Vasilica Grigoraş – Sanctuarul
Afroditei
~*~
Mă privesc
în propria-mi oglindă
şi cu toate îndoielile
şi frământările încolţite
în ornicul inimii
îmi văd chipul înflorit…
Ochii vii şi expresivi,
clipesc duios
dar neastâmpăraţi,
privirile
mă îmbrăţişează jucăuşe,
clipe revelatorii
presărate cu visuri,
cu speranţe, entuziasm,
întâmplări neobişnuite.
Pe cât posibil,
lucid, într-o retrospectivă
observ fugitiv
şi savurez cu răbdare
nechemat, nesperat, neprovocat
uimiri copleşitoare,
întâlnirea cu ineditul.
Buzele-mi întredeschise
într-un zâmbet
abia peceptibil,
irişii albaştri larg deschişi,
dezmierdaţi duios
de-o lumină binefăcătoare.
În sanctuarul Afroditei,
prima iubire
de la palidă pâlpâire
la voluptatea împlinirii.
~*~
VASILICA GRIGORAS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu