Onorate Personalități, Primiți, Vă rog, aceste multe materiale spre
Sărbătorirea Paștelor și spre dragostea de explorare a lizierei pădurilor
noastre, parcuri naturale, bogate în peisaj, a frumuseții naturii și a
ascunselor și delicioaselor trufe care valorează azi 2.000 de dollari per kgr.
Este o notă de veselie în tot ce scriu, mulțumind lui Dumnezeu care mi-a
scos ordinatorul la lumină după o
săptămână de... muțenie și întuneric
SĂRBĂTORI PASCALE FERICITE!
Cu stimă,
Melania
Rusu Caragioiu
Canada, România
DOUĂ MATERIALE:
I. DELICIUL CIUPERCILOR
de Melania Rusu Caragioiu
Este un loc minnat, în pădurile
noastre, acolo unde păsările se
cheamă prin triluri incântătoare, unde puiii de ciută
dorm fără grijă, în culcuşul de frunze
uscate, şi ... unde cresc
ciuperci colorate. Şi pentrucă de asemenea păduri de vis, e plină ţara mea, eu
, împreună cu micuţii mei, am plecat cu un coşuleţ, să culegem ciuperci.
Copiii au adunat cele mai mari,
cele mai frumoase, cele mai colorate ciuperci, extaziindu-se de forma şi
bogăţia culorii lor,
Acuma simţeam deja savoarea unei
mâncări, pentru care ne zgâriasem, ne
înţepasem, ne umplusem şosetele cu ţepi, frunze şi surcele uscate. Dar,
cum drumul spre casă trecea pe la fina,
i-am arătat cu mândrie ce extraordinare
ciuperci avem în coşuleţ. Fina, care pînă acum o clipă era toată numai zâmbet,
deodată s-a întunecat la faţă, strigând,
,, doar nu voiaţi să le mâncati, şi fără nici
o întîrziere a început să arunce
, chiar jos, în curte, unde eram, toată,, floarea” ciupercilor noastre. Nu vă
mai spun ce lecţie, la mici şi mari, ne-a ţinut.
Din captura noastră falnică, nu
mai rămăsese decât pe fundul coşuleţului, tot ce era mai modest, adică ciuperci
pe care le culesesem doar pentru diversitatea
aspectului coloristic.
Ajunşi acasă i-am povestit
bunicului păţania. A căzut altă
teorie, pe capul nostru, din care a trebuit să învăţăm
multe şi mărunte.
Adică, atunci când aduci acasă
ciuperci pe care le consideri comestibile, trebuie să te documentezi dacă nu a fost stropită pădurea
cu pesticide, care prin ploaie au intrat in pământ, iar ciupercile le-au captat
prin sevă.
Dacă nu cumva, în alt caz,
sporii de la ciupercile otrăvicioase au trecut la speciile de ciuperci
comestibile, transformându-le în ciuperci otrăvitoare, dar nereuşind, în decurs
de câteva generaţii să le transforme şi forma şi aspectul.
Dacă totuşi insistăm să le
consumăm, atunci să le facem testul, dacă nu sunt otrăvitoare,
introducând în mâncare o linguriţă de argint, care, dacă se va înnergri, va
arăta că ciupercile respective, sau chiar, numai una dintre ele era
otrăvicioasă.
Pe urmă un
sfat pe care l-a primit de la nenea
veterinarul, precum că, să opărească
ciupercile de mai multe ori, cu apă fierbinte, pe care să o arunce de fiecare
dată. La care sfat, povestea bunicul cu subînţeles, eu l-am întrebat, dacă
ciupercile nu vor mai fi otrăvitoare, dar veterinarul a zis, ,, cum nu, dar nu
aşa de tare !”, deci după priceperea noastră, nu mortale, ci năucitoare, mai
uşor de vindecat prin spitalizare...
De atunci,
când mergem în pădurea minunată nu mai culegem, spre a duce acasă comorile de
ciuperci superbe, ci ne mulţumim să le admirăm şi să le lăsăm la locul lor, că
şi ele îşi au rolul lor, pe care îl ştiu ,,ştiinţificii”, iar dacă voim cu tot
dinadinsul să îl aflăm, nimeni nu ne împiedică.
Eu, ca mamă de
familie de câte ori cumpăram ciuperci de
la piaţă, sau ocazional, de la ţărani, le aplicam procedeul de opărire.
Am mai invăţat
intre timp despre testarea ciupercilor otrăvitoare cu autorul unei linguriţe de
argint, test, care ar trebui făcut cu o linguriţă de argint sterling,
fiindcă celelalte ,,calităţi,, de
argint, se înnegresc deseori, şi fără motiv, alimentar sau nealimentar, (care
iarăşi ştim de ce).
Am mai
aplicat şi procedeul ca eu să consum prima, dar oricum, puţin, din mâncarea de
ciuperci, şi dacă peste câteva ore eram teafără, să le-o servesc şi celorlalţi.
Acuma, în
vremurile acestea noi, când omenirea s-a
deşteptat, peste măsură, s-au răspândit
şi crescătoriile de ciuperci, care înainte existau, numai la case mari şi
regale,.Acuma am ocazie să mănânc delicioasele ciuperci, pe săturate...
Alor mei, care
nu au ajuns încă la vârsta colesterolului, şi în plus se mişcă, în mod
sportiv zilnic, le prepar din când în
când ciuperci, după reţeta străbunicii.
V–o dezvălui şi dvs.
Omletă
ţărănească de ciuperci
Se prăjesc
cubuleţe fine de slănină, tip becon, afumate sau nu, până se rumenesc.Peste ele
punem ceapa tăiată mărunt. Când ceapa s-a făcut aurie, adăgăm ciupercile tăiate
felii, puţin piper măcinat, şi multă boia de ardei dulce. Amestecăm, sărăm după gust, şi călim
totul cu puţină apă adăugată din când în când, spraveghind îndeaproape
fiertura.
Când
ciupercile sunt fierte, lăsăm să scadă şi puţina apă care mai este pe ele, şi răstnăm dintr-un castronel,
unul sau mai multe ouă bătute cu telul. Adăugăm
in interiorul cratiţei, la margine, de jur împrejur, f. puţin ulei, ca
la unele clătite. Această operatiune să o facem scăzând din intensitatea
focului. Când s-au inchegat ouăle, ca să putem să le ridicam, cu toată
compoziţia de sub ele, cu ajutorul unei
spatule mari, întoarcem această mare şi gustoasă clătită, care în
următoarele secunde este gata şi o răsturnam pe un platou.
De jur
împrejur, opera noastră culinară, o ornamentăm cu felioare de murături. O
servin tăiată în triunghuri, ca pe o
tartă de pizza.
Specialitatea
aceasta de ciuperci nu are indicate cantităţile. Gustul ei de
bază, depinzând, ca de fapt, după toate
reţetele străvechi, de cantitatea preponderentă care a fost pusă la gătit.
Deci ingredientul cel mai mare cantitativ,
imprimă gustul, de aceea mâncarea străbunicii este întotdeauna nouă, pentru noi, şi de un gust nemaîntâlnit
de bun.
Dacă aţi incercat această
reţetă, sau dacă mai ştiţi şi altele de pe la agroturism, scrieţi-mi-le şi mie.
Să ne urăm reciproc ,,poftă bună !”
Bunica Melania
II. GRUPAJ DE POEME ,,POSTUL PAȘTELOR”
RUGĂCIUNE ȘI ISPITĂ
de Melania Rusu Caragioiu
~*~
GÂND MISTIC
Ce bine-ar fi, dacă pe cer
Ar sta întotdeauna o cruce,
Şi-ar străluci în plin eter;
Eu să-mi plec fruntea şi să-i cer
Să-mi ia poveri – ce nu pot duce...
Ce bine-ar fi, ca îngeri puri
S-o-mpodobească-n flori de crin,
Şi din înalt să curgă lin,
Imnuri din miile de guri,
Ce cântă semnul ei divin.
Ce bine-ar fi, să-mbrăţişăm
A suferinţei, ei, ocară
Urcând a penitenţei scară;
Şi-n pulbere să ne-nchinăm,
Cu lacrimi aurii de ceară.
Ce bine- ar fi, s-o luăm cu noi,
Purtând-o pe al vieţii drum,
Călcând păcatele de scrum,
Iar timpul să-l dăm înapoi,
Şi tot ce-i rău, să piară-n fum...
C Ă D E R E L I B E R Ă
Sunt în cădere
liberă;
Coarda
care mă ţinea legată
A
început să se deşire…
Încet,
am perceput că alunec;
M-am simţit apoi tot
mai mult,
Tot
mai accelerat,
Tot
mai aproape de… pământ…
Mă
simt bine plutind;
Nu
mă gândesc spre… unde?
Clipa
contează
În
starea mea de fără ţel…
D O A M N E Î N V A Ț Ă
- M Ă
Doamne.
învață-mă
să
fac o icoană,
Să
o împodobesc
cu mărgaritare,
Tămâie,
credință și lacrimi bune.
Doamne,
învață-mă
să
fac o icoană
A inimii tale
sfinte,
Să
o împodobesc
cu purpură,
Credință,
speranță și iubire.
Doamne,
învață-mă
să
fac o icoană
A sfintelor tale
patimi,
Să
o împodobesc
cu Maica Ta Sfântă,
Binecuvântându-ne și rugându-se
pentru noi,
Și
să
o imprejmuiesc cu sfinte rozare și
rugi.
Doamne,
învață-mă
să
fac o icoană
A Sfintei Tale Învieri,
Cu Apostolii
prosternați
în
rugăciune
Și
cu Sfintele
femei purtând
candele aprinse.
Doamne,
învață-mă
să
propag voia Ta,
Să
fie în
sânul
Bisericii Tale unire și pace!
ÎN C U M P Ă N Ă
Atâtea ierburi
suspină sub coasa cărării,
Şi scame de-azur
se repetă în fire de rouă;
E veche răscrucea
din tine, dar astăzi e nouă,
Cum nou e râvnitul balsam al visării.
Te-nalţi, spre
speranţă, în clipa durerii
Şi zborul te duce
pe talerul frunzelor triste,
Şi parcă te smulge
din praful cărunt al frustrării....
Din mugurul spaimelor strânse de-o viaţă,
Ies zmeii
mărunţi, curioşi, să te-asiste,
Dar tu îi goneşti.,Azi,
iarăşi, PĂCAT te răsfaţă !
DOAMNE, AMINTEȘTE_NE DE TABLELE LEGII
Doamne, învață-ne
să Te iubim,
Să îȚi fim
recunoscători,
În fiecare ceas să
Te slăvim,
Să nu ne uităm
rugaciunea din zori.
Doamne, învață-ne
să fim și azi buni,
Să nu ne atingă
nici un păcat
Să ne amintim
slava Ta, din străbuni;
Sufletul să ne fie
mereu împăcat…
Doamne, invață-ne
să iubim cele sfinte,
Să căutăm cărările
Tale,
Să avem în cuget
rugăciunea fierbinte
Și Măreției Tale
să-i cântăm osanale !
Doamne, invață-ne
să citim Cartea Ta
Să coboare în sufletul nostru o pace,
Să învățăm Aleluia și Imn a-Ți cânta
Și-n viața
întreagă voia Ta a o face !
Doamne,
amintește-ne de Tablele Legii,
De îndemnurile
sfinte din Muntele Sinai,
Să știm a ne feri
de ispita fărădelegii;
Ajută-ne Tu
Doamne, cel ce viața ne-o dai !
DUŞMANUL VIEŢII
Cel mi urât
Şi fără chip de om este duşmanul vieţii.
Oamenii nu-l privesc.
Ochii lor îi aruncă săgeţi.
Ei pumnii îşi înfrânează să nu-i
atingă trupul otrăvit.
Dinţii le scrâşnesc de repulsie.
Zidul inimilor l-a scos pe neom dintre fiii săi.
Strângeţi vieţii cunună de pază !
Din faşă stârpiţi iarba rea !
Citiţi viclenia din cugetele negre
Și răzbunării le daţi !
LĂCAȘ DIN CETATE de SCAUN
Deslănţuiri de orgă, reverberări de zbor
Izbesc unde rotunde de porumbei sonori.
Biserica-i o scoică din sidef de ocean,
Ce sunetul îl soarbe şi-l macină difuz.
Meditativ alunec printre coloane mute,
Cristelniţe de piatră,
Chivoturi de alamă
Şi ecoul mă prinde şi-n el mă strânge, albă...
Caut să fug; ispita din nou în loc mă ţine
Şi-n joc spiral mă leagă de iederi şi mireasmă;
Bin-bang-ul de ceasornic şi clopot
suie-n mine...
M A C A B R Ă
Album de triste
amintiri fugare,
În fumul de
cădelniţi dilatat,
Spulberă-n scrum
linţoliul maculat
Şi răzvrăteşte
umbrele bizare.
Ruinele, sub
razele de lună,
Ascund în umbre
lungi, cuiburi de spaimă,
Şi-negurate bufniţe fac faimă
Uitatelor relicve
de sub humă.
Se zvârcolesc
nocivii vârcolaci
Şi-acopăr lespezi
sub plutiri de scamă…
Şi se preling prin
tigve, vechi pitaci.
Hâd chicotesc sub
clopotul de-aramă
Fantomele, cu
formele de draci,
Şi se tot,duc… spre Styx, ca să dea vamă…
CUVÂNTUL
NEMURITOR
Cuvânt nemuritor
egal Dumnezeirii,
Domneste universul
clădit
de a Sa mâna
Deapururea ca Rege, și
învingând păcatul,
El lumea o salvează.
Isus este puterea și
dragostea cea blândă ;
El răsădind în inimi
eterna, dreaptaălege.
Murind El pe
cruce, ne poartă
povara
Zdrobit sub
greutatea păcatelor
noastre;
În veci El domnește,
El ce ne mântuiește
Prin scump sângele
Său.
Din inima-I caldă
biserica mama
Primește
putere cu sfânta-I
ardoare;
El e acela,
Domnul, domnind acum și-apururi,
Învingătorul
morții.
Turme fără
păstor,
rătăcind
în restrițte
O lume ce se zbate
în zbuciumul cumplit,
O, voi țări
și
familii de rău
năpăstuite,
Căutați-L
pe Rege!
Când va veni o
vreme sa ajungă
la noi,
La noi, cei ce-L
dorim cu dor de neînvins,
Fie ca râvna
noastră și rugăciuna
sfântă
S-ajungă
pân’ la El
Isuse, Tu repară
schisma ce ne desparte
Și
condu erezia să
semene-a dreptate,
Întocmai cum
lumina poartă
păgânătatea
Spre eterna credință.
Când Tu vei fi
aproape, în ziua răzbunării
Înveșmântat
in soare, tărie
si putere,
Noi, blestemați
de-apururi, vom fi cei care astăzi
Ne-am lepădat
de Tine.
Aleși
vor fi aceia care în suferință
S-au grăbit
sa urmeze a Ta , preasfântă
lege;
Dă-le
Tu să
domnească
în bucurie, veșnic,
Tie să-Ți
stea alături,
în dragostea divină !
O, IISUSE,
O, Iisuse, Tu
Preasfine, azi, îndură-te de noi !
Suntem copleșiți
de toate ! Dă –ne cerul înapoi !
O, Mântuitorul
nostru vino, te rugăm cu spor
Sufletul nostru
dorește brațul Tău ocrotitor !
Iar Tu, Peaslăvit
Părinte, Tu Cerescul noatru, Tată,
Tu cel ce viata
noastră doar de Tine ne-a fost dată,
Ne dai putere tărie
muncind,prin
rugi te slăvim,
Atât cât pe pământ
darnic Tu ne-ajuți să vietuim…
Iisuse Christoase,
Tu blând mielul lui Dumnezeu,
Atât de mult, eu
simt, iți datorează sufletul meu.
Pentru mine ai
patimit, Te-ai jertfit;
Prin Sângele Tău
curat m-ai mântuit !
Iisuse, iartă-ne,
vino iarăși la noi;
Te-așteaptăm, noi dorim, în cuget curat,
Smeriți
străduindu-ne, umiliți și fără păcat…
Ca în ziua sfântă
de cuminecat.
Iisuse, ai trăit
pe pământ,
Te-ai coborât ca
un om în mormânt,
Fiu al lui
Dumnezeu.
Invăluit în slavă,
ai înviat!
Pe cei ce te-au
răstignit i-ai iertat …
Iisuse, Tu fi cu
mine mereu,
Te chem, Tu m-auzi
la bine, la greu.
Cum aș putea trăi
fără Tine,
Fără Duhul
cel Sfânt,
Fără Tatăl Ceresc,
pe pământ.
Alină inima mea
însetată,
Prea Sfântă
Treime,
~*~
MELANIA RUSU
CARAGIOIU
COMENTARII:
Distinsei Doamne Scriitoare Melania Rusu Caragioiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu