Kim Peek: omul cu memorie de elefant
Kim Peek este sursa de
inspiraţie pentru filmul Rain Man, în care rolul principal îl joacă Dustin
Hoffman. "Originalul" este însă mai spectaculos chiar decât
personajul de film. Capacitatea de a memora a lui Kim Peek, fără a exagera
niciun pic, este dincolo de puterea de înţelegere a ştiinţei...
La 19 decembrie 2009 a
murit Kim Peek. Cine este Kim Peek? Omul care a fost punctul de plecare pentru
scrierea scenariului pentru celebrul film american Rain Man, cu Dustin Hoffman
în rolul principal. Dacă nu vă spune nimic numele acestui film, atunci trebuie
să citiţi rândurile de mai jos...
SINDROMUL SAVANTULUI
Kim Peek a fost un
cetăţean american suferind de sindromul savantului. Descrieri ale acestei
anomalii au apărut în literatura ştiinţifică încă din anul 1789, când
psihiatrul Benjamin Rush a scris despre abilităţile de calcul fenomenale ale
unui oarecare Thomas Fuller, care, în fapt, înţelegea puţină matematică în
afara calculului. Când Fuller a fost întrebat câte secunde a trăit un om cu
vârsta de 70 de ani, 17 zile şi 12 ore, acesta a dat după un minut şi jumătate
răspunsul corect, adică 2.210.500.800 secunde, trebuind să ia în calcul 17 ani
bisecţi.
J. Langdon Down este
însă psihologul care a inventat denumirea de sindrom al savantului. Se întâmpla
în anul 1887, odată cu observaţiile făcute asupra unui pacient care era în
stare să recite pe de rost cartea lui Edward Gibbon "Declinul şi căderea
poporului roman". De atunci, au fost identificate mai multe persoane care
aveau abilităţi deosebite în domenii ca muzica, pictura ori matematica. Odată
cu domnul Peek, intră în scenă memoria extraordinară. În fapt, la toate
persoanele ce au sindromul savantului se manifestă o memorie neobişnuită, dar
în cazul lui Kim Peek memoria în sine este abilitatea neobişnuită.
MEMORIA LUI KIM PEEK
Kim Peek a fost
posesorul celei mai remarcabile memorii observate vreodată. În cursul vieţii
sale Kim a învăţat pe de rost mai mult de 9.000 de cărţi. Vi se pare mult? Este
incredibil de mult! Dacă începeţi astăzi să citiţi şi terminaţi o carte la 4
zile, veţi avea nevoie de aproximativ 100 de ani pentru a ajunge la cifra de
9.000 de cărţi citite. Desigur, mai rămâne de rezolvat şi chestiunea
memorării... Cât oare vă veţi mai aminti din cele 9.000 de cărţi după cei 100
de ani de lectură neîntreruptă? Kim a început să memoreze cărţi la vârsta de 18
luni, în timp ce i se citea de către părinţi.
Kim Peek nu citea ca
noi, ci avea nevoie de 8-10 secunde pentru a termina o pagină. În timpul în
care citea, acesta şi memora pentru totdeauna cuvintele citite. Acurateţea
informaţiilor din memoria sa concura cu succes cu cea a informaţiilor
stocate pe un hard-disk.
Kim şi-a folosit
memoria pentru a acumula cunoştinţe din diverse domenii, ca: istoria SUA şi a
lumii, sport, filme, geografie, istoria bisericii şi studii biblice, literatură
(unul dintre preferaţi era Shakespeare) şi muzică. Ştia prefixele telefonice şi
codurile poştale americane fără greşeală. Cunoştea toate conexiunile rutiere
ale Americii şi putea face legătura între oricare două localităţi americane cu
o acurateţe demnă de programele moderne dedicate stabilirii rutelor optime.
Un reporter CNN îl întâlneşte pe Kim Peek
la City Library din Salt Lake City.
Putea identifica mii
de opere muzicale, ştia când au fost compuse, de către cine, când au fost
pentru prima oară puse în scenă. În anul 2002 Kim Peek a întâlnit-o pe April
Greenan, director al Centrului de muzică McKay şi profesor de muzică la
Universitatea din Utah. Cu ajutorul ei, Kim a început să cânte la pian. Putea
identifica timbrul oricărui instrument auzit, iar înţelegerea stilului în
fiecare operă auzită îl ajuta să identifice autorul operei, chiar dacă nu o mai
auzise niciodată, deducându-l exclusiv pe baza stilului comun fiecărui
compozitor. Pe de altă parte, era capabil să reproducă impecabil o piesă pe
care o auzise o singură dată cu 40 de ani urmă.
RAIN MAN
Memoria uluitoare i-a
atras atenţia şi scriitorului Barry Morrow, care l-a întâlnit pe Kim
întâmplător în anul 1984. Acest eveniment l-a inspirat pe Morrow să scrie un
scenariu de film. Trebuie menţionat că filmul nu conţine elemente biografice
ale lui Kim Peek, dar pentru Kim prezenţa în preajma marilor actori şi
celebritatea câştigată odată cu succesul filmului a constituit un moment
de cotitură în existenţa sa. Kim a câştigat mai multă încredere în sine şi a
început să apară mai des în public, angajându-se chiar în campanii de promovare
a celor cu dizabilităţi.
Kim Peek şi tatăl său într-una din maşinile din filmul Rain
Man
CEALALTĂ
FAŢĂ A MONEDEI...
Kim
Peek s-a născut pe 11 noiembrie 1951 (o zi de sâmbătă, ar fi spus el imediat,
şi nu doar în cazul zilei lui de naştere, ci a oricui). La naştere avea un cap
de dimensiuni neobişnuit de mari. Creierul său special este "vinovat"
atât pentru memoria uluitoare, cât şi pentru problemele evidente ale lui Kim:
mergea în lateral, nu reuşea să se încheie singur la nasturi, iar matematica
elementară era prea dificilă pentru el.... Îi lipsea o parte a creierului
numită corpus collosum, ţesut nervos ce uneşte cele două emisfere
cerebrale. Dar această componentă poate lipsi la unii oameni fără ca aceştia să
arate vreun semn de anormalitate. Kim nu era autist, dar avea reale probleme de
comunicare cu ceilalţi.
În
anul 1988 Kim Peek a fost testat din punct de vedere al coeficientului de
inteligenţă (IQ). Scorul acestuia a fost de doar 87 de puncte, dar rezultatele
sale au diferit foarte mult de la un subtest la altul, arătând că testul de
inteligenţă nu poate surprinde o personalitate atât de diferită cum era cea a
lui Kim. Pe de altă parte, lunga dezbatere privind superioritatea teoriei
inteligenţelor multiple (teorie care spune că există mai multe inteligenţe, nu
doar cea logico-matematică, îndeobşte cuantificată la testele tradiţionale de
măsurare a IQ-ului, ci şi inteligenţa muzicală, inteligenţa spaţială,
inteligenţa verbală, inteligenţa emoţională, inteligenţa motrice etc.) faţă de
teoria clasică pare să dea câştig de cauză primei teorii.
Studii
recente au arătat că au fost identificate cazuri de apariţie bruscă a
sindromului savantului la pacienţi suferind de demenţă, ceea ce sugerează
faptul că în fiecare din noi stau în adormire capacităţi specifice
geniului...
ADEVĂRATUL „RAIN MAN”: CINE A
FOST KIM PEEK, PERSONAJ ÎNTR-UN FILM DE OSCAR
Este unul dintre cele mai iubite
personaje din cinematografia mondială, însă nu toți știu că a fost inspirat de
un om cu totul deosebit, care a rămas în memoria multora prin darul cu care s-a
născut. Kim Peek, savantul care se află la baza personajului „Raymond Babbitt”,
din filmul „Rain Main”, are o poveste demnă de amintit.
În 1984, scenaristul Barry Morrow l-a
întâlnit pe Kim Peek în Arlington, Texas și a realizat imediat că intelectul
lui ieșit din comun ar putea fi o inspirație majoră pentru el. Și a fost:
Morrow l-a avut în minte atunci când a scris scenariul pentru filmul „Rain
Man”, lansat în 1988. Filmul, totuși, nu respectă în totalitate povestea
adevărată. O diferenţă este faptul că Raymond este prezentat ca autist, iar
alta este că rolul tatălui din viaţa reală a lui Kim este luat în film de
fratele acestuia, interpretat de Tom Cruise. Kim este jucat genial
de către Dustin Hoffman, recompensat cu un Oscar pentru rol, pe
lângă celelalte trei obţinute de această producţie, dintre care unul pentru Cel
mai bun scenariu original.
Filmul
„Rain Man” a avut un buget de 25.000.000 de dolari şi încasări de 172,825,435
de dolari numai în SUA.
Contrastele
copilăriei: între genialitate şi handicap
Cine a fost, însă, omul care a inspirat
un personaj atât de cunoscut și de iubit? Laurence Kim Peek s-a
născut în Salt Lake, în statul american Utah. În primii ani de viaţă, chiar dacă
era deja diferit de alți copii, nimeni nu bănuia că el va ajunge un megasavant
cunoscut în întreaga lume şi personaj de producţie hollywoodiană. Copilăria lui
Kim Peek s-a derulat ca a unui personaj de film încă de la început. Propriul
său film, care nu avea nevoie de nici o regie.
Totul a început la vârsta de nouă luni,
când Kim a fost diagnosticat cu macrocefalie, părinţii fiind sfătuiţi de medici
să-şi interneze copilul într-o instituţie de boli mintale, întrucât nu avea să
fie vreodată apt să vorbească sau să citească. Dar, spre norocul lui Kim,
părinţii au hotărât să se ocupe de el acasă, iar efortul le-a fost răsplătit.
Băiatul le-a demonstrat, la doar un an şi câteva luni, că are calități de
geniu, iar de la doi ani – povestea Fran, tatăl – Kim începuse deja să memoreze
diverse lucruri. La trei ani, obişnuia să caute în dicţionar cuvinte cum ar
fi „confidenţial”.
Şi, totuşi, cu toate aceste calităţi
atât de precoce, copilul se confrunta cu handicapuri: nu a fost capabil să
umble până la vârsta de patru ani şi chiar după această vârstă, doar uşor
înclinat, nu a putut să facă lucruri simple, motorii, cum ar fi încheiatul
nasturilor sau, mai târziu, bărbieritul. La șase ani, părinţilor li s-a propus
să-i facă o lobotomie, în scopul de a-i regla agitaţia pe bază nervoasă. La
doar șapte ani, era deja exmatriculat de la şcoală pe motiv că era
„incontrolabil”. În aceste condiţii, a fost nevoie ca meditatorii să meargă
acasă la el câte 45 de minute, de două ori pe săptămână. Până la 14 ani,
adolescentul Peek parcursese deja toate materiile care se studiază în liceu.
Laurence, după Laurence Olivier
Concentrându-se de
obicei pe codiția specială a lui Peek, puţină lume cunoaşte scurta poveste a
numelui său: Laurence după cel al actorului favorit al mamei, Laurence Olivier,
şi Kim, după personajul omonim al lui Rudyard Kipling, scriitorul favorit al
tatălui.
A memorat 7.600 din
12.000 de cărți
Abilităţile lui Kim Peek erau ieşite din
comun, depăşind praguri greu de înţeles pentru oamenii cu capacităţi comune.
Kim avea o viteză de citire mult peste media obişnuită, asta pentru
că că el citea pagina stângă cu ochiul stâng, iar pe cea dreaptă cu cel drept,
deci, nici mai mult nici mai puţin, decât două pagini simultan!
Încă de copil, obişnuia nu numai să citească, ci şi să și memoreze cele mai
multe dintre cărți, respectiv 7.600 din cele 12.000. Reţinea circa 98% din
informaţia pe care o citea în bibliotecă, împreună cu tatăl său. Ca semn
că a terminat de citit o carte, o aşeza cu faţa în jos pe etajeră, obicei păstrat
pe parcursul întregii sale vieţi. Citea o carte groasă în aproximativ o oră!
Capabil să absoarbă o atât de mare
cantitate de informaţii, Kim a devenit în timp o adevărată enciclopedie vie şi
un GPS ambulant. Era capabil să ofere informaţii despre direcțiile și
distanțele dintre aproape oricare două oraşe din lume şi putea să redea fiecare
cod poştal din S.U.A. şi numele televiziunilor din localităţile respective.
Putea să realizeze calcule calendaristice de genul „ce zi a fost 15 iunie
1632?” și să-şi amintească vechi scoruri din baseball şi date legate de
istorie, muzică sau politică. La 18 ani, socotea statele de plată pentru 160 de
persoane, fără calculator, în numai câteva ore. Odată cu apariţia computerelor,
a fost înlocuit de un contabil şi un computer.
Kim citea 10.000 de cuvinte pe minut
Cei mai mulţi dintre
noi citim în medie 250-300 de cuvinte pe minut. Dar printre cei mai rapizi
cititori din lume s-au numărat, alături de Kim Peek (10.000 de cuvinte pe
minut), şi trei foşti preşedinţi americani (Theodore Roosevelt, Franklin D.
Roosevelt și John F. Kennedy). Însă recordul Guiness Book în ceea ce priveşte
rapiditatea într-ale cititului îl deţine o filipineză, respectiv Maria Theresa
Calderon, cu 80.000 de cuvinte pe minut, înţelese 100%. Recordul ei a fost
stabilit în 1968, iar în 1971, Enciclopedia Britannica a declarat-o, de
asemenea, drept cea mai rapidă cititoare a lumii.
„Furtuna din creier”
şi I.Q.-ul sub medie
Cum e posibil ca o fiinţă umană să aibă
capacităţi intelectuale incredibile, dar să nu-și poată încheia nasturii de la
cămaşă?! Explicaţia medicală a condiției rarisime a lui Kim Peek o reprezintă
lipsa punţii care conectează cele două emisfere ale creierului. Oamenii de
ştiinţă consideră, de asemenea, că, cel mai probabil, Kim avea câte un centru
de procesare a limbajului în fiecare emisferă cerebrală. Astfel, diferenţa dintre
noi, oamenii obişnuiţi, şi cei ca el este că atunci când noi citim ceva cu
ochiul stâng, informaţia ajunge în emisfera dreaptă a creierului, dar trebuie
transferată prin intermediului punţii în emisfera stângă pentru a fi procesată.
Astfel, avem un dezavantaj legat de viteza de citire şi unul temporal până
transferăm informaţiile.
În ciuda minţii sale strălucite, I.Q.-ul
lui Kim era de 87, adică unul semnificativ sub medie. Creierul său uriaş era
adăpostit de un cap pe măsură, un cap atât de mare şi greu, încât a trebuit să
ajungă la o anumită vârstă ca să poată să îl susţină vertical.
Ce valoare a inteligenței avem, în medie
Valoarea medie a
I.Q.-ului este de 100, indiferent cu ce test obţinem această valoare. 95% din
populaţie are un coeficient de inteligenţă cuprins între 70 şi 130. Persoanele
care obţin un I.Q. Sub 70 sunt considerate ca prezentând un deficit
intelectual. Cei cu un I.Q. peste 130 sunt percepuţi ca superiori din punct de
vedere al inteligenţei, comparativ cu semenii lor.
„Barry m-a influenţat mai mult decât
oricare altă persoană. M-a făcut Rain Man”, a spus Kim despre
scenaristul care i-a transpus povestea pe marile ecrane. Unul dintre lucrurile
la care se referea era acela că, înainte de realizarea filmului, Kim nu avea
curajul să privească pe nimeni direct în faţă, lucru care nu a mai fost valabil
ulterior.
Kim Peek a murit în 2009, la numai 58 de
ani, tatăl său având grijă de el până în ultima clipă. Dar lumea îşi va aminti
de omul gentil şi prietenos care, deşi introvertit, nu avea probleme de
socializare şi comunicare, de omul căruia îi plăcea nu numai să citească, ci şi
să memoreze cărți. Iar cu fiecare vizionare a filmului „Rain Man” i se mai
aduce un omagiu.
„Conştientizând
şi respectând deosebirile dintre noi, tratând pe toată lumea aşa cum am dori să
fim noi înşine trataţi, vom transforma lumea într-un loc mai bun pentru
fiecare.”
Kim Peek
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu