CĂ NI DAT SĂ SCRIEM CUM ŞTIM CE ŞTIM

CĂ NI DAT SĂ SCRIEM CUM ŞTIM CE ŞTIM

Lui Alexandru Ioan Pop

 ~*~

Ştiu şi eu cum cum ştiu, ce ştiu, ce şi tu ştii şi scrii:

Dar din dar, lucru bine făcut,

Rai, lumina zilei dintâi, zilei existenței

Cu esență, excelență şi conştiință de început, pe gură şi picior de plai,

Că ce-ți dă Dumnezeu în sfințenie ai

Şi cu doină suferința-ți lumină să ştii şi să scrii

Cum Dumnezeu te-alduit candidând la fericire cu suprema în ceea ce suntem iubire

Cum te-a dăruit Dumnezeu în suprem să fii iubire

Pentru ceilalți nedescriminați deiznteresat cu nobil şi sublim responsabilizați oameni între oameni pentru oameni cu soarele-n pâini

să fim ceea ce iubim

doar iubire cu iubire dărăuind artist, optimist şi altruist,

că ştiu ceea ce ştiu: iubire

Şi iarăşi despre iubire

Cu off să scriu totuşi iubirea e iubire

Şi unde-i iubire

E Dumnezeu,

Dar sunt un alduit şi eu

Să scriu iubire cu iubire despre iubire, scriu cu sfințenie,

Şi bucurie alduit de Dumnezeu,

Să scriu şi eu cum ştii şi scrii şi tu cum n-a scris altu

Proscris în propriul paradis,

Să scriu cum ştiu,

Să scriu în ceea ce-i iubire

Prin Dumnezeu, cu Dumnezeu, prin supremul ce suntem,

Să scriu ceea ce simțim şi vedem,

Că ni dat să cugetăm şi să existăm

Prin ce ştim, cum ştim, ce ştim: nobil, nostim şi sublim.

~*~

Pavel Rătudeanu-Ferghete