HANNAH PAKULA - VIAŢA REGINEI MĂRIA A ROMÂNIEI

HANNAH PAKULA

VIAŢA REGINEI MĂRIA A ROMÂNIEI

THE LAST ROMANTIC

A Biography of Queen Mărie of Roumania

Nota autorului

Am scris această carte din dorinţa de a-mi satisface curiozitatea în legătură cu Regina Măria. Am vrut să înţeleg cum a fost posibil ca o femeie, şi cu atît mai mult o Regină, care a fost simbolul reuşitei şi frumuseţii generaţiei sale să fie dată uitării şi chiar discreditată într-un interval de cincizeci de ani de la moarte, în procesul investigaţiilor am descoperit o lume apropiată în timp, dar aflată, din punctul de vedere al relaţiilor sociale, la o distanţă de ani-lumină de lumea noastră - o lume a valorilor fixe, a vieţilor predeterminate şi a romantismului extravagant. Pe acest drum am fost ajutată de oameni din Est, ca şi din Vest. Regina Măria a scris o sută de caiete cu însemnări zilnice, datînd din perioada urcării pe tron a soţului său, în anul 1914, şi pînă cu două săptămîni înaintea morţii sale, survenită în 1938. Destinate unei eventuale publicări, ele se află în prezent în Fondul Casei Regale din Arhivele din Bucureşti, împreună cu aproximativ 1200 de scrisori personale şi de familie. Pînă acum, doar o mică parte din acest material (cîteva caiete de însemnări şi vreo 50 de scrisori) a fost citită şi cunoscută în afara Arhivelor. Le sînt deosebit de recunoscătoare acelora care mi-au înlesnit cercetarea acolo. Ţin, de asemenea, să mulţumesc domnului Vasile Arimia, directorul Arhivelor în perioada şederii mele în România; doamnei Sanda Racoviceanu, o foarte bună cunoscătoare a colecţiei, şi doamnei Varvara Aioanei, pentru amabilitatea cu care m-a îndrumat. Graţie colaborării lor a fost posibil să se răspundă la numeroase întrebări referitoare la viaţa Reginei care pînă mai ieri erau doar presupuneri. Doresc să-mi exprim recunoştinţa faţă de Maiestatea sa Regina Elisabeta a Il-a pentru amabilitatea de a-mi fi permis să public fragmente din scrisori aflate în Arhiva Regală de la Castelul Windsor, ale căror copii mi-au fost date de A.S.R.* Principesa Ileana a României. Aş dori, de asemenea, să mulţumesc A.S.S.** Prinţul de Hohenlohe-Langenburg pentru permisiunea de a citi şi publica fragmente din scrisorile adresate bunicii sale, A.S.R. Prinţesa Alexandra; lui Lady Bowes-Lyon, pentru permisiunea de a citi şi publica extrase din scrisorile adresate mamei sale, Pauline Astor Spender-Clay şi A.S.R. Prinţul de Hohenzollern-Sigmaringen, pentru permisiunea de a cerceta în arhiva din Castelul Sigmaringen şi de a publica extrase din materialele aflate acolo. Mulţumesc în mod special preacucernicei maici Alexandra, fosta Principesă Ileana a României, pentru sprijinul şi prietenia deosebită, ca şi pentru permisiunea de a citi şi publica extrase din corespondenţa de familie. Cercetînd viaţa mamei, am devenit o admiratoare devotată a fiicei. Mulţumiri speciale datorez lui George Duca, de la Hoover Institution din Stanford, care s-a alăturat cu mintea sa sclipitoare proiectului meu şi mi-a permis să citesc şi să public extrase din cartea sa despre Regină, aflată în manuscris, precum şi din scrisorile sale particulare. La cartea de faţă au contribuit numeroase alte persoane, atît de multe încît nu pot să le enumăr decît pe ţări şi sper că vor înţelege de ce nu pot să acord cîte o propoziţie de mulţumire fiecăreia. Acestea sînt: în Elveţia: Maiestatea Sa Regele Mihai al României. In Germania: nepoata Reginei Măria, Baroana Alexandra Baillou, şi soţul său, Baronul Victor Baillou; A.S.R. Prinţesa Margareta de Hessa şi de Ruin; A.S.R. Prinţesa de HohenloheLangenburg; A.S.R. Prinţesa Beatrice de Hohenlohe-Langenburg; doamnaNadejda

Flondor şi A.S.R. Prinţul Andrei de Coburg. *Alteţa Sa Regală (n.t.). **Alteţa Sa Serenissimă (n.t.). în Franţa: A.S.I.* Marele Duce Vladimir al Rusiei; A.S.R. Prinţul Paul al Iugoslaviei şi A.S.R. Prinţul Alvaro de Orleans-Bourbon. în Marea Britanic: David Astor; Lady Bowes-Lyon; Mrs. Rosemary Cresswell; Prinţul Mircea Hohenzollern şi Prinţul Paul Hohenzollem. în România: ambasadorul David B. Funderburk, Samuel E. Fry, Edward McBride, Victor Jackovich şi Merrie Blocker de la Ambasada Statelor Unite; Direcţia ţărilor americane din Ministerul Afacerilor Externe român şi prieteni care şi-au oferit sprijinul cînd acest lucru nu era uşor. în Statele Unite: dr. Daniel J. Boorstin, directorul Bibliotecii Congresului, şi Janet Chase, director adjunct; Mr. John J. Schippe şi dr. Paul Shapiro de la Agenţia de Informaţii a Statelor Unite; dr. Denton S. Cox; Mrs. Alfred Stern; Mr. Lee Keedick; Mr. John N. Rosekrans Jr.; Prinţul Alexandru Romanov; A.S.R. Prinţul Andrei al Iugoslaviei; A.S.R. Prinţesa Elisabeta a Iugoslaviei; Prinţul Marcus Clary; Mrs. Mica Ertegun; Miss Eleanor Harris; Mr. David Kahn; Mrs. Christa Armstrong; Mr. Dean Keller şi Miss Linda Brady Mountain. în plus, doresc să-i mulţumesc lui Lynn Nesbit, agentul meu, pentru încrederea şi sprijinul acordat, şi lui Michael Korda şi John Herman, editorii mei, pentru excelenta îndrumare. Datorez mulţumiri Claudiei Craig Potter, care m-a ajutat în activitatea de cercetare, şi lui Elisabeth Hevner, care a efectuat traducerile din limba germană. Ţin, de asemenea, să mulţumesc membrilor familiei mele - Alan Pakula şi Robert Boorstin - care mi-au oferit un preţios sprijin în redactare; Arma Boorstin, Louis Boorstin şi Gertrude Cohn, care m-au însoţit în călătoriile de documentare şi au copiat materialul documentar. Dincolo de ajutorul concret, ei mi-au oferit dragoste şi încurajare, care s-au adăugat la bucuria muncii. Există o persoană căreia îi datorez recunoştinţă nemăsurată, Barbara Thompson Davis, care şi-a luat din propriul timp de scris pentru a mă îndruma în scrierea acestei cărţi. Ea m-a însoţit * Alteţa Sa Imperială (n.t). în România, ajutîndu-mă să citesc şi să înţeleg materialul din Arhivă. Şi în tot acest interval ea s-a angajat în discuţii nesfîrşite, oferindu-mi opinii competente, sugestii convingătoare şi prietenie. Adaug, în încheiere, cîteva explicaţii cu privire la datele şi ortografia din text. Pînă la finele primului război mondial, România a folosit calendarul iulian, care era cu două săptămîni în urma celui gregorian, utilizat în Vest. La 31 martie 1919, data răsăriteană a fost dată înainte, respectiv 14 aprilie. Evenimentele ce au avut loc înainte de această dată au fost datate conform calendarului apusean. Mi-am permis să corectez greşelile de ortografie şi de punctuaţie ale Reginei Măria. Măria vorbea curent mai multe limbi şi poate din această cauză nu a stăpînit niciodată ortografia nici uneia din ele. Cu excepţia greşelilor evidente, am păstrat ortografia Reginei pentru a elimina deosebirile dintre citate şi text. Astfel, am hotărît să folosesc în carte Roumania, ortografia britanică utilizată de Măria şi corespondenţii ei la începutul secolului, în loc deRumania (ortografia americană) sauRoma-nia (ortografia curentă), Barbo (Prinţul Ştirbey) în locul numelui îndeobşte folosit de Barbu, pentru a mă conforma caietelor Reginei; Cantacuzene în loc de Cantacuzino, pentru a-i respecta autobiografia şi aşa mai departe. Alte modificări - de pildă Constantza pentru Constanţa - au fost făcute în scopul de a simplifica pronunţia. La baza acestor opţiuni nu a stat vreun alt considerent special în afara dorinţei de clarificare. Ele sînt la fel de idiosincretice ca şi subiectul cărţii de faţă.

Hannah Pakula New York, 1984

Nota traducătorului

Cartea lui Hannah Pakula, rod al unei cercetări aprofundate a surselor de arhivă şi studierii unei bogate bibliografii, precum şi al unor informaţii cu caracter personal obţinute prin interviuri cu unii membri ai fostei familii regale din România, rude ale acestora şi diferite persoane, se impune publicului, mai ales cel românesc, ca o lucrare cu vădit caracter istoric prin modul de abordare a subiectului ales şi a aparatului ştiinţific prezentat. Deşi genul tentează autorii de biografii - mai cu seamă dacă personajul principal este o femeie şi nu o femeie oarecare, ca în cazul Reginei Măria a României - de a romanţa povestea pentru a-i da cît mai multă culoare, Hannah Pakula nu a cedat tentaţiei, menţinîndu-se pe linia cercetătorului interesat de redarea adevărului istoric prin punerea în valoare a surselor, fără a le da o interpretare proprie, dincolo de cea care se impune de la sine.

Figura centrală a cărţii, Regina Măria, este redată cu obiectivitate şi surprinsă în ansamblul ei fizic şi moral. Colaborarea cu Hannah Pakula, cu prilejul documentării sale în Arhivele Statului din Bucureşti, mi-a oferit prilejul de a cunoaşte un autor în căutare de adevăr şi nu de senzaţional, receptiv la sugestiile şi sfaturile cunoscătorilor documentelor aflate în Arhiva Casei Regale. Dacă cititorii obişnuiţi cu biografiile femeilor celebre vor încerca poate o dezamăgire că nu vor găsi picanteriile de rigoare şi poveştile frumoase adecvate genului, ei vor fi însă cuceriţi, cu siguranţă, de pagina de istorie oferită, acea pagină de care mai ales tinerii au fost lipsiţi, vor cunoaşte evenimente şi pe cei ce le-au trăit, adevăr netrucat şi neinterpretat. Ca traducător, am încercat să nu mă îndepărtez de text, aşa cum nici autoarea nu s-a îndepărtat de surse. Am respectat numele membrilor familiei regale aşa cum îi numea Regina Măria, cu unele excepţii, ca de exemplu, Barbu, şi nu „Barbo" (Ştirbey) sau, în unele cazuri, pentru Elena Lupescu - metresa, apoi soţia lui Carol al 11-lea- titulatura de „Lupeasca" şi nu Lupescu, cum scrie Regina, deoarece a fost numită ca atare în aproape toate mediile româneşti, apelativul respectiv marcînd aversiunea opiniei publice faţă de cea care întruchipa geniul rău asupra monarhului, care nici el nu se bucura de simpatie. Numele de localităţi au fost redate cu forma lor în limba română, la fel şi titlurile oficiale. Pentru a evita o încărcătură excesivă a volumului cu traducerea titlurilor lucrărilor ce figurează în bibliografie, am lăsat lista în limba engleză aşa cum a fost întocmită de autoare.

Sanda-Ileana Racoviceanu Lista principa/e/or personaje si gradu/ /or de rudenie cu Regina Mar/a

ALBERT, Prinţ Consort al Angliei, „Bunicul" (1819-1861). Născut Prinţ de Saxa-CoburgGotha. S-a căsătorit cu Victoria, Regina Angliei. Bunicul Măriei, tatăl tatălui ei. ALEXANDRUL II-lea, Ţar al Rusiei, „Bunicul" (1818-1881). Căsătorit cu Măria, Prinţesă de Hessa (1) şi Prinţesa Dolgoruki (2). Bunicul Măriei, tatăl mamei sale. ALEXANDRUL IlI-lea, Ţar al Rusiei, „Unchiul Saşa" (1845-1894). Căsătorit cu Dagmar, Prinţesă a Danemarcei (cunoscută ulterior sub numele de Ţarina Măria). Unchiul Măriei, fratele mamei sale. ALEXANDRU I, Rege al Iugoslaviei, „Sandro" (1888-1934). Căsătorit cu Mignon / Marioara - nota trad. -, Principesă a României. Ginerele Măriei.

ALEXANDRA, Prinţesă de Hohenlohe-Langenburg, „Sora Sandra" (1878-1942). Născută Prinţesă de Edinburgh. Căsătorită cu Ernst, Prinţ de Hohenlohe-Langenburg. Cea de-a treia fiică a Ducelui şi Ducesei de Edinburgh, soră a Măriei. ALEXANDRA, Regină a Angliei, „Mătuşa Alix" (l 844-1925). Născută Prinţesă a Danemarcei. Căsătorită cu Edward al Vll-lea, Rege al Angliei. Mătuşă a Măriei prin alianţă. ALEXANDRA, Ţarină a Rusiei, „Alicky" sau „Alix" (1872-1918). Născută Prinţesă de Hessa. Căsătorită cu Nicolae al II-lea, Ţar al Rusiei. Vară primară a Măriei. ALFONSO de Orleans şi Bourbon, Infante al Spaniei, „Aii" (1886-1966). Căsătorit cu Beatrice, Prinţesă de Edinburgh, sora Măriei. Cumnat al Măriei. ALFRED, Prinţ al Angliei, „Affie" sau „tata" (l 844-1900). Duce de Edinburgh, ulterior (după 1893) Duce de Coburg. Cel 11 de-al doilea fiu al Reginei Victoria şi al Prinţului Albert. Căsătorit cu Măria Alexandrovna, Mare Ducesă a Rusiei. Tatăl Măriei. ALFRED, Prinţ de Edinburgh (l 874-1899). Unicul fiu al Ducelui şi Ducesei de Edinburgh. Fratele Măriei. ANTON, Arhiduce de Habsburg (1901-?). Căsătorit cu Ileana, Principesă a României. Ginerele Măriei. ANTONIA, Prinţesă de Hohenzollern-Sigmaringen (l 845-1913). Născută Infantă a Portugaliei. Căsătorită cu Leopold, Prinţ de Hohenzollern-Sigmaringen. Mama Regelui Ferdinand al României. Soacra Măriei. ASTOR, Pauline (1880-1972). Căsătorită cu colonelul Herbert Spender-Clay. ASTOR, William Waldorf(l 879-1952). Căsătorit cu Nancy Langhorne Shaw. AUGUSTA, împărăteasă a Germaniei, „Dona" (1858-1921). Născută Prinţesă de Schleswig-Holstein. Căsătorită cu Wilhelm al n-lea, împărat al Germaniei. Vară prin alianţă a Măriei. BEATRJCE, Infantă a Spaniei, „Baby Bee" (l 883-1966). Născută Prinţesă de Edinburgh. Căsătorită cu Alfonso, Infante al Spaniei. Soră a Măriei. BIBESCU, Martha, Prinţesă (1888-1973). Născută Lahovary. Căsătorită cu Prinţul George Valentin Bibescu. Scriitoare. BORIS, Mare Duce al Rusiei (1877-1943). Căsătorit cu Zinaida Sergheievna Racevskaia. Văr primar al Măriei. BOYLE, Joseph Whiteside (1867-1923). Căsătorit cu Mildred Raynor (1) şi Elma Louise Humphries (2). Căutător de aur în Klondike şi aventurier. BRÂTIANU, Ion (1822-1891), om politic de frunte al României; 1-a adus pe Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen în România. A murit înaintea sosirii Măriei în România. BRÂTIANU, Ion II (l 864-1927). Căsătorit cu Prinţesa Eliza Ştirbey. De cinci ori primministru al României şi cea mai importantă figură politică din vremea Măriei. CANTACUZINO, Maruca (datele necunoscute). Născută Maruca Rosetti. Căsătorită cu Mihail Cantacuzino (l), George Enescu (2). 12 CAROLl, Rege al României (1839-1914), „Unchiul Carol". Născut Karl, Prinţ de Hohenzollern-Sigmaringen. Căsătorit cu Elisabeta, Prinţesă de Wied. Unchi al Măriei prin alianţă. CAROL al Il-lea, Rege al României (1893-1953). Născut Carol, Principe Moştenitor al României. Căsătorit cu Jeanne Lambrino (l), Elena, Prinţesă a Greciei (2) şi Elena Lupescu (3). Fiul cel mare al Măriei. CHARLOTTE, Prinţesă de Saxa-Meiningen. „Verişoara Charly" (1860-1919). Născută Prinţesă a Prusiei. Vară primară a Măriei. CUZA, Alexandru Ion (1820-1873), Prinţ. Primul Domnitor al României şi predecesorul

imediat al Regelui Carol I. EDWARD al VH-lea, „Unchiul Bertie" (1841-1910). Căsătorit cu Alexandra, Prinţesă a Danemarcei. Unchi al Măriei, fratele mai mare al tatălui său. EDWARD al VUI-lea, Rege al Angliei, „David" (1894-1972). A abdicat şi a luat titlul de Duce de Windsor. Căsătorit cu doamna Wallis Simpsom. Văr de-al doilea al Măriei. ELENA, Regină a României, „Sitta" (1896-1982). Născută Prinţesă a Greciei. Căsătorită cu Carol al Il-lea, Principe Moştenitor al României. Noră a Măriei. ELISABETA, Regină a României, „Mătuşa Elisabeta" (1843-1916). Născută Prinţesă de Wied. Căsătorită cu Carol I, Rege al României. A scris sub pseudonimul de Carmen Sylva. Mătuşă a Măriei prin alianţă. ELISABETA, Regină a Greciei, „Lisabeta" (1894-1954). Născută Principesă a României. Căsătorită cu George al Il-lea, Rege al Greciei. Fiica cea mare a Măriei. ERNST, Mare Duce de Hessa, „Ernie" (1868-1937). Căsătorit cu Victoria-Melita (Ducky), Prinţesă de Edinburgh (l), Eleonora, Prinţesă de Solms-Hohensolms-Lich (2). Văr primar şi cumnat al Măriei. ERNST, Duce de Saxa-Coburg-Gotha. „Unchiul mare Ernst" (1818-1893). Căsătorit cu Alexandrina, Prinţesă de Baden. Unchiul Măriei, fratele mai mare al bunicului ei Albert. 13 FERDINAND I, Rege al României, „Nando" (l 865-1927). Născut Prinţ de HohenzollernSigmaringen. Căsătorit cu Măria, Prinţesă de Edinburgh. Soţul Măriei. FERDINAND l, Ţar a] Bulgariei, „Unchiul Ferdinand" (l 861-1948). Născut Prinţ de Saxa-Coburg-Gotha. Căsătorit cu Măria Luiza, Prinţesă de Parma (1), Eleonora, Prinţesă de Reuss (2). Văr îndepărtat, din casa de Coburg, al Măriei. FRANZFERDIDAND, Arhiduce de Austria (l 863-1914). Moştenitor al Imperiului AustroUngar. Căsătorit cu Contesa Sofia de Choter. Asasinat la Sarajevo. FRANZ JOSEPH, împărat al Imperiului Austro-Ungar (1830-1916). FRIEDRICH VIKTOR, Prinţ de Hohenzollern-Sigmaringen, „Friedel" (1891-1965). Căsătorit cu Margareta, Prinţesă de Saxonia. Nepot al Măriei. FULLER, Loie (1862-1928), dansatoare americană. GEORGE al V-lea, Rege al Angliei, „Vărul George" (l 865-1936). Căsătorit cu Victoria Mary, Prinţesă de Teck (Regina Mary). Văr primar al Măriei. GEORGE al II-lea, Rege al Greciei (1890-1947). Căsătorit cu Elisabeta, Principesă a României. Ginere al Măriei. HILL, Samuel (l 857-1931). Căsătorit cu Mary Frances Hill. Antreprenor american. ILEANA, Arhiducesă de Austria (1909-1991). Născută Principesă a României. Căsătorită cu Anton, Arhiduce de Austria (1), Ştefan Isărescu (2). Fiica cea mai mică a Măriei. IONESCU,Take (1858-1922). Important om politic român din vremea Măriei. Şeful aripii progresiste a Partidului Conservator. K1RIL, Mare Duce al Rusiei (1876-1938). Căsătorit cu Victoria Melita, Prinţesă de Edinburgh (a doua căsătorie). Văr primar al lui Nicolae al II-lea, Ţarul Rusiei, care a devenit pretendent la tronul Rusiei după revoluţie. Văr primar şi cumnat al Măriei. LAMBRINO, Jeanne, „Zizi" (1898-1953). Căsătorită cu Carol, Principe Moştenitor al României. Noră a Măriei. 14 LEOPOLD, Prinţ de Hohenzollern-Sigmaringen (1835-1905). Căsătorit cu Antonia, Infantă a Portugaliei. Socrul Măriei. LUPESCU, Elena (1895-1977). Amantă, ulterior soţie a Regelui Carol al II-lea. MĂRIA, Regină a României, „Missy" (l 875-1938). Născută Prinţesă de Edinburgh. Fiica cea

mare a Ducelui şi Ducesei de Edinburgh. Căsătorită cu Ferdinand, Rege al României. Subiectul cărţii de faţă. 'MĂRIA, Prinţesă a Angliei, „Mama" (1853-1920). Născută Mare Ducesă a Rusiei. Fiica Ţarului Alexandru al II-lea şi a Ţarinei Măria. Căsătorită cu Alfred, Prinţ al Angliei, a devenit Ducesă de Edinburgh şi mai tîrziu (după 1893) Ducesă de Coburg. Mama Măriei. MĂRIA, Ţarină a Rusiei, „Bunica împărăteasă" (1824-1880). Născută Prinţesă de Hessa şi Rhin. Căsătorită cu Alexandru al II-lea, Ţarul Rusiei. Bunica Măriei, mama mamei sale. MĂRIA, Regină a Iugoslaviei, „Mignon" (1900-1961). Născută Principesă a României. Căsătorită cu Alexandru I, Rege al Iugoslaviei. Cea de-a doua fiică a Măriei. MĂRIA, Ţarină a Rusiei (1847-1928). Născută Dagmar, Prinţesă a Danemarcei. Căsătorită cu Alexandru al III-lea, Ţarul Rusiei. Mătuşă a Măriei prin alianţă. MĂRIA, MareDucesăaRusiei(1890-1958). Căsătorită cu Wilhelm, Prinţ al Suediei (l) şi Prinţul Serghei Putiatin (2). Vară primară a Măriei. MARY, Regină a Angliei. „Verişoara May" (1867-1953). Născută Victoria Mary, Prinţesă de Teck. Căsătorită cu George al V-lea, Rege al Angliei. Vară a Măriei prin alianţă. MIRCEA, Principe al României (1913-1916j. Cel mai mic dintre copiii Măriei. NICOLAE al II-lea, Ţar al Rusiei, „Vărul Nicky" (1868-1918). Căsătorit cu Alexandra, Prinţesă de Hessa. Văr primar al Măriei. NICOLAE, Principe al României. „Nicky" (1903-1977). Căsătorit cu Jeanne Doletti (1) şi Theresa Figueira de Mello (2). Cel de-al doilea fiu al Măriei. 15 SAINT-AULAIRE, Contele Charles de (1866-1954), ministru al Franţei în România. SOFIA, Regină a Greciei (l 870-1932). Născută Prinţesă de Prusia. Căsătorită cu Constantin I, Rege al Greciei. Vară primară a Măriei. ŞTIRBEY, Prinţul Barbu (1873-1946). Şeful Curţii Regelui Ferdinand şi principal consilier al Regelui. Căsătorit cu Nadejda Bibescu. VICTORIA, Regină a Angliei, „Bunica Regină" (1819-1901). Căsătorită cu Albert, Prinţ de Saxa-Coburg-Gotha. Bunica Măriei, mama tatălui ei. VICTORIA, împărăteasă a Germaniei, „Mătuşa Vicky" (l 840-1901). Născută Prinţesă a Angliei. Căsătorită cu Frederick al III-lea, împăratul Germaniei. Mătuşă a Măriei. VICTORIA MELITA, Mare Ducesă a Rusiei, „Ducky" (1876-1936). Născută Prinţesă de Edinburgh. Căsătorită cu Ernst, Mare Duce de Hessa (1) şi Kiril, Mare Duce al Rusiei (2). Soră a Măriei. VOPICKA, Charles J. (l 857-1935), ambasador american în România. WILHELM ^\ II-lea, împărat al Germaniei, „Vărul Willy" (1859-1941). Căsătorit cu Augusta, Prinţesă de Schleswig-Hol-stein (1) şi Hermiona, Prinţesă de Reuss (2). Văr primar al Măriei. WILHELM, Prinţ Moştenitor al Germaniei, „Vărul Bill" (1882-1951). Căsătorit cu Cecilia, Prinţesă de Mecklenburg-Schwerin. Văr de-al doilea al Măriei. WILHELM, Prinţ de Hohenzollern-Sigmaringen (1864-1927). Căsătorit cu Măria Theresa, Prinţesă de Bourbon-Sicilia (1) şi Agelgunde, Prinţesă de Bavaria (2). Cumnat al Măriei.

…………………………………………………..

EPILOG

Anul morţii Reginei Măria a coincis cu un moment cardinal în istoria Europei Răsăritene. Primăvara, Hitler a invadat şi anexat Austria. Toamna, Anglia şi Franţa au încuviinţat tacit, în timp ce Fuhrerul a deposedat Cehoslovacia de o treime din cetăţenii şi teritoriul ei, instituind Germania ca putere dominantă pe continent şi distrugînd Mica Antantă. România a trecut curînd de partea fasciştilor, iar după sfirşiul celui de-al doilea război mondial - de partea comuniştilor. Un lider în trecere de la epoca victoriană la expansiunea comunistă, Măria a înţeles că

singurul preţ al supravieţuirii regale într-o perioadă de democraţie este contactul personal. Ei ia plăcut să fie Regină. S-a dăruit românilor cu exuberanţă şi şi-a jucat rolul spectaculos şi cu umor. Uneori şi 1-a suprajucat. Dar a fost stil, nu substanţă ceea ce a deosebit-o de ceilalţi monarhi. Născută într-o lume în care bunica ei domnise peste Imperiul Britanic şi bunicul ei stăpînise Rusia imperială, Măria a fost susţinută pe tot parcursul ultimilor săi ani de viaţă de credinţa puternică în valoarea monarhiei. Unul dintre ultimii inocenţi regali jertfiţi pe altarul dinastic, ea şi-a petrecut viaţa jusiificînd sacrificiul, hotărîtă să păstreze vie monarhia în partea ei de lume. La moartea sa, London Times a vorbit în termeni călduroşi despre „marea ei frumuseţe" şi a punctat o listă a virtuţilor care o aminteau pe Prinţesa engleză, precum şi pe Regina balcanică - superba ei artă a echitaţiei, graţia ei, talentele ei literare, vitejia ei în timpul războiului şi optimismul ei în momentele de stres. Dincolo de 532 Atlantic, The New York Times, cîndva o sursă de reproducere stupidă a garderobei şi coafurilor Măriei, a tratat-o pe Regina României cu mare respect. „Nici o figură publică din România nu a fost mai patriotă decît această Regină de neam străin", spunea Times. „Ca şi Regele Albert al belgienilor, ea a cîştigat pentru sine, din partea poporului său, o consideraţie care s-a ridicat pînă la idolatrie." Dar cea mai puternică moştenire a eficienţei Reginei Măria ca monarh a fost rezistenţa de lungă durată a României faţă de comunism. Ruşii înşişi au confirmat puterea Măriei de o manieră ciudată. La o săptămînă după moartea ei, revista Time relata că s-a ţinut o liturghie în memoria Reginei României la biserica ortodoxă de la Moscova- singurul tribut de acest fel plătit, de la revoluţia rusă, vreunui membru al unei Case regale din lume. înfăptuirile Măriei au fost şi mai impresionante luate în comparaţie cu eşecurile sumbre ale fiului său. La cîteva luni după moartea mamei sale, Carol al Il-lea a făcut o călătorie de mare publicitate în Europa Occidentală, în încercarea de a ţine România departe de cel de-al doilea război mondial, în Anglia, el a apelat la legăturile de familie pentru a consolida relaţiile României cu Aliaţii; în Germania, a promis cooperare economică pentru a-1 linişti pe Hitler. Dar pactul sovieto-nazist din august 1939 1-a distrus. Forţat de Hitler să dea Basarabia şi Bucovina de nord Rusiei, Transilvania de nord înapoi Ungariei şi sudul Dobrogei -Bulgariei, Regele s-a discreditat şi a fost detronat în septembrie 1940. Carol al Il-lea a fugit din ţară cu doamna Lupescu. Ei 1-au luat pe Ernest Urdăreanu şi nouă vagoane de tren ticsite de posesiuni de valoare. Carol a cerut refugiu la Hitler, dar Fiihrerul a refuzat să o primească pe doamna Lupescu pentru că era evreică. Ei au cutreierat prin Europa şi au trecut în cele din urmă -Atlanticul în Mexic. După cel de-al doilea război mondial, s-au dus în sudul Braziliei, unde Regele detronat s-a căsătorit în final cu metresa lui. Chipurile pe patul de moarte m timpul ceremoniei, noua soţie a lui Carol s-a însănătoşit imediat, înainte de a pleca în Portugalia, un paradis pentru foştii regi, el i-a acordat titlul de Alteţa Sa Regală Principesa Elena a Românieiî. Carol a primit o telegrama de la Mircea, fiul său cu Zizi Lambrino. Subvenţiile lui Zizi din partea familiei lui Carol încetaseră cu cinci ani înainte, cînd comuniştii preluaseră puterea în România. Telegrama spunea:„Mama a murit, nu am bani de înmormîntare". Carol nu a trimis nici un răspuns. După cîteva luni a murit şi el şi a fost îngropat alături de regii Portugaliei (strămoşii bunicii sale paterne) la mănăstirea Sao Vincente. Soţia lui, în posesia bogăţiilor familiei regale române precum şi a unei mari sume de bani luată din ţară, i-a supravieţuit aproape douăzeci şi cinci de ani. Fiul lui Carol de la Elena a devenit pentru a doua oară Regele Mihai I la 7 septembrie 1940, cu cîteva săptămîni înainte de a împlini nouăsprezece ani. România a fost guvernată de generalul Ion Antonescu, care şi-a asumat puteri dictatoriale după abdicarea lui Carol. Antonescu a tîrît România în război de partea Germaniei naziste în iunie 1941. într-o lovitură de stat, în august 1944, Mihai 1-a arestat pe Antonescu şi a declarat România de partea Aliaţilor. Făcînd aceasta, tînăral Rege a sperat să-şi apere ţara de ocupaţia rusă şi să-i ajute pe Aliaţi. Deşi acţiunea lui a

salvat multe vieţi din tabăra Aliaţilor, a fost imposibil să împiedice ocupaţia sovietică a României. Rusia a dezarmat peste 100 000 de soldaţi români şi a confiscat mare parte din flota şi marina comercială română, material rulant, automobile şi rezerve petrolifere, în mai puţin de un an, Andrei Vîşinski a venit la Bucureşti, unde a înscenat o lovitură de stat comunistă (februariemartie 1945). De atunci, Regele Mihai, ultimul monarh rămas în blocul răsăritean, a fost, virtual, un prizonier al comunismului. în noiembrie 1947, Regele în vîrstă de douăzeci şi şase de ani s-a dus la Londra pentru a asista la căsătoria Prinţesei (acum Regină) Elisabeta. Guvernul său, care s-a aşteptat ca el să profite de ocazie şi să fugă în Vest, a fost surprins cînd el s-a întors de bunăvoie. Mihai a fost forţat să abdice la 30 decembrie 1947. Cîteva zile mai tîrziu, el şi ceilalţi membri ai familiei regale au fost trimişi în exil. Regele Mihai s-a căsătorit cu Ana, Prinţesă de Bourbon-Parma şi în vara anului 1948 s-a stabilit în Elveţia; a lucrat ca pilot de încercare, apoi în calitate de consultant tehnic. Cînd tatăl său a murit, în 1953, Mihai nu a participat la înmormîntare. 534 Mama lui Mihai, Regina Elena, care s-a întors în România după abdicarea lui Carol, a plecat cu Mihai în 1948 Ea s-a întors la Florenţa, unde a trăit pînă aproape de moartea sa, în 1982. Ehsabeta, care a rămas în România în timpul domniilor lui Carol al II-lea şi Mihai, a plecat în exil în acelaşi timp. Deşi s-a spus că ea a părăsit România cu o fabuloasă colecţie de bijuterii, cînd a murit, la Cannes, în 1956, era fără o leţcaie. Cea de-a doua fiică a Reginei Măria, Marioara, Regina-văduvă a Iugoslaviei, se afla în Anglia cînd fiul ei, Regele Petru, a fost înlăturat de germani. Ea a murit în 1961 şi este înmormmtată în mausoleul Frogmore din Windsor Park. Nicolae, care a rămas în exil după abdicarea fratelui său, a murit la Madrid în 1977. El a fost unicul membru direct al familiei care a participat la înmormîntarea lui Carol al II-lea. „Am venit pentru că am socotit că este de datoria mea", a spus el. „Deşi 1-am urît pe Carol mai mult decît am urît vreodată pe cineva în viaţa mea, el a fost fratele şi Regele meu." Ileana, care s-a înapoiat în România după fuga lui Carol al II-lea şi a condus acolo un spital în timpul celui de-al doilea război mondial, a plecat în 1948 cu restul familiei, în cele din urmă, ea s-a stabilit în Statele Unite cu cei şase copii ai săi. Ulterior s-a călugărit, înfiinţînd o mănăstire în Pennsylvania, unde trăieşte încă*. O altă persoană care s-a întors în România după abdicarea lui Carol a fost Barbu Ştirbey. în timpul celui de-al doilea război mondial, el a fost unul din liderii unei mişcări conspirative care sprijinea Aliaţii, în februarie 1944, el s-a dus la Cairo ca reprezentant al Partidelor Liberal şi Naţional-Ţărănesc, pentru a discuta posibilitatea capitulării României în faţa Marii Britanii şi a Statelor Unite. Regele Mihai 1-a trimis la Moscova să semneze armistiţiul cu Aliaţii în septembrie 1944. în februarie următor, Regele'l-a numit pe Ştirbey prim-ministru, dar comuniştii au refuzat să-1 accepte, înlocuindu-1 cu Petru Groza, un necomunist care era pe placul Uniunii Sovietice şi a cărui promovare a marcat sfîrşitul democraţiei parlamentare în România. Un an mai tîrziu, Ştirbey a murit la Buftea, la vîrsta de şaptezeci şi trei de am. * A decedat în anul 1991 (n.t.). 535 Pînă la cel de-al doilea război mondial poporul român manifesta o netă lipsă de entuziasm pentru modul de viaţă sovietic, iar la sfîrşitul războiului, Partidul Comunist număra numai o mie de membri în întreaga ţară. Armistiţiul încheiat de Regele Mihai cu Aliaţii a adus o reînviere a sprijinului faţă de partidele politice tradiţionale - liberalii şi naţional-ţărăniştii, a căror putere fusese uzurpată de Carol al II-lea şi generalul Antonescu. însă decizia lui Churchill din octombrie 1944 de a-i da lui Stalin „90% preponderenţă în România" i-a adus pe români complet sub controlul Uniunii Sovietice şi al armatei sale de ocupaţie de un milion de soldaţi, în ciuda agitaţiei Regelui Mihai pentru alegeri şi a acuzaţiilor Angliei şi Statelor Unite că guvernul comunist nu este reprezentantul voinţei poporului, alegerile din noiembrie 1946, conduse de comunişti, i-au

instaurat la putere pentru mult timp. în august 1947, Partidul Liberal şi Partidul NaţionalŢărănesc au fost oficial dizolvate, împreună cu dreptul de a-şi alege liber conducătorii, poporul a pierdut oportunitatea de a-şi cunoaşte istoria. Putini români născuţi după 1948 au auzit de Regina Măria. Cu mai bine de treizeci şi cinci de ani în urmă, faptele bune ale dianstiei de Hohenzollern au fost şterse, lipsurile lor au fost exagerate şi aproape un secol a fost eliminat din cărţile de istorie. Familia care a adus România de sub suzeranitatea turcească la timpurile moderne, care a condus-o cu succes într-un război mondial şi a scos-o onorabil din altul este menţionată, dacă este, în general, ca o „dinastie străină", venită doar pentru a se îmbogăţi... în acest sens, revizionismul istoric a fost ajutat de caracterul lui Carol al II-lea. Temerile Reginei Măria în legătură cu fiul său au fost confirmate de abdicarea lui forţată la doi ani după moartea ei. Temerile ei cele mai mari în legătură cu comuniştii s-au materializat opt ani mai tîrziu. S-ar putea spune că Regina a murit la timp. ARBORII GENEALOGICI AI CASELOR DOMNITOARE ÎNRUDITE CU MĂRIA

FAMILIA REGALĂ BRITANICA

 A L B E R T „Bunicul" (1819-1861). A murit înainte de a se naşte Măria. Prinţ de Saxa-Coburg-Gotha, apoi Prinţ Consort al Angliei. Fratele său mai mare, Unchiul Ernst, a fost Duce de Saxa-Coburg-Gotha ale cărui titlu şi domenii le-a moştenittatăl Măriei în 1893. VICTORIA    „Bimica-Regina" (1819-1901) Regina Angliei VICTORIA „Mătuşa Vicky" (1840-1901) Prinţesă Regală a Anglei. S-a căsătorit cu Friedrich, Prinţ Moştenitor al Prusiei, a devenit Prinţesă Moştenitoare, apoi împărăteasa Germaniei. Fiul său cel mare a fost infatuatul Kaiser Wilhelm II. Fiica sa cea mare a fost omniprezenta „Verişoară Charly" (Charlotte, Prinţesă de Saxa-Meiningen). O altă fiică a fost Sofia, Regina Greciei, a cărei fiică Elena s-a căsătorit cu Carol, fiul Măriei, şi al cărei fiu, Regele George II al Greciei, s-a căsătorit cu fiica Măriei, Elisabeta. EDWARD „Unchiul Bertie" (1841-1910) Prinţ de Wales, apoi Regele Edward VII. S-a căsătorit cu Alexandra, Prinţesa Danemarcei, frumoasa „Mătuşă Alix". Cel de-al doilea fiu, George, care a devenit Regele George V, a dorit să se căsătorească cu Măria. ALICE (1843-1878) S-a căsătorit cu Ludovic, Mare Duce de Hessa, şi a murit cînd Măria avea trei ani. Fiul său cel mare, Ernst, s-a căsătorit cu Ducky, sora Măriei. Fiica lor cea mai mică, Alexandra, s-a căsătorit cu Nicolae II, ultimul Ţar al Rusiei. ALFRED Alţi  „Papa" cinci copii. (1844-1900) Duce de Edinburgh, apoi Duce de Saxa-Coburg-Gotha. S-a căsătorit cu Măria, Mare Ducesă a Rusiei, unica fiică a Ţarului Alexandro II.            ALFRED (1874-1899) El ar fi trebuit să moştenească ducatele de Saxa-Coburg-Gotha, dar a murit la 20 de ani, înaintea tatălui său.   MĂRIA      „Missy" (1875-1938) S-a căsătorit cu Ferdinand, Principe Moştenitor al României, a devenit Principesa Moştenitoare a României, mai tîrziu Regina României.       VICTORIA MEL.TA   ALEXANDRA „Sora Sandra" (1878-1942) S-a căsătorit cu Ernst,    S-a căsătorit cu  Ernst Mare Duce de Hessa, şi a    Prinţ   de Hohenlohe-divorţat de el ca să se   Langenburg căsătorească  cu   Kiril, Mare Duce al Rusiei. BEATRICE „Baby Bee" (1883-1966)

S-a căsătorit cu Alfonso,Infante de Spania.

FAMILIA REGALĂ RUSĂ

ALEXANDRU II    „Bunicul" (1818-1888) Ţar al Rusiei. După moartea Ţarinei s-a căsătorit cu Caterina Dolgoruki. CĂSĂTORIŢI      MĂRIA Bunica împărăteasă" (1824-1880) Prinţesă   de  Hessa   şi Rhiii,   apoi   Ţarină   a Rusiei.

ALEXANDRU „Unchiul Saşa" (1845-1894) Mare Duce, apoi Ţarul Alexandru III. S-a căsătorit cu Dagmar, Prinţesă a Danemarcei, care a luat numele de Măria. Fiul lor, Nicolae II, a fost ultimul Ţar al Rusiei.   VLADIMIR „Unchiul Vladimir" (1847-1909) Fiul său cel mare, Marele Duce Kiril, s-a căsătorit cu Ducky, sora Măriei. Despre al doilea fiu, Marele Duce Boris, se spune că a fost îndrăgostit de Măria. ALEXIS „Unchiul Alexis" (1850-1908) A fost primul care a recunoscut că Măria este frumuseţea familiei.       MĂRIA „Mama" (1853-1920) Mare Ducesă a Rusiei. S-a căsătorit cu Alfred, Prinţ al Angliei, Duce de Edinburgh. Ea a devenit Ducesa de Edinburgh, mai tîrziu Ducesă de Coburg.     SERGHEI „Unchiul Serge" (1857-1905) S-a căsătorit cu Elisabeta de Hessa, verişoara Măriei.       PAUL „Unchiul Paul" (1860-1919) Fiica lui, Marea Ducesă Măria, a fost adusă în România    după Revoluţia Rusă si a fost întreţinută de Măria.