SEMANATORUL
(Amintiri
de odinioara)
~*~
E
vremea să ies pe-afară
Și
să-mi cercetez ogorul,
Își
zicea, sătul de iarnă
Și
de griji, Semănătorul !
Mâna
dreaptă și-o ridică
Peste
ochi ca să privească,
Mai
adânc, unde lumina
Începu
să se ivească!
Ce
frumos se schimbă zarea!
Raze
vii îi țes covorul!
Parcă-ncepe
ca să scadă -
Să
se-mprăștie și norul!
Timpul
e s-aleg sămânța,
Să
o vântur de neghină!
“Vin-o
blândă Primavara-
El
zâmbește și suspină!”
Grea
e iarna cea geroasă,
Când
îngheață apa-n cofă!
Iar
poetu-n vise sfinte,
Leagă
viața lui de-o strofă!
La
fel e Semănătorul,
-Simbol,
arhetip, origini!
El
in mintea lui curată
Vindeca
a lumii pricini!
Alegând
sămânța bună:
-O
să dea pâine ogorul-
Și
cu multă râvnă-n suflet,
“Spera
iar Semănătorul!”
~*~
Ioan
Miclau Gepianu
Vă
dorim o Primăvară plină de ghiocei
și
trandafiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu