ROATA - Sfantul Ambrozie de la Optina
Noi ar
trebui sa traim pe pamânt ca o roata care se învârte. Cu cât ea atinge mai usor
pamântul, cu atât ea merge si înainteaza mai cu usurinta. Dar noi, noi ramânem
culcati la pamânt, în asa fel ca nu mai putem sa ne sculam.
Sfantul Ambrozie de la Optina,
Staretul Ambrozie de la Optina, traducere de John B. Dunlop, Ed. Sfintei
Manastiri Polovragi, Polovragi, 1994, p. 122-123.
CURGEREA VIETII - Sfantul Teofan
Zavoratul
Zilele curg
si zboara; ceasurile alearga fara sa se opreasca; vremea trece cu repeziciune,
si lumea se îndreapta catre sfârsitul sau.
Nici o zi
nu-i îngaduie alteia sa mearga împreuna cu ea; nici un ceas nu-l asteapta pe
altul ca sa zboare împreuna cu el. Apa nu poate fi tinuta si oprita cu
degetele: nu poate sa ramâna nemiscata nici viata celui nascut din femeie.
Cântarita si
masurata este viata oricui vine în aceasta lume: nimeni nu are mijloacele si
putinta de a trece hotarul care i-a fost menit.
Dumnezeu a
statornicit masura vietii omului, si aceasta masura este împartita de catre
zile. Fara ca tu sa bagi de seama, fiecare zi îsi ia partea din viata ta, si
fiecare ceas fuge pe calea sa luând cu sine o particica. Zilele strica viata
ta, ceasurile sapa sub temelia zidirii ei, si tu mergi spre sfârsitul tau,
fiindca abur esti.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 210
DACA ESTI MURDAR... - Sfantul Ioan
din Kronstadt
Daca esti
murdar, trebuie sa te speli. Rugaciunea este spalarea de necurateniile
sufletului, adica de pacate, mai ales rugaciunea cu lacrimi.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 418.
SF. TEOFAN ZĂVORÂTUL: TRĂIȚI, REPET,
CU TREZVIE, CU AGERIME DUHOVNICEASCĂ, CU CUGET SMERIT…
Cuvinte duhovniceşti Vă plângeți de
nestatornicia stării dumneavoastră lăuntrice – uneori este bună și alteori rea.
Nu se poate altfel. „Am trecut și trec prin stări sufletești supărătoare, sub
diverse forme”. Nu avem altceva de făcut decât să le suportăm cu smerenie și
suflet dârz, fără să slăbim în lupta noastră duhovnicească, fără să lăsăm
deoparte împlinirea poruncilor dumnezeiești – ceea ce și faceți întocmai. Vine
o stare duhovnicească bună. Pleacă. Vine una proastă. Pleacă și aceasta.
Alternarea lor este continuă și de neînlăturat. Singurul lucru pe care puteți
și trebuie să-l faceți, este să doriți și să urmăriți întotdeauna binele. Dacă
nu ar fi trebuit să facem faţă vreodată vreunei greutăți, atunci am fi căzut
într-o moleșeală duhovnicească. SCHIMBĂRI SUFLETEȘTI BRUȘTE Schimbările
sufletești bruște ni se întâmplă tuturor. Nu aveți altceva de făcut, așadar,
decât să le suportați în mod liniștit, lăsându-vă în mâinile lui Dumnezeu. Să
nu vă îngrijiți de altceva, decât de acest lucru: să fiți întotdeauna împreună
cu Domnul. Orice vi s-ar întâmpla, la El să scăpați, Lui să-I descoperiți
sufletul dumneavoastră, pe El să sprijiniți greutățile pe care le aveți, Lui
să-i spuneți durerea dumneavoastră… Și să vă rugați, cerându-I să vă izbăvească
de ispite și necazuri, dacă este voia Sa.. Euforia și buna dispoziție
sufletească, odihna și mângâierea nu sunt întotdeauna semne ale unei stări
duhovnicești bune, stare ce are trei alte caracteristici esențiale: a) râvna de
a-I bineplăcea lui Dumnezeu, b) cuget smerit și inimă zdrobită, c) predare în
voia lui Dumnezeu. Sunt acestea înlăuntrul dumneavoastră? Dacă da, sunteți pe
drumul cel bun. MÂNGÂIERILE DUHOVNICEȘTI ÎN VIAȚA CEA DUPĂ DUMNEZEU V-ați
întristat, pentru că ați pierdut foarte repede acea stare lăuntrică mângâietoare,
în care v-ați aflat după Dumnezeiasca Împărtășanie. Dar trebuie să știți că o
desfătare duhovnicească, o „mângâiere”, sub orice formă ne-ar cerceta – ca o
pace sufletească nețărmurită, ca o bucurie negrăită, ca râvnă sfântă, ca o
dulce stare de umilință sau ca orice altceva – nu este principalul lucru de
căutat în viața după Dumnezeu. Principala străduință și grija noastră de
căpătâi nu sunt mângâierile, ci păstrarea, cu hotărâre și putere, a sinelui
nostru, în cele din lăuntru și în cele din afară, într-o stare bună, plăcută
Domnului. Dacă este vorba de vreo mângăiere, aceasta ni se dă de la Dumnezeu ca
„ademenire”, provocare și imbold. „Uite cu ce o să te desfeți! Luptă-te,
așadar!” Prin urmare, când suntem lipsiți de ea, nu trebuie să deznădăjduim, ci
cu mai multă râvnă, cu statornicie și cu stăruință să ne luptăm „lupta cea bună
a credinței” (1Tim. 6, 12). DESFĂTĂRILE DUHOVNICEȘTI NU SUNT ÎNTOTDEAUNA DE
FOLOS Vă place să vă adânciți în desfătări duhovnicești, să simțiți întotdeauna
mulțumire și bucurie din rugăciunea și comuniunea dumneavoastră cu Domnul.
Acest lucru este, însă, și cu neputință și fără de folos. Cu neputință,
deoarece orice chip de odihnă duhovnicească nu este rodul propriului nostru
efort, ci dar al milei lui Dumnezeu, dar care se oferă cui, când și atât timp
cât El dorește. Este, de asemenea, cu neputință, deoarece atâta timp cât
patimile sunt vii și lucrează întru noi, nici o desfătare duhovnicească nu
poate rămâne statornică în suflet. De altfel, năzuința nepotrivită și nechibzuită
după astfel de desfătări, precum am zis, este fără de folos, deoarece conduce
la o amorțire și la o slăbănogire sufletească. Noi suntem datori numai să ne
luptăm într-un mod plăcut lui Dumnezeu, cu râvnă și bărbăție, cu trezvie și
stăpânire de sine, cu smerenie și inimă zdrobită. Față de Dumnezeu trebuie să
stăpânească în inima noastră două simțăminte: iubirea și frica… Îngerii stau în
fața Sa cu frică și cu cutremur… Trăiți, repet, cu trezvie, cu agerime
duhovnicească, cu cuget smerit…
Sf. Teofan Zăvorâtul, „Drumul vieții”
– selecții – , Sf. Măn. Paraklitou
Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu