ELENA ARMENESCU - În chilia sufletului

 

În chilia sufletului

 

 

~*~

 

Intru adeseori în chilia sufletului meu,

Găsesc copilul care-l caută pe Dumnezeu

Pacea spiritului alunecă din minte în inimă,

Dinspre cuptor vine miros cald de azimă.

 

Sunt zile binecuvântate, cu surâsul blând,

Spre care mă întorc cu bucurie oricând,

Și din făclii, comori ascunse bine tăinuite,

Iau flacăra cea purtătoare a vieții însuflețite.

 

Ne-am întrupat în jurul unei scântei divine

Venită din Lumina necreată, de la Tine,

Ca mugurul pe care în uimire-l adoram,

Înfrunzim, înbobocim și înflorim pe ram.

 

Părăsesc zgomotul care-mi risipește puterea,

Caut locul meu discret de odihnă, tăcerea,

Este un loc modest dar preferat, refugiul meu

Unde ascult ce îmi șoptește Dumnezeu.

 

– Bucurați-vă de vremea aceasta a înfloririi,

Pentru că urmând Legea, vine cea a ofilirii,

Răbdare, secretul existenței va fi dezvăluit

Sufletului, când va pleca pe Calea către Infinit!

 

– Bucurați-vă! A rostit după Înviere, Iisus

Viața nu sfârșește aici, continuă acolo sus!

Adică în Împărăția promisă nouă, cerească,

Rânduită de Puterea Tatălui, dumnezeiască.

 

Dar până vine clipa, hai să privim în noi,

În Sinele nostru să fie pace, nu război,

Nu stare interioară de arțag, conflictuală,

Să păstrăm sufletul de copil de odinioară!

 

~*~

ELENA ARMENESCU