Vasilica Grigoraș - OCHI… ȘI OCHI

 

OCHI… ȘI OCHI

 

 

~*~

 

Ochii tăi învolburați

navighează haotic

într-o zonă cu ceață și burniță.

Privirea zburătăcită

trădează neîndoios zgomotul valurilor

și camuflează intenția

de a intimida șopotul

iubirii nou-născute

și a fura inimi

ascunzându-le neîndemânatic

într-o secvență teatrală.

 

Ochii tăi tulburi

trădează fără tăgadă

culoarea vocii gândurilor

mult împrăștiate.

Șerpuiesc printre arcadele

irișilor conturați cu precizia

maeștrilor flămânzi de-aventură,

concentrați pe vuietul viscolului

din pavajul clipelor.

Ochii tăi calzi și senini

păstrează discreția unui vis

în toată splendoarea vibrațiilor.

 

Cu vădită nuanță de noblețe

și sete de adâncime

trădează cu prisosință

începutul verde

al unei povești înmugurite

pe toate ramurile sufletului.

Ochii tăi blânzi și dulci

dau coerență maturizării anilor

din succesiunea timpului

și sporesc valoarea simțirii

din înșiruirea evenimentelor.

 

La ceas divin,

imaginile străfulgerării

zborului fluturilor

spre cerul inimii

trădează cert aspirația spre înalt

a unui expert în materie

de Cuvânt și Iubire.

 

~*~

Vasilica Grigoraș

(Din vol. „Conjugarea anotimpurilor”, Iași, Editura PIM, 2022)