N. STEINHARDT despre maresalul
ANTONESCU
Ce spunea Nicolae Steinhardt despre
maresalul Antonescu
A nu se uita
sorgintea lui N. Steinhardt....
Nicolae Aurelian Steinhardt (n. 29
iulie 1912 - d 30 martie 1989) a fost un scriitor roman, critic literar,eseist,
jurist si publicist, originar din Pantelimon, judetul Ilfov. De origine
evreiasca, s-a convertit la religia crestina ortodoxa in inchisoarea de la
Jilava, si-a luat numele de fratele Nicolae si s-a calugarit dupa punerea sa in
libertate. Este autorul unei opere unice in literatura romana, Jurnalul
fericirii A fost doctor in drept constitutional.
In Jurnalul fericirii scrie:
„Despre Antonescu insa nu pot sa nu
arat ca, oricum, a fost singurul in toata Europa care a cutezat sa i se opuna
lui Hitler, sa-i tina piept intr-o chestiune de onoare personala pentru acesta,
in care nici Petain, nici cardinalii nu i-au spus nu. In vreme ce floarea
aristocratiei germane, generalii si feldmaresalii acoperiti de medalii si
decoratii stateau smirna in fata lui si tremurau, iar el facea spume la gura si
alerga urland de la un capat la altul al incaperii, Antonescu i-a tinut piept
in propriul lui barlog de la Berchtesgaden; darz, cu modestia cuvenita, a
scapat de la moarte cateva sute de mii de suflete de evrei.” (…)
„Si pot afirma ca nici un evreu din
Romania nu a fost predat nazistilor pentru a fi trimis in lagarele de
concentrare din Germania sau din Polonia. Nici unul!”
Inainte de a fi dus in fata
plutonului de executie, maresalului Ion Antonescu i s-a permis sa-i scrie un
ultim gand sotiei sale „Ultima mea dorinta este ca ...”:
In scrisoarea adresata sotiei sale,
Ion Antonescu vorbeste despre dragostea de tara si-i explica sotiei sale
decizia de a fi ingropat in locul natal, alaturi de cei din familia sa. De
asemenea, maresalul ii recomanda Ricai sa se retraga intr-o manastire: „Scumpa
mea Rica, am stat cu capul sus si fara teama in fata judecatii, dupa cum stau
si-n fata Justitiei Supreme. Asa sa stai si tu!
Nimeni in aceasta tara nu a servit poporul de jos cu atata dragoste,
pasiune, dezinteres, cum am servit eu. I-am dat totul, de la munca, pana la
banul nostru, de la suflet, la viata noastra, fara a-i cere nimic. Nu-i cerem
nici azi. Judecata lui patimasa, de azi, nu ne injoseste si nu ne atinge.
Judecata lui de maine va fi dreapta si ne va inalta. Sunt pregatit sa mor, dupa
cum am fost pregatit sa sufar. Dupa cum si viata mea, toata viata mea, mai ales
in cei patru ani de guvernare, a fost un calvar. A ta, de asemenea, a fost inaltatoare. (...) Nu regret
nimic si nu regreta nimic. Sa raspundem la ura cu iubire, la bine cu mangaiere,
la nedreptate cu iertare. Ultima mea dorinta este ca tu sa traiesti. Retrage-te
intr-o manastire. Acolo vei gasi linistea necesara sufletului si bucata de
paine pe care azi nu o mai poti plati. Am sa rog sa fiu ingropat langa ai mei,
care mi-au fost strabuni si calauzitori, acolo la Iancu Nou. Voi fi intre cei
cu care am copilarit si cu care am cunoscut si durerile si lipsurile”.
Petre Tutea despre evrei...
Dacă tot m-aţi deranjat, vreau să
rămâneţi cu ceva de pe urma acestei discuţii.
Vreau să vă
întreb: ştiţi cine au fost primii nemulţumiţi de politeism? Jidanii.Şi au
inventat iudaismul.
Şi cine au
fost primii nemulţumiţi de iudaism? Jidanii. Şi au inventat creştinismul.
Şi cine au
fost primii nemulţumiţi de creştinism? Jidanii. Şi au inventat marxismul.
Şi cine au
fost primii nemulţumiţi de marxism? Jidanii. Şi acum aşteptăm să vedem ce mai
inventează, că sunt poporul cu cea mai puternică vocaţie a spiritualităţii, un
popor născător de religii.
Să vedem ce
mai inventează ei şi de data asta: ar fi bine să mergem de la început cu ei, că de câte ori am
mers împotriva lor, ne-am ars.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu