Request
~*~
aproape
siamezi
polare
deveniseră nopțile
zăcând
în cearceafuri ude
primăveri
nedeslușite
păreau
să nu mai înceapă
părea
să nu mai fiu
părea
să nu mai vii
în
încordare
trupurile
părăsiseră spiritul
în
vis de moluscă nedeslușit
o
frumusețe mereu alta
culori
vii opace și grele ca de bazalt
desprinse
din locvacitatea aezilor
înfrigurata
îmbrățișare a mugurilor
am
căutat să știu cum mă pot stinge
când
nu te mai poți stinge
și
de ce ai vrea să te stingi
nedeslușită
memoria devine ocultă
înghițită
de animalul fioros
nedomesticit
și fără pudoare
atârnat
în tablouri gonind prin sedii părăsite
lumi
metamorfozându-se până la sărut
relieful
cărui destin te ține teafăr
și te
cheamă aproape angelic
pregătit
de moarte și de viață așijderea
hybrisul
cărei zeițe
te
trimite să mă sfâșii
dorul
cărei lumi
te
face să-mi bei sufletul
și
să nu mor
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu