La
1 decembrie 1918, dorința de libertate a învins frica
Dana
Gîrbovan, magistrat
05
Decembrie 2021
În fiecare an, de 1 Decembrie, vă invit sa
priviți în urmă la ziua Marii Uniri, pentru a înțelege că moștenirea ce ni s-a
dat este spre păstrare pentru generațiile viitoare. Unirea nu este un dar dat
unui copil răsfățat, de care ne putem plictisi, ci o jertfă, rod a sute de ani
de luptă și a mult sânge vărsat, o obligație de care suntem ținuți pentru copii
noștri.
Anul trecut, pe 1 decembrie 2020, spuneam
că: „Anul acesta sărbătorim Unirea în pandemie, cu fețele acoperite, întunecate
de frică. Nu pandemia, însă, ne-a furat spiritul Marii Uniri. Spiritul Marii
Uniri s-a pierdut în fiecare zi în care am refuzat să cunoaștem istoria, să
învățam din ea și să recunoaștem semnele pierderii libertății”.
De atunci a trecut un an, dezbinarea și
ura au crescut, libertatea e tot mai puțin prețuită și dată la schimb pentru o
iluzorie siguranță.
În 2021, românii întâmpină Unirea cu
garduri, cu dezbinare, cu teamă și ură. În 1918, Unirea romanilor s-a săvârșit
în contextul pandemiei gripei spaniole, aflată în plină expansiune, pandemie ce
a lăsat în urmă milioane de morți. Am stat să mă gândesc de ce atunci nu le-a
fost frică, de ce s-au adunat peste 100.000 de români, în astfel de condiții,
la Alba Iulia? Greu de crezut ca nu cunoșteau pericolul la care se expuneau, gripa
spaniola bântuind peste tot. Răspunsul e însă simplu: Unirea însăsi era
rezultatul sacrificiului multor generații, a sutelor de mii de romani ce
muriseră deja pe câmpuri de luptă sau în temniți pentru libertate și unire.
Dorul de libertate și dorința de unire,
visul de veacuri al românilor, au făcut ca frica de boală și de moarte să nu
mai conteze. Jerfa adusă și idealul era mult prea mare, trecea dincolo de
individ și de momentul acela în timp.
Exemplul octogenarului Gheorghe Pop de
Basesti a fost perceput la acea vreme ca unul eroic. El a ajuns în Alba Iulia
în 30 noiembrie, „dar oboseala drumului l-a doborât la pat. Cu toată febra ce-l
muncea, el s-a ridicat, a venit să prezideze Adunarea Națională și să-i
binecuvanteze rostul fericit”. Azi ar fi fost probabil huiduit, ocărât și
acuzat, la Alba Iulia.
Vă invit să îi citiți discursul, să
întelegeți sacrificiul lui și să îi cinstiți exemplul. Gheorghe Pop de Basești
a fost întreaga lui viață un luptător pentru libertate, a fost condamnat în
procesul Memorandiștilor și a fost cel care, în ciuda vârstei înaintate și a
bolii, a deschis Marea Adunare Națională de la Alba Iulia:
„Prea iubiții mei! Onorată adunare a
tuturor Românilor din Transilvania, Ungaria, și Banat! Națiunea Română la toate
evenimentele mari istorice, în trecut și astfel și astăzi, s-a adunat pentru a
decide asupra sorții sale.
În 1848, marele an al sguduirilor și
prefacerilor sociale și al scuturării lanțurilor purtate de veacuri, neamul
nostru s-a adunat pe Câmpul Libertății de lângă Blaj, ca să-și frângă cătușile
iobăgiei. Acolo, printr-o supraomenească încordare, acest neam a frânt cătușile
cari îl țineau legat de glia oligarhilor străini.
Smuls din robia trupească a iobăgiei,
poporul românesc din Ardeal și Ungaria a fost silit să continue a trăi într-o
nouă iobăgie, cu mult mai dureroasă și mai umilitoare: iobăgia sufletească.
Dușmanii seculari, cari ne-au ținut veacuri de-a-rândul în lanțuri fizice,
ne-au ținut, până ieri, înlănțuiți sufletește, înăbușind cu brutalitate toate
manifestările sufletului românesc dornic de libertate și cultură națională.
Lanțurile acestei robii suntem chemați,
fraților, să le sdrobim astăzi, în această mare adunare națională, a tuturor
Românilor din Ungaria și Transilvania, aci, pe pământul stropit cu sângele
martirilor Horea și Cloșca.
Vrem să sdrobim lanțurile robiei noastre
sufletești, prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: unirea tuturor
celor de o limbă și de o lege, într-un singur și nedespărțit Stat Românesc.
Lăsați-vă pătrunși, fraților, de fiorii
sfinți ai acestui strălucit praznic național și în cea mai deplină și frățească
armonie să clădim temeliile fericirii noastre naționale viitoare.
Dumnezeu să binecuvânteze sfatul nostru și
lucrările noastre!
Salutându-vă cu toată căldura inimei mele,
declar Adunarea națională a tuturor Românilor din Ungaria și Transilvania
deschisă”[1].
Lanțurile robiei sufletești par să reînvie
pe zi ce trece, pentru că libertatea nu supraviețuiește în frică, oricât de
multe justificări s-ar aduce.
Vă invit, dragi români, să privim în urmă
și să ne găsim modele demne de urmat. Să ne găsim resorturi să înfrângem frica,
să ne regăsim rațiunea, demnitatea și înțelegerea pentru cel de lângă noi. Să
fim uniți, liberi și demni, pentru a putea supraviețui ca națiune.
-------------------------------
[1]
https://www.radioresita.ro/centenar-2/documente-ale-marii-uniri-discursul-lui-gheorghe-pop-de-basesti-la-deschiderea-adunarii-nationale-de-la-alba-iulia?fbclid=IwAR1UV4MTXT-ZrHDaHvNztw4p2roNcfxYwh39jgiWNMmp_O8s36tnz1VnXVs
- 30 iulie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu