătorului să-i rămână toate bunurile învinsului,
intacte. În paranteză, e bine cititorule să faci diferențierea între
naționalismul lor prin forță nucleară, ofensivă și naționalismul românesc
defensiv, de apărare, pentru păstrarea identității naționale într-un stat
unitar liber. Cu toate acestea, identitatea și unitatea noastră națională este
continuu atacată de limitați cerebrali și sociali, de cei ce robotesc la o
mass-media aservită alogenilor, de cei ce trăiesc din manipulare și
dezinformare, până la hack writers, pen for hire, patapievicieni și
dani-alexopați.
Fiind avid
de libertate, fiind intrinsec dotat cu ea, am încercat și am scăpat de lagărul
comunist în 1980, plătind, continuu, prețul scump al libertății în străinătate.
Aici, pe lângă profesie, medic fiind, am început să scriu în standard literar
obișnuit, nefiind un literat, dar liber să scriu adevăruri cunoscute și trăite
prin care să contracarez toate câte mă intrigă și revoltă. Această scriere
istorică este o recunoștință, tardivă, față de neamul meu țărănesc pe care îl
respect mai mult decât orice altă categorie socială. Sunt fericit că am trăit
împreună cu ei, m-au iubit și însuflețit, m-au încurajat să rezist la greu, să
nu mă plâng și să nu clevetesc, să țin samă numai de adevăr, să umblu desculț
cu capul ridicat, să mulțumesc pentru puțin și să fiu respectuos cu toată
lumea. De la ei mi-am însușit omenia țărănească, superlativă trăsătură
românească la acea vreme, parțial distrusă de comunismul totalitar și în declin
continuu în globalista Uniune Europeană.
Scriind
această carte despre ei, i-am portretizat din amintiri vii, dar mai ales din
sinceră simțire de cinstire începută atunci, în copilărie,ce treptat s-a
întețit odată cu trecerea mea prin viață în care am umblat și cunoscut lumea.
Am ținut să-mi așez neamul meu în adevăratul ei cadru istoric, în care a trăit,
și pentru aceasta m-am documentat intens istoric și social. Despre generația
bunicilor mei, luptătoare în primul mare război, am citit „Războiul de
întregirea neamului" a lui Mircea Vulcănescu, despre generația tatălui
meu, combatantă în Al Doilea Război Mondial am citit „Istoria politică și
militară a războiului României contra Rusiei sovietice" a Generalului
Platon Chirnoagă. Pentru documentare despre Casa Regală a României de mare
ajutor mi-a fost și lectura istorică „Regele playboy" a profesorului
american Paul D. Quinlan. Am mai recitit capitole întregi și din „O istorie
sinceră a poporului român" a istoricului Florin Constantiniu și alte zeci
de articole din reviste istorice, din presă sau Internet. Istoricii, de
profesie, trebuie să scrie istoria lumii în etalon prob - corect și integral -
iar scriitorimea are obligația morală și față de cititorii ei să o redea la
fel.
http://www.art-emis.ro/jurnalistica/4773-cititorule-io-asa-scriu.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu