De ce a lăsat Dumnezeu
râsul?
Platon spunea: "Până și zeilor
le plac glumele".
În Coran se spune: "Cel care își
face prietenul să râdă, merită să se ducă
în Rai".
Iar începând cu secolul al XIV-lea, chiar
și comunitatea medicală recunoaște
puterea vindecătoare a râsului. Cercetarea intensă asupra "terapiei prin
râs" a început în momentul în care Norman Cousins a publicat un articol în
Jurnalul englez de medicină în 1976. În 1979 acest articol a devenit primul
capitol al cărții „Anatomia bolii”, în care menționa că în 1964 a fost
diagnosticat cu boala spondylitis (inflamația acută a șirei spinării ), cu
șanse 1 la 500 de recuperare.Realizând
faptul că gândurile negative și atitudinea negativă pot duce la boală, el și-a
dat seama că atitudinea pozitivă poate avea efect contrar. Așa că a plecat din
spital și a stat într-un hotel, unde a luat doze mari de vitamina C și s-a
uitat permanent la comedii și emisiuni umoristice, inclusiv gen Camera ascunsă.
A aflat că 10 minute de râs echivaleaza cu
2 ore de somn fără dureri. Prin asta a dovedit că râsul este cel mai bun
medicament și a demonstrat relația dintre trup și suflet.
William Fry, profesor de psihiatrie la
Universitatea Stanford, subliniază că un copil la grădiniță râde în medie de
300 ori pe zi. La vârsta adultă, media scade la 17 ori pe zi.
De unde această diferență? Luăm viața prea
în serios? Nu ar fi cumva timpul să
învățăm să ne relaxăm?
Cărțile de dezvoltare personală spun că nu
încetăm să râdem pentru că îmbătrânim, ci îmbătrânim pentru că încetăm să
râdem.
Cele cinci simțuri ale noastre nu sunt
suficiente pentru o viață ideală. Trebuie să ne folosim de cel de-al șaselea
simț: simțul umorului. Umorul nu se referă numai la a spune glume, ci este un
mod de a vedea viața. Putem râde de greșelile și suferința noastră. Și putem fi
sinceri în legătură cu viața noastră, fără a o lua prea în serios.
Beneficiile râsului sunt nenumărate. De
aceea ar fi extraordinar să facem eforturi să râdem pe parcursul zilei. Și
desigur, să râdem **CU oamenii, nu DE oameni. Să râdem de ce FAC oamenii, nu de
ce SUNT ei**.
Sa râdem nu numai ca să ne ușurăm
greutățile noastre, ci să-i ajutăm și pe cei din jur să treacă mai ușor peste
greutăți.
Beneficiile râsului
1. Când râzi de tine, îi dezarmezi pe cei
care vor să râda de tine și eviți posibile confruntări.
2. Râsul dizolvă tensiunile, stresul,
anxietatea, iritația, mania și depresia. După o repriză de râs, experimentăm o
stare de bine extraordinară. Și să ne aducem aminte un lucru: dacă nu poți să
râzi pe seama unui lucru, nu poți trăi cu acel lucru în viața ta.
3. Cercetările medicale au demonstrat că
râsul întărește sistemul imunitar. Studiul comportamentului și al felului în
care creierul afectează sistemul imunitar se numește psihoneuroimunologie. Deși
încă la început, această ramură a medicinei începe să câștige teren în
încercările de a înțelege relația dintre minte și corp.
4. Râsul reduce durerea prin eliberare de
endorfine, care sunt mai puternice decât cantitatea echivalenta de morfină.
5. Umorul ajută la integrarea celor două
emisfere ale creierului: emisfera stângă este folosită pentru descifrarea
bancului, iar emisfera dreaptă interpretează dacă bancul a fost sau nu amuzant.
6. Râsul adaugă savoare vieții.
7. Simțul umorului atrage după sine mai
multă productivitate, mai multă comunicare și un joc de echipă mult mai
eficient.
8. Tuturor ne plac persoanele care ne fac
să râdem. Cu cât împărtășești mai mult din simțul umorului, cu atât vei avea
mai mulți prieteni.
9. Umorul este echilibrul pentru momentele
când trecem prin greutăți.
10. Râsul este echivalent cu exercițiile
fizice (în cantitate mică). E ca un masaj al tuturor organelor corpului.
11. Simțul umorului te ajută să accepți
inevitabilul, să faci față provocărilor și să ieși din orice situație zâmbind.
Ziua în care nu ai râs este o zi pierdută.
Nu aștepta să te îmbolnăvești, ca să practici terapia prin râs! Începe astăzi
prin a te uita la comedii, prin a citi cărți amuzante, prin a schimba glume cu
membrii familiei, prietenii, colegii sau cunoștințele şi prin a citi epigramele
lui... Păstorel
De…mock...raţie
Adu-mi
ospătare o tărie
Şi o
scrumieră bre că mor -
Mama ei de
mock…demockraţie
Nici în ea n-am loc - sunt fumător
Şi-s
stigmatizat de lumea bună
Bieţi aerofagi visând ozon
Care-şi duc nefericirea-n mână
Ca pe-un obosit casetofon
Derulând
aceeaşi bandă roasă
Cu bolnavi de stresul mondial
Ce acuză biata papiroasă
C-ar băga tot globul în spital
Fumul de ţigară - zic ei
lumii -
E curată moarte e pogrom
Papiroasa e stigmatul ciumii
Fumătoru-i criminal nu om !
Ce le pasă
lor că-n casa noastră
Unde tot visăm un trai decent
Curg în val prin uşă şi fereastră
Praf şi gaze de eşapamment
Ce le pasă lor
că-n ţări bogate
Unde duhănitu-i crunt taxat
Moare lumea - de obezitate
De infarct de cancer de…păcat !
Într-o
lume-n supra-poluare
Când ne gem oraşele de stres
Ei dau toată vina pe ţigare
- Blestemat obiect de interes -
Şi ne-au pus la
zid, de simt că mor că
Cacă câinii slobozi prin oraş
Numai eu n-am dreptul la mahorcă
Nici strivind rahat de câini sub paşi…
Zău că-mi vine
clopote a bate
Să-l înviu din moarte pe Columb
Ce-a adus din lumi îndepărtate
Obiectul crezului lor strâmb
Să-mi dea el un
colţişor şi mie
Unde să nu fiu discriminat
Să beau o cinzeacă de tărie
Şi să-mi ostoi pofta de fumat
Să petrec o oră
ca acasă
Între două curse de TAROM
Să pot duhăni o papiroasă
Lângă o cafea şi-un ţoi cu rom…
Caut ca năuc
prin terminale
Colţul teoretic de fumat -
Doamne
nici “acolo” la
haznale
Nu se poate - nici măcar pe blat
Că te
văd gealaţii-n monitoare
Şi te storc de leafa pe un an
- Aah, ce bine mai era frăţioare
Când fumam Carpaţi şi Bărăgan
Peste tot - pe
stradă ori acasă
Chiar şi pe la şcoală prin veceu
De ne mirosea a papiroasă
Până şi sudoarea, frate-meu ...
Ins din cea mai
hăis minoritate
Inglodată-n lipsuri şi nevoi
Decretez tutunul leac la toate
Şi dau glas frustrării mari din noi
Care dăm la stat o cotă-parte
Semnificativă din venit
Blânzi şi demni netemători de moarte -
Nu ne oropsiţi la infinit
Că ne facem,
nene, ONG-ul
<Fumătorii fără de hotar>
Şi atunci o să simţiţi voi greul
Când vom cere-un drept elementar:
S-avem şi noi baruri separate
Teatre
magazine săli de sport
Cu două ţigări încrucişate
Logo-ul - danga pe paşaport
Să duhnim a
iarbă denigrată
De
să…fugă bolile din noi
Inima rămână-ne curată -
Fiţi umani că facem tărăboi !
Mai am un trimestru si fac 70 de ani si nu ma mir ca inca-s "pe picioare"; iau viata asa cum e si o fac sa fie cum vreau eu - macar pe cat sta in puterile mele. Iau, de exemplu, fumatul drept altceva decat este indeobste acceptat; ca un fumator inrait - de 30 de ani cate doua pachete pe zi - fac pe tema asta o poezie (vezi atasul). Prezentul mesaj va poate ajuta sa ma intelegeti...
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu