50 de miliarde!
Atât a cerut Israelul pentru evreii
din Transnistria!
Informația
că Israelul a pretins de la statul român o despăgubire de 50 de miliarde de
euro sau dolari am întâlnit-o de mai multe ori la comentatori români ai
fenomenului numit într-un mod atât de nepotrivit Holocaust, Holocaustul din
Transnistria / din România. De fiecare dată nu i-am dat nicio importanță, nicio
valoare, am considerat-o a fi o dovadă tristă că avem și printre români
persoane dispuse să inventeze și să colporteze informații prostești, aberante,
imposibil de luat în serios! A spune că în Transnistria s-a petrecut un genocid
anti-evreiesc gândit și executat de români este deja o aberație de negândit, cu
nimic dovedită ca probatoriu juridic sau istoric! Și totuși iată că sunt destui
evrei – nu toți, nici măcar majoritatea, dar nici puțini, care să susțină
această enormitate! La fel, de partea ceastălaltă, mi-am zis că se găsesc și
printre români destui care să scornească și să colporteze cu toată convingerea
că evreii au luat-o razna în halul acesta și pretind asemenea sumă pentru o
cauză atât de îndoielnică! Nicicum dovedită! Minți de români, șocate de
acuzația iresponsabilă de genocid, de holocaust! Măi, fraților, cum să
formuleze un guvern o asemenea pretenție?!...
Și totuși am
greșit! Eu am greșit! Autoritățile israeliene/evreiești au formulat această
pretenție și au prezentat-o la cel mai înalt nivel: președintelui României. Iar
dacă eu nu am dat crezare acestei informații, am o singură scuză: colportorii
îmi erau necunoscuți ca persoane, nu -i știam ce le poate mintea și nu aveam
nici un motiv să le dau crezare. Nici nu-mi era la îndemână să le cer „dovada”!
Din ce sursă demnă de încredere provine informația?
De data
aceasta sursa informației este dintre cele mai serioase: lucrarea Confruntări
româno-evreiești a cunoscutului istoric CORVIN LUPU, recent apărută. Este una
dintre cele mai convingătoare cercetări ale unui subiect pe care imensa
majoritate a istoricilor profesioniști, academici, îl ocolesc din prudență
lașă, jenantă, rușinoasă propriu zis! CORVIN LUPU și GHEORGHE BUZATU sunt numele
a doi mari istorici care și-au pus la bătaie cariera și onorurile publice la
care aveau dreptul, renunțând la beneficiile aduse de înregimentarea
oportunistă și obedientă, pe care au refuzat-o din neputința dumnealor de a se
rândui în tabăra mincinoșilor, a carieriștilor cu orice preț, inclusiv cu
prețul dezonoarei! Cei doi fac onoare profesiunii de istoric, de cronicar al
epocii istorice în care li s-a dat să trăiască! Ce fel de istoric poate fi
numit cel care nu este capabil să lase mărturia sa despre lumea în care a
trăit?! La ce-i folosește unui istoric să înțeleagă faptele și resorturile unor
personaje istorice din epoci îndepărtate în timp, dacă nu se exersează
comentând faptele și evenimentele la care sunt propriu zis părtași?!
Așadar, în
lucrarea amintită, Confruntări româno-israeliene, apare în mai multe rânduri
afirmația că statul israelit pretinde 50 de miliarde de dolari pentru evreii
morți cu ocazia Holocaustului din Transnistria, y compris pogromul de la Iași
din iunie 1941 și de la București, în ianuarie 1941. De data aceasta informația
vine dintr-o sursă foarte serioasă, drept care m-am adresat sursei, dlui
profesor Corvin Lupu, cerându-i detalii. Mi le-a oferit prin internet:
„În
primăvara anului 2003, după respingerea în Parlament a Ordonanței 31, l-am
invitat pe dl. prof. Gh. Buzatu, vicepreședinte în funcție al Senatului
României, să țină o conferință studenților din facultatea pe care o conduceam
despre Ion Antonescu și epoca sa. Cu acel prilej, a stat două zile la Sibiu și,
printre altele, mi-a vorbit despre vizita lui Iliescu la Tel Aviv, care a avut
loc în 2001 sau 2002 (nu mai rețin exact). Cu acel prilej, autoritățile
israeliene au ridicat această problemă a unei despăgubiri în jur de 50 de
miliarde de euro pentru vina de holocaust. Ion Iliescu a declarat că România nu
are pe moment banii aceștia, dar, în viitor, va putea să plătească în jur de 10
miliarde. Buzatu era contrariat de faptul că Iliescu nu a negat acuzațiile care
s-au adus României și a acceptat să discute problema unor despăgubiri,
protestând doar asupra dimensiunii acestora. După Iliescu, a vizitat Israelul
și Adrian Năstase (...)
Cu bine,
C.L.
P.S. Nu l-am
citat pe profesorul Buzatu pentru că nu i-am cerut niciodată voie să-i folosesc
numele în acest caz, așa cum v-am cerut dumneavoastră această permisiune, în
2005. De aceea vă rog să nu îl menționați pe Gh. Buzatu.
În altă
ordine de idei, eu am informații potrivit cărora, în secret, România a plătit
unele sume mari de bani cu titlu de despăgubiri pentru urmașii presupusului
holocaust, „gogorița dibaolică”, despre care a scris interesant col. SRI (rtg)
Vasile Zărnescu.”
I-am răspuns
prof Corvin Lupu că-mi asum răspunderea citării lui Gheorghe Buzatu, ceea ce și
fac acum, pentru a putea comenta informația.
Mai înainte
de orice, în speranța că rândurile de față ajung și la cunoștința dlui Ion
Iliescu, îi cer domniei sale să spună ce părere are despre afirmația lui
Gheorghe Buzatu, cel mai important istoric român de după 1990. Și mai mult
chiar, domnul Iliescu ne este dator cu tot ce știe pe acest subiect, al
pretențiilor Israelului: despre ce sumă este vorba, cum a fost stabilită, cine
a acceptat plata acestor despăgubiri, cine a semnat, cu ce împuternicire, ce
plăți s-au făcut până acum etc. Nu uităm atitudinea avută inițial de dl Iliescu
față de acuzațiile de holocaust în România, atitudine corectă, care n-a găsit
un sprijin, cel cuvenit, din partea clasei politice, din partea colegilor de
partid!
Pe acest
subiect am primit în urmă cu un an-doi, două informații din surse mai puțin
înalte, dar mai credibile pentru mine. Mai întâi este vorba de un cetățean
israelian care vine des în România, cu oarecari însărcinări discrete. Mi-a dat
asigurări că statul israelian nu ar fi primit nicio sumă de bani ca despăgubire
pentru evreii morți în „holocaustul din România”! Ba chiar mi-a mărturisit că
bunicul său, strămutat în Transnistria în anii aceia (1941-44), i-a povestit
cum a fost și că nu poate fi vorba de un holocaust în Transnistria, în România
deci. Mi-a vorbit și de o declarație recentă a lui „Bibi” Netanaiahu foarte
măgulitoare la adresa românilor, cum s-au purtat cu evreii în timpul
„holocaustului”!
Altă părere,
de la un român al cărui destin l-a obligat să fie informat asupra subiectului
„confruntări româno-israliene”. Zice domnia sa că plata despăgubirilor pretinse
de Israel se face, dar nu direct, prin plăți înregistrate în acte ca atare, ci
sub forma unor contracte comerciale, prin care România face achiziții
supraevaluate din Israel, costurile adăugate la prețul real fiind contabilizate
în contul acelor vestite despăgubiri pentru cei 400.000 de evrei uciși „fără
acte” de români. Morți imaginari, fără acte doveditoare, fără acte de
identitate, fără proba probelor: cadavrele victimelor!...
Dar asta
este o altă problemă. În materie de holocaust actele nu au nicio valoare,
atunci când ele există. Cazul Auschwitz. Iar atunci când ele nu există, poți
inventa câte victime poftești! Cazul Transnistriei. Libertate totală să
inventezi!
Așadar, cine
ne poate răspunde la întrebarea, la întrebările legate de informația privitoare
la pretențiile Israelului, ale comunității evreiești, privitoare la „victimele
holocaustului din Transnistria”, subiect tabu în viața noastră publică.
Ion Coja
06.06.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu