Prăbuşirea morală a Occidentului
Petru Romoşan
Miercuri, 18 Aprilie
2018 19:42
Ca şi dacii,
strămoşii noştri contestaţi de experţii inepţi ai băsismului mecanic prooccidental,
gen Iulian Fota, am ajuns apropiaţii Imperiului Occidental abia după ce acesta
o luase la vale. Asta e, probabil, soarta ţărilor şi neamurilor de margine, cum
suntem noi. Am fost marginea tardivă a Imperiului Roman, am fost marginea
furnizoare (berbecuţi, miere, sare, soldaţi...) a Imperiului Bizantin şi apoi a
Imperiului Otoman, marginea Imperiului Ţarist, marginea Imperiului Habsburgic
şi apoi a celui de-Al Treilea Reich, şi din nou marginea Imperiului Sovietic.
Când acestor imperii a început să le meargă rău, au venit şi pe la noi, „de-au
cerut pământ şi apă", aur, grâu şi petrol, iar pentru că s-au întins prea
mult, până la urmă au crăpat.
Noi nu am
fost mai niciodată capabili să le facem faţă, nu am avut decât din când în când
bărbaţi de stat ca Burebista şi Decebal, Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara,
Ştefan, Vlad, Mihai, Ion Ghica, Kogălniceanu, Titulescu, câţiva Brătieni
(adevărata dinastie a României moderne) şi alţi Horea, Tudor Vladimirescu,
Bălcescu, Avram Iancu. Azi, ca şi altădată, avem în fruntea bucatelor nişte
gunoaie din mai toate punctele de vedere. Iar de-acum, răul care bântuie din ce
în ce mai devastator Imperiul Occidental, a cărui margine suntem de-o bună
bucată de vreme, a ajuns şi la noi şi face ravagii.
Recenta coaliţie
a celor trei mari „democraţii" (în fapt, oligarhii agravate) occidentale
împotriva nefericitei Sirii, tocmai ieşită pe brânci, cu ajutorul Rusiei şi al
Iranului, dintr-un război nimicitor provocat de Occident, care a bombardat
nişte clădiri goale mult mai ieftine decât rachetele azvârlite asupra lor
(tomahawk-urile americane de alaltăieri ar fi costat 165 de milioane de
dolari), ne dă măsura eşecului moral al marelui Occident. Războiul din Siria a
fost câştigat pe toată linia în principal de Rusia, iar bombardamentul ordonat
de Donald Trump, exaltat grotesc în media mainstream, nu va putea ascunde palma
încasată de Occident. În Siria, occidentalii s-au asociat cu partea cea mai
reacţionară a ţării, iar Rusia a susţinut partea mai modernistă, cu standarde
de civilizaţie mai evoluate (vezi drepturile femeii), din care face parte şi
tribul alawit al lui Bashar al-Assad. România e singurul stat din U.E. cu
ambasadă deschisă la Damasc, fapt profund definitoriu pentru noi, pentru felul
în care ne raportăm prin tradiţie la toate naţiunile.
Cinismul
anglo-americanilor faţă de lumea arabă şi musulmană, prin instrumentarea
Primăverii Arabe, prin războaiele din Afganistan, Irak, Libia, Siria, Yemen,
prin asocierea cu Arabia Saudită, multă vreme seră a extremismului
(wahhabismul), a adus instabilitate, foamete, molime, moarte, durere într-o
parte a lumii care era oricum foarte fragilă şi fragmentată. Prăbuşirea
Afganistanului, a Irakului, dar mai ales teribilele dezastre din Libia şi Siria
sunt în strânsă legătură cu, provocate adică de prăbuşirea morală a
Occidentului.Dar dezastrul nu s-a oprit la Orientul Apropiat şi Orientul
Mijlociu. Occidentul, după încheierea Războiului Rece cu Uniunea Sovietică, a
trebuit să-şi inventeze rapid un nou inamic. A fost aleasă lumea islamică
pentru acest job. Mulţi îi impută Occidentului chiar fabricarea monstruozităţii
numită Statul Islamic. Dar noul duşman atât de necesar Occidentului (pentru
propaganda internă şi expansiunea externă) nu a corespuns decât câţiva ani, aşa
că a trebuit să fie din nou înlocuit.
De aceea
Occidentul s-a întors la vechiul şi verificatul său inamic, imensa Rusie.
Asistăm trăsniţi, cu gura căscată la rebrănduirea Rusiei ca mare duşman al
Occidentului, mai ales al SUA. O minciună şi o prostie cât noul secol al
XXI-lea, dar de care oligarhiile din ce în ce mai bogate şi mai violente ale
Occidentului au nevoie acasă, în interior, împotriva adevăratului lor duşman,
populaţiile precarizate, lipsite de viitor, care se organizează politic în
cadrele aşa-zisului „populism". „Populismul" a câştigat deja două
importante bătălii, Brexit-ul şi preşedinţia lui Donald Trump, precum şi câteva
mai mici în fosta Europă de Est, în Polonia, în Ungaria, în Cehia, dar şi în
Austria, mica succesoare a fostului Imperiu Habsburgic. Şi „populismul" a
pierdut o bătălie foarte importantă în Franţa, unde oligarhia şi clasa educată
l-au impus pe Emmanuel Macron împotriva „populiştilor" Marine Le Pen (zisă
extrema dreaptă) şi Jean-Luc Melenchon (zis extrema stângă). Adevăratul război
contemporan este cel dintre oligarhiile lacome şi poporul căruia nu i-a mai
rămas decât „populismul". Lucru vizibil nu numai în Occident, ci şi în
Rusia, China, India şi Brazilia.
Prăbuşirea
morală a Occidentului e în curs şi ea merită observată cu atenţie. La fel cum
merită observată ridicarea Asiei, a Orientului îndepărtat, a Chinei, şi a
Indiei, mare cât un continent, cu o populaţie pe măsură. Cum s-a întâmplat
întotdeauna în istorie, prăbuşirii morale a unor imperii (Nero, Caligula) îi
urmează prăbuşirea politică, deja vizibilă, cu situaţii haotice precum cele din
Italia, Spania, Grecia, Portugalia, şi prăbuşirea economică. Europei
Occidentale, după căderea Imperiului Roman, o organizaţie bazată pe crimă
(războaie) şi jaf (aurul Daciei, printre altele), i-au trebuit o mie de ani de
Ev Mediu, uneori foarte întunecat, pentru a ajunge la Renaştere.
http://www.art-emis.ro/analize/4774-prabusirea-morala-a-occidentului.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu