marți, 19 martie 2019

Cristina-Marina Murgea - «Geneza furtului»




«Geneza furtului»


~*~

Lăsat-a Dumnezeu poruncă sfântă,

Ce zice : « Să nu furi! », că e păcat!

Însă, ȋn timp, tot omu-a ȋncălcat

Acest ȋndemn, că răul ȋl ȋncântă ..



Furtul, care se spune c-a dat tonul

Păcatului, ca să apară-n Univers..

l-ar fi iscat Satana, care-n mod pervers

păcăli omul, ca să-i țină lui isonul..



Adam şi Eva nu erau flămânzi,

nici frig nu cunoscuseră vreodată;

splendoare-n jur, din plin, le fuse dată

de Tatăl Sfânt, care-i crease blânzi;



Fiii de Domn, Cel ce-a făcut pe om,

supuşi ispitei ȋncepură ca să fure

din paradisiaca «gradină-pădure»..,

rodul unui foarte interzis Pom.



Sfidând avertismentul cel Divin,

În fapt, o probă de loialitate

față de Creator şi de onestitate,

Au eşuat la acest test, din plin!



Se presupune, totuşi, că femeia

l-a ispitit pe inocentu-Adam..

Moraliceşte, nu ne degradam

dacă ea nu ar fi aprins scânteia..



Căderea lui Adam si Eva, deci,

a atras dupa sine prăbuşirea

platformei, unde se năştea omenirea;

noi, căzând apoi ȋn păcat, pe veci!



Urmaşi cu «mână lungă», de atunci,

fără să simtă pic de remuşcare,

de la semenii lor fură, cu neruşinare,

făcând din furt, egalul unei « munci »..



Să fi cinstit, integru şi corect

Este mai mult decât de modă veche,

Căci ȋntr-o lume fără de pereche

Doar dacă furi, nu devii un suspect!



Omul se naşte, parcă, doar c-un gând

de a avea totul acum, aici, imediat

precum copiii, care din picioare bat,

marea virtute a răbdării neȋnțelegând..



S-au inventat rulete, jocuri caritas,

pariuri, tombole şi multe loterii

Creând, de fapt, dispreț şi isterii

Față de cinste! Nimic n-a rămas



nefurat! Idei, bani, sentimente,

identitate, artă, oameni, chiar

gânduri.., ni se spune-n câte-un ziar,

că astea dau sugestii vehemente..;



Cine nu a visat câştig să aibă,

rapid, substanțial, ȋn plin confort?

Se perfecționează, mereu, acest «sport»,

Iar hoții, la cinstiți le găseasc hibă..



Inima le-au luat, virginitatea sau averea,

se tânguiesc ființe devastate!

Desigur că acestea-au fost prădate

Că s-au expus prea uşor, fuse părerea..



Se simt prădați şi umiliți, oameni atestă;

Din multul ce au dat, ȋn scop de caritate,

nici pe departe n-au fost alinate

dureri, căci suferința toți o detestă!



Iuda nu era hoț, nicicând n-a furat!

Iubea să i se dea, făcând.. negoț..!!

Mântuitorul iartă, fără preț, orice pohoț,

Chiar şi pe cei ce-L vând! La cununat,



la botezat, la orice-ngropăciune..

“Fără de plată ati primit, aşa să dați !”

Spuse-n porunca Lui, Hristos, la ai lui frați,

Păstori de bunătate şi de-nțelepciune;



Întrebat, cu reproş, un hoț..« celebru»,

De ce furase, tocmai de la Demostene,

Căzu-n capcană, dar cu cuvinte viclene :

«N-am ştiut că-i al tău!»; ȋşi ținu echilibru..



Fură că-s morți de foame, mai zic unii,

Ori că sunt goi, trişti, singuri şi săraci..

N-ai scuze, zice Domnul, că vrei să te-mbraci!

Croieşte-ți cumpătarea, cu firul rațiunii!



Există şi o culme-a furtului, se spune,

Atunci când chiar «căciula ți-ai furat»!

O, Doamne, rogu-Te, ȋngenuncheat:

Fă să vedem că mărul, ȋn Pom se repune

Şi alți doi oameni, ca să ne răzbune!


~*~


Cristina-Marina Murgea







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu