Ședința
Consiliului de Miniștri din 7 Septembrie 1940
Discursul
generalului Ion Antonescu
Grija de țărani.
Când spun grija pentru țărani – și fiecare din departamentele dvs. are
legături cu această țară – pentru că de acolo vine și energia și viața, și ei mor de foame, atunci
> trebuie să vă
> preocupați de acest lucru, pentru a
> îmbunătăți starea
> țărănimei. Vă rog să luați măsuri.
> Toate acestea, bine
> înțeles, se vor transforma în
> instrucțiuni
> încet-încet, care își vor găsi loc
> în programul de
> guvernământ care va apare într-o bună
> zi. Până atunci,
> însă, mașina Statului nu trebuie să
> stea în loc.
> Dvs.
> trebuie să cunoașteți însă și
> punctul de vedere al
> Generalului Antonescu.
> Eu
> nu centralizez, eu pedepsesc însă pe
> acela care
> trebuie să realizeze ceva și-mi ascunde
> adevărata
> situație. Nu pot da altceva decât
> directive generale.
> Aceste directive se execută cu energie,
> cu credință,
> inteligență și cinste. Nu vreau ca la
> fiecare pas să
> fiu întrebat cum văd problema cutare și
> nu vreau ca
> nici mai jos să se petreacă acest
> lucru.
> Datorită
> acestui lucru, probleme esențiale rămân
> în suferință.
> De
> exemplu, Ministerul Sănătății nu a
> putut niciodată să
> facă o operă reală, deși multe sunt
> racilele pe care
> trebuia să le repare, racile care au
> distrus aproape
> Națiunea (sifilis, malarie, alcoolism,
> lipsa de hrană,
> etc.), pentru că nu știe să se apere.
> În special
> alcoolismul face ravagii. Țăranul, tot
> ce câștigă,
> risipește pe băutură. Vom lua în
> această privință
> măsuri ce vor îngrădi posibilitățile
> de desfrâu ale
> Națiunei. Mă gândesc la ceea ce fac
> Englezii, care nu
> lasă deschise cârciumile în orele de
> lucru, ci le lasă
> deschise fie numai între 11-13, fie
> între 12-14 sau
> între 7-9 seara, restul timpului
> cârciumile fiind
> închise. Este un sistem foarte bun care
> s-ar putea
> aplica și la noi. În felul acesta se va
> forma o
> proprietate mijlocie, o clasă
> țărănească mijlocie, de
> unde ies elite și care vor fi stâlpii de
> rezistență ai
> Țării. Pentru cloroformizarea aceasta de
> la oraș, care
> va trebui reformată și care ne-a dat
> pregătirea pe
> care o avem și forța de rezistență pe
> care o știți,
> trebuie să inceteze.
> Dacă
> un alt Stat, cu altă structură la bază
> cu o pătură
> burgheză mai puternică, ar fi fost supus
> la acest
> examen, el ar fi fost capabil să reziste
> la această
> furtună mai mulți ani, chiar dacă în
> timpul unei
> generații ar fi avut o conducere
> nefastă, cum am avut
> noi timp de 10 ani. Țara românească
> neavând nici o
> structură celulară armonizată, a căzut
> după câțiva ani
> de Domnia care a dat exemplul ce a
> dat.
> Deci,
> grija pentru țărănime. Nu mai țineți
> mâna sus; să vă
> uitați în jos, pentru că numai așa o
> sa duceți Statul
> sus.
> În
> privința uniformelor;
> să le
> dezbrăcați și să aruncați de pe ele
> toate postavele
> inutile. Chestiunea uniformelor a
> constituit prima mea
> ceartă cu Regele Carol II în Iulie 1930.
> Uniforma de
> războiu, aceasta să fie azi uniforma
> ofițerului. Dacă
> nu mi-e rușine să mor la război cu ea,
> pe câmpul de
> luptă, nu mi-e rușine să o port în
> casa burgheziei,
> ale cărei (di)ficultăți și calități
> le cunoaștem cu
> toții.
> Șapca
> și casca, munca la cazarmă, acestea
> trebuie să fie ale
> ofițerului.
> Raporturile
> cu Palatul. Una dintre cauzele
> care au
> constituit pentru mine o problemă
> importantă încă de
> când eram tânăr – pentru pentru că
> soarta mi-a
> rezervat dreptul să nu fiu chemat decât
> în momente
> grele, dar când a venit la împărțirea
> beneficiilor,
> onorurilor, Căpitanul, Maiorul…
> Generalul Antonescu
> trebuia îndepărtat, ignorat, umilit,
> trebuia micșorat
> ca nu cumva să ridice capul și aceasta
> provenea din
> cauza clicei care se aduna în jurul
> Tronului. Clica
> exista și sub Regele Ferdinand; în
> timpul războiului
> luam o dispozițiune și se trimitea
> vorbă să se facă
> altfel, pentru că, am spus, existau
> atunci două state
> majore: unul care are toată răspunderea
> și nu are
> putere, altul care nu are nici o
> răspundere, dar are
> toată puterea. A fost cazul acesta
> petrecut recent,
> când nu oamenii au fost răi, ci faptul
> că au fost
> conduși rău sau au fost împiedicați
> să lucreze cum ar
> fi vrut, a dus la dezastru. Un ministru nu
> putea să
> facă nici cât un portar și,
> câteodată, nu se pricepea
> la nimic, cum este cazul lui
> Urdărianu – un incapabil,
> un sforar. Dar aceste sforării, vă
> aruncau greșelile
> în seama dvs., Domnilor. Iată cum
> mocirla se pusese în
> capul Dvs. Nu trebuie să credem că ceea
> ce facem noi
> nu este judecat de țara întreagă.
> Țăranul judecă și
> judecă cu bunul simț atavic
> românesc.
> S-a
> terminat cu trecutul, în această
> privință.
> Palatul
> nu se va mai amesteca în nici o problemă
> a Statului și
> acel ministru sau funcționar al Statului
> ce va fi
> prins de mine, va fi destituit imediat și
> sancționat.
> Am
> să fac Statutul Casei Regale și îl voiu
> impune la
> toți. Chiar de pe acum am dat
> indicațiuni principale
> de drepturile pe care le vor avea
> aghiotanții regali
> și ele vor fi de așa natură ca să nu
> mai facă acolo
> clică (trei luni numai vor sta la Palat
> aghiotanții
> regali și apoi se vor schimba; cu
> această măsură nu
> vor prinde nici o aderență cu Tronul și
> cu această
> măsură putem să trecem câți mai
> mulți ofițeri la Palat
> și Regele va putea să-și cunoască
> armata lui ).
> Când
> Regele va deveni cu vârsta și mintea ca
> să-și dea
> seama de problemele Statului, vă rog să
> luați notă de
> acest lucru, nimeni nu va putea să-i
> supună problemele
> de Stat și oricine și pe orice treaptă
> s-ar găsi în
> Stat, va fi destituit de mine și motivat
> în fața
> Națiunei. Sub guvernarea trecută Regele
> s-a amestecat
> până și în finanțele Țării și nu
> voi aminti păcatele
> multe care s-au comis la Banca Națională
> cu faimoasele
> fonduri secrete.
> Fondul
> secret se poate justifica; eu l-am
> justificat în
> timpul războiului. Dar în armată eu nu
> l-am putut
> justifica și aici eram tocmai opus cu
> Generalul
> Samsonovici. Întâmplător, când mi s-a
> încredințat
> Statul Major (predecesorul meu fostul
> General
> Lăzărescu), am găsit într-un sertar un
> tablou secret
> unde se arăta sumele pe care Generalul
> Glatz,
> Moruzoff, s. a., urma să le ia fiecare
> din fondurile
> secrete. Actul acesta este în posesia mea
> și peste
> puțin timp îl voi publica, ca să se
> vadă în ce hal
> ajunsese Statul acesta.
> Această
> imoralitate o vedem generalizată. D-l
> Ministru Leon
> mi-a spus că unul dintre funcționarii
> săi lua 900.000
> lei leafa din diferite comisiuni. Vă
> întreb dacă o
> crimă mai mare se poate comite într-un
> Stat? Câtă
> inconștiență și imoralitate trebuie
> să aibă un
> funcționar ca el să încaseze în
> fiecare lună 900.000
> lei din diferite consilii.
> Domnilor,
> nu se poate crimă mai mare; și am să
> introduc pentru
> aceasta pedeapsa cu moartea și voiu
> executa. Așa cum
> ei nu au avut grijă de granițele
> noastre, nu pot să am
> milă cu astfel de nemernici.
> Nimeni
> nu va trece prin fața Palatului decât
> ca să se
> închine în fața unui simbol. El este
> numai un simbol
> și nu are dreptul să se amestece în
> conducerea
> Statului.
> Regelui
> Carol II, în anul 1933, când am fost
> Șef de Stat
> Major, i-am spus: „ești pe traiectorie,
> Majestate, și
> s-ar putea să te lovească glonțul. Vei
> face greșeli
> politice și Națiunea te va
> alunga.”
> Nu
> numai atunci, dar totdeauna, eu i-am spus
> adevăruri
> grozave Regelui și m-am opus chiar
> formulei: Rege și
> Națiune, spunând că întâi
> trebuie să fie spusă
> Națiunea. Din ea trăim, prin
> ea venim și
> respirăm, pentru ea trebuie să
> murim.
> Deplinele
> puteri. Domnilor, aceste
> puteri eu nu le-am
> luat dintr-un instinct bestial – să
> zic așa – de a
> porunci unui popor și de a da directive
> în Stat, de a
> abuza de putere sau de a mă împodobi cu
> un absolutism
> oriental.
> Țiu
> să vă spun, am avut pentru moment
> ezitarea dacă e bine
> să dau sau nu lovitura de Stat, să taiu
> adânc cu
> bisturiul ițele acestea cu care era
> țesut Statul.
> Simțind că și de astă dată voi fi
> păcălit – și am fost
> pe o muchie de cuțit să fiu omorât la
> ora 3 – 4
> dimineața, când chestiunea era aproape
> eșuată. Știind
> însă elementele pe care se sprijinea, am
> dat această
> lovitură, trimițându-I scrisoarea prin
> care i-am cerut
> să abdice – dându-I timp până la
> ziuă.
> Deci,
> de deplinele puteri nu voi abuza; eu nici
> nu am apărut
> în fața mulțimei, din modestie; nu mă
> interesează, mă
> enervează acest lucru. Vă rog chiar să
> părăsim această
> plăcere de a ne fotografia cu șefi sau
> subșefi pentru
> orice lucru. Deci, să ne punem serios pe
> muncă și să
> părăsim toate aceste palaterii
> inutile.
> Acesta
> este sensul deplinelor puteri.
> Ele
> nu se opresc la mine, ele merg la Dvs. Și
> merg până
> jos de tot pe treapta ierarhică și
> înțeleg prin
> aceasta că Dvs., să vă ocupați și să
> executați, să nu
> veniți la mine cu orice chestiune, ci să
> aveți curajul
> de a vă lua răspunderea unei acțiuni.
> Să învățați pe
> toți, de la cel mai mic, până la cel
> mai mare, să-și
> ia răspunderea unei acțiuni, să-i
> învățați că sunt în
> serviciu real. Mai mult, fiind servitorul
> credincios
> al Națiunei, el trebuie să se poarte
> bine cu Națiunea,
> nu ca până acum, să bruscheze lumea și
> aceasta fiindcă
> deținea o parte din autoritate,
> închipuindu-și că îi
> este permis orice.
> Omenie
> în raporturile cu cei
> mici; până azi noi am
> arătat slugărnicie cu cei mari și
> brutalitate cu cei
> mici. Se vedea cum un conducător care
> avea în stânga
> un țăran, se purta rău cu el și cum,
> imediat apoi,
> observând în dreapta lui un individ de
> sus se pleca
> până la pământ.
> Deci,
> în acest sens, să luați deplinele
> puteri ale mele,
> care trec la Dvs. Toți, în celulele în
> care sunteți,
> pentru a le întrebuința spre
> îndreptare.
> Instituțiile
> Statului. O chestiune care mă
> preocupă este
> aceea a instituțiilor din acest Stat:
> Școala, Familia,
> Biserica, Armata și Administrația
> Statului, elemente
> de a căror forță de rezistență
> depinde însăși ființa
> Statului.
> Deci,
> aceste elemente trebuie să le
> dezvoltați.
> Mai
> cu seamă mă gândesc la familie pe care
> o vom readuce
> în căminuri, căci astăzi familia a
> ieșit din căminuri.
> De soț nu mai vorbesc. Dar femeia ieșind
> din cămin se
> duce la cinematograf, face intrigi și
> chiar spionaj –
> pe acestea din urmă le voi da fără
> jenă în fața
> Națiunei; am avut o răbdare de martir,
> dar eu știu că
> erau persoane din înalta societate care
> veneau să mă
> spioneze. Le-am primit, stăteam de vorbă
> și nu mă
> sfiam să le spun ceea ce gândesc, căci
> eu vreau să se
> știe că Generalul Antonescu nu cedează.
> Chiar la
> Bistrița (Gorj) mi s-a spus să fac o
> declarație că
> renunț la politică și am spus că nu
> cedez și că eu
> voiu învinge.
> Și
> când domnul David Popescu a trimis pe
> cineva să
> întrebe dacă scrisoarea legionarilor se
> răspândește
> după îndemnul meu, i-am spus celui ce
> venise că nu se
> răspândește după sfatul meu, dar o
> aprob în întregime
> și i-am mai spus: conștiința mea este
> curată ca
> cristalul și de aceea nici Bistrița și
> nici potopul nu
> mă înspăimântă și tot cu pumnul la
> el mor, chiar dacă
> mă pune între ziduri și dacă mă
> împușcă.
> Domnilor,
> școala a fost dezorganizată
> cu instituția
> străjeriei, care a coborât la
> un nivel
> foarte jos tot ce era mai demn, ea fiind
> învestită cu
> puteri ce anihilau adevăratul
> învățământ și adevărata
> școală. Am desființat această
> intituție și am ordonat
> să se facă o anchetă. Vă rog să
> luați notă de
> inconștiența celor ce erau acolo: în
> timp ce țara era
> sfâșiată, Regele s-a dus la Breaza unde
> a spus că:
> „venind în mijlocul vostru, capăt
> puteri noi”. În
> mijlocul Națiunei nu căpăta puteri,
> trebuia să se ducă
> la această palaterie să se învioreze.
> Am pus să o
> desființeze. O să fie o problemă
> groaznică pe viitor
> conducerea Statului, pentru că în trecut
> s-a pierdut
> vremea făcându-se numai paiațerii, ceea
> ce se poate
> vedea foarte bine, citindu-se cărțile
> publicate de d-l
> Sidorovici; o înșirare de cuvinte sunt
> aceste cărți;
> totul era gol de fond real, însă plin
> în schimb de
> fotografii.
> Mi-am
> pierdut timpul ca să văd ce este și
> acolo și concluzia
> mi-a fost: fond real, nimic nu era.
> Deci,
> de astăzi, se desființează.
> Școala,
> imediat, trebuie să intre în noua
> activitate.
> Aceasta
> nu însemnează că străjeria în ceea ce
> are bun trebuie
> să dispară, dar să se facă sub
> autoritatea școlară.
> Să
> armonizăm o necesitate cu alta, ca din
> combinarea lor
> să putem lua o rezistență folositoare
> și maximă.
> Biserica trebuie
> curățată, trebuie pusă pe baze
> sănătoase, ea nu
> trebuie să servească de tribună
> publică și nici de
> negustorie, ci de altar de închinăciune
> și smerenie în
> fața forței supreme. În același timp,
> trebuie să dea
> slujitorilor Altarului posibilitatea să
> trăiască. Și
> eu mă gândesc să creez o viață mai
> bună mai întâi
> funcționarilor de jos ai Statului, care
> formează baza
> de la care trebuie să plec.
> Nedreptatea
> o vedem și sus: un general de corp de
> armată are
> 54.000 lei lunar, miniștrii 40.000 lei,
> iar alții care
> stau toată ziua pe stradă, primesc sute
> de mii. De
> multe ori oamenii care stau numai pe
> stradă ajung
> departe: astfel a ajuns generalul
> Masievici, care nu a
> citit o carte de cultură generală; la
> fel generalul
> Argeșeanu, care nici „Universul” nu-l
> citea,
> mulțumindu-se să se creadă bine
> informat citind
> afișele.
> Iată,
> Domnilor, un General de Corp de Armată
> și stâlp de
> apărare al granițelor, nu are o carte de
> cultură
> general în bibliotecă, care nu se
> informează precis;
> armata, care este astăzi cel mai
> complicat organism –
> în care intră tot ce tehnica modernă a
> inventat – și
> aceste mijloace multiple trebuie
> coordonate, reclamă
> vaste cunoștințe tehnice și de cultură
> generală pentru
> cel ce ajunge la o treaptă de
> conducere.
> Nicăieri
> nu se cer mai numeroase calități ca în
> departamentul
> militar: cel ce nu le are, nu-i
> conducător, căci
> generalul trebuie să coordoneze în mod
> armonios
> informațiile ce i se aduc și din ele să
> scoată
> rezultanta care să-l ducă la victorie.
> Pentru aceasta
> trebuiesc studii, trebuie să pierzi timp
> reflectând,
> nu plimbându-te sau stând în cârciumi
> cum s-au ales
> până acum conducătorii noștri.
> D-l
> General Pantazi să aibă în vedere acest
> lucru.
> Chestiunea
> evreiască. – Eu m-am ferit,
> Domnilor, în
> toate proclamațiile mele de până acum
> să ating această
> problemă, pentru că din experiența mea
> de până acum
> m-am învățat că cel ce atacă multe
> probleme în același
> timp, se încurcă și pierde. Aceasta
> este o problemă
> mare pentru noi, dar, în primul rând,
> trebuie să dau
> Neamului nostru posibilitatea de a respira
> liniștit.
> Am
> rezolvat criza regală, mai am de
> lămurit, temeinic,
> problema internă ce pretinde măsuri de
> ridicarea
> moralului poporului și prin autoritatea
> ce-mi dă
> trecutul meu voi aduce toate problemele
> care vor duce
> la reconstituirea forțelor Statului, la
> întărirea lor,
> și aceasta cât mai curând. Să facem
> toate
> sacrificiile, să luptăm din toate
> mijloacele noastre,
> să transformăm Statul într-o forță
> reală. Este o
> necesitate, căci am ajuns să nu știm ce
> va veni mâine.
> Sunt oameni care cunosc probleme și care
> spun că
> Statul Român foarte curând poate fi
> chemat să ia parte
> la o acțiune ca să-și recupereze, în
> parte, rușinea de
> care este acoperit azi. Ca să putem face
> aceasta,
> trebuie să ne surprindă acest timp
> pregătiți, capabili
> să acționăm.
> Ca
> să fim capabili să reacționăm, trebuie
> să reconstruim
> forța Statului.
> Deci,
> al treilea scop al meu, este să
> reconstitui și să
> reîntăresc forța Statului, cât mai
> repede, aceasta
> începând cu problema Armatei.
> Armata
> trebuie redresată și ca disciplină și
> ca organizare și
> ca suflet în conducerea ei.
> În
> trecut, un rău de care a
> suferit Statul
> acesta birocratic, a fost
> că toate problemele
> erau rezolvate după ce problema nu mai
> exista. Pentru
> ca problema să ajungă la rezolvare, se
> ivea un decalaj
> extraordinar și în tot acest timp, acest
> monstru
> birocratic cu mii de capete, lucra, se
> mișca și apoi
> când ajungea jos, totul se năruia ca un
> castel de
> cărți, soluția nu mai era oportună, nu
> mai era de
> actualitate.
> Prin
> urmare, vreau să înceteze acest sistem
> și ceea ce
> trebuie să urmăriți Dvs. este să
> faceți ca soluția
> Dvs. să ajungă jos la timp pentru a fi
> folositoare.
> Altfel, degeaba cheltuim banii și pierdem
> timpul.
> Aceasta
> este una din cauzele care m-au făcut să
> reușesc.
> Totdeauna
> am fost preocupat acolo unde am fost
> chemat să
> dirijez, am fost preocupat și mi-am pus
> întrebarea
> dacă ce hotărăsc eu aici corespunde
> exact cu nevoia
> care este jos și mă întrebam dacă aș
> primi-o eu –
> fiind jos – ce aș face.
> Întrebându-vă și Dvs. atunci
> când dați ordine, dacă ați primi
> ordinul dat de Dv.
> Atunci când dați ordine, dacă ați
> primi ordinul dat de
> Dvs., ați putea să-l executați? Dacă
> veți face acest
> dresaj și dacă el este transmis tuturor
> subalternilor
> Dvs., veți vedea că aceste probleme se
> vor soluționa
> cu oportunitate și nu vom răspunde cu
> teorii sau
> absurdități, la realități, cum se
> petrecea în cele mai
> multe cazuri.
> Chiar
> pe câmpul de război problemele se
> soluționează simplu;
> dar, pentru că fiecare caută să fie
> cât mai complicat,
> atunci rezolvarea iese foarte prost și
> ajunge târziu
> unde trebuie.
> Dați
> problemelor soluțiuni simple, pentru a
> răspunde jos
> soluțiunea Dvs., pentru a fi oportună
> măsura Dvs.
> Acesta
> este principiul.
> Demobilizare. În
> cadrul acestui principiu m-am gândit la
> demobilizarea
> armatei și în acelaș timp să
> pregătesc lucrurile, să
> dau posibilitatea ca jos și pe toată
> suprafața țării
> să putem lucra, pentru ca la anul să
> avem hrană. Am
> dat deja instrucțiuni d-lui General
> Niculescu și D-sa
> împreună cu D-l Pantazi trebuie să
> procedeze foarte
> serios la acest lucru.
> Decongestionarea
> Statului, atât sub raportul
> cheltuielilor,
> dar mai ales mă gândesc la producție,
> la brațele de
> muncă ce sunt necesare la țară și ca
> aceste brațe să
> fie puse la timp la muncă, nu după
> aceea; să ajungă la
> locul destinat din vreme și pe toată
> suprafața țării
> să se întâmple acest lucru.
> Foștii
> conducători nu s-au gândit deloc la
> acest lucru. S-au
> făcut rechizițiuni grele; în toate
> părțile am văzut
> fel de fel de mijloace de transport,
> fără să facă
> nimic. Am plimbat o armată de pe o
> poziție pe alta și
> am cheltuit miliarde ca să nu facem nimic
> cu ea.
> Năruiam Statul din punct de vedere
> material cu aceste
> deplasări, fără să facem nici o
> acțiune, distrugând în
> același timp căile de comunicație,
> distrugând căile
> ferate. Aceasta a dus la consecințe
> fatale pentru
> căile ferate, nici nu a mai putut face
> față nevoilor
> ei.
> De
> aici, o repartizare insuficientă a
> bogățiilor.
> Căci,
> în mare măsură, criza economică de azi
> este o problemă
> de repartiție. Nu este admisibil într-un
> Stat
> organizat, ca la Dorohoi să cumperi
> cartofii cu 60
> bani kgr. și la București să dai 6 lei
> pe acelaș kgr.
> de cartofi. Dacă repartiția ar
> fi bună,
> prețurile s-ar nivela de
> îndată. Și pentru
> a soluționa acestea, trebuie să lucrăm
> într-o perfectă
> armonie.
> Să
> nu mai întrebuințăm, Domnilor,
> referate.
> Eu
> nici în armată și nici în Ministerul
> de Război, nu am
> rezolvat problemele cu referate, cu
> comisiuni.
> Unde
> este comisiune, nu este dorință de a
> rezolva problema,
> ci numai dorința de a se acoperi de
> responsabilitate
> și de a încasa bani.
> Să
> vă luați responsabilitatea toată și ca
> să lucrați cum
> trebuie, să fie fiecare la locul său și
> să muncească
> acolo. Pentru că pe plan militar ne-am
> prăbușit în
> mare măsură fiindcă a fost un șef de
> Stat Major care
> când supunea o chestiune, spunea pur și
> simplu: „se va
> aviza”, în schimb își caligrafia
> numele pe patru
> coloane și pentru a scrie aceste simple
> cuvinte „se va
> aviza”, avea titlul pompos de care se
> folosea dânsul.
> Pierdea două minute ca să pună
> soluțiunea și zece
> minute pentru a-și enumera titlurile. În
> chestiunea
> Basarabiei, acest General cu presiuni
> enorme asupra
> căilor ferate, s-a împins tot fierul
> țării românești –
> și toată țara știe; sunt munți de
> fier care s-au dus
> acolo, ca să nu facem nici o
> fortificație. În schimb,
> propaganda cea mai exagerată a umplut
> lumea întreagă
> cu fotografii de fortificații
> românești.
> Această
> rușine nemaipomenită se datorește
> acelorași oameni
> nepricepuți care au concentrat toată
> armata să sape în
> mocirlă, ca tot ceea ce făcea iarna,
> primăvara când au
> venit apele mari să niveleze tot, și iar
> o luam de la
> cap.
> Acestea
> au fost fortificațiile, fortificații
> despre care
> Regele spunea: „am închis România
> într-un brâu de
> foc”.
> Zece
> ani s-a zbătut această țară cu o
> problemă care era
> rezolvată: puterea
> Regelui, pe care
> eu am dat-o jos fără să am pe nimeni
> în spate. Nici pe
> d-l Crainic, nici chiar pe d-l Mihai
> Antonescu. Numai
> cu două persoane l-am dat jos și aș fi
> făcut acest
> lucru mai de mult dacă găseam
> înțelegere la un om
> politic român. L-am dat jos păstrând la
> loc toate
> organele pe care se spijinea, blocându-i
> pe toți în
> ultimul moment. Dacă Argeșeanu era aici,
> făcea baie de
> sânge, dar îl trimisisem cu 24 de ore
> înainte în
> Dobrogea, iar Generalul Popescu dormea
> aici (la
> Președinție) într-o cameră în pijama,
> spunându-i că
> trebuie să fie aici; îl căuta Palatul
> și nu-l putea
> găsi. Când se va scrie vreodată istoria
> acestei
> lovituri de Stat, se va vedea că au fost
> lucruri bune
> de opera comică. Căci manifestațiile de
> 200 de tineri
> și cele câteva focuri de armă ce s-au
> tras nu pot fi
> socotite ca o revoluție autentică.
> Deci,
> demobilizare generală, Pantazi, repede
> și în perfecte
> condițiuni de organizare și de
> pregătire, ca să nu dăm
> acel spectacol de altădată, să ne dăm
> aerul de
> victorioși deși eram o armată
> înfrântă.
> Deci, ordine și
> să se înceteze cu rechizițiile
> neomenești, să nu se
> mai ia din curțile oamenilor cai,
> căruțe, instrumente
> de tot felul etc. Fără măsură și să
> se cerceteze toate
> abuzurile ce s-au comis. Se rechiziționau
> automobile
> nu pentru interesul armatei – se știe
> acest lucru și
> cunosc cazuri concrete (să le stabilești
> și d-ta
> Pantazi) – se rechiziționau automobile
> de milioane și
> anumiți domni plecau cu ele să facă
> petreceri și
> chefuri la Snagov; venind nebunește s-au
> ciocnit cu
> alt automobil, să zicem, și au chemat pe
> propietar să
> dea declarațiune că mașina i-a fost
> dată înapoi în
> bună stare. Nu pot defini aceasta altfel,
> decât jefuire
> a cetățenilor și cum avutul
> Statului se
> compune din avutul fiecăruia, Statul
> însuși era
> păgubit.
> Toți
> domnii aceștia vor fi scoși la iveală
> și îi voi
> destitui pe toți.
> Semnarea
> decretelor. Domnilor, când am
> discutat
> deplinele puteri am hotărât că în
> cadrul
> prerogativelor regale, Regele semează un
> singur
> decret: este Înaltul Decret de numirea
> Primului
> Ministru. Toate celelalte mi-am rezervat
> să le semnez
> eu, de ce să mai pierdem timpul cu
> contrasemnări.
> Prin
> decizii se rezolvă toate
> problemele, până
> ce vom organiza Statul. Trebuie să
> înlăturăm stagnarea
> ce a fost totdeauna în funcționarea
> mecanismului
> Statului, din cauza așteptării cu
> ceasurile a
> Miniștrilor în Cabinetul Primului
> Ministru, a
> directorilor la cabinetele Miniștrilor.
> Și când
> așteaptă directorii acolo, așteaptă
> alții și mai jos
> și pierdem prea mult timp. Dacă ar fi
> vreodată o
> putere omenească ca să stabilească
> vremea ce se pierde
> de cetățeni la ușa miniștrilor, la
> ușa directorilor de
> cabinet, la discreția ușierilor etc.,
> vă dați seama că
> acest timp poate fi evaluat în
> miliarde.
> Eu
> am avut ca metodă de
> lucru pe care am
> aplicat-o și o voi aplica: tot ce vrea
> să vi se aducă
> la cunoștință, să se
> facă scris.Tot
> ce vedeți aici, sunt lucruri scrise de
> mine și alți
> câțiva domni, pe care nici nu i-am
> cunoscut până acum,
> dar care mă ajută foarte bine. Cine
> scrie, însemnează
> că vrea să-și ia o răspundere și nu
> trebuie să ezitați
> de a vă lua răspunderea, fără
> răspundere nu se poate
> progresa. La mine, întrebuințați metoda
> aceasta și vă
> rog să luați
> dispozițiuni: Nimeni să nu mai
> stea la ușa unuia care este mai mare
> decât el și
> nimeni să nu intre la altcineva în
> timpul cât lucrează
> și să nu-l întrerupă, să i se
> adreseze numai prin
> scris. Făcând altfel, nimeni nu
> lucrează, fiindcă tot
> timpul sună telefoanele, se trântesc
> ușile, este
> deranjat la fiecare pas și munca devine
> atunci o
> adevărată acrobație; mi se pare că din
> această
> pricină – comunicări verbale și
> telefonice – am ajuns
> o națiune de nebuni și nu mai facem
> nimic complect. Am
> început o chestiune, trebuie să mergem
> până la
> sfârșit, putem să dăm ceva care să
> aibă o suită
> normală. Și atunci, dacă aveți un
> dosar aici, altul
> sub el și astfel puse toate dosarele,
> rezolvați o
> chestiune puneți dosarul alături
> ș.a.m.d. Eu nu ascult
> niciodată pe cineva care își spune
> verbal o chestiune.
> Mie să-mi dați hârtia, să-mi dați
> lucrarea scrisă.
> Dacă hârtia este bine studiată și
> făcută simplu,
> lapidar, ea va fi rezolvată (nu pe 20 de
> pagini) căci
> atunci nimeni nu le mai citește, mor în
> etrnitate pe
> birourile dvs., mor în toate părțile.
> Vă repet, lapidar;
> cine nu este în stare să prezinte
> lapidar o problemă,
> însemnează că nu este locul lui acolo
> unde se găsește.
> Nu am nevoie de referate. Veți avea
> scrisoarea mea
> către Rege, 20 de rânduri, atât, dar
> sunt în aceste
> rânduri tot sufletul, tot creierul și
> toată
> musculatura celui ce vorbește astfel.
> După ce ați
> umplut coșul, sunați ușierul, care le
> împarte la
> birouri. Sunt chestiuni scurte pe care le
> puteți
> cerceta cu șeful dvs. de cabinet, care nu
> este acolo
> pentru a face intrigi, a fuma sau a primi
> cucoane, el
> stă acolo pentru a face legătura între
> dvs. și
> lucrările subalternilor. Sunt probleme
> care au nevoie
> de explicațiunile celor ce le-a rezolvat,
> dar eu
> desfid să mi se prezinte mie o problemă
> bine studiată,
> indiferent de specialitate, dacă se
> prezintă sub
> această formă, eu o înțeleg și dacă
> mi-a dat Dumnezeu
> acest creier întreg și bine
> compartimentat, pot să dau
> soluțiunea celei mai delicate
> probleme.
> Deci,
> simplificați, acționați și
> soluționați dvs. problema,
> dar soluționând să nu creați noi
> probleme, ca să fie
> scurt timpul în care se rezolvă între
> cel de jos și
> cel de sus, atunci soluțiunile vor fi
> oportune.
> Să
> încetați, chiar de mâine începând,
> să mai stea cineva
> la ușile dvs. – și voi face vizite
> speciale pentru
> aceasta. Când eram la Statul Major, pe
> sălile mele nu
> era nimeni. Nu are nevoie ca țăranul din
> Dorohoi să
> vină la București pentru a-și aranja o
> socoteală. Eu
> am înființat în toate instituțiile în
> care am fost, ca
> pentru fiecare cerere ce mi se face să se
> dea un număr
> dintr-un chitanțier și pe care de altă
> parte eu aveam
> un registru de control pentru aceste
> cereri, unde
> vedeam când a intrat chestiunea, când
> s-a soluționat
> și când a ajuns la destinație, iar
> când găseam un
> decalaj anormal, înțelegeam că undeva a
> fost
> trândăvie. Cum acest control este
> totdeauna posibil,
> subalternii își vor face permanent
> datoria și toată
> lumea se va pune pe lucru. Aveam birouri
> unde nu
> intram șase luni, dar fiecare
> așteptându-se să fie
> controlat dintr-un moment într-altul,
> muncea cu
> sârguință.
> În
> dorința mea de simplificare, voi reduce
> numărul
> Ministerelor, căci mai înainte se creea
> postul întâi
> și după aceea se puneau scaunele și
> mesele, apoi
> secretarii și în urmă de tot hârtiile.
> De hârtie se
> ocupau treizeci sau patruzeci de
> funcționari. Lipsa de
> organizare din trecut și lipsa de control
> ne-au fost
> fatale și au făcut să pierdem multă
> vreme. Organizarea
> va ușura exercitarea controlului și ca
> să puteți
> economisi timp trebuie să simplificați
> și pentru
> aceasta trebuie să suprimați.
> Să
> suprimați fără milă tot ce
> este parazit.
> Corpul
> Statului s-a umplut de paraziți, dar cum
> nu pot să las
> funcționarii pe drumuri, o să creăm
> un cadru
> disponibil în care vom
> trimite pe toți cei
> de prisos și din ei vom umple tot ce se
> va ivi
> necesar, nu vom chema alții din afară.
> Vom fi foarte
> severi cu acei care au intrat în funcții
> pe care nu le
> meritau prin nepotism, polițism, hoțism,
> etc. Există
> Domnilor, sergenți de stradă, feciori de
> oameni
> bogați; aceasta nu însemnează că
> și-au pus vreodată
> tesacul acolo, ci merg numai să-și ia
> leafa odată pe
> lună. Sunt neveste de general care odată
> pe lună se
> duceau la serviciul secret și încasau 20
> sau 30 mii
> lei, pentru că spuneau unor indivizi
> anumite
> informații. Nu mai departe decât aici
> în Președinția
> noastră de Consiliu, un om era în două
> comisii de aici
> și lua de la una 50 mii lei pe lună și
> de la alta 30
> mii lei, în afara salariului, în timp ce
> un ministru
> abia are 40 mii lei pe lună.
> Sunt
> așa de rușinoase aceste lucruri, că
> nici în Honolulu
> nu cred să le poți întâlni. Am ajuns
> Asia Europei; noi
> vedeam că nu mergeau bine lucrurile, dar
> nu ne
> îngrijeam să le îndreptăm.
> Domnilor,
> luați în brațele sufletului Dvs. de
> români
> angajamentul de a rezolva aceste lucruri,
> care
> angrenează Statul nostru.
> Justiția. În
> privința vinovaților, eu nu sunt dispus
> să trag un văl
> peste responsabilitățile politice,
> morale, istorice și
> responsabilitatea materială, însă nu o
> voi face cu
> răzbunare, nu în mod arbitrar.
> Voi
> repune justiția în cadrul
> ei, în care
> trebuie să stea Statul. Statul a căzut
> și pentru
> faptul că omul, cetățeanul, a pierdut
> încrederea în
> rolul pe care trebuia să-l aibă
> justiția, în
> speranțele pe care cel ce are dreptate
> și le pune în
> casele dreptății. Ori, toată lumea, la
> un moment dat,
> nu a mai avut convingerea că la tribunale
> se poate
> găsi justiția. Mie chiar, pentru a mi se
> distruge
> situațiunea ce ocupam, mi s-a făcut un
> proces faimos
> de bigamie, despre care ați auzit, mie,
> care nu am
> primit în viața mea o observație pentru
> integritatea
> mea sufletească. Am plecat de la 10 ani
> de acasă fără
> cămașă pe mine și neprimind nici un
> consiliu de
> administrație și neluând de la nimeni
> nici un ban,
> trăind cum am putut, dar totdeauna în
> modul cel mai
> corect și nu am pierit trăind astfel.
> Când eram în
> Școala de Războiu, deseori nu-mi erau
> suficienți banii
> și mă culcam fără să mănânc, dar nu
> mi-a trecut prin
> gând să vând casa părintească.
> Să
> ne învățăm fiecare să trăim cu
> mijloacele noastre și
> să nu ne lăsăm prinși de dorința
> bogăției, a
> câștigului, nici prin cărți sau așa
> zisa înalta
> societate. Mai ales domnii ce dau
> dreptatea, să fie
> animați de cele ce am spus și să
> reflecteze la ele.
> Deci,
> justiția trebuie pusă pe baze
> sănătoase, și aceasta
> într-un timp scurt, ca să nu mai avem
> judecători și
> chiar prim-miniștrii care să spună
> solemn că Regele
> Carol II era Regele Soare al României.
> Și astăzi îmi
> sună în urechi acest lucru. După cum nu
> am putut uita
> că d-l procuror general Viforeanu,
> întorcându-se de la
> locul crimei ce se făcuse, a spus: „s-a
> făcut
> dreptate”.
> Nu
> am făcut omor decât pentru a apăra
> Statul, pe câmpul
> de luptă. Am refuzat ieri să trag în
> lumea de pe
> stradă ce manifesta, deși toată lumea
> îmi cerea să
> trag. Este foarte ușor să tragi în
> mulțime și să omori
> 10 sau 20 inși, dar când faci aceasta
> să-ți iei și
> responsabilitatea gestului, iar nu unul
> să ordone
> crima și alții să-și ia răspunderea.
> Cunoașteți cu
> toții ușurința cu care mai înainte se
> trăgea în cei ce
> manifestau. Eu am vrut ca nici Tronul și
> nici strada
> să nu fie pătate de sânge, căci aș fi
> fost cel mai
> nenorocit om ca să cuceresc frâiele
> Statului, cu
> sânge. O făceam cu sânge, dacă nu
> puteam altfel, căci
> trebuie să scap țara aceasta de pacostea
> în care
> căzuse.
> Revenind
> la justiție, vă rog să-mi dați numele
> persoanelor ce
> au judecat strâmb, care au judecat din
> ordin, care au
> fost chemați de d-l Urdăreanu, pentru
> a-i sancționa cu
> toată severitatea pe toți acești domni
> magistrați, în
> orice situație s-ar găsi acum, fiindcă
> nu merită să
> rămână și nu mai au ce căuta în acel
> loc.
> Personal,
> nu am nimic cu acești oameni, regret că
> nu-i pot
> păstra, dar statul acesta vreau să
> respire și vreau să
> se înțeleagă că justiția se
> pedepsește. Am fost
> consternat, să vină d-l Viforeanu de la
> locul crimei
> și să spună – dânsul, care trebuia
> să interpreteze în
> gradul cel mai înalt justiția intr-o
> țară – să spună:
> „Domnilor, vin de la locul crimei și am
> contatat că
> s-a făcut dreptate”?! Cum s-a făcut
> dreptate când ei
> nu apăruseră în fața nici unui
> Tribunal? Vă amintiți,
> asasinul lui Doumergue, care era un
> adevărat simbol
> pentru Franța, care îsi pierduse toți
> fiii pe câmpul
> de onoare, căci de aceea îl alesese
> Franța, doi ani a
> judecat justiția franceză, pentru a da o
> hotărâre de
> vinovăție. În Germania, Domnilor, nici
> astăzi nu s-a
> dat hotărârea contra celui ce a aruncat
> le Muenchen
> sala celebră de întâlnire a vechilor
> național-socialiști. Vedeți cum se
> judecă într-un Stat
> civilizat, așa să fie și la noi. Să se
> dea soluțiile
> la vreme și să înceteze arbitrarul.
> Dacă cei pedepsiți
> vor fi numeroși, nu ne vom speria, căci
> avem invazia
> judecătorilor ce ne vin din teritoriile
> părăsite.
> Veți
> avea aceeași atitudine severă în toate
> departamentele
> cu acei care au făcut nedreptăți: în
> poliție, în
> finanțe și chiar în Ministerul de
> Externe, fiindcă și
> în acest minister se petreceau multe
> fapte nepermise;
> miniștri care au plecat cu toată
> argintăria legației,
> alții care și-au însușit covoare.
> Lucrurile
> trebuiesc publicate și reprimate de
> opinia publică.
> D-l Manoilescu să sancționeze imediat pe
> vinovați, și
> d-sa știe la cine fac aluzie. Să se
> știe, domnii
> Miniștri din străinătate nu sunt
> trimiși acolo să facă
> averi și să trimită telegrame –
> când cu puțin timp
> înainte se dau după toți pomii, ca să
> nu se
> întâlnească cu acest Antonescu. Este o
> rușine!
> Funcționarii. Funcționarii
> aceștia care au complicat aparatul de
> Stat și l-au
> anchilozat, vor fi scoși de acolo de unde
> sunt
> inutili, căci vom creea noi
> posibilități.
> Alte
> Ministere. Între alte
> Ministere, unul la
> care corupția a fost fără pereche, este
> Ministerul
> Muncii. Fără milă au speculat banul
> muncitorului, fără
> milă voi fi cu activitatea acestor
> satrapi din trecut.
> Deocamdată rog pe d-l Ghițescu să
> înceapă o
> purificare. Eu am o memorie drăcească
> și când voi veni
> acolo și voi vedea că nu s-a făcut
> nimic, fără să am
> obiceiul de a amenința, voi trece la
> fapte. L-am
> pedepsit eu pe acela căruia i se spunea
> „câine roșu”
> și nu m-am plecat nicicând în fața
> unuia mai mare, dar
> care nu merita să fie mare. De când mă
> știu duc
> această luptă, care apoi prin numele meu
> și prin
> mijloace legale au făcut să reușesc și
> Dumnezeu m-a
> ajutat.
> Raporturile
> dintre public și
> autorități. Țin foarte
> mult ca să se schimbe sistemul de până
> acum cu cele
> două caste: publicul care contribuie,
> care are nevoie
> și care trebuie să fie normal
> satisfăcut, era
> maltratat, de o parte; a doua
> castă, acei
> care trăiau prin banul lui și care îl
> maltratau. El,
> publicul, are dreptul să mă maltrateze
> pe mine dacă
> nu-l voi servi. El are dreptul să mă
> maltrateze, eu am
> datoria să mă supun. El are dreptul să
> mă mustre, dacă
> am ajuns la o situație pe care nu o
> merit.
> Impozitele. Vor
> forma obiectul unor preocupări serioase.
> Noi, în loc
> să creăm în acest Stat organe
> producătoare, care
> indirect să îmbogățescă visteria, am
> îngrădit
> posibilitățile de producție cu
> impozite. Să creăm
> organe producătoare, aici e problema:
> când vom reuși
> să dăm țăranului plugul și vitele
> necesare și să-l
> învățăm să se hrănească și să-l
> punem în condițiuni de
> viață optime, el va avea un randament de
> muncă mai
> mare, de unde va
> ieși posibilitatea să adunăm
> cu impozite mult mai mici, sume mult mai
> mari. Aceasta
> este problema vitală a poporului
> acesta.
> Automobilele
> instituțiilor. Vă rog să
> luați măsuri să nu
> se mai acorde automobile personale decât
> pentru
> miniștri și subsecretari de Stat. Acelea
> vor fi alese
> dintre cele ce consumă mai puțin.
> Automobilele grele
> le vom vinde și vom obține pe ele
> prețuri mai mari,
> fiind automobile ce nu se mai importă;
> vom cumpăra, în
> schimb, automobile de un tip standard,
> pentru a găsi
> mai ușor și piese de schimb. Surplusul
> de automobile
> îl vom da acolo unde trebuie să fie de
> la județe, ca
> tehnicienii să se poată deplasa în sate
> și să nu mai
> avem spectacolul inadmisibil ca medicii
> și tehnicienii
> să facă birocrație, în loc să facă
> aplicațiune pe
> teren (unde nu aveau cu ce să se ducă).
> Pentru nevoile
> serviciului, faceți automobile de
> serviciu, care să
> fie controlate și să nu circule decât
> în serviciu
> comandat.
> Îmi
> aduc aminte că Generalul Samsonovici
> folosea pentru
> sine trei automobile Packard de ale
> Ministerului: unul
> pentru el, unul pentru soție și altul
> pentru copiii
> d-sale și aceasta numai pentru că se
> ducea câteva ore
> la Statul Major să fumeze; făcea numai
> referate – și
> aceasta timp de aproape 7 ani. I-am zis:
> de ce nu
> pleci de aici? Mi-a răspuns: dacă plec
> eu, vine altul
> la fel. Acest răspuns nu-l acoperă de
> răspundere și
> nu-l va acoperi de răspundere în fața
> istoriei. În
> șapte ani, nu a făcut nimic, eu dacă
> aș fi stat trei
> ani numai, aș fi făcut o altă
> armată.
> Dar
> cum să se facă lucruri serioase, când
> fiecare se
> gândea numai la sine. Nu-mi explic cum
> oameni cinstiți
> să-și poată face avere de sute de
> milioane. Eu nu-mi
> imaginez cum se poate realiza acest lucru,
> afară dacă
> nu cumva ai o invenție diabolică, ce-ți
> aduce bani cu
> nemiluita.
> Datorită
> corupției și intervențiilor, Poliția
> și Siguranța
> Statului a fost dezorganizată
> sistematic.
> Un
> Stat fără poliție și siguranță, este
> la discreția
> tuturor furtunilor – și la discreția
> tuturor
> furtunilor a fost Regele Carol II, care
> mi-a dat
> posibilitatea să fac această schimbare.
> Și pot spune
> că nu se făcea nimic, chiar la Palat,
> fără să nu-mi
> fie adus la cunoștință imediat, de
> oamenii săi, care-i
> erau atât de credincioși, că făceau
> aceasta. Cunosc
> cât de slab era acest edificiu, mi-a
> trebuit numai
> îndrazneală ca să lovesc. Riscurile nu
> erau excluse,
> desigur, dar eu am plecat de la această
> simplă
> judecată: m-am dus la război să mor
> pentru țară, mă
> duc în timp de pace să mor pentru a
> reconstitui
> România. Dacă muream, eram foarte
> fericit!
> Prerogativele
> regale. V-am spus, Regele
> rămâne ca un
> simbol. El nu are dreptul să se amestece
> și nu are
> dreptul, chiar dacă va fi o capacitate,
> Regele de
> mâine – dacă această instituțiune
> se va mai păstra în
> furtuna care a răsturnat toate Tronurile
> din Europa –
> El trebuie să rămână în cadrul pe
> care l-am hotărât.
> Nu mai putem primi mentalitatea din
> antichitate sau
> mentalitatea din Evul Mediu, că El este o
> ființă
> providențială pe pământ, că este
> reprezentantul lui
> Dumnezeu, de care este inspirat (și știm
> că Împăratul
> care declara aceasta ce a făcut din
> Germania în 1914
> și vedem unde a dus și Regele nostru
> România în 1940).
> Regele
> nu iscălește în Statul Român decât un
> singur Înalt
> Decret: Decretul de numirea Primului
> Ministru, aceasta
> pentru a termina odată cu anchilozarea
> Statului.
> Voiam
> ca amnestia și grațierea să-mi
> aparțină mie
> deocamdată, sunt gata însă să trec
> între prerogativele
> regale și pe acestea, dacă țineți
> atât de mult (dar
> v-aș aminti ceea ce am văzut că făcea
> Regele Ferdinand
> I în timpul războiului de Întregire,
> când își trecea
> tot timpul desemnând cruciulița Mihai
> Viteazul – și
> aceasta o făcea și Wilhelm II – și
> citind sau alegând
> pe acei propuși la decorare pentru merite
> de război.
> Nu avea nici un criteriu obiectiv. Se
> orienta după
> grandelocvența ofițerilor ce propuneau,
> fără să intre
> în detalii).
> După
> cum am spus aici, viitorul prim-ministru
> trebuie să
> fie neapărat numai cu depline puteri, și
> aceste puteri
> trebuie să le vedeți în sensul în care
> l-am arătat eu.
> În
> conducere se pot produce lesne greșeli
> și aceste
> greșeli trebuie să fie pedepsite. Este
> mult mai ușor
> ca Națiunea să dea jos un prim-ministru
> și să aleagă
> un altul, decât să dea jos un rege. Îi
> propusesem
> Regelui Carol II să intre în regență
> mai întâi, ca
> astfel să-și spele păcatele trecutului,
> și târziu când
> Mihai va ajunge major, Mihai putea să
> abdice în
> favoarea părintelui. Dacă făcea astfel,
> nu ar fi ajuns
> să fie acuzat de atâtea nenorociri aduse
> Țării, cum
> este acuzat astăzi. Iar jurământul ce i
> s-a făcut
> atunci Regelui Carol II, mă face să spun
> că toți
> funcționarii ce l-au depus au fost
> sperjuri, căci noi
> jurasem credință altui rege. Când punem
> un Stat pe
> baze imorale, când o armată își calcă
> un jurământ
> legal, nu puteam spera să ajungem la o
> soartă mai bună
> decât aceea pe care o trăim azi.
> Dacă
> unele din măsurile ce am luat, găsiți
> că nu respectă
> anumite forme, aceasta este pentru că nu
> am avut nimic
> cugetat și pregătit, căci mă preocupa
> teribil problema
> ca nu cumva să mor înainte de a-l da jos
> pe acest
> Rege.
> Primesc
> observațiile Dvs., dar vă rog să
> înțelegeți că
> recalcitranți nu vor exista sub Generalul
> Antonescu.
> Cel ce este recalcitrant, îl consider
> trădător și
> trădătorii merg la zid.
> Spun
> aceasta acum, la fel cum îi spuneam
> altădată Regelui
> Carol II: tâlharii să fie puși la
> zid – lucru care-l
> supăra peste măsură. Și tâlhar, eu
> înțeleg că este și
> cel ce nu-și face slujba și nu se supune
> în chip
> desăvârșit.
> Omul
> și salariul. Munca trebuie
> răsplătită,
> desigur, dar răsplata cea mai bună este
> conștiința că
> ți-ai făcut datoria.
> De
> aceea, am să aplic formula: omul
> și leafa.
> Cine
> sabotează, pentru că nu mai ia sute de
> mii de lei, ca
> până acum, trebuie imediat destituit.
> Și aș fi fericit
> ca Dvs. într-o săptămână să veniți
> la mine cu maldăre
> de destituiri, căci eu îmi iau
> răspunderea în fața
> istoriei să deparazitez Statul.
> Mulțumesc
> d-lor Subsecretari de Stat de la Domenii,
> Instrucția
> Publică și Propagandă, pentru munca
> depusă în slujba
> Țării, dar în dorința mea de
> simplificare a aparatului
> administrativ, am hotărât să reduc
> Subsecretariatele
> de Stat și chiar mai multe Ministere.
> Vă
> rog, să mergem acum, pentru ca Dvs. să
> depuneți
> jurământul conform Decretului-Lege Nr.
> 3067 din 6
> Septembrie 1940.
https://mail.google.com/mail/u/0/?ui=2&ik=a1864a9316&view=lg&msg=158b63c8308a3f85
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu