GLASUL LUI DUMNEZEU

GLASUL LUI DUMNEZEU

        A fost cândva un mare nevoitor care, săvârșind dumnezeiasca Liturghie, vedea alături de sine îngeri, dar nu era prea iscusit în dogme și, din simplitatea sufletului său, luase de la eretici rânduiala slujbei, de care se ținea fără să își dea seama că greșește. Odată, la slujbă a venit un diacon priceput în învățătura credinței și bătrânul a săvârșit Liturghia cu el.

       – Părinte, ce ai spus tu la slujbă nu se potrivește cu credința dreptslăvitoare, ci este luat de la eretici! – a zis după aceea diaconul, însă bătrânul, care din nou văzuse îngeri în vremea slujbei, nu l-a luat în seamă.

       – Greșești, părinte, Biserica nu primește așa ceva! – a stăruit diaconul.

        După atâtea mustrări, bătrânul, văzând în ziua următoare, după obicei, îngeri, i-a întrebat:

       – Iată ce-mi spune diaconul: adevărat să fie?

       – Să asculți de dânsul că drept grăiește! – i-au spus îngerii.

       – Dar de ce nu m-ați îndreptat chiar voi?

       – Dumnezeu a rânduit ca oamenii să fie îndreptați tot de oameni!

       Se întâmplă „să nu vezi pădurea din cauza copacilor”, adică să existe în tine manifestări pe care ceilalți le văd cu ușurință, în timp ce ție îți scapă. În astfel de momente, este bine să accepți un sfat, un ajutor de la ceilalți, o vorbă care te îndrumă. Nimic nu este întâmplător, fiecare are rostul lui, fie că îl vede și îl conștientizează, fie că încă îl caută. Cei de lângă noi ne stau alături și ne sprijină și nu de puține ori se întâmplă să simți că ajutorul lor a venit chiar la momentul oportun.

        Dumnezeu vorbește prin oameni și orice cuvânt care ajunge la tine își va găsi utilitatea în viața ta.        

        Doamne ajută!

INALTAREA CASEI - Sfantul Nicolae Velimirovici

Oamenii care-si zidesc viata pe credinta în Hristos ca pe o piatra, sunt numiti în Evanghelie întelepti, iar aceia care si-o zidesc pe nisip, neîntelepti. Zidirea celor întelepti va ramâne în veac, iar zidirea celor neîntelepti se va sfarâma sub suflarea vânturilor si se va prabusi. În vechime au fost oameni lepadati de Dumnezeu, care s-au gândit sa ridice un turn pâna la cer. Ei chiar au început sa zideasca acest turn din caramida, însa Domnul a nemernicit zidirea lor, pentru ca nu avea temelia pe piatra, pe piatra credintei, ci era asezata pe nisipul miscator al necredintei. Altfel vorbind, ea era întemeiata nu pe credinta în Dumnezeu, ci pe credinta în om. O astfel de lucrare s-a surpat atunci si întotdeauna se va surpa, daca nu este începuta în numele adevaratului Dumnezeu si pe temelia credintei întru El. Nisipul, în acest caz, este simbol al netrainiciei, al slabiciunii.

Sfantul Nicolae Velimirovici, Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009, p. 33.

OCHII PLINI DE LUMINA - Sfantul Ioan din Kronstadt

Tu contempli icoana Mântuitorului si vezi ca El te priveste cu ochii plini de lumina. Aceasta privire este imaginea privirii pe care el o revarsa în chip real asupra ta, cu ochii Sai mai stralucitori decât soarele. El, Care vede fiecaruia gândurile, aude îngrijorarile si suspinurile inimii tale.

Icoana este o imagine; ea reprezinta prin trasaturi si simboluri ceea ce nu poate fi reprezentat, nu poate fi simbolizat, ceea ce nu poate fi înteles decât numai prin credinta. Crede, prin urmare, ca Domnul vegheaza tot timpul asupra ta, ca El vede pe fiecare cu gândurile sale, cu suferintele sale, cu dorintele sale, în toate împrejurarile, ca în palma unei mâini.

„Iata, te-am însemnat în palmele Mele; zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei” (Isaia 49, 16). Câta mângâiere, câta pro misiune de viata în aceste cuvinte ale lui Dumnezeu cel Atotputernic si grabnic spre ajutor! Prin urmare, roaga-te în fata icoanei Mântuitorului ca si cum te-ai gasi în fata Lui. Prietenul oamenilor este prezent în ea prin harul Sau, ochii pictati pe icoane te privesc într-adevar: „Ochii Domnului sunt pretutindeni” (Pilde 15, 3); urechile reprezentate pe icoane te asculta cu adevarat. Aminteste-ti ca acesti ochi sunt ochii lui Dumnezeu si aceste urechi sunt urechile lui Dumnezeu pretutindeni prezent.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 36-37

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda