Mama nu e substantiv
La școală, profesoara de limba română, le dă
copiilor o lucrare în care, printre altele, le cere să analizeze dintr-un text substantivul mama.
copiilor o lucrare în care, printre altele, le cere să analizeze dintr-un text substantivul mama.
Unul dintre elevi răspunde acestei
cerințe cu o propoziție simplă :
cerințe cu o propoziție simplă :
“Mama nu e substantiv.”
Profesoara îl penalizează pentru greșeala sa și îi scrie pe lucrare
răspunsul:
“mama = substantiv comun, numărul singular, genul feminin, cazul
nominativ, funcția sintactică de subiect”.
...Ea le cere copiilor ca a doua zi să
vină la oră cu lucrările semnate de către părinți.
vină la oră cu lucrările semnate de către părinți.
A doua zi, lucrarea acelui elev nu era semnată dar pe ea apărea
scris ceva nou:
“Nu sunt de acord. Comun este cel mai nepotrivit apelativ pentru
mama. Mama e specială.Genul e neutru nu feminin, ea a muncit cot la cot cu
bărbații
și a fost blândă și frumoasă ca o sfântă. Iar cazul nu e nominativ, ci vocativ, când o caut strig: mamă! Aș putea fi de acord cu numărul singular pentru că, da, întradevăr, mama e unică.
și a fost blândă și frumoasă ca o sfântă. Iar cazul nu e nominativ, ci vocativ, când o caut strig: mamă! Aș putea fi de acord cu numărul singular pentru că, da, întradevăr, mama e unică.
Dar mama nu e substantiv, de sâmbătă mama e înger și nu mai poate
semna lucrarea, iar asta a fost semnătura mea în locul ei. Cred că e de
acord.”
acord.”
Profesoara a citit și i-a spus elevului :
“Cu siguranță e de acord...”
Sursa: Prof Valentina Lupu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu