ÎPS Bartolomeu Anania - Duminica a 7-a după Rusalii - Vindecarea a doi orbi și a unui mut
TAINA MUZICII
Compozitorul Arvo Part
Pentru mine,
cea mai mare valoare a muzicii e dincolo de culoarea sonora. Timbrul deosebit
al instrumentelor este o parte a muzicii, dar nu cea mai importanta. Aceasta
este capitularea mea în fata tainei muzicii: muzica trebuie sa existe prin ea
însasi… Doua, trei note. Taina trebuie sa fie prezenta, independent de fiecare
instrument. Cântarea gregoriana mi-a aratat ca în spatele artei de a combina
doua sau trei note se ascunde o taina cosmica.
Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii
– puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 70.
Un altfel de post
Renunta la a-i mai judeca pe altii:
- descopera-l pe Cristos care
traieste in ei !
Renunta la a mai spune cuvinte care
ranesc:
- umple-te de cuvinte care vindeca !
Renunta la a mai fi nemultumit:
- umple-te de recunostinta !
Tine post de nervi:
- umple-te cu rabdare !
Tine post de pesimism:
- umple-te cu speranta !
Tine post de preocupari inutile:
- umple-te de incredere in Domnul !
Renunta la a te mai plange:
- umple-te de respect pentru acea
minune care este viata !
Renunta la a-i mai stresa pe altii:
- umple-te de o rugaciune neincetata
!
Renunta la a mai fi acru:
- umple-te de bunatate !
Renunta la a-ti da importanta:
- umple-te de compasiune pentru
ceilalti !
Renunta la teama pentru lucrurile
tale:
- umple-i pe ceilalti de darul tau !
Renunta la a mai fi descurajat:
- umple-te de entuziasmul credintei !
Tine post de tot ceea ce te separa de
Iisus:
- umple-te de tot ce te apropie de El
!
"Numai cu inima poti vedea,
esentialul este invizibil pentru ochi.”
Antoine de
Saint-Exupery
ESTE HAR …
– sa iubesti fara sa fii iubit…
– sa slujesti fara sa fii pretuit…
– sa daruiesti fara sa ti se
multumeasca…
– sa te jertfesti si fara sa ti se
recunoasca…
– sa ierti fara sa fii iertat…
– sa-l sustii pe cel care te-a
lepadat…
– sa ramai linistit, desi esti
nedreptatit…
– sa crezi desi nu vezi fata in fata…
– sa crezi desi nu esti deplin
lamurit…
– sa investesti cladind fara
sperante…
– sa taci pentru a nu face rau
aproapelui…
– sa vorbesti de dragul adevarului…
– sa induri fara sa murmuri, fara sa
cartesti….
– totul sa-ti apartina, dar tu de
toate bucuros sa te lipsesti…
~*~
LUPTA-TE SUFLETE CA SA
PRIMESTI ACEST HAR !!!
FOCUL SI FUMUL
Sfantul Ioan din Kronstadt
În natura,
toate corpurile sunt supuse atractiei pamântului, în timp ce sufletele
oamenilor tind, firesc, catre focarul lor spiritual, catre Dumnezeu –
arhetipul. Pacatul a pervertit si perverteste aceasta fireasca atractie. Focul
si fumul au tendinta sa se îndrepte spre stihiile înrudite cu ele.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 284
SCOALA DUMNEZEIASCA
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca
aceia care sunt doritori de a învata artele, stiintele si întelepciunea
lumeasca intra în scoli si studiaza la dascali iscusiti, asculta îndrumarile
acestora si iau aminte la reguli, calauzindu-se de ele în faptele lor, caci
altfel nu pot învata, daca nu le savârsesc pe toate dupa povatuirile si legile
date de catre dascali. Asemenea si crestinilor – ucenicilor lui Hristos – li se
cuvine sa se învete de la Dânsul daca vor sa capete întelepciunea duhovniceasca
si cereasca, asa dupa cum Însusi El ne zice: „Învatati-va de la Mine” (Matei
11, 29), întrucât El este Întelepciunea Ipostatica a lui Dumnezeu, „Cel Ce de
la Dumnezeu S-a facut pentru noi întelepciune” (1 Corinteni 1, 30), si trebuie
ca ei sa fie cu luare-aminte la preasfintele si preaadevaratele Sale dogme,
învataturi si legi care ne sunt date în sfânta Sa Evanghelie – dumnezeiasca si
cereasca scoala. Din acestea învatam adevarata pocainta, credinta, smerenie,
dragoste, rabdare, blândete si multe altele, caci tocmai în ele sta
întelepciunea crestineasca a duhului, care este dispretuita si umilita înaintea
lumii, însa preamarita înaintea lui Dumnezeu. Învatatorii cei iscusiti, când ne
vorbesc despre legile stiintelor, ne arata si chipul în care se pot înfaptui
acestea, caci legea în sine, fara o pilda graitoare, putin folos aduce, sau
aproape nici unul. Dorind sa-i învete pe ucenicii lor, dascalii le si arata în
fapta învatatura legii, pentru ca ei, privind la regula si totodata la lucrare,
mai bine sa deprinda a savârsi acele lucruri. Asemenea, crestine, a facut si
Hristos, Cerescul si Preaînteleptul nostru Învatator. El nu ne-a înfatisat doar
dogmele învataturii Sale ceresti, ci ne-a pus dinainte si chipurile ei, dupa
cum ne si zice: „Pilda v-am dat, ca si voi sa faceti asa cum am facut Eu cu
voi” (Ioan 13, 15). Ne-a învatat smerenia, rabdarea, dragostea, blândetea si
toate celelalte virtuti si a binevoit sa ni le arate prin fapte pe acestea,
atunci când S-a smerit pentru noi chiar si pâna la spalarea picioarelor
ucenicilor (Ioan 13, 5); a rabdat si a fost „ascultator pâna la moarte si înca
moarte pe Cruce” (Filipeni 2, 8); i-a iubit pe vrajmasii Lui si s-a rugat
pentru ei: „Parinte, iarta-le lor!” (Luca 23, 34); si astfel ne-a înfatisat un
chip viu si neprihanit al unei vieti bineplacute lui Dumnezeu, în care sta
adevarata întelepciune. Aceasta este marea învatatura pe care ni se cuvine sa o
deprindem de la Dascalul nostru Hristos, daca voim a fi învataceii Lui, adica a
fi crestini. Caci un crestin nu este altceva decât ucenicul lu i Hristos.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 146
INCEPUTUL SI SFARSITUL
Compozitorul Arvo Part
Sfârsitul
este întotdeauna. Orice clipa e sfârsitul. Iata, acum este sfârsitul. Peste
cinci minute va fi sfârsitul. Mâine poate fi sfârsitul. Sfârsitul putea sa fi
fost înca ieri. Sfârsitul este cosmic. Mereu este începutul. Mereu. Si
sfârsitul este mereu. „EU SUNT ÎNCEPUTUL SI SFÂRSITUL”. Si aceasta, acest EU,
este o însusire. Nu oricine poate sa spuna: „Eu sunt Începutul si Sfârsitul”.
Hristos zice: „EU SUNT ÎNCEPUTUL SI SFÂRSITUL. ALFA SI OMEGA” (Apocalipsa 22,
13).
Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii
– puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 78.
AJUTORUL INFRATITOR
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi înca si
ca o faptura o ajuta pe alta, iar stihiile cele de sus ajuta celor de jos.
Soarele lumineaza si încalzeste vazduhul si pamântul, iar norii le adapa
deopotriva; vazduhul slujeste drept suflare animalelor; pamântul ne aduce hrana
noua si dobitoacelor noastre. Toate acestea ne învata ca noi, fiind fapturi
cugetatoare, cu atât mai mult trebuie sa ne ajutam unii pe altii: cel bogat – pe
cel sarac, cel cumpatat – pe cel nechibzuit, cel sanatos – pe cel neputincios,
cel slobod – pe cel întemnitat, cel puternic – pe cel necajit, cel împuternicit
– pe cel neajutorat si asa mai departe. Iata de ce cuvintele: „Ce-mi pasa mie
de el?” trebuie sa fie izgonite din mijlocul crestinilor.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 61.
KILOGRAMELE FATARNICIEI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Dupa cum
pietrele, sau bucatile de lemn, sau alte corpuri aruncate în sus cad inevitabil
pe pamânt sau în apa, în functie de locul de unde sunt aruncate, tot asa si
cuvintele rugaciunii ajung negresit la Dumnezeu daca sunt spuse din inima;
atunci când sunt spuse fatarnic, cad peste serpii întunericului, în oceanul
minciunii – diavolul – cel ce este tatal minciunii.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 116
C I T I T U L
Sfantul Teofan Zavoratul
Daca iubesti
citirea, nu cauta cele mestesugite si care ațâță închipuirea, altminteri va
lovi inima ta dracul parerii de sine, ci precum albina înteleapta aduna mierea
din flori, asa si tu sa dobândesti doctorie pentru sufletul tau din citirea
cartilor.
Sfantul Teofan
Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian
Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 95
PASAREA VEGHETOARE
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi o pasare care, stând, se uita
de jur împrejur, temându-se ca nu cumva sa fie prinsa ori sagetata de catre
cineva. Pilda aceasta te învata ca si tu sa fii cu luare-aminte la cele ce te
împresoara în lume, ferindu-te de mrejele diavolului si de sagetile sale. Iar
sagetile vrajmasului acestuia sunt: mândria, pizma, iubirea de argint, lacomia,
iutimea rautatii, necuratia si altele. El trage în noi cu aceste sageti si îi
raneste pe cei care nu sunt cu luare-aminte.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 70.
PLUGARUL SI GRIUL
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi,
iarasi, un plugar care îsi treiera grâul, adunând semintele în jitnita, iar
pleava maturând-o afara. Asa va fi si la sfârsitul veacului acestuia, dupa cum
este scris. Atunci cei credinciosi si cucernici vor intra în Împaratia
Cerurilor, precum grâul este adunat în jitnita, iar cei rai, ca pleava vor fi
dati afara „si-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea si
scrâsnirea dintilor” (Matei 13, 40-42). Pilda aceasta te îndeamna sa te
îngrijesti staruitor de mântuirea ta si sa nu mai fii pleava netrebnica, ci
grâu.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 76
PARFUM ADEVARAT
Sfantul Ioan din Kronstadt
Constatam cu
mirare ca, oricât de mult ne-ar preocupa sanatatea si oricât de mare ar fi
grija de a ne-o pastra, oricât de satioase si de gustoase mâncarurile pe care
le mâncam si bauturile pe care le bem si oricât de mult ne-am plimba în aer
liber, pâna la urma pe toti ne lovesc bolile si stricaciunea trupeasca, pe când
sfintii, care n-au pus pret pe trup, mortificându-si-l continuu prin înfrânare
si post, culcându-se mereu pe pamântul gol, si-au facut nemuritor si sufletul,
si trupul. Trupurile noastre ghiftuite, îndopate cu toate bunatatile, exala
miasme neplacute dupa moarte si uneori chiar în timpul vietii; cele ale
sfintilor înfloresc si raspândesc buna mireasma atât în timpul vietii, cât si
dupa moarte. Ce fapt uluitor! Vrând sa ne „construim” trupul, ni-l distrugem;
ei distrugându-l si-l „construiau”; parfumându-ne trupul, nu reusim sa-l ferim
de putreziciune; sfintii însa, carora nu le statea în gând sa-si parfumeze
trupul, ci sa le fie sufletul bine-mirositor în fata lui Dumnezeu, s-au
învrednicit si de buna mireasma a trupului. Fratilor! Trebuie sa întelegeti ce
este cel mai important lucru în viata, care este scopul vietii: sa omorâm
trupul, cel apasat de atâtea patimi, poftele trupesti, prin înfrânare, munca,
rugaciune, sa nu-i atâtam patimile prin lacomie, îmbuibare, lene.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 259
MIREASMA ODAII
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca
aceia care vor sa scoata dintr-o odaie miasma stricaciunii aprind pulberi
binemirositoare sau altceva ce ar putea folosi pentru aceasta si astfel, prin
buna mireasma, îndeparteaza acea duhoare. Sufletul omului este întocmai ca si o
odaie care mai înainte de caderea stramosilor nostri era plina de frumusete si
bunacuviinta, ca de niste arome placut mirositoare, fiind loc de salasluire
pentru Sfântul Duh; însa dupa cadere a intrat în suflet rautatea si l-a umplut
cu duhoarea stricaciunii. Simtim si mirosim în noi aceasta putoare atunci când
dinlauntrul nostru, „din inima ies gânduri rele” (Matei 15, 19), ca niste
miasme rau mirositoare; simtim, iubite crestine, si suspinam din pricina lor,
voind a ne dezbraca de omul cel vechi si a ne învesmânta întru cel nou. O, fie
ca sa ne învredniceasca si pe noi de aceasta Domnul cel Iubitor de oameni, Care
de dragul omului S-a facut El Însusi om! Cum altfel am putea sa izgonim
duhoarea din sufletul nostru, daca nu printr-o buna mireasma potrivnica
aceleia? Caci cele ce sunt potrivnice se alunga una pe cealalta. Asa se
izgoneste întunericul prin lumina si frigul prin caldura. Rautatea si naravul
cel rau au intrat în sufletele noastre prin caderea lui Adam. Dumnezeu a venit
pe pamânt si ne-a aratat chipul sfintei Sale virtuti si bunatati, ne-a
înfatisat chipul smereniei, al rabdarii, al blândetii, al dragostei si al
celorlalte sfinte virtuti care se aflau în inima Sa dumnezeiasca; si întocmai
cum vulturul îsi învata puii sa zboare, asa i-a povatuit El pe credinciosi cum
sa traiasca în aceasta lume si cum sa fie bineplacuti lui Dumnezeu, caci zice:
„Învatati-va de la Mine” (Matei 11, 29); si înca: „V-am dat voua pilda, ca,
precum v-am facut Eu voua, sa faceti si voi” (Ioan 13, 15); si Apostolul spune:
„Hristos a patimit pentru noi, lasându-ne pilda ca sa pasim pe urmele Lui” (1
Petru 2, 21). Prin bunatatea, smerenia, rabdarea, blândetea si dragostea Lui sa
izgonim din inimile noastre rautatea, mândria, mânia, ura, invidia si toata
necuratia. Si astfel, aducând în sufletele noastre virtutea lui Hristos, sa ne
straduim a ne izbavi de raul nostru obicei si, prin podoaba obiceiurilor celor
neprihanite ale lui Hristos, sa alungam duhoarea venita de la vrajmasul. Si cu
cât mai mult vom face acest lucru, cu atât se va curata mai mult casa
sufletului nostru, asa precum, arzând tot mai mult din pulberea cea
binemirositoare, odaia se izbaveste de putoare si aduna în sine mireasma cea
bineplacuta. Greu îi este trupului nostru, crestine, sa se lepede de naravul
sau cel rau; dar acest lucru ni se cere prin datoria credintei noastre
crestinesti.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 214.
Scrisoare pastorală
Foaie periodică,
gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XX(2020),
nr. 425(1 –15 Iulie)
Dragii mei enoriași!
Nil Dorobanțu(1920-1977)
și vocația lui profetică(II). E greu să faci o analiză a scrierilor lui Nil Dorobanțu.
Ele nu se încadrează unei singure teme, ci abordează o gamă tematică vastă, așa
cum era și cultura autorului. Încercăm, totuși, să grupăm cărțile lui în raport
cu învățământul teologic superior, care l-a influențat în tot ceea ce a scris.
El s-a axat pe Secțiunea Sistematică, unde dorea să-și dea și doctoratul, dar
abordează discipline și teme și de la celelalte secțiuni. Așadar, avem:
I.
Secțiunea Biblică este reprezentată, din
câte cunoaștem, de câteva exegeze la unele părți din Biblie sau chiar la cărți
întregi. E vorba de Tâlcuiri la Tatăl
nostru și Psalmul 50(2016, 102 pag.), cât și Apocalipsa(vol. I, 2018, 518 pag; vol. II, 2018, 522 pag.). Nil ia fiecare capitol și fiecare
verset în parte din ultima carte a Bibliei, Apocalipsa, și argumentează că
vremurile pe care le parcurgea omenirea la jumătatea veacului trecut sunt
vremuri specifice apropiatului sfârșit al lumii, comunismul nefiind altceva
decât fiara apocaliptică. Persecutarea
creștinilor, a preoților și monahilor care nu și-au trădat credința, dezmățul
moral, nedreptățile, abuzurile de tot felul, însemnele comuniste, lupta fățișă
și înverșunată cu Hristos și învățătura Lui se regăsesc descrise cu amănunte în
ultima carte a Sfintei Scripturi. Erau vremuri de grele încercări, iar
adevărații creștini le parcurgeau cu convingerea că răul este tolerat atât cât
îi permite Dumnezeu, fiind spre încercarea, înălțarea sau prăbușirea multora. Așa cum tratatul lui Dimitrie
Cantemir, Creșterea și descreșterea
Imperiului Otoman reda speranța popoarelor oprimate sau amenințate de
colosul turcesc și în același timp era clopotul ce suna începutul sfârșitului
pentru imperiu, așa este și lucrarea lui Nil Dorobanțu din punct de vedere
religios.
II. Secțiunea
Sistematică cuprinde acele scrieri în
care se aprofundează adevărul revelat în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție.
Sunt grupate la această secțiune discipline precum: Teologia Dogmatică, Teologia fundamentală, Teologia Morală, Filozofia
creștină..
Nil Dorobanțu abordează în toate scrierile sale
teme de Dogmatică, dar în Apologetica(vol.
I, 2017, 490 pag și vol. II, 2017, 400 pag.) el pune în paralel tezele
materialismului dialectic și istoric cu învățăturile dogmatice. Fiecare
argument al lui este fondat biblic, patristic, științific și rațional, astfel
încât la sfârșitul argumentației sale teza ateistă este desființată,
spulberată. Nu am întâlnit până acum un rechizitoriu atât de competent și
documentat la adresa materialismului și ateismului. Nil nu aruncă vorbe în
vânt, afirmații gratuite, ci totul e bazat pe dovezi. Folosește un limbaj
științific, dovedește că a lecturat numeroase lucrări de propagandă ateistă,
marxistă, dar și de teologie. Am putea spune că argumentația lui are aspectul
de teză, antiteză și, în final, sinteză. Nil nu tratează pe autorii atei,
materialiști, ca pe niște dușmani, ci ca pe niște prieteni căzuți, înșelați, pe
care ar vrea să-i recupereze, după principiul mesianic: ,,Dumnezeu nu vrea
moartea păcătosului, ci îndreptarea lui!”
Din capitolele dogmatice
mari abordează cosmologia prin Dumnezeu
în natură(2016, 326 pag.), argumentând justețea învățăturii creștine
privind creația și Creatorul, cât și șubrezenia teoriilor materialiste privind
originile lumii materiale. Argumentul
cosmologic privind existența lui Dumnezeu este pe larg dezvoltat. Dumnezeu se
revelează lumii și prin creația Sa, lumea materială și lumea spirituală, pe
care a adus-o la viață și pe care o ocrotește și o conduce. Abordează, de
asemenea, antropologia, în exegeza pe care o face în lucrarea Omul – ființă necunoscută(2019, 186
pag.). Se sprijină pe referatul biblic, pe exegezele patristice, dar și pe
scrierile medicului francez Alexis Carrel. Scoate în evidență cu lux de
amănunte măreția originii omului, sensul divin al existenței umane în contextul
creației, tainele insondabile pe care le ascunde ființa umană, ajungând apoi să
ia în discuție teoriile darwiniste și ale materialismului dialectic și istoric
și să demonstreze cât de copilărești și fără de temei sunt. Sentința e
drastică: ,,Ați degradat și ați
contrafăcut civilizația, cultura, știința, arta și ați degenerat prin
antagonismul între dezvoltarea fizică și mintală. Nu mai aveți nici încordarea
spiritului și nici voință, nu sunteți capabili să ajungeți o elită înzestrată
cu imaginație, curaj, înțelepciune și frică de Dumnezeu, ci niște lași și
monștri”.
Teologia fundamentală
este reprezentată de Mistica(2016,
220 pag.). Este disciplina cea mai profundă a teologiei, care studiază
momentele de înălțare ale omului și întâlnire cu Dumnezeu în rugăciune, extaz
și teofanie(arătare a lui Dumnezeu). Nil Dorobanțu îi dă și o definiție: ,,Mistica, drept știință, este bazată pe
observație, experiment, introspecție, discuție, analiza și sinteza operelor
marilor mistici”. El încearcă să ridice Mistica ,,la rangul de adevărată știință, ba încă cea mai înaltă dintre științe,
centrul și baza teologiei fundamentale, împărăteasa științei…” Din
biografia lui Nil aflăm că încă din copilărie i s-a arătat Dumnezeu, iar după
ce s-a dedicat în întregime, trup și suflet, slujirii și propovăduirii
învățăturii creștine, a avut nenumărate momente de revelație și teofanie.
Vorbește mai puțin de aceste momente pe care le-a trăit el însuși, dar vorbește
pe larg de teofania lui Petrache Lupu de la Maglavit, apărând memoria unor
astfel de oameni. A se vedea în acest sens Petru
de la Maglavit. Teofanie(2016, 76 pag.). Vorbește de teofaniile Veronicăi,
vezi Veronica de la Vladimirești.
Teofanie(2017, 180 pag.). Dedică un volum special fenomenului teofaniei.
Vezi Teofania(2016, 142 pag.).
Pentru a dovedi că aceste momente de maximă înălțare spirituală au trăit-o și
alți creștini, fie laici, fie preoți sau călugări, scrie Teofaniile
din Pateric(2016, 296 pag.).
Teologia Morală este
reprezentată de o lucrare de mare valoare: Etica(2017,
150 pag.), în care face o amplă și pertinentă paralelă între morala creștină
bazată pe învățătura Mântuitorului și Sfinților
Apostoli, pe scrierile Sfinților Părinți cu etica diferitelor sisteme
filozofice, dar mai ales cu cea materialistă. Concluzia finală la care ajunge
este aceea că etica materialistă este o caricatură de sistem moral, fără
fundamente solide. Rămâne valabilă Morala creștină, care are drept menire de a
implanta în viața societății și a individului virtuțile creștine, trăirea în
spiritul învățăturilor creștine, în vederea obținerii mântuirii sufletului și
vieții veșnice.
Tot la acest capitol
putem încadra și Sociologia(2017,
316 pag.). Această lucrare este o
pertinentă analiză a conceptului de societate în filozofia materialistă și în
învățătura creștină. Sunt citați
numeroși autori români și străini de prima mână, iar lucrarea capătă
consistență. De la un capăt la altul se urmărește demascarea sociologiei
oficiale și preamărirea principiilor care stau la baza societății creștine. ,,De la început, sociologia este eronată,
plagiind minciuna paleontologiei, biogeneticii și fiziologiei. Vreți să
falsificați societatea, făcându-o comună, într-o nefastă experiență, pe
spinarea ființelor omenești vii, de parcă ar fi toți cobai și buni de morgă.
Încă susțineți că oamenii s-au asociat pe bază economică și cu asta înșelați și
azi, întinzând arterele urii și ale comerțului în tot globul(…).”
În spiritul învățăturii
creștine, Părintele Nil Dorobanțu susține
- și pe bună dreptate – că mântuirea este posibilă chiar și pentru cei
mai păcătoși, inclusiv pentru atei. Toată zbaterea și căutarea omului de a
cunoaște tainele universului se dovedesc a fi ,,vânare de vânt”, dacă el este
lipsit de credință și nu face știința spre slava lui Dumnezeu, creatorul și
conducătorul lumii. Tema este dezbătură pe larg în Faust – ateul mântuit.
Filozofia creștină este reprezentată de
Logica(vol. I, 2020, 380 pag.; vol.
II, 2020, 360 pag). Folosind o terminologie savantă, specifică disciplinei, Nil
demolează cu argumente logice preceptele materialismului dialectic în domeniu,
ajungând la concluzia amuzantă: ,,De ce
vă pierdeți vremea cu labirinturi de paralogisme fără pic de logică și fără
rezultate practice? O, voi logicieni modaliști și cazuiști scrupuloși, de ce nu
puneți atâta râvnă și pentru Logosul divin? Vă găsiți să demonstrați negația cu
toată rigoarea necesară, precum și alte moduri silogistice, când voi nu le
aplicați și nu le știți nici pe cele clasice, ca să puteți găsi pe Hristos,
Adevăratul Logos.” Tot aici putem să încadrăm o altă lucrare de mare
valoare, Psihologia(2019, 360 pag.),
în care se face o amplă comparație între
Psihologia creștină care este net superioară celei predate în școlile ateiste,
deoarece are un obiect de studiu cunoscut, sufletul, creație a lui Dumnezeu,
chipul lui Dumnezeu în om, pe când Psihologia ateistă își caută bâjbâind
domeniul de cercetare. Este chiar hilar să susțină pe de parte că sufletul nu
există, iar pe de alta să instituie o știință care să studieze sufletul, adică
ceea ce nu există.
III.
Secțiunea practică este reprezentată prin
discipline precum: Dreptul canonic,
Liturgica, Omiletica, Catehetica, Muzica, Pedagogia și Sectologia.
Nici de această secțiune
Nil Dorobanțu nu este străin. Scrie două volume pentru Drptul canonic: Tâlcuiri la canoane(vol. I, 2016, 360
pag.; vol. II, 320 pag.). În ele analizează fiecare canon emis de sinoadele
ecumenice și urmărește felul în care acel canon a fost pus în practică de
ierarhi, preoți, călugări și laici. Este o lucrare unicat, adevărată frescă a
societății românești de la jumătatea veacului trecut. Uneori este prea aspru cu
anumite categorii, fiindcă pleacă de la aspecte și cazuri particulare, pe care
le cunoștea bine și generalizează. Acuză întreaga ierarhie în frunte cu
patriarhul, că nu au apărat mănăstirile și au permis epurările unor călugări,
că au caterisit, dislocat, eliminat o serie de clerici și călugări pentru că au
desfășurat o intensă activitate pastoral-misionară, pentru că au colaborat
într-un fel sau altul cu puterea politică și cu instituțiile statului. Nil se
dovedește a fi de o intransigență ieșită din comun și nu admite nici cel mai
mic compromis. Citind aceste volume, ai impresia că cei din pușcării sunt
sfinți, iar cei rămași afară sunt antihriști, demoni întruchipați etc. Adevărul
nu este așa. Ierarhii în frunte cu patriarhul au colaborat cu puterea politică,
fiindcă nu se putea altfel ca Biserica să rămână în cadrul legii. Nu toți
preoții care au fost întemnițați au fost învinuiți doar de activitate
pastoral-misionară intensă. Unii au fost condamnați politic pentru activități
politice. Au fost și preoți cinstiți, care nu au fost condamnați sau dislocați.
Situația lor s-a datorat în mare parte și raporturilor pe care le-au avut cu
localnicii. În măsura în care aceștia nu i-au reclamat, preoții au fost lăsați
în pace. Poate tocmai aici este punctul slab al lui Nil Dorobanțu. El se
erijează în judecător al tuturor categoriilor sociale, oamenilor și
instituțiilor. Întrebarea firească pe care ne-o punem este : Cu ce drept? Poate
tocmai aceasta va face ca Nil Dorobanțu să fie acuzat de ,,cădere în sus”, cum
se numește în morala creștină lipsa de smerenie. Dacă însă a avut în vedere
zugrăvirea unei fresce de epocă cât mai fidelă adevărului, a reușit cu
prisosință.
Liturgica este reprezentată de două lucrări deosebit de
laborioase: Tâlcuiri la Molitfelnic(2019,
344 pag.) și Tâlcuiri la acatiste(2019,
136 pag.). Analizând cu atenție cele două cărți de slujbă, autorul scoate în
evidență importanța pe care Biserica o dă Omului și căile și mijloacele pe care
le folosește pentru a reabilita omul înaintea lui Dumnezeu, pentru a-l sfinți
și înnobila spiritual.
La acestea se adaugă Rugăciuni
în prigoană(2016, 112 pag.), un volum care cuprinde rugăciuni compuse de părintele Nil,
cutremurătoare, în care se regăsește orice suflet îndurerat, persecutat și
nedreptățit. Se pare că sunt scrise în majoritatea lor în vremea când el ședea
ascuns în satul natal, fără posibilitatea de a merge la biserică sau la
mănăstire. Nu poți să rămâi indiferent la cuvinte de foc ca acestea: ,,Te iubesc veșnic, Iisuse dulce. Plânge cerul
peste pământul însetat și gol și-l îmbracă în flori și hrană. E soare și sunt
flori înlăcrimate. Au venit păsări străine și au înverzit grădina și codrul.
Cât de slăvit ești, Doamne, pentru toate câte lucrezi. A tunat. Se desfac
pecețile tunetului. Te iubesc, Iisuse. Ai milă de mine, Doamne, nu mă lăsa. Că
sunt considerat nebun pentru iubirea Ta eternă. Slavă Ție! E toată lumea la
Sfânta Biserică, dar numai eu zac ascuns în dureri!” Și sunt câteva sute de
astfel de rugăciuni, adevărate bijuterii ale sufletului zbuciumat.
Nu putem să nu amintim Acatistierul(2018, 414 pag.), în care sunt cuprinse numeroase
acatiste alcătuite de Nil Dorobanțu. Unele sunt dedicate unor persoane ale
Sfintei Treimi, altele unor evenimente cruciale din istoria mântuirii neamului
omenesc, unele Sfinților Apostoli, altele – și cele mai multe – sfinților. Sunt
sfinți cunoscuți și sfinți mai puțin cunoscuți. Este respectat modelul
acatistelor clasice înscrise în cărțile de cult.
Omiletica și Catehetica sunt reprezentate de trei volume de Cuvinte cerești(vol. I, 2016, 160 pag.;
vol. II, 2016, 140 pag.; vol. III, 2017, 100 pag.). Ele sunt alcătuite din
poeme adresate de Dumnezeu unor mănăstiri, cât și Institutului Teologic din
București. În ele destinatarii sunt certați pentru aspectele negative pe
care cunoștea Părintele Nil că se petrec
în cadrul lor, în care li se reamintea acestora menirea pe care o au în
contextul unei lumi secularizate, în care ateii
Îl hăituiesc pe Hristos și pe mărturisitorii Lui. Probabil că predicile
propriu-zise vor apare în curând.
Pedagogia este reprezentată prin lucrarea Hristos în Școală. Aici prezintă
superioritatea învățăturii creștine în opera de formare a copilului. Pedagogia
creștină dă un sens vieții, formează un viitor om, menit să facă față
greutăților și hățișurilor vieții pământești și care să știe să folosească
viața aceasta pentru câștigarea mântuirii și a vieții veșnice. Scoaterea
Religiei din școală, introducerea unor obiecte menite să-l îndoctrineze pe
copil în spiritul filozofiei materialismului istoric și dialectic sunt
adevărate atentate la sănătatea morală și religioasă a societății.
Sectologia nu este nici ea absentă din preocupările
părintelui Nil Dorobanțu, ci este reprezentată de o lucrare specială, Stil(2017, 106 pag.), în care combate
pe cei ce au rămas pe stil vechi, după calendarul iulian, scindând astfel
Biserica. Pentru aceasta face o amplă incursiune în istoria calendarelor lumii,
cu imagini și schițe astronomice, ca un adevărat specialist în domeniu.
Concluziile lui privind superioritatea noului calendar creștin ortodox sunt
bine întemeiate, iar argumentele imbatabile.
Am putea încheia prezentarea noastră cu o carte
autobiografică, Nebun pentru Hristos(2015,
190 pag.). Aici își povestește viața și faptele lui, mai bine-zis o parte din
ele, insistând pe vremea detenției, chinurilor la care a fost supus în temniță.
Partea a doua a lucrării cuprinde mărturii ale unor contemporani ai săi despre
el. Sunt aici relatări impresionante privind capacitățile, uneori
supraomenești, de care se bucura Părintele Nil Dorobanțu.
Toate cărțile prezentate mai sus, cu excepția ultimei,
care a apărut la Editura Babilon, sunt editate de către Editura ,,Floare de
april”. Editarea continuă și cu siguranță că vom avea multe surprize de aici
înainte legate de opera Părintelui Nil Dorobanțu. Editorii au găsit potrivit să
adauge la fiecare lucrare câte un set de fotografii legate de viața și
activitatea Părintelui Nil, acte personale, documente oficiale, multe note
informative și referate ale organelor de
securitate. Întâlnim, de asemenea, și corespondență oficială purtată de
instituțiile bisericești, ba chiar și declarații pe care el însuși le dă în
fața organelor de anchetă. E interesantă
și cuprinzătoare afirmația care se face într-o adresă a episcopului Teofil
Herineanu al Clujului către episcopul Romanului și Hușilor: ,, … ar putea fi caracterizat în termeni
biblici: are foarte mult din iscusința porumbelului și prea puțin din prudența
șarpelui. Totuși, supravegheat îndeaproape și nepermițându-i-se să facă nimic
fără avizul superiorilor, poate fi de mare folos Bisericii prin cultura ce o
posedă…”
*
Nil Dorobanțu rămâne o personalitate magistrală a
Bisericii Ortodoxe Române prin viața și opera sa. Nu am întâlnit o singură
afirmație contrară învățăturii creștine ortodoxe în cărțile lui. Adâncește
învățătura creștină și toate afirmațiile sale sunt bazate pe Sfânta Scriptură
și Sfânta Tradiție. Scrierile sale dogmatice și nu numai urmăresc câteva
repere: hristocentrismul, eclesiocentrismul și soteriologia. Propovăduiește cu
mare putere de convingere intensificarea slujbelor liturgice, a activităților
pastoral-misionare. Cere oficierea Sfintei Liturghii zilnic de către ierarhi și
preoți și împărtășirea zilnică a preoților și enoriașilor. Folosește, asemenea
Sfinților Părinți capadocieni, învățătura laică, pe care a căpătat-o în școlile
laice ca să cunoască și să combată sistemele filozofice și religioase străine
învățăturii creștine. Sunt pagini în lucrările lui Nil Dorobanțu, care,
citindu-le, te duc cu gândul la scrierile Părintelui Dumitru Stăniloae. Zecile
de cărți care au apărut până acum și, probabil, cele care vor apărea în
continuare, sunt capitole din Operă. Dovadă, că fiecare, indiferent câte pagini
ar avea, nu este împărțită pe capitole și subcapitole, așa cum suntem
obișnuiți. De la un capăt la altul, dintr-o copertă în alta, lui Nil Dorobanțu
abia de-i sunt destule sutele de pagini să-și dezvolte o idee, o temă. O scrie
dintr-o răsuflare și te atrage și pe tine ca cititor să nu întrerupi lectura.
Ceea ce i se poate imputa astăzi lui Nil Dorobanțu este
faptul că, plecând de la cazurile negative de persoane și situații pe care le-a
cunoscut el însuși ori le-a auzit de la alții, trece la generalizări dureroase,
care aduc prejudicii memoriei unor ierarhi, preoți și monahi, dar și Bisericii
în general. El nu critică și nu demască în spirit dușmănos, răzbunător, ci se
consideră pe sine însăși conștiința Bisericii întregi martirizate atât de
puterea politică, cât și de oameni oportuniști, nepotriviți pentru vremurile ce
le traversau.
Nil Dorobanțu este un puritan al vieții religios-morale.
Era complet dezinteresat de bunurile materiale, de funcții și demnități
publice, de plăceri lumești. Umbla îmbrăcat foarte sărăcăcios, postea perioade
îndelungate, se ruga aproape permanent, predica cu timp și fără timp, era
dedicat trup și suflet misiunii sale în lume de propovăduitor și liturghisitor.
Era înzestrat cu o inteligență sclipitoare, cu o memorie debordantă, cu o
capacitate de sinteză rar întâlnită. Avea daruri supraomenești, precum
capacitatea de a se ridica de la pământ, de a se deplasa fără să atingă
pământul, de a cunoaște oamenii și sufletul lor doar la simpla privire, de a
vindeca bolnavi. Primea cu bucurie nedreptățile, bătăile, torturile, temnița și
toate celelalte, cu convingerea că în felul acesta Îl slujește pe Domnul
Hristos. Avea permanent senzația că n-a făcut tot ce trebuia să facă pentru
Dumnezeu, pentru mântuirea sufletului său.
Suferea mai mult decât pentru propriile sale răni la vederea suferinței
celor mulți, la vederea nedreptăților și abuzurilor ce se făceau de către noul
sistem politic. Suferea că ierarhii și preoții nu se ridică la înălțimea
misiunii lor în acele vremuri de grea încercare, că mereu caută un ,,modus
vivendi” în relațiile cu autoritățile politice. Citindu-i cărțile, îi dai
dreptate, dar, ca om sub vremuri, te
întrebi: Puteau, oare, să facă altfel? Poate tocmai datorită acestei tactici a
răbdării au putut să salveze Biserica,
să evite multe alte nenorociri și pierderi. Nil Dorobanțu scria din grajdul de
acasă și judeca pe toți, de la vlădică la opincă, fiind convins, probabil, că
manuscrisele sale vor fi găsite peste mulți ani, când persoanele incriminate nu
mai sunt în viață. Nu putem să fim de acord cu această judecată atât de dură ce
o face clerului în totalitatea lui, fără a lua în considerare vremurile pe care
le traversau în perioada stalinistă.
Glasul lui Nil Dorobanțu era asemenea glasului marilor
profeți, precum Isaia, Ieremia, Iezechiel, Ilie Tesviteanul, Ioan Botezătorul
și alții, care își asumau riscul de a critica în public autoritățile politice
și religioase pentru derapajele morale și religioase pe care acestea le făceau.
Asemenea marilor profeți, Nil Dorobanțu îndemna în toate predicile și scrierile
sale la pocăință, fiindcă ,,s-a apropiat împărăția cerurilor”.
Nil Dorobanțu poate fi pus în șirul marilor apologeți
creștini, care, începând din primele veacuri, când persecuțiile creștinilor nu
se mai sfârșeau, apărau credința creștină și demascau religiile și ideologiile
păgâne
Indiferent când va fi reabilitat și, eventual, canonizat
Nil Dorobanțu, dar scrierile lui rămân un document de epocă, poate cel mai
virulent atac la adresa unui sistem politic, unei ideologii ateiste. Nu cunosc
alte scrieri mai dure, mai combative, mai implicate în viața socială ca ale
lui.
E interesant că unele cărți sunt semnate cu
,,schiarhiereu”, ceea ce ar însemna un arhiereu sau episcop retras din viața
publică în schimnicie. Din biografia lui Nil Dorobanțu nu știm ca să fi fost
vreodată hirotonit arhiereu, ci doar preot, monah fiind.
Nu credem că Nil Dorobanțu va fi curând reabilitat și,
mai mult, canonizat. Poate va mai trece o generație sau două, dar scrierile lui
vor trebui editate și reeditate, pentru ca el și învățăturile promovate de el
să se difuzeze cât mai mult. Cărțile lui Nil Dorobanțu sunt un bun al Bisericii
Ortodoxe Române în special, dar și al culturii române în general. Nil Dorobanțu
se dovedește a fi prea mare în posteritate, pentru a fi camuflat, ținut la index dintr-un motiv sau
altul. Deja se observă semnele dezghețului: cca 30 de cărți publicate, apar
articole și studii despre el și opera lui, numere întregi de reviste îi sunt
dedicate, se țin diferite simpozioane tematice, în care se prezintă comunicări
despre el și lucrările lui.
Începutul e greu, dar promițător.
*
File de jurnal – 1 Aug.
1981(III). ,,Domnul Prof. Virgil Sfetcu mi-a vorbit despre politica
de cadre, care se practică la noi. Toate funcțiile de răspundere din politică
și administrație trebuie să aibă avizul tovarășei. Un primar de comună nu poate
fi înlocuit de prim-secretarul județului fără un asemenea aviz. În acest sens
mi-a dat exemplul lui Constantin Pană, primarul general al capitalei, care n-a
putut să schimbe un primar de comună, pe care l-a găsit beat în timpul
serviciului și de care a fost insultat.
Toți cei care vor să-și ia doctoratul trebuie să aibă același aviz.
Domnul Virgil Sfetcu mi-a
povestit apoi despre tradiția de Paști din bisericile capitalei. E ceva de
necrezut. În noaptea respectivă nu se poate circula pe străzi. Sute de mii,
milioane de oameni străbat străzile în grupuri compacte, îndreptându-se spre
biserici. Dealul Patriarhiei este ca un roi de albine. Nu ai unde să arunci
acul pentru ca să cadă jos, ci nu pe trup de om. Se pune stație de amplificare și, în lumina a
nenumărate lumânări, glasul clopotelor și al slujitorilor, amplificate la
maximum, se pierde în tării. Toată lumea cântă ,,Hristos a înviat!” Pe la
mănăstirile din apropierea Bucureștiului este cam aceeași situație, numai că
acolo nu ai loc de mașinile ,,ștabilor” de partid și de stat.
Domnul Virgil Sfetcu
admira conducerea noastră bisericească, ce reușește să-i facă Bisericii
Ortodoxe Române o poziție foarte solidă în stat. Bisericile din București, care
sunt afectate de planurile de
sistematizare, sunt mutate printr-o serie de procedee ingenioase. Catedrala
patriarhală, care ajunsese o adevărată ruină în fața Marii Adunări Naționale, a
fost restaurată, asemenea biserica Crețulescu de lângă Consiliul de Stat și
multe altele.
Când a fost guvernatorul
Canadei în țară, a fost dus în Moldova la toate mănăstirile. Acesta, după ce a
văzut bijuteriile de arhitectură și pictură bisericească de acolo, drept
concluzie, a spus: ,,- Sunteți bogați, sunteți prea bogați, pentru a fi
socotiți în rândul celor săraci!”
Domnul Virgil Sfetcu a
spus că la venirea mitropolitului în Malovăț și Bârda totul a fost înregistrat;
despre tot ce s-a făcut și s-a vorbit. Inspectorii de la Culte sunt numai ochi
și urechi într-o asemenea împrejurare.
Părintele Ionică Sfetcu a
spus că la venirea mitropolitului, era în curtea școlii din Bârda doamna…. și
viceprimarul……… Când au văzut femeile că trec la biserică, le-au oprit, le-au
întrebat unde se duc primenite sâmbătă seara și, aflând despre ce este vorba, doamna a explodat: ,,- Ia mai lăsați prostiile astea
în pace și veniți încoace și dați ajutor meșterilor la zidirea școlii!”
Domnul Prof. Virgil
Sfetcu mi-a spus: ,,- Părinte, orice s-ar întâmpla, orice ai vedea și ai auzi,
nu trebuie să te mire. Atâta timp cât în funcțiile-cheie sunt promovate
nulitățile, nu trebuie să-ți faci probleme pentru că ești strivit de tăvălug.
Oamenii cu capacitate și putere de răspundere sunt lăsați la periferie sau, pur
și simplu, maziliți. Sunt necesari oameni care știu să spună ,,da” și nimic mai
mult!”
*
Publicații. În această perioadă,
preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: O personalitate colosală a Bisericii
Ortodoxe Române, în ,,Națiunea”, București, 14 iul. 2020, ediție on-line(https://www.ziarulnatiunea.ro/category/religiespiritualitate);
În căutarea strămoșilor, în
,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2020), nr. 1037(16 iul.), p. 11;
,,Scrisoare
pastorală”-424, în ,,Logos și
agape”, Timișoara, 13 iul. 2020, ediție on-line(http://www.logossiagape.ro); în ,,Observatorul”(Toronto-Canada), 18
iul. 2020, ediție on-line(http://www.observatorul.com);
In memoriam: Pr. Prof. Alexie Buzera, în
,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2020), nr. 1038(23 iul.), p. 12;
Parohia noastră a mai publicat câte o tranșă din volumele
Amintiri despre Titani și Viața Cuvioasei Teofana Basarab.
Arhiepiscopia Râmnicului a solicitat preotului Dvs.
materiale adecvate în vederea completării inventarului Casei Memoriale ,,Bartolomeu Valeriu Anania”, care se va construi
în com. Glăvile(VL), satul natal al marelui ierarh. Vom trimite volumul Amintiri despre Titani.
Societatea ,,Phoenix” din Chișinău, sub coordonarea
Domnului Academician Mihai Cimpoi, a editat Enciclopedia scriitorilor români contemporani(1200 pag.). În rândul
celor incluși în această enciclopedie se numără și preotul Dvs. Din păcate,
cartea împreună cu taxele poștale se ridică la vreo 350 lei. Să fie sănătoși!
*
Ajutoare și donații. În această perioadă,
parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații: Domnul Grădinaru C. Constantin din Haarlem(Olanda): 347 lei; Doamnele Mârza Simona și Michescu Elena din București, fiice ale
satului Malovăț și Domnul Grădinaru
Constantin din Piatra Neamț(NT): câte 200
lei; Domnul Arhire Sebastian, din Belgia, fiu al satului Bârda: 100 lei; Domnișoara Bordeiașu Ecaterina
din București: 60 lei; Domnul Verdeș Gheorghe și Doamna Leca Silvia din Tr. Severin:
câte 50 lei;
Domnul Motreanu Vasile din Malovăț a mai achitat
100 lei pentru contribuția de cult,
totalizând până acum 130 lei; Domnul
Stănciulescu Tănase din Bârda a mai adăugat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 170 lei; Domnul Scutașu Dan din Malovăț
a achitat prima sa contribuție de cult: 50
lei;
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
Zâmbete. ☻,,- Părinte, nu știu
cum aș face să las capul meu moștenire la cineva când oi muri! Cap ca al meu nu
mai văd eu cât o fi lumea, părinte!” ☻ ,, - Ce faci, bătrâne, cum
îţi merge?” ,,- Ce să fac,
încerc şi eu să supravieţuiesc...!”
,,- O să regreţi amarnic!” ☻La plecarea în Uniunea Sovietică,
cosmonautul Prunaru îi lasă mamei un bilet: ,,Dragă mamă, plec în Cosmos.
Revin peste 30 de zile!” Întors din misiune acasă, Prunaru constată că mama era
plecată. Pe frigider găseşte un bilet: ,, Dragul mamei, am plecat să cumpăr
brânză, nu ştiu când revin!”
*
Botezuri. Înmormântări. În ziua de 12 Iulie am
oficiat Taina Sf. Botez pentru Varga
Ariana-Ana-Maria, fiica Domnului
Varga Pompei și a Doamnei Varga Codruța-Daniela
din Tr. Severin. Să le trăiască! În
ziua de 13 Iulie am oficiat slujba înmormântării pentru Parpală Ion(88 ani) din Malovăț, iar în ziua de 14 Iulie pentru Surugiu Elena(64 ani) din Malovăț.
Dumnezeu să-i ierte!
*
Anunțuri: ►În fiecare an, la Paști
și la Sf. Măria Mare, aveam câte o zi dedicată spovedirii și împărtășirii
copiilor. Având în vedere nenorocirea care s-a abătut peste noi în acest an, vă
recomandăm să evitați de data aceasta acest obicei. Dacă, totuși, cineva vrea
neapărat să-și împărtășească copilul, este binevenit, dar cu condiția să-și aducă
linguriță de acasă. ►Rugăm enoriașii noștri să evite să facă parastase acasă în
ziua de 15 Aug. E slujbă mare la biserică, oficiem pomenirile care sunt la
cele două biserici și pot să apară servicii neprevăzute, pe care trebuie să le
oficiem. Totuși, dacă cineva ține să facă în acea zi parastas acasă, să ia în
calcul și faptul că s-ar putea să-l facem către seară. Vă mulțumim. ►Rugăm insistent pe cei ce au simptome
de răceală, gripă, guturai să evite participarea la slujbe și aglomerații.
*
Program. În cursul lunii August,
avem următorul program de slujbe: 1 Aug.(Malovăț-Bârda);
2 Aug.(Malovăț); 6 Aug.(Bârda);
8 Aug.(Malovăț-Bârda); 9 Aug.(Bârda); 13 Aug.(spovedit și grijit în Bârda, la biserică și în sat); 14 Aug.(spovedit și grijit în Malovăț,
la biserică și în sat); 15 Aug.(pomeniri
dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 16
Aug.(Malovăț); 22 Aug.(Malovăț-Bârda);
23 Aug.(Bârda); 29 Aug.(Bârda); 30 Aug.(Malovăț).
În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit
la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu