«Geneza furtului»
~*~
Lăsat-a Dumnezeu poruncă sfântă,
Ce zice : « Să nu furi! », că e
păcat!
Însă, ȋn timp, tot omu-a ȋncălcat
Acest ȋndemn, că răul ȋl ȋncântă ..
Furtul, care se spune c-a dat tonul
Păcatului, ca să apară-n Univers..
l-ar fi iscat Satana, care-n mod
pervers
păcăli omul, ca să-i țină lui
isonul..
Adam şi Eva nu erau flămânzi,
nici frig nu cunoscuseră vreodată;
splendoare-n jur, din plin, le fuse
dată
de Tatăl Sfânt, care-i crease blânzi;
Fiii de Domn, Cel ce-a făcut pe om,
supuşi ispitei ȋncepură ca să fure
din paradisiaca «gradină-pădure»..,
rodul unui foarte interzis Pom.
Sfidând avertismentul cel Divin,
În fapt, o probă de loialitate
față de Creator şi de onestitate,
Au eşuat la acest test, din plin!
Se presupune, totuşi, că femeia
l-a ispitit pe inocentu-Adam..
Moraliceşte, nu ne degradam
dacă ea nu ar fi aprins scânteia..
Căderea lui Adam si Eva, deci,
a atras dupa sine prăbuşirea
platformei, unde se năştea omenirea;
noi, căzând apoi ȋn păcat, pe veci!
Urmaşi cu «mână lungă», de atunci,
fără să simtă pic de remuşcare,
de la semenii lor fură, cu
neruşinare,
făcând din furt, egalul unei « munci
»..
Să fi cinstit, integru şi corect
Este mai mult decât de modă veche,
Căci ȋntr-o lume fără de pereche
Doar dacă furi, nu devii un suspect!
Omul se naşte, parcă, doar c-un gând
de a avea totul acum, aici, imediat
precum copiii, care din picioare bat,
marea virtute a răbdării
neȋnțelegând..
S-au inventat rulete, jocuri caritas,
pariuri, tombole şi multe loterii
Creând, de fapt, dispreț şi isterii
Față de cinste! Nimic n-a rămas
nefurat! Idei, bani, sentimente,
identitate, artă, oameni, chiar
gânduri.., ni se spune-n câte-un
ziar,
că astea dau sugestii vehemente..;
Cine nu a visat câştig să aibă,
rapid, substanțial, ȋn plin confort?
Se perfecționează, mereu, acest
«sport»,
Iar hoții, la cinstiți le găseasc
hibă..
Inima le-au luat, virginitatea sau
averea,
se tânguiesc ființe devastate!
Desigur că acestea-au fost prădate
Că s-au expus prea uşor, fuse
părerea..
Se simt prădați şi umiliți, oameni
atestă;
Din multul ce au dat, ȋn scop de
caritate,
nici pe departe n-au fost alinate
dureri, căci suferința toți o
detestă!
Iuda nu era hoț, nicicând n-a furat!
Iubea să i se dea, făcând.. negoț..!!
Mântuitorul iartă, fără preț, orice
pohoț,
Chiar şi pe cei ce-L vând! La
cununat,
la botezat, la orice-ngropăciune..
“Fără de plată ati primit, aşa să
dați !”
Spuse-n porunca Lui, Hristos, la ai
lui frați,
Păstori de bunătate şi
de-nțelepciune;
Întrebat, cu reproş, un hoț..«
celebru»,
De ce furase, tocmai de la Demostene,
Căzu-n capcană, dar cu cuvinte
viclene :
«N-am ştiut că-i al tău!»; ȋşi ținu
echilibru..
Fură că-s morți de foame, mai zic
unii,
Ori că sunt goi, trişti, singuri şi
săraci..
N-ai scuze, zice Domnul, că vrei să
te-mbraci!
Croieşte-ți cumpătarea, cu firul
rațiunii!
Există şi o culme-a furtului, se
spune,
Atunci când chiar «căciula ți-ai
furat»!
O, Doamne, rogu-Te, ȋngenuncheat:
Fă să vedem că mărul, ȋn Pom se
repune
Şi alți doi oameni, ca să ne răzbune!
~*~
Cristina-Marina Murgea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu