MERE PADURETE 54 - (necorectat/necenzurat)

 

MERE PADURETE 54

CU NORME NOTA BENE EUROPENE

Erată scriitorii fac ce știu, că fac lui Dumnezeu ca Istoricul Iorga pe plac

care mai ceva cu omenie

și cu arta de a scrie nemuritor sfânt, cu arta de a scrie pe pământ

țifraș, mândru, plin de omenie,

fără modru, frumos-Hristos luminos generos și extem de adevărat

și cu viață Hristos a înviat și Adevărat a înviat

fără covid-pandemie, în România scăldată și botezată, în istorie-omenie semnificativă de Românie, cu perspectivă creeativă

și omenesc firesc românesc, normal cu norme și iz-arome europene-universale, de aflrea adevărului, in cerescul Tatălui.

 

Mă bucur că pentru frate-meu Mircea și pentru soru-mea Maria sunt fericit de invidiat. Nasul proieminent, cu buzele ferme și cu câteva fire de păr ridicate în sus, o șuvița de păr rebelă facând contrast față de restul și totul fiind ca desenate ca un om gerenos, limpede și național spiritual total moral integru, în undă verde, verde albastru al pământului nostru internațional ca El Greco al pământului  binecuvântat și universal românesc-neaoș pitoresc încurajator, în legitim și temerar, firesc care lasă durerea de-o parte ca un aparte, în calitate de om aparte ca om de rând profund, dezinteresat ca român special, excepționsl și excelență profesional. Fate-meu, ce zici?

     - Cel mai iubit dintre pamanteni !

     - Nu-mi pot opri bătăile inimii, în fața celor scumpi și dragi intimi iubirii la, și cu înalțimi, în demnitatea de români iluștri, cu imunitate și umanitate, un peaplin de divinitate. Câștig respectul pentru ceilalți fericiți…

     - "Când ala bala e ceva bun de făcut, nu-i nevoie de bla, bla ..." ca Vica-mi zice Mircea. Vorbesc, coversez, direct cu el telelefonic, stau mai mult la tacale, când timpul îi permite să se mândrească/ la cap să se lovescă. Uneori își tria, cenzura vorbele cu cele mai serioase intenții de a învăța din expèrențe și din propia noblețe cu ambiție înțelegând profund: prosimitatea, în care au încredere, în fascinata înțelegere cu tenacitate de relitate. E o puzderie de iameni fară umbre. "- Mircea cu inima plină țin să-ți mulțumesc pentru grija care mi-o porți permanent, frate eficient de sânge." Domnule poet și director editura, Mircea P. să trăiești fericit, cu succes, în arta scrisului! Neghiob la un nepriceput ca mine, cuiele se strâmbau, în lobe de stejar, cînd porcul șiretlic, mi-ascos podele de la coteț și domnnia sa, care nu exista ca la cei de la bloc doar pe lustă, la Crăciun, de Crăciun la masă, după spusa sârmei, Liței, cum erau ciufuliți moldovenii ca o glumă, un râs fără pică cum era, trebuiind la bloc să tai p..., în loc de porc Noi aveam și-n Aghireș-Fabrici, mama Veronica și tata Dragomir se sileau și țineau porc, într-un rând mai mulți ani ținând două scroafe Mare Alb, landras, dar au mai ținut Mangalița și Bazana, la bloc și-n Ciubăncuța la casă, eu cu Vica țineam porci. Dar așa cum v-am  spus, povestit, când am meștert, până, în cele din urmă și eu nepracticul și neândemânaticul, Pavel, că Nevoia strigată să-mi tocmească carul, lemnele verzi, în pădure, c-am fost cu lemnele uscate, c-am fost după leme verzi, când cu ciocanul, cuiul, cuiele se mai și strâbau de mai auzeam câte vreun deștept replicând ca Marin Teci, din ocnă:

     - "Domnu Doctor, Ferghete Pavel, că pe cuie le-o bătut vântul și ca Strâmbă-lemne lemnele, în pădure, ți-o strâmbat, vântul, cuiele,"dar, iubire,în cele din urmă am dres-o, m-am descurcat cu poditul cotețului ca un bun gosodar, deși eu unul nu mă țineam meșter, dar dacă nu aveam lucu bine făcut porcul, porcii de toată minunea îmi scurmau cu râtul, deși: aveau drod, sârmă, băgată, în nas. Îmi scurmau porcii, minunile, pe sub coteț, ba ajungeu de cuva nu eram acasă, îmi stricau și ocolul, că-mi făceau hârtoape ca pe drumuri: tot o groapă și un gropoi. E domnul Sorin Grecu reporter și poet, om de cultură. El m-a filat ca pe maistru Dumitru Fărcaș. Umărul stâng la articulație, mă doaare stroșit, trăsnit de rău și dacă țin doar telefonul, în mână, în palmă, ca să testez tastele, literele ca să scriu cu dreapta și ea fracturată din cot și paralizată cu Nevralgie decubitală, pățanie, survenită când, în grajdul cu vite a Ceapeului am rezolvat o fătare dificilă, o ditocie, la una din vaci din lotul legendarului, Burdea, Revnic Ioan, un fel  mai fușarit, îngrijitor mucalit care s-ar ține deștept și glumeț cu voarbe parcă scoase din jeb, buzunar, fără habar, că-ți părea, că nu i-bivolii acasă:

     - "Dacă ești prost stai acasă". decubitală dreaptă. Cu suferința asta prin cardiologul Ioan Pațiu, din Cernuc am ajuns la Clinica Recuperare Cluj, pe Viilor nr.43 să mă îngrijescă medical pentru a mă lecuii, vindeca, comferențiarul Dr. Marius Abrudan care locuia pe strada Brașovului 42/52, că s-ar putea să nu fi reținut exact, că-i mult timp, din 1983. Eu am prieten acoperiș recent făcut probabil chiar de la firma dumeavoastră achiziționat acoperișul prin Nelu Rusu din Panticeu. S-aveți sănătate și bine! ÎN ALFEL DE CÂNTARE A CÂNTĂRILOR - Parcă din hăul acesta de respirare și binecuvântare aparte fac parte și eu, bucățică de artă, din Dumnezeu ca s-o văd și eu galant, pe frumoasa și prețioasa, pe chineza Ming, din șeherizada a 1001 povești ca-n povești de lângă, de pe pângă Ben- românul artist, în limba și literatura un spirtual-național română cu rădăcină de stejar din a Maicii muncii, păcii și Domnului demn, Isus Hristos, drept la veșnicie cu vrednicie, în omenie de profundă legendă de Românie îmulțită rai de plai neaoș cu har de luminos artist Hristos, în rost și folos namului nost și a universului Tată nost pe de rost, jos pălăria ca om de România, cu documente arheologice, din Tartaria, liturgiilor de împăcare după principii de binecuvântare care ni se descoperă în cartea cărților, în Biblia care cerne vreme prin anotimpuri, cu spirituale terț tipuri în versete și evanghilii- cu eterne principii, în relitate provita, de bine și sănătate din biblii, cu alfel de omenescă și socio- cosmico-umane- cântare a căntarilor. Hrisov corectați cuvântul din poezia cu omenie și de Românie omenie-binecuvântare ca sufletul drag și pin de făinoșag cu suflet luminos și frumos a Melanei care a înflorit iubit cu slovă ca un Hristos cu slavă de binecuvântare, s-a sfințit bucuros, în dans cu sens, cu tei și porumbei, pe umbrite alei cu mult soare și multă căldură de om, în pom, în dom de România descătușată în artă, c-aici e cu totul cu tot Domn Savaot ce ne încântă în decibeli cu vocație  de de socio, cântare acântărilor și încântare, că România profudă, întregită, tainică și de biserică pe-Arcă, că e și grandiosă mare, în propia candoare fără asemânare, pentru întodeauna binecuvântare provita, pentru a indestula cu beșug și și școală pe verticală, Bogdan Herțeg, după brazda de sub plug, că de bună seamă ce se seamăna, se seceră, să adună pro-viață mai bună. Spre fericirea noastră roșu galben și albastru al nostru terestru și celestru, pur și simplu de templu ca exemplu de oameni dintre oameni, pentru oameni. Era vreme mănătarcilor, a ciupercilor comestibile, dar "Domnișorul" trebuia ascultat mai ales, că mă mai ajuta la vacinat prin Osoiu, cerându-mi sătenii să-i  dau voie s-o facă, ca ei sa-i dea de mâncare, să-i plătească cumva altfel, că el le-a vaccinat găinile, i-a ajutorat ca să mergă mai repede pe timp de vară să meargă, dragă, la munca câmpului. Domnișorul era unul și unul ca Lentu, letul lui din Escu, ambii terminând liceul cu bacalauretul luat absolvit, dar fără nici un folos, ci că mai făceau sătenilor, cate o petiție, verere, că învățând la tinerețe n-au ajuns la bătrânețe cu păr alb și minte proastă, sariți pix-fix, din țâțâni, din fix, că le-ar lipsi câte o dogă, când doar Lentul, Covaci, feate cu Leon din Escu, când exagera și bătea câmpii, lua razna, cu beutul și era prea mult ce-i mult, nu-i bine, nu-i sănătos, că nerespectând regulile obligatorii ale vieții era sorcova- vesela rebelă câș și peziș pe tri cărări, câtâtu-i drumul de la crâșma lui Papuc, până acasă hailic și iară lic, lasa bea, că io câștig, că dacă n-avea, cum, că nu-mi beau boii și caru.., în ciuda eforturile și sfaturile sorosi Doamna croitoreasă, recunoscută și pe sate și hăznuită, că era măistru croitor, cu Dumnezeu e mare dându-i mâni îndemânatece și minte pricepută, că era doamnă Pintea, muierea lui Ioan, era femeie specială și era de meserie, că în colori de neliniște nu era ițită și de izbeliște, distinsa, distincta și deosebita. ÎNHĂMATA CU ARTĂ - Ce zicem de șef sub acoperire, candidat la fericire, la cel fericut, minunat lucru, când imprevizibil a pornit focul dramatic, în Australia zombi-Cod roșu ca la Londra, Marea Britanie, cu pandemie, cu virus mai dat naibii, în fras, cum mă înjura, în liceu, un coleg obsedat de rostirea sudalmii-blestem al pământului/ iubirii! Care ne era șansa fericirii sportivei Brânză. Care bâză cu performanță, ruză-buburuză roză, că unde dă și unde crapă c-ar zbura cinștiință și să te ții minte, că mândră, unde-I zbura fără pereche, miez de pâine de Românie prospătă și fierbinte, ziuă lină și senină, în ferbinte, cât un munte, în vecernie înhămată matematic, zi de zi, cacalat, înhămată cu artă, în drept de a fi prinsă iapă la căruță, fără cusururi cistururi, ci cu  străduință, silință, în dragoste, pasiune și înțelepcine, că suntem cei mai inspirați botezați, altfel prin ce avem avatajos, că exităm îndoindu-ne, ca Făt frumos din lacrimi cu nemulțumiri de Lancrâm, de starea sănătății vieții, ca-n istoria elexir a tinereții, de România, că nu mai merge cum mergea, în scumpa și sfânta România mea! În sfârșit va începem școala cu-n ideal mai practic național, că teoria-i ca  teoria pretutindeni și-n românia, că tare pe piață e de esență exsitențială tare, cu mult haz și suspans, sens de România educată cu Arta de a scrie cu omenie, erios Hristos, luminos, în pur și simpu excepțional fabulos, în echlibru, că am făcut mai mult, în propriu bisericesc cult, într-o lume fără șanse, fără resurse și echivoc și noroc care potrivit, în culori-curvubeu de Dumnezeu și neliniște, ne sfintește omenește. Să știi, că mă bucur, că te bucurii ca Bucur, în satul Bucur. CĂ N-AM FI DE MINUNE, RUȘINE - In toiul iernii Furtuna la palat crează cu succes și suspiciune çă n-am fi de minune, de rușine inspirați creind atmosferă, de neam și țară dalbă, în legend, baladă profundă ca un brecchet pachet servis, laudator temporis acti, de viitor izvor neânghesuindu-ne nici limbajul, nici temerar curajul prințului călăreț care iese din impasuri cu năstrușnicele lui fapte, popasuri/ urcànd teaptă cu teaptă cu urcuș și coboràș pe costiș peziș cu curmeziș și de idealuri, spiriruale aventuri, ca să scape de sperjuri nevolnici, cu cospirații de conjurați, comploturi, conspirsții, în socio ecuații care vor să te suprime, cu asprimi de pe culmi de lumi, lumini a luminii doină, în grădina cu albine și roadă divină deplină cum ca minune nota bene, cum ne convine ca minune, ne spune, că n-am fi, în cucuruzi tăciune. Au dat, în film, șah la rege cei care o conspirat, în șah-mat ne inspirat, fără temei, dar reper de creer, reper la cer, (vezi ceva plat, Furtună la palat). Să ne fiți sănatoși, iubiților!  Nu-i doar atât ca un moment de a Domnișorului, Nichita Oliver, aiasta:

     - "un moment rostit de el ca și cum mi-ar cere să-l ascult, c-ar avea ceva important și pentru asta zicea calm:

     - "Un moment"și asta numă scotea din sărite, chiar dacă mă zbovea povestea lui fiind lungă și parcă unu și unu incredibil lungă, că era un miracol cu in de viață, cu eroare era înțeleptul osoiului având odihna vântului și casa cucului, dar care nu plictisea cu magnificul discuției lui, cu magia plină de farmec și cântec foarte important și impunător, cu multe detalii, amănunte. De cumva, cumva îs arțăgos, pălăria jos, că sfara-i mai mare ca jumara! Nu-l bănuii, nu-l vorbi de rău, că hoțul neprins e om cinstit, la ce-ai rămânea surprins? Și flacăra hulii e rug aprins, cu sens de Paganii defăimat, deși aur cenușiu strcurat. Teci e Sucă-om sucit, că venit la pețit, aduce oare cinste și onoare? Ca să fii ciuleandră luat la bătaie, două lemne și două paie, nu face altuia, ce ție, nu-ți place. Cine face ce ție nu-ți place îți umflă, irită și inflamează nervii și asta, deși nu vi clar, nu-i afacere, ci escrocherie la șmecherie-sfârnărie. Astea-s decomandată, în concluzie o informație publică, ca fizic să frecventezi zi de zi la școală de pe orizontală pe verticală. E ce o promis ițic - oficialii fără principii morale de Biblii. Cine zice, că cetățenii n-au drepturi, cu pecarea în Cangun sa viceversa, cu direcția către România, că la noi cântă necesar privighetoarea și ciocârlia. Pentru ce am face compromisuri? Că la noi unde este lege, auzi române pur sânge este și tocmeală. Dela primarie nu poți mere fără dor pentru un strop de bucurie care esențial ne face viață mai bună, în indentitate  mai fericită cu taxsele achitate, distinct, conștiință națională, din școala de dincolo de școală cu orintala pe verticală, cu calitate, în realitate cu sănătate. Cheia succesului e sută la sută, comunicarea," cum zice, Simona Halep. Mie nu mi se  mai zicea, dar mie nu mi-a zis nimeni nu mi-a replicat:

     - "S-a uita ca bou la poarta nouă." Lui Vica i-au murit ambii părinți ionașu Hornului și Ana Duma a Bărăiții, din Osoiu. C-atare cui sa se confezeze, cu cine să comenteze, când ar fi dat de rău din caiauza pricăniților dușmani, oameni fără suflet? Ionașu Horjului, Ioan Mânzat, bunicii lui Nașu zis și Mânzu, dar și a copiilor, lui Vica, tri mușchetri unu la mână, unu pentru toți și toți pentru unu ca unu cireșari: Marius-Mistrețu Mihaela Păstaie și Buhița și Burscu/ Mascuru, Mancuru, Celemen ca Tudorel de la Coșteie, Urișor, Dej. Hornulului e de fapt a Horjului, dar eu cel care greșesc ca Irimuș, când vrea să șuteze gol, ca pasa lui Cîmpan și Liviu  Caba cu pase..., dar parcă nu-s formulă completă cu Horațiu Gal care-și face datoria, dar își complică jocul, ecuația, dar aruncă Pințoiu formidabil, aruncă pe lângă poartă, rămân recuperarea lui Drăgușan care triblează ca Șumlea, el trebuind să remedieze... albitrar îmi ții dar din dar, în har. Mă bucur că pentru frate-meu Mircea și pentru soru-mea Maria sunt fericit de invidiat. Hai că la noi e joaca de-a școala, nefiind nici o strategie. În sfântul de America, USA, Ziua a șasea, de la început de An Nou, e cea mai rușinoasă zi, din istoria Americii. Ce-ți pune Dumnezeu pe masă aia mănâci, că președintele nu se îndură, că-i cu ce vrea mușcii lui, friptură, că  porcul, e cea mai grozavă legumă, că-l savurezi, în gură ca cea mai bună friptură! Literatura si Arta - Nu o pot citi, ce-i de făct, Făt-Frumos generos?

     - Cumpara-ti un calculator cu ecran mare si o vei putea citi. Unul mana a doua, ieftin ca sa poti si practica.

     - Lasă, că nu-i răù, că am un leptop, dar nu-l folosesc, că màna cu Nevralgie decubitală dreaptă, însă și stânga care mă doare, nu mi o favoare și nu mi o ușarătate, că nici tu, Ben, n-o zici rău. Cred că nebunia asta s-a găta iute pro vita pe Golgota limbii astrale a ierbii cu splendoarea luminii a limbii române.

ADUCÂND VORBA

Îmi spunea, Ștefan

Mihuț, în municipiul  Dej

aducând vorba în locuința sa

fără să-l întreb ceva-n gri și bej ca pe om cu aură și nimb de anume cu renume,

cum un reporter incredibil ar face

ca reper cale spre cer

cu neant și de fluture efemer.

-"Talentul meu e cât Dumnezeu iubit,

mi-a hrăzit luminos și generos făcându-mă să văd lucrurile mai clare,

în bine binevântare de România educată, profundă și

mare negrăit

 

dăruit de alduitul dumnezeu

și cuvântul său care ne ferește de rău,

că-i mai uman ca mine, deși n-are sânge, în vine,

însă e ceea ce iubim sublim, că omenirii că li se cuvine

pace și pâine

al patriei limbii române!"

 

     - Tu esti un fel de taran raper, compui aceste versuri care pot fi cantate la colt de strada.

     - La noi corupția e păgupoasă, fără eficacitate. Mircea, e vorba de fratele meu Mircea. Menejerii de copiii adoptați nu-și fac datoria, însă cine-i condamnă? Nu știi nici cum te cheamă neștiind din ce tufă sare aiurit iepurile, că nu găsesc pe nimeni mai învățat, eu fiind pe sufletul nostru verde de albastru, că exist pe la noi multe propleme. Întodeauna e mai rău, decât ră, că mai încape bine cu caru la care s-a prins vacile înapoia carului. Marin Teci:

     - "Pe ce ne bazăm, ala care zice, eu nu-s țigan numa mama și tata.”  Ceva ce rar am mai avut - venind de dincolo de  Prut; literatura și arta 7 (buna, zau!) si arta, de la Chsinau..

     - Scrie Pavele scrie! Și sunt sigur că nimeni nu te poate opri să nu scrii, căci ești rob a lui Dumnezeu! Doar încearcă a aduna pe o ciornă zilnică scrierile, zic eu, și le trimite odată pe săptămână. Nimic nu s-a pierdut, iar dumitale rămâi într-o neântreruptă scriere și inspirație, dând și celora ce le trimiți posibilitatea ași folosi mai ordonat timpul activității lor. Cu sinceră prietenie, Gepianu

     - Draga Ionica, cu pasiune și înțelepciune, cum presupui și se presupune, că predispune. Mulțumesc pentru tot, Domn Savaot și provita, Doamne ajută, în a viețiii bătută, că pe  tabla de șah, piesă cu piesă, rând pe rând aparte, socotind profund și gândind seros și făt-frumos-Hristos, se mută aparte că dacă ai carte, ai de-adevărat, ai parte,că dacă  ceri,ce ceri ți se va da dacă bați la ușă, ușa se deschide larg, în larg primitor, undă verde și inspirat la melodia preferată, magna cum laude! Somniferele nici ele nu-s eficiente, n-au efect, nu-s eficace, n-aduc pe Morfeu, pe moș Ene la gene și nici Vica nu-i ca să mai povestim și cu nani, nanii, să mă legine, că vine, vine Iisus, în leagăn verde de ingerași dragi purtat ca să spele lumea întreagă de rău și de păcat. Nu-i nici un păcat, că de-i una, nu-i alta, că noi trebuie să suferim, că muncim și iubim și cum zice și Grigoare Leșe: Suferința e un brend, în România.

     - O sa treaca multa vreme pana cand vor gusta cu adevarat din aroma suferintei tale pline de binecuvantare divina. Lasii o vor mulge dupa moartea ta ca asa-s pradatorii de suflete.

     - Am ceva ochelari speciali, comandându-i telefonic la București, mi i-a fost trimiși și i-am primit și mi se pare, că-i altă lume e sărbătoare în casa mea putând să scriu și să citesc. Sunt alte chestii, parachestii, cu care nu mă descurc, Servus!

     - Exista si program vocal de scris, nu trebuie sa bati tastele doar dictezi si el scrie automat. Acela cred ca iti lipseste. Urlii si tipi pana inebunesti pe hartie. (Problema cu asta cred ca dispare constiinta si ramane doar animalul care racneste.) Uită cum pasărea mălai visează, Ben! Cal brez, tot traz, că m-am îvătat asemeni calului bun care trage, în ham, că tot, în ala care trage și-n pomul care rodește cu, gânjul, măciuca, se lovește ca mama maștihă, vitregă și fără motiv, c-ar fi, Doamne sfinte și Doamne ferește, neascultător! Simt rece, în spate și eu și eu fărăle sar să iă sfeterul în spate. Îți scriu v-o două vorbe, fiu-am sănătoși (să fim sănătoși!) și cu bine, mare-Ben! Cum îi zice și cum artă,că descopieririle știnței sunt mari dacă e așa cum zici.Eu cum zice Marian sunt conservator,comod și mă mulțumit,nu știu de ce cu telefonul,cu scula la care știu să umblu,să scriu de fapt,că de nu vorbesc clar și bine,șmecheria se greșește și scrie altăceva,în ciuda mea parcă și puțin efort nu-mi strică la frumusețe și la naturalețe,la felul aiesta de noblețe de mere pădurețe. Așa, lasă, că nu-i rău și, că poate fi și mai rău, că mai bine decât, că trăiesc, nici că nu se poate, că triesc cât de cât sănătos! Dacă încă scriu nu-i rău, mă simt bine. Acuma eu oi îchife ochii, deși nu simt, că mi-ar veni somnul, însă voi sta cu ochii închiși și întins pe spate, rug apris. Ciudată iarnă,din baie aud zgomotul grozav a ploii ca de vară deasă și descchid fereastra și văd cum plouă și babele se ouă, vorba vine! Dască-s mai atent,vigilent și din camera, în care dormim, eu, Daria și Marin,se aude ca o sinfonie, dar copilul din mine nu descântam nebinovați droia de copii feriți să fim făcuți ciuculete, uzi până lapiele goală bagă-n, când cântam desântam, la ploae, ca pe timp de vară pe tărnațul casei părintești, în Sâmpetru-Almașului:

     -  "Doamne dă să ploaie, pământul să se moaie, iar brazii să înverzească și cucuruzu, mălaiul, să crească și-n rod cu știleți pe tulheni știuletele, în boabe-grăunțe bogate care polenizate să nu fie stepe și-n har ca talanții, să se îmulțească! nevinovați copiii fiind, băiet ca Eminescu lângă izvor. Viața e o excepție cu Tom Hardi. Tu pari a juca cu Șachira, domnule director. Cu toți-s spun cu inspirație sunt drepți și buni, că grăiesc, roststesc, adevărul adevărat pur și simplu, vorba lui Eminescu floare albastră a noastră. Oare cum să mă descoper, reper de efemer și cer, descoperind talente, vocații, în umane ecuații și comedii, chiar dacă-l am talentul îmulțit aparte, chiar eu, după cum areți spectacolul vieții frustste și handicapate prin politic cu delicatețuri, pe corupții și de tagmă de tâlhari, că ușurel, îs ușurel, c-am mâncat carne de miel, dute-n frast! în oportunitate ca-n realitate, că viața bate filmul, vorbă, hiperbolă a lui Iuliana Marciuc care descoperă ineditul și distinctul ca Sorin Grecu, când cu Szekeli/ Zoly zoritul m-a filmat, ca un altfel de poveste, Tu, Ben, punând filmulețul cu mine și Dumitru Fărcaș pe Yutube, că mă rebotează Vasile, Vasile Rătundeanu-Ferghete, despre care are vorbe maiestre, maistru Dumitru Fărcașu ca mușcatele care zâmbesc țărănesc, pitorec, în glastre de pe pervaze de ferestre, din zările noastre albastre pe întinsuri ale noastre laudă de zestre, cu-n drept de a fi zi de zi, ci mult soare și multă căldură de om și înflorire de pom pentru rodul din Dom, în tot, Domn Savaot ,amestecat Dumnezeu și om, în tot cu sănate, că-i mai bună ca toate, în litirghie și vecernie, în lanuri de pace-pâine, în spice ferite de piatră, grindină și de molituri, inundații cu investiții, în socio-cosmice, ca criticul fantastic, activ și activ magnific, Gruia Lucian, un fericit dejean, cu habitatul, în satul lui Bucur, București, de la care multe aștepți ca sfâ tul Sisoe pe Arca lui Noe, clop de ploaie, că sculele și femeiele, că ce distanță și diferență dintre bicicletă și femeie pe feme întâi urcându-te și apoi unflându-o, iar bicicletă unflând-o și deabia apoi potopul după noi te urci pe ea. Pe bunul Lucian Gruia de Dej și de România care l-am cunoscut, în incinta Astrei condusă de Radu Găvrilă, dar pe când Mia Buzași mi-a făcut cunoștința cu acest dejan venit din București, în orsșul natal a lui ca provita și bine voitor mi-a devenit prieten drag cu făinoșag spiritual monumental național, cu o vastă cultură și Arta de a scrie cu omenie ca om între oameni, om pentru oameni care s-a sfințit silitor ca poet, scriitor și critic. Lucoan Gruia scrie oglinjoară, oglinjoară care-i mai critic la noi în țară, in excepții, în omenești socio-exrciții, că scrie clepsidră și matricea stilistică, scrie și draga Zenovia Cârgulea, că o întere... (darce să mai zic, că-i nepotul advocatului poet ecetera, ecetera, că e cu flacăra scrisului, inedit Blaga scriind înteresante poezii clasice și moderne, în vers alb ca tot ce dcria candit și superb!, cu aură și nimb asemeni crinului pur, cu strălucirea Edenui, c-aici e Adam și Evaedoi omena și a binelui omenirii, Mesie a iubirii: a păcii și muncii, slavei, în slava lui Dumnezei cu bonomie și omenie de Românie și mării-  Gruia revenind în Dej ca turist, excursionist dă pe la mama-sa avocat ca toți din familie, octogenară și ne mai întâleam criticul să-mi mai dres sfaturile, învățăturile ca om prieten care la nevoie/ anevoie, se cunoaște ca-n povestea vorbei sau cum mi-a zis cercetorul istoric director al muzeului municipal de istorie, Dej, prof. Emil Lazăr din Sașa, Sj.

     - Salut, Pavel! Parola ta de Facebook a fost schimbată pe joi, 4 februarie 2021 la 12:14 (UTC+02). Adresă IP: 93.122.251.29 Operator: Orange Romania, Îţi mulţumim, Echipa Securitate Facebook

     - Dați-mi voi posibilitatea de a intra pe facebook și nu mă blocați ca responsabilizați. Prin Mircea am cunoscut pe grozavul Bazsil, un fel de Văsălică, cum i s-ar fi zis, în Ciubăncuța/ în Sâmpetru... care scrie măiestrel ca poetul, prozatorul, filozoful și vestitul dramaturg ca făimosul cu minte, inimă și suflet, Ștefan Mihuț, dramaturgul bistrițan din Coldău, Beclean-B.N.Blaga sa născut, în veșnicia Lancrămului (Lancrâm, la vre-o 30 Km de Sebeș, Alba). Prietenul Lucian Gruia sau unchiu-su avocat pur și simplu, pur sânge scriu, conversând și cu mine, chiar dacă eu nu mă țineam personalitate distinctă a nemului românesc, care se raportează El Greco și El Dorado, la universal prin omenescu național epecific și unic-pragmatic și diagonal. Desigur îmi amintea de Tehnicianul veterinar Ioan Vereș, în locul căruia am venit îm serviciu la Ciubăncuța am venit să-l înlocuiesc, el transferându-se la Mihai-Viteazu, Turda, îmi amintesc cum a zis ștrolobatic că nevastă-Eugenia Mânzat fata lui Iulian contabilul și la președintele de la colectiv. La Eugenia, cea mai ieftină femeie (așa întreabă Cristian Horvat, fostul bărbat a lui Mihaela, care-i mai eftină femeie, socrule, Pavel? Și răspunsul era eugenia, dar Vere ia și zis lui Jenica:

     - "Tu, Jenică, ești siluietă ca o vacă." Omul nu doar Vereș se mai greșește, nefiind pe pământ om fără păcat.

     - Dacă aș putea rosti doar o singură rugăciune TOATĂ VIAȚA aceasta ar fi: Doamne Iarta-ma!

     - Ești lumină și soare grăitoare,pură binecuvântare, în Roânia educată și normală, morală. Mă gândeam la un memorial pro Vica, însă teama că nu voi reuși să-l scriu, cu migală și pioșenie de Românie. Crima-i o nemiloasă și periculosă contagioasă pandemie, venin de șarpe năbădăios ițit ca dușmanii, bandiți contra umanității. Crima economică, trebuie pedepsită, că to de tâlhărie și pagubă făcută țarii și oamenilor de rând și săraci e vorba, e o mișelie, un curat murdar făcută de tagma de jefuitori, social dezastruoși. Haispiritual și tence, Lucian Gruia e un bun scriitor, fără a fi chemat la mic.

TU CU HAR

Tu ești cu har,

că trebuie să ai un har,

talanți îmulțiți dar din dar,

în standardul sicio-uman, că la noi nativii, nu trăiesc, pitoresc, în van,

ci tradițional național-univesal.

 

Marii scriitori nu știu cu  fac, lui Dumnezeu pe plac ca să fie mai scumpi, vegheați de vulturi și de Dumnezeu pe și sub aripi-s, scut, în Romnia veritabilă, scumpă, dar de corupți citadelă sfărămată, că România e o cântare binecuvântare a cântărilor și a rostului, în gustul de  neuitat, așa cum, în ansamblu am fost o viață de om așa cum la Iora a fost tezaur cu peștișorul de aur. Ben, tot ce-ți trimit ce scriu ca să poată respira telefonul, la cât timp pot șterge, ce ți-am scris, ca să nu se ștergă și de pe calculatorul tău?

     - Tot la doua zile poti sterge. Ma bucur ca o faci pentru ca si eu sunt confuz de multe ori de textele repetate.

     - În tot pentru a ni se desfășura viața normal trebuie să atinga si sa desfășureze procese și o desăvârșire eco de bio-chimie inalta. Dacă tot murim de ce să mai știm minunile răspunzându-ni-se la sâcăieli, nedumeriri, întrebări? Când lucrurile merg prost, nu-i vina nimănui? Ori are dreptate cel care zice dacă ești prost, un nepriceput, stai acasă? Pe aici nu-vorba de a scăpa de pedeapsă sau pentru crimă, corupție să fim ca scăpați de lege, dându-ni-se orce pedeapsă cu suspendare, însă cine o auzit de pedeapsă la fără frecvență, când după muncă e răsplată pedeapsă de adevăratelea, orice sămànță de rău trebuie aspru, chiar cu moarte, nu abolirea legii, nu-i așa?

     - Parca asa i-ati aplicat lui Ceausescu – glontul.

     - Unii-s prostiți să-și pună pielea la bătaie! că îs influiențați ca și cum, în fața lor, în straie noi a globalizării ar avea cu frustare imperiul leilor/ împărăția oglinzilor strâmbe? La doua zile poti sterge. Ma bucur ca o faci pentru ca si eu sunt confuz de multe ori de textele repetate. Film cu țigan și... țigănci pe care le iubea ca nebun Radu Paraschivescu poetul cântecilor țigămești care inspiră o viață, dragoste că-i vorba despre țigansciahia, un fel de șarada țiganiadei - Șatra cu pitorescu unui trai, în comun mai deocheat și hazardat. Totu-i pipărat, picant, în dasul bucutii cu sens de comedie și omenie.

     - Dragii Noștri Români, Iată, Istoria Literaturii Române, s-a îmbogățit prin această bogăție literară și din suflet de artist român Ben Todica dăruită prin munca sa de o viață! Vă mulțumesc doamna Melania pentru acest cadou imortalizat la anii 2012 la prestigioasa Revistă Melidonium, fiindcă mi-a adus multă bucurie revăzând lucruri care întotdeauna ne aduc mândrie de neam și tradiție. Doamna Melania vă aseamăn cu o albină harnică, ce culege din flori nectarul pentru mierea cea dulce, Viața Românească și veșnicia ei. La fel mulțumesc și lui Pavel Rătundeanu Ferghete pentru entuziasmul prin care se bucură de binefăcătorul său eruditul Ben Todica din Melbourne-Australia. Iată, bătut de vremuri, de bine și de rele Benoni se ridică, nu se rupe de iubirea neamului său românesc, de credința și tradiția vieții Neamului său românesc! Am fost și sunt mândru întotdeauna de prietenia ce mi-a acordat-o acest uriaș al Artei, pe care am respectat-o și o respect cu sfintenie și acum la vârstă octogenară, când amintirile vin ca o mană cerească binefăcătoare! VĂ IUBESC PE TOȚI!  Ioan Miclău-Gepianu. 2/4/2021

     - Talentul face diferența și scoate îm evidență reușitele și ceea ce trbuie. Talentul e înlăturarea tot ce-i dificil, în viața noastră. Eu o mai țin langa. Vremea grea cànd Fragomir trăgea clopetele se împrștiau nori și mu numai că nu pica grindina, dar vremea se însenină și ai fi tot trăit și dacă ai fi mort ai fi înviat.

     - CU MULT RESPECT ȘI PREȚUIRE FRĂȚEASCĂ!

     - TU  A L E G I - Uimitor de frumos! O adevărată istorie a creștinismului, a cărții și a omenirii, Cu stimă și prețuire, Melania Rusu Caragioiu

     - Așa zic ca și cum aș fi implicat și chiar aș fi complotat și eu, deși n-aveam curaj, putere, de revoluționar, talmeș-balmeș amestecat, în acea lume, chiar dacă eu stam, în casă și plângeam uitându-mă la ce se întâmpla la la CLUJ, unde ca dispăruți erau copiii noștri  și alți tineri și maturi omorâți ca la Cluj, la Timișoara, București, Sibiu și vorbele ne manipulau, că se vorbea tensionat cu șmecherie la televizor, părându-mi-se că unele știri sunt denaturate, unii dintre acei gălăgioși urmăreau un ceva cu frica stârnită, frică și haos, să ne bage, în boală, unii chiar murind, în țară la noi și nimeni nu ghicea, că-i revoluție, lupta frumoșilor nebuni din marile orașe, și nimeni, că era incertitudine, nu știa dacă-i lovitură de stat sau revoluție, noi cei de acasă, la mine, în Ciubăncuța, nu doar eu și Vica, cu framântări și întrebări care mai ale naibii, din neștința noastră mai mult ne încurca, că nu știam de a nume ce anume se va mai întâmpla cu țara și, în țară, la noi, fire-ar să fie, nu era revoluție de catifea, ci de hârtie și parcă arde dintr-o neprevăzută mînie ucigașă. Eu acasă în satul lui Vica eram implicat emoțional, chiar și când prin Cluj, îmi căutam copii: pe Marius, Mihaela-Ștefania și

Tedor-Flaviu, îi căutam parcă cu lupa lui Alex. Ștefănescu îi căutam cu sufletul printre morții-împușcați, cu ochii înlăcramați, din cauza lacrimilor văzând ca prin ceață, rătăcind aiurit pe străzile Clujului și printre răniții din spitale, fiind se păre dintr suflete moarte a lui Gogol, dar acasă la Vica ajungând tot fără nici un rezultat, fără vreo știre legat de copii, întrebând-mă pe unde-or fi și ce or fi făcând asta făcându-mă transpirat, mormoloc, tacirurn, închis, în mine, ciucilete, ud până la pieile și ca moș martin mor, mor, hibernând, în bârlog, că era pe timp de iarnă și eram ca fript, înfrigurat ca un trăsnit și ca un om ploat, în ipostaza de un om necăjit a lui Sadovianu ori din mizerabilii lui Victor Hogo, un mizerabili, un deliru, în delir ca Paul, un bleg... nevinovați copiii fiind, băiet ca Eminescu lângă izvor.

Pe Teodor-Flaviu Celemen l-am căutat ișten-nește=dumnezăiește și la Megidia și apoi amploiat, la Mamaia, iar, pe Marius Celemen, Mistrețul cel măreț și cu cilții de argint ca la Dounaș, în armată la la Bârlad l-am cotat și în rezervația de la Hațeg, c-aici aveau depozitul de armament, dar să vă lămuresc, într-un moment de-a Domnișorului de cânțănea și câțăia că-mi stă scăitor pe suflet, că, fraților, la unguri Ișten zic la Dumnezeu, dar ce nu nu zic bozgorii, maghiarii lui Horty și a lui Victor Orban, cum de câcat, dând palmă la câcat zic bolșevicii lui Putin și Sisif deșteptul scorțos Putin înrăit artist, comunist, că la noi, pe românește s-o culcat și scoală-te la el mort, Pavele! Mă îngurgau cu cu îmbigeala lor, traducerea motamo mo direct, nu era corectă, cum nu se traduce, că-i un viceversa, un altceva, frate-meu, dar ce pot zice, ce să zic, când fiecare-i cu pizda măsi? Dar dacă-s proști ungurii ---i, ungurii de România de care Ceaușescu voia să să se scape, că erau cirovricuri, resturi, rămăsături despre că i-ar fi expulzat ca pe evrei, secuii, de la noi, dar chiar ungurii lor o refuzat să-i primească, în Ungaria, că lor nu le  convenea, chiar ungurii lor, socotindu-i hoții noștri pripășiți techergheu și teleleu la noi, dar ungurii aieștea ce zic, Doamne, sfinte, că lor nu le trebuie maghiarii hoți rămași dezertori pe la noi, că aieștea șmecheri fură la tine ca husarul Pișta de la Macău/ ori, în Dâncu secuii din secuime, dacă nu-i oprea popa Ferghete feciorul învățătorului Ioan Rătundeanu-Ferghete, din Sâmpetru, feciorul străbunicului, meu, acești unguri din secuime ar fi prădat voevodatul lui Mureșanu, Dâncu, Aghireș, județu Simeș- Dăbâca. Pe Lucian Gruia mai neadaptat în București l-a prins lovitura de stat l-a prins în forfota taciturilor, mai negrotei ca minerii mai dați pe obrazuri cu praf de cărbune că parcă deabea erau ieșiți din mină, că așa fost fost curva de Iliescu nerăbdător că era gata-gata să cheme pe rușii ocupanți, până ce ruză-n buză le-a zis Ceaușescu comunistul ca păcălici Iliescu, că le-a plătit până peste cap despăgubiri de război l-ea zis, în 1968, Ion Iliescu prin 1990 chemând și Kaghebeul cu bolșevici mojiți ca așa era el făcut din rău, din teama de Ceaușescu ilegal poruncind să-l puște și pe Nicolae Ceaușescu și pe Elena Petrescu florăreasa și chimista cercetătoare și academiciană că era soția ceaușească a lui Ceașescu. Mulți după vaccinare cred că-s pot vedea copii și nepoții, că nu s-or îmbolnăvi. Să dea Dumnezeu și mata sănătos! Nu mai mergi la Minuca, asta a lui Rujica din Osoi și Viorel Beldean și nevasta lui Cornelu lui Iisif predicator la penticostalii din Ciubăncuța, că hățește prea mult de pe tine, că imflamează prețurile, camăta, adosul comercial care e ca la noi ca la nimeni exagerat fușarit ca să bulverseze și explodeze mămăliga la discuții  din Omida cu flămânzi și rădăcini amare și ștede, urzici ce boșii, mai marii zilei ne pun să jucăm cu fluturii din stomac și tălpile goale ne pun pe jar, deși trudim ca marvăle, vitele ca boii prinși la jug mărăcinos pentru a desțălini omenesc viața grea, împovorată de asupritori și explotatori neocomuniști, îmburgheziți ca speculanți și mincinoși corupți scuipați și mule de dracu spurcate, fir-ar să fie, cu globalizarea lor curat-murdară ca persoane retumiciente digurași românești la fete ubgureșt, care la țară merge, la oraș nu se cunoște că-s fantastica, în tehnică și tactică germană, zeneca engleză și viteză americane pe divane nota bene, regulate, corupte ... Noi ne bucurăm de ce e insuficient la sat, din cauza corupților care nici cu gândul nu gândesc la noi. Și mama lui Vica, Ana le scula, pe cele cinci fete și doi copii. Vichy știa să-și laude fetele, că și-a plivit straturile cu mama, Eva și cu fetele, Daniela și Roxana experimentate pe la Cluj, când era la luceul industrial nr.9 și la CUG lucra, soru-sa Paula făcându-și treaba bine, ea Victoria rămânând, în dezmățul ei, mai puțin instruită, educată și școlată, în plaltforma, pentru ea citadelă sfărămata de Aurel Baraga dramaturg care spiritual sciefervescent faimos spiritual, că românii au talent, vocație. Ca oricând acuma și la revoluție erau și sunt bestii cu nume de om, deși botezați, dar nu responsabilizați, însă suflet curvar-rău, vicios, cuprinși cu lăcomia care le mănâncă omenia, în socio lanț a slăbicinilor bestiale, rău intenționați și prost inspirați! Păcat, că, că n-avem cașcavalul corbului ca să poată după voce vicleană, vulpea cu nărav și păr care păru și-l schimba, să ne păcălească.

     - Eu va scriam inca de acum un an ca astept pozitia Chinei fata de invinuirea adusa, argumentata doar cu declaratia unei specialiste chinezoaice care a lucrat in acel laborator. China a stat in banca ei si si-a vazut de treaba - si probabil ca a procedat bine, fiindca raspunsul de fata, daca ar fi venit de la oficialitatile chineze nu ar fi fost crezut. Asa, spus de specialistii trimisi de OMS, adevarul este de necombatut: tot ce s-a facut pana acum cu COVID-19 este "UN SCENARIU DE FILM"!  Iata ca specialistii trimisi la wuhan de OMS vin acum si le confirma: traim de aproape un an un "scenariu de film", cum zic ei..

      - S-a relaxat restricțiile și noi va trebui, ce-are să se, întâmple, dar în timp părerile se schimba că tebuie s-avem încredere, că o să ne distrăm și o să treacă, o să depășim pandemia cu floare albă, floare neagră... Să dea Dumnezeu Mariane ca și mata să fii sănătos! Vichi ca să aibă ocazie a se lăuda

     - "Ai haine de spălat? Că și eu mi le-am spălat." În 25, ziua de Crăciun Ceaușescu era, în pericol de moarte și cojurații, conspiratorii, care l-au omorât, pușcat, ilegal.

     - Pe general generalul Milea l-au fost impușcat ca să-l aibă complotiștii lui Iliescu țap ispășitor zicându-se că s-pușcat, sinucis, cu toate, că nu era, dar nu era ca-serialul Furtună la palat unde regina vinovată s-a sinucis. Marin ca un bărbat mai în vrâstă, etate, ca moș știrb taie coaja la feliile de pâine oricând și când pâinea n-a fost arsă, în cuptorul cocător, din tinda, cohea bunicii care zice incredibil, că era bun tot cum dă și ce ne da delicat cohea. Miha tulburată:

     - "Dute să stai pe bube!" Era ca și cum uliu ar fi fost surprins la puiuții de sub brusturi ascunși. Marin lasă fie Daria aspră ca Viata. Marin și afară dezdeapănă din sulul de hâtie igenică să o pună sub șezut fără s-o economisească ca un Dorian Popa în piesa scrisă de Vișunescu, scrisă cu decență ca un circumscris ca un cavaler al mesei rotunde. Viața ni sofisticată. Unii zic de azi să se facă focul, iar alții de azi, mâine ca să se încălzească sala de clasă până luni. Snobia trage semnal de alarmă ca Vasile Roita la Grivița? Brâncuși era un român neprețuit, român pentru români, hoho Ioan și Gheorghe care nu se jucau într-un joc de copiii. Pentu ce, deși nu suntem Mihai Viteazu-Mihai Eminescu construim intrus incognito: castel de nisip? De ce nisipim clepsidra de nisip? De ce n-am merge până la capăt, nimic nefiind ușor sau de pomană? Daria și Marin își fac cartofi pai și muzică ușoară. Noi trebuie s-aducem roade de cultură și punți de comunicare. Unde să mă duc după luminița de la capătul tunelului, deși cu mine, nu mere așa hopșașa? Voi știți că viața e cel mai importatnt lucru dar la-ți 'mpușcat, i-ați luat viața conducătorului Ceaușescu fără milă și din dragoste cu silă, fără Hristos! Unii nu cred, în cuvinte, ci, în afacerile lor murdare și, în banii peșini. Parcă aș fi, în mașina timpului cu lumina luminii de pe Altarul soarelui. Eu nu sunt om de ficțiune, cu toate tu ești și încă unul cu înțeleciune cutreerând la Cidanovița sub pământul bănățean ca să descoperi ștințificul magic fantastic, un altceva care Ben, se petrecea, întâmpla, în mintea ta, cu-n dincolo de adevăr pildu--ne așa ceva, în poezia Luceafăr. Ca să-ți atingi scopul ai nevoe de drum spre ideal, că nu-i om să nu viseze. Dând de Vica am dat de un vis frumos, roz.

Vica spirituală: -"M-a adus mama Ana, în zori,

să fiu cu capu-n zori, zărzărică zărzărea,

să fiu dragă la feciciori,

dragă lor, dragilor, în culori și, în valori,

pe placul tututuror, zărzărică zărzărea!

 

M-am întâlnit cu Al. Stănciulescu-Bârda, Dej, c-așa cum se cunoaște munte cu munte c-a trebuit și noi că ne-am întâlnit, ca trebuit să ne întâlnim și pe cărțile date a scris așa dedicația, "prietenului de o viață, Pavel Rătundeanu-Fergete, din Ciubăncuța”. Mie nu-mi rămâne decât să-i mulțumesc acestu-sfânt de om rar care mi-a publicat 4 volume de Colinde din Transilvania și un volum de Balade din Transilvania, întotal au fost 5 cărți de folclor rare. Ce rămâne după tot ce-ai uitat? Mulțumim de vorbele frumose, om cu mult suflet larg deschis către bine, doar binele făcându-ne bine. Nu-n prea multe vorbe mă unflu ca curcanu-n pene. Tot ce ne străduim să facem e un dar din dar. Lucian Gruia s-a născut, în Dej, cu veșnicia de la sat a lui Blaga. Povestea cu Vica mai lungă cu Dumnezeu e bine, dar fără Dumnezeu mă și certam însă pe cine înteresa? Ajuns, în Dej peste vară salută cu Servus Someșul de pe podul delângă judecătorie, Tribunal. Arăta grozav, când el cu fratele lui, Marin, în barcă și-napa Someșului drag, viu și cu făinoșag, pescuiesc și de alungul e un pitoresc beteg, curat-murdar: gunoaie aruncate de neoameni neigenici albi și bruneți ca din împestrițitul precar a Bucureștiului rezidențial și de mahala unde e peste tot și balamuc, cu un statut cu ieșirea orășenilor, în stradă că suferă de lipsa de nebunie demențială și lipsa de niscai drepturi de care habar n-au, deși se vor îndreptate ca traiul lor să fie mai bun. N-are rost să ne batjocurim pe noi înșine și să ne chinuim, dar care n-au probleme. Pentru Vica, în râs, îmi zice, că-s Luceafărul e, că vedea tot scriiam, c-auzise, că Eminescu într-una scria. Ce scofală să am gură mare? Să am gură, cât o șură cu o falcă-n cer și una-n pământ, cu-n ochi la slănină și cu altul la fărină. Vica nu mi-a zis niciodată:

     - "Nu mai stăm de discuție". Pe urmele lui principe, principele  Eminescu, Gruia pășește prin oraș înebunit de amintirile din copilăria lui. Avea ideile filozofice și poetice ca Bazil Gruia convins, că nepotu-su care zgândărit și pasionat scrie, Lucian și-mi era bun critic-prieten. Porcul ăla care grohăie putând cu nevasta lui Maria și dacă sterpă de tei lei se poate spăla pe cap cu ea (se gândesc să înfieze un copil și îl înfiază pe Emil). Se crede, că Păunescu e slugă lui Ceaușescu, ia Eugen Barbu e combătut ca Sadovianu care ar fi semnat actul de condamnare a muncitorilor aia, dar ce ave calitatea de scriitor și unul și altul sunt membri, în Marea Adunarea Națională (ca ce dacă-s artiști a scrisului?) Și Ceaușescu vroia să-l judece Marea Adunare Națuonală, dar a fost judecat de gașca, junglă a lui Iliescu care se judeca personal, în căderea liberă cu nasul luat la purtare... Tot ce ne străduim să facem e un dar din dar. Eu, Ben, merg pe mâna ta.

     - "Că tu faci și tu desfaci, chiar dacă nu te dai mare, dar nici prost nu ești." Tu nu ești ca acela care vine acasă și zice:

     - "Tată am făcut accident și am omorât un om".

     - "Din grozăvia vieții, de ce nu învățam la tinerețe ca să nu fim la bătrnețe să nu fim cu părul alb și mintea proastă?" Apropo, când ploua și era secetă, nu-n fântânile, din Ciubăncuța, ci-n cele de la Osoi seca apa și veneau cu căruțele cu bidoanele, în Ciubăncuța, în Osoiu la Pavel Duma lăptaru era pentru căpăteni și la Gheorghe din Tău, dar insuficientă. Tudorel aiesta era ca Petre Petre din Răscoala lui Rebreanu care mui a sărit Ropcii-copcii, a puso nesăbuit, flămând, de femeie, cu violență a pus-o pe-ntinsu ogor arat de toamna, a pus-o cu curu gol pe brazdă, de la o vreme excitată, îi place jocul lui Petre Petrre ca lui Ion cu blestemul iubirii  curvești în loc de Ana lui Baciu, cu amanta, amor, lui, Florica cu după ce s-a zvârcolit, zbătut Nadina a cedat relaxându-se ca găina ciuntată cu cuțitul de cap, că unde nu-i cap, vai de picioare, chiar și eu, după spusa lui Miha:

     - "Te-ai făcut, ticule, cât China! Miha tot ea zice de mine:

     - " lasă-mă traiul bun și nesimțire e cât un ciot." Un Terchea-berchea, buruiana rea, nu piere, însă nici omenia nu-ți mere, dar hiru-ți vine înapoi, că da-le-n supărare, că nu le pricepi și nu le poți ști pe toate, chiar dacă să nu știi nu te scuză, frunză-n buză! Vorba obsesivă a lui Marin:

     - "Dar dacă i se cere insistent să facă ceva serios, el gumeț:

     - "Dar, Dacă m-a durea operația", operația care n-o avea? Din cauza ta, Ben, sărut-mâna, în limba română, că eu mă țâp ca Ana Karanina, dar înapoia trenului și în fața cozonacului, vorbă, o vorbă, a lui Marin Teci. 0 fi altă dată mai bine, că nu voi fușarii lucru meu. Greșala mea e frără scuză, că cu pardonul omori cuvântul /omul! Cu pardonul omori omul, puștiulică! Încearcă. Încercarea moarte n-are și încercarea n-are supărare. Sandu vorbește singur, că-i cracoș, bățos, cucurigu boieri mari, face într-un fel urât mâțos, când Daria pe drum și el e la el, în ocol ca un spectacol bla, bla, fără să-și dea seamă că-i de doi bani ceapă digerată, trecută de feciorie, postura și statutul de holtei care‐și sterge la greșală lacrimă. Merg la Cluj ca luni să mă pot prezenta la Clinica de diabet la doamna doctor Mirela Floare medic diabetolog ca sufletul să-mi dea tratamentul și împăcarea, acel bonjur al cinstei și demnității profesionale. Miha a mers la cimitir s-aprindă o lumânare lui mamă-sa Vica la mormânt și merge des, întodeauna, când vine cu Marius mereu la Ciubăncuța lui Dumnezeu, vine mereu. Daria e cu limbariță, uneori leliță ca Octavian Cristea oficiant sanitar la Recea că spunea de Alexandru Ciupe, hornaru, varsă, vomită cuscru, cumătru lui s-a spânzurat în cârligul atârnat de tavan, la desprinderea lui tăindu-i-se funia, în cădere, rupe scaunul cu spătar, dar reghina ascunde la popa ce s-ar fi întâmplat cu hornar și-i face înmormântarea cu popă ca lui Urcan Bătrânu. Aud la ùșă pe cineva si Marin îmi zice, c-a fost draga de Mihaela, suflet de om cu pretenții și tot sâcăindu-i permanent lui Daria care sensibiĺă se enervează și se apără cu gura descurcându-se, din orce situație ca și cum ar fi specializată și cu chestia asta. Vichi taci, că tu îți freci mangaua prin oraș, îi zice lui Marius, ei zicându-i Mistrețu alintat: arcuș și de -a lui Chira Gorduna nevastă, ea adăugând, că ea nu se supără, că-i de-a lui Eva și Mânzat Pavel. Vichi:

     - "Tot fac curat să nu mă plictisesc și să-mi trecă vreme, că fiecare face ceva pe bune. Cu Vica știam să-mi satisfac dorințele și să mă bucur ca o găuază, că altfel ratătă, omletă fără ou nu poț săfaci, că-i un vis  vis nebun, e vrând un copil și după multe umbete pe la doctori îmbunătățin tratamentru am reușit, că era o pauză de la despățirea ei de Celemen și de când ca o iepuroaică a făcut an de an, după olaltă, deși eu lăsam spermatozoizii, în uterul ei ca să înainteze în cornele ei uterine și cu progesteronul injectat din a zecea zi de la mistruație până-n ziua a optsprezecea zi și ovulația s-a produs și cu brio s-a format zigotul care s-a dezvoltat normal, bine, noi simțind nevoia să iubim fără nici o pauză/ absență, fiind o  datorie și, în datorire omogenă și combinată bărbat, femeie, într-o acțiune-avutivă de dragoste și dor, cu credință și speranță, de viitor cu pătruns parcă cu totul, în Vica care se alipea de mine ca eu adânc, profund, să pătrund, intru întru ei ca un flămând, în ea simțindu-mă cu sentimente și emoțional, cu simțire nemaipomenită, după acea electrocutare de la un moment dat de apogeu, culme a unirii a doi, cu erecție și ejaculare, într-o scenă crucială  grozavă urmată de o relaxare plăcută după orgasmul și ea ca femeie superbă simțind, c-are orgasm și plăcerea maximă care i se cuvenea după ce totul era precedat de un joc amoros care excită înfocați și aprinși ambii, prinș și ciprinși, în calda-ferbinte-îmbrățișare cu intromisiune, introducerea penisului în vulvă printre buzele vulvei atingând și frecând clitorusul și ajungând la floarea involtă cu inrontomisiune, într-un dute-vino și ejacuare, cu satisfacție, plăcere totală, în sens de dans al bucurii cu sens provita cu abundență emoțională și dodoloță, în bine simțit de amândoi amatori. 0 fi altă dată mai bine, că nu voi fușării lucru meu. ratată, omleta;

     - Dar vă rog mai încetul cu pianul pe scări, că-i exact ca-n legea lui Morfi, îti pui cărțile pe masă, că dacă îți vine să fluieri, fluieri ca-n film. Chiar și-n școală poți avea o patalma, că ești luat la ochi, în ochi răi. Îți faci ordine, în suflet, că copiii-s ce ai crescut (deci ține-ți dușmani pe aproape). Să nu facem multă teorie a chibriturilor, cu anumite chestii. Orice rege avea nebunul lui, dar nu la vânătoare regală ca să-ți închidă ușa, în nas. Uneori ceva nu-i în regulă. Lasă că vei fi administrator.

     - Nu vreau să fiu administrator, că eu vreau să fiu achiziționar. Vorba ei de aur, dar tăcerea, maistre, menegerată e de argint. Așa e și cu çăsnicia, stai dragă, că motocicleta are două roti, că mireasa calcă la cununie mirele pe picior. Excepția întărește regula. De la o vreme se ajunge la floricică, la un buchet de flori. Dar hai să, și să și revizuim. Iartă-mă, dar cu tine am ce să vorbesc, Ben. Eu am vrut să iau o plută și ea vrea o îmbarcațiune, că iei racu și-l iei pe dracu. E frumusețea asta, Vica. CE-I CA BANUL CA BANUL TRECE. Tu te transformi avantajos, activ și fericit și-l câștigi pe celalalt, că ești cel mai tare, în viața normală, că totul e nou, în ecou... meďiator bun, dar gură de foc. Uneori ceva nu-i în regulă. Unul fața de celalalt e vorba de convngere, încredere și convingere că pruncii noștri vor crește și, că vor străluci după puterea și mintea lor curajoasă, au zis cu credință învigorați de un credo, profesiune de credință rară cazanie și comoară a autenticitătii noastre de izbândă. Cârcotașii, defaimatorii și corupți de ce n-sfeclesc sfârșind cu prostia ca condamnați de adevărat. De ce-și încalcă promisiunea față de electorat tregiversând adevărul și viața și de ce nu toate revoluțiile au nevoaie de ghilotină? Și la noi, în 1989, să zicem a fost, deși nu cred pe mincinoși, că ce a urmat e o ratare a corupților, un rahat și nu ce s-ar fi așteptat dacă ar fi fost cu adevărat revoluție ca sacrificarea a celor care cu adevărat ar fi revoluționati, să aibă certificate și martirajul lor, să fi meritat, că s-au luptat ca să moară dacă au murit cu sufletul, împăcați de realizare, și nu cu eșecul pe care cu toții îl vedem necăjiți și nefericiți, c-acei oameni au murit degeba. Aici e ceva deșanțat, defaimator, cârcocotaș și globalizator, clinizator, cosmopolit, cu exploatarea capitalistă a omului de către om, fără vreo protecție socială-umanitară, imunitară de protecție socială de pandemie. Defaimator, cu putoare iz de cap de pește împuțit. Scriu mai altfel mucalit monstru istoria herogrifica cantemirească Dimitrie, Dumitrașcu Cantemir academician din vremuri imemorabile ca-n jocul teatral pe care l-am cunoscut monstru sacru prin Aristotel Bunescu care m-a adus, în 1984 prin UTC ca să-l văd și cunosc pe marele actor și soția sa Adriana Șchiopu, în teatru mic, jucând Ploșnița colosul artist-actor Dem Rădulescu-Bibanu, în sală fiind viu, trăind, Florin Persic aievea pentru a striga:

     - "Bravo maiestre", o gratulare sinceră, elegantă, explozivă ca de mămăligă, din Cluj rătăcită, în marele București, că și acest făimos Mărgelatu devenise cineva, un însemnat pe robojul României. Dragostea e cel mai bun lucru. Dar nu toți sunt cu răbdare s-o înțeleagă. Trebuie să te străduiești ca să fii mai puternic și mai finuț mai bun cu silință, stăruință, că totul e cu efect triplu eficace, în liturghia cu pace, din spice, în adevăruri ascunse exprimate expresiv, al fecioarei lui Vica căruia îi sta mai bine măritată cu un alrcineva, dar nu i-a prea venit să se îndrăgostească de altcineva ca perfecționistă. Nu te uiți după picioare, ci după sufletul ei cald de om dintr-o bucată. Scriu, scriu un alt eseu despre Vica? În unele părți iarnă autentică, în alte părți condiții de primăvară.  Spitalele sunt prost administrate, că marii zilei se spăl pe mâini ca și cum n-ar fi români, ci româini de scandal și în ce privește școlile. Florin Vâțu fâțaitu și pârța zice, că se va face vaccinul la noi, c-am cumpărat până acuma de la alții, dar noi nu vom cumpăra de la ruși, că apă de ploaie ni-l vom fabrica noi vaccinul la institut, ser injectat, în piciorul de lemn? Nu vezi ce fac rușii cu acel Navalnîi pe care-l batjocorește Sisiful Rusiei Putin ca și cum ar fi ca inchiziția de banii lui, aiesta face ce vrea mușchii lui, nervii urâcioși care-l sâcăie pe Putin ca și cum cine mi-ar fi el, că la ruși ar fi invers tot altfel cu bălți de sânge/ otrăviri inumane (multe știm și totuș nu le știm și înțelegem pe toate)! La noi peste noi mai vine și prahul saharian să ne mai facă și ăsta rău. Trebuie să fim foarte atenți la praful saharian. Câțu și nu involuntar greșit am scris Vâțu, pârțu, că și fără scenariu lui, nu e protecție pentru români, că-i ca și cum ne-ar jugăni, scuipa, steriliza ca pe câinii vagabonzi bărbați-masculi (înteresant e ce se întâmplă cu boierii din Desculț, Zaharia Stancu, că nouă nu ne trebuie nici bromură, c- avem nevoie de populație, de români zdraveni, de îmulțirea populației, cum a făcut și Ceaușescu de s-au născut decrețeii interzicându-se prin lege avorturile la femei. Ca, în muntele Ciumârna unde muți stelele cu mâna, că-i spun celei cu ochii de mură să nu doarmă singură, că vine lupu ca pe Vica, vine lupu și te fură. S-ar părea când ești tânăr nu-ți pasă de nimeni, cum nici altora nu le pasă de noi și-armată:

     - "Bună o fost mâncarea, băieți mâncarea?

     - "Bună"dar om mai face?

     - "Nuu!"

- “Ce să faci?” Dezinteresat, n-ai ce să faci, lăsând Micul dejun cu un campion așa cum se cuvine, lăsându-te neinvitat de Daniela Buzura, Îl lași pleoștit deoparte, că musafirul nechemat n-are scaun? Cum cânta Maria Dan Holban, din părțile Hodinului moțesc, din părțile Huedinului, cu drogobetele, țucă fetele hopa-țopa, că pe la noi și făineța asta e un crin, o floare ca Vica ori mai mult' ca dorul meu așa de mare, că n-o mai am pe Vica-n cale ca s-o iubesc tot anul ca Vica să mă ducă unde vreau dându-mi horincă, pălincă ca să joc cu ea, că jucăuș, jucăuș și lumea-mi zice pițiguș scuipându-mă, să nu mă diochi! Mulțu-mi-tu-i-am lu Dumnezeu pentru zilele care le-am petrecut, în Ciubăncuța și pe unde ne-o purtat picioarele ca s-adunăm binele! Să-mi fi dat averea întregului pământ, nimic nu era ca vic hai lic și hai lic s-o iubesc pic cu pic, că de nu picură, dragostea înfocată a ei, a lui Vica, țucu-i dulce gura! cură mură-n gură, la Pavel, cât soare, în gură fără să fi dat vre-un ban netrăind în van nici cu dragovetele sărută năzdrăvan fetele. Era cu imima caldă și, când, în pat peste ea m-adunam grămadă cu vrere și plăcere, o încântare. Ne diversificăm și performăm, și mi-a duce Vica satisfacții trupești. Ea și-a deschis inima cum ar venii. Probabil vom mai vorbim noi stând amândoi de vorbă. M-am suit pe șa și am văzut telivizat, cum pe Ceaușescu cum l-au vânat, împușcat regal, ilegal, Iliescu considerându-se nevinovat de sângele vărsat, de prostia de la mineriadă, țiganiadă stil Budoii Deleanu, un fel de reglare de conturi, răzbunare chiar dacă răzbunarea chiar comunistă, era bucuria proștilor, tonților. Ca atare m-am suit pe covată și v-am spus povstea lui Vica cu Mere pădurețe, cumsecade și aproape toată!? Dodă mai deschid o șaradă că nu deschid nici o acoladă având în permanență chef de vorbă. E vorba poetică a lui Budai Deleanu cu tot balamucul a exprimării celebre, mai hazardate cu știl și grai autohton, străvechi românesc, doinit din copilăria și tinerețea poporului nostre geto-daco-român. Dem ca Persic, doi profesiniști, elita și esența în ditamai activitate extraordinara a lor, activitate artistică care pe toți studenții, învățăceii lor i-a ajutat să se remarce ca să nu-i sape din rădăcina neamului, că pe cine nu lași să moră... E plin de artistic și mult spor. Nu mă las, nu mă las, să fac la dușmani necaz. Lupt intesiv cu durerea. Are să vie fiți sigur numai ce-i frumos, fiți fă grijă ca așa ni orânduit cu bere, cu vin și bucate bucate, însă nu uita, că-n astă lume nu-i doar să peteci, că-i să bei, dar și să muncești! Iubirea e oarbă cine o zis, brava?

Oridari, iubire Vica cum tu, mă iubeșt, iubire

și eu cu Dumnezeu, odorul meu,

te iubesc fain făinel, la fel, chip frumoșel!

 

Doamne mult, o mai întrebam și mă întreba zeea femeia, a mea mai zmeie, ițită, repezită, în România lui, Pavel barbat cu crucea-n apă botezat, că Vica știiai, că nu trăiam fără rost, că viața ne-a fost cum a fost, iubirea mea. Aveam cu toții, cu toane, că, Doamne noi închinații la icoane mai purtam de muieri puse încornorate coarne. Vica era o alegere plăcută, excelență. Vica noi doi ne vom mai întâlni vredată, cu iubirea (voi mai ține taurul de coarne, voi mai prinde găina)? Mai era la Cantemir de Creșterea și descreșterea imperiului ottoman (îi cunoștea și aprecia diplomatul ștințific, c-așa ne erau dragostile). Vica-mi da găina, mă mărturisea tot satul, mă iubea, că-i eram tare drag acestui făinoșag, uiu-iu! Vica cum se cântă e jumătatea sufletului meu. Diplomația ne era o boală grea, trebuia studiu și voință, talanții să ni-i îmulțim. Trec țiganii trec și ei, se iubesc...

     - Iti amintim ca factura ta Orange in valoare de 78.9 lei va fi scadenta in 06-02-2021. Cand faci plata, te rugam sa folosesti urmatoarele informatii: cod abonat 0622080042, nr JAO002815960, referinta 0057036674. Este important sa ramai in siguranta, de aceea iti recomandam sa alegi plata online din contul tau My Orange, prin Orange Money sau orice alta modalitate de plata online. Daca ai platit deja, te rugam sa nu iei in considerare acest mesaj. Bună ziua!

     - Bună ziua. Cum ne rentoarcem la ce contează? Nici nu știu ca într-un tablou întinsă nud o vedeam pe Vica pe un așternut de flori, dar nu-mi aduc aminte unde și nici dacă era tablou sau dacă nu cumva aievea real și viu. Uneori parcă o vedeam pe Vica ca-ntr-un tablou culcată pe un așternut de flori și de vedeam ca ea e o frumusețe ziceam nestăpânit de cunoșteam pe cineva:

     - "Ce bucățică bună de tăvălit!"

     - Daca iti doresti ceva indeajuns Dumnezeu iti daruie insa sunt lectii atasate pe care le vei intelege mai tarziu. Oare de ce suferi acum?

     - Curat-murdar s-au înghețat pensiile, nu cresc, că a înebunit Orban și penibilii și a nabii liberali; o adunătură de incopetenți și corupți, pensiile speciale sunt bine mersi, că nici, în cot nu-i dor nici, în cot de sămanii României asta însemnând, că actualii politicieni sunt bestii locome!

     - Doar atat? Ce finut esti?

     - Sânt cei mai răi coducători neo comu comuniști ghiftuiți care i-am avut, chiar nici sub comuniștii lui CEeaușescu n-au fost mai barbari și mai cu violență vulturi. Orașul mă obosește, îți spun că pe joi tot, în Cluj sunt. Câți oameni nefericiți din cauza nemării pensiilor. Din cauza asta n-am nici o fèricire. Nu știu să gestionez să fiu brend de România, personalitate națională distinctă ca șansă a mea, de fericit și înteresant, important pro fericire neamui meu provita cum și tribunul iancu și-a dorit poporului său.

     - Tu ti-ai ales o meserie de scriitor, o meserie in care toti cei mari au murit saraci si cunoscuti dupa.

     - Marginalizarea pensionarilor, înlălăturarea de la mărirea pensiilor e o crimă și pentru asta actuala conducere trebuie condamnată, pușctă, cum tot ei au pușcat și pe Ceaușescu fără nici un drept, fără drept la apel, că ce și-au propus să facă, nimică pentru pensionari e prostie omenească cu zdrbul de sare deasupra băiței și îmbăierii copilului de abia bebelus. E o nevolnicie a lui Florin Câțu, ce puii mei! Am fi dorit ca Orban și Câțu să judece corect și corect cea ce privește situația pensionarilor. Doar astfel devin promotori a binelelui, făimoși liberali cu sinceritate. Tu, te-ai reântors cu problemele tale la spital? Cu țăranii ce vreți să faceți dacă nu-i protejați, dar cu pădurile care vânzându-le, vindeți ca trădători, țara? Neprotejând pensionarii vă săpați gropa,mișeilor, nu găsiți? Sunteți eztremiști dacă nu refaceți bugetul ca să protejați pensionarii, având, în vedere, că cine n-are bătrâni tebute să și-i cumpere. Lăsați fițele voastre prostești, că vă prinde, proștilor ca ciocoi, capitaliști, cu de bani gata și cu de toare deocheați și afurisiți ca jidanii care au omorât, sacrificat, în martirajul răstignirii pe învățatul și sfântul Hristos ca tâmpiți și afuriți ce erau pătați de sângele nevinovat. Ce a făcut și declarat, Câțu c-a făcut, legat de pensionarii pe care-i condamnă la sărăcie, nu-de bună credință, ci e abuzivă. E condamnare la sărăcie/ moarte; nu se poate reevalua grila, că totul duce la haos, e o debandadă inumană, domnu Câțu. Ce statul român nu face pentru pensionarii pentru piesajul social dezolant al pensionarilor? Hai bă, că-i hiba-n bai chestia cu pensia pensionatilor hibăliți acuma și mai a naibii, că ce mă înteresează de conflictele coaliției tunată, fulgerată și anapoda, viceversa adunată, pe trambulina politică adunată la masa discuții scandalosă care nu ne face nici un bine pri ce fac ca și pentru apele române, adică numai vorbe care nu hrănesc poporul cu prejudicii, hărmălaia de pagube catrastofice-apocaliptice, ne condamnate ca vinovații să-și ia plămâda, plata și răsplata după fapta ucigaș-criminală, că-i cu moarte-n popor. Când n-ai ce să faci cum puii mei n-ai ce să faci ca să fie bine pentru tot ce-i stânjenitor fiind soluție și pur și simplu tratament, leac peste veac și rapid nu orice, că nu se poate nu există, importantă e nu vraiștea ci ordinea de albină, o triere a celui care nu-i capabil, cum incredibil, la noi icapabilii să obțină funcție ca Orban și Câțu, nu-i așa (dacă nu-de bună credință dar ce caută în fucție, în adminitrația statului)? Crește rata de pozitivare, că rău și răutatea e în creștere, pe roșu. De asta suntem afectați. La vești proaste suntem sătui. De ce trebuie să strângem cureaua? Amu nu se stă la coadă pentru carne, acuma se stă pentru vaccinare. Ce explicație, nu este vaccin.  Mai contează, eu dorind să aduc fericirea pentru ceilalți, proftând de dragostea lui Vica, chiar dacă nu înteresează pe alții, pe ceilalți. Scrisul are o aromă de pui care mă face să mor de foame, puii mei! Scrisul mi boala de care sufer. Bugerul, în dezbatere bublică, a lui Bubulică-Câțu care-i pulică și nu prea roz, că nu-j cu consens, deși azi e una și mâine, îi alta evocată... dar ce-i, în consonanță? Ce? Unde-i valabilitatea? Ce lege prevede fără a pune, în dificultate proprie poporul român provita? Ce-i benefic pentru economie? De ce Câțu nu-i convenabil pentru românii trebuie să aibă o gură de aer, o facilitate pentru muncitori și pensionari, cu inimă maximă sustenabilitate română cu îndemână pentru a supravețui eliminând pensiile speciale cu termen sustenabil ca să se dea fiind alături de poporul nevoiaș, fără a păcăli atâta lume De ce să vorbim de austeritate care e un rău de care nu avem nevoie, că nu-i un aviz favorabil, acceptabil? Unii-s mai presus de lege, de ce nu sânt cu toții corecți?

     - Uita intrebarile si trezeste te la realitate frate Pavele. Tu ca veterinar trebuia sa descoperi primul ca intreaga omenire e o ferma de animale in care si omul e muls si exploatat pentru produsele lui cum e oaia, vaca, gainile etc. ca viu cu cetera, asa cum singur o repeti ca pe o mantra. Adevarul doar tu il poti vedea in rest sunt prafuri academice.

     - De SSa conducători nici la nevoie n-am nevoie, că n-au zâmbetul natural pro sănătate publică, chiar nici la Digi 24 emisiunile fiind incomplete ciuntate, întreruptă ca să ascundă fără nici un drept adevărul vital și provita, poporul suferind fără explicație. Cum să zicem că, în așa casă, România, cum să fim ca acasă, chiar dacă cine mai ști a cui fiu e Orban și Câțu, cu gașca lor mucoasă, incopetentă și stânjenitoare cu bule de gaz, de partid? Carambulul verbal e violent, în guvernul, în cascadoria pentru pensionari. Cum atingem apogeul vieții.

     - Viata e a ta! Traieste-ti o! Iesi din vraja magicianului din intuneric.

     - Sunt multe nereguli. Noi cum să ne descurcăm cu pensiile mici? Celor cu salarii speciale la ce să le pese de noi?

     - Roaga-te sufletului Vicai ca ei ia pasat de tine, ei si mamei tale.

     - Unii scriu, în chiloți istoria ca adamic cu frunza, brustutele, acoperându-și urâciunea, dragostea bărbaților, cu o undă verde intesă, cu efect dublă, uimitoare vizibilă la mine cu Vica cu și fără pauză la meniopauză, cu impact din tri mișcări cu diferența că n-a fost refuz, ci soluție, consistență ca să mă învingă făcându-mi plăcere, în doză mare...orgasm și umplându-mi casa cu sufetul, scăldat, în, cu bucurie și cu sens de dans, în care te confrunți, după cum a zis prințesa mea Vica în remediu-imunitar și cu resurse de Românie, o unică, în respirație liberă, absolut a iubirii, în iz de film, realitate cu înțelepciune care te descoperă, în sine cu toate faxultățile mintale pentru că se poate, în gala cu aplauze care doar cei doi le aude, în forfota iubirii le  aude că poate să audă doar cei doi, în sinfonia că poate să  fie nu ușor ușor, uneori, în iubire intervenind necazurile izbindu-ne, în cântecul aparent netulburat de boli, de oboseală cu iubirea pe verticală, la înălțime în frumos-Hristos, luminos. Carambulul verbal e violent, Vica a fost femeia vieții mele, femeia cu ofertă, în dragoste totală. Ce microbi, viruși, ne conduc fără a se înteresa de prosperitatea lor personală? Ce curve de oameni mai sunt și ăștea?

     - Astia nu sunt oameni ci pirati/pradatori/paraziti – romanii, englezii, rusii, americanii si probabil chinezii urmeaza, in istorie au profitat de naivitatea speciei.

     - Mă, Ben cu aur, în custodie la ruși și-n Munții care aur poartă ca să nu cerșim din poartă-n poarta, me plângem, că n -vem bani ca Urcan bătrânu, ci ne căim facem împrumuturi ca să ne spălăm de mândră minune ca ripitori ce suntem? Aurul de ce ni-n munți la Roșia/la ruși, nu ca să mărim pensiile și să îmbunătățim traiul românilor? De ce suntem risipitori fără a fi condamnați, că banul și avuția nu-i a salariilor și pensiilor speciale/ori mă înșel cu stângăcia mea politică? Corbii și-o fi luat porția de cașcaval și cum să mai dea și altora papa, că de ce să plângă mama lor, când poate plânge mama noastră?

     - Asta e parte din magia lor. Ei doresc ca tu sa-ti pui astfel de intrebari, ei se hranesc din energia suferintei tale si se caca pe ei atunci cand le suna telefonul de la sef. Cel mai correct ar fi ca intreaga natiune sa devina indiferenta si sa le intoarca curul (spun “cur” pentru ca nu poti fi diplomat cu nesimtitii). Poate atunci se vor trezi si vor pune intrebari  stapanilor lumii.

     - Stàngăcia. Nu știu să gestionez și să administrez zestrea și avuția traiului ca cei care ne-au supt și ne sug sângele care nu-i apă, că n-are cum fi, cu facultățile mintale. Unii-s mai presus de lege, de ce nu sânt cu toții corecți? Zicea Alexandru Graur că-i bine să scrii exact cum auzi rostit, fund zicând te referi la oala la care doar fedeul, capacul ști și trebuie să știe ce fierbe oala și vezi, că găina bătrână și morcovul tânăr face zama, ciorba bună și se referea Dr veterinar, că Vica era cu 7 ani mai în vârstă, mai înetate dar "e mai coaptă la minte, ca tine, însă tot el: ho ho, stai, că":

     - "Vica nu-i s-o bagi, în oală." Zici Ioan Miron, de prietenia ta sincer, însă ce știi tu, că-i pasă ori ba, el din înteres pentru fes te dorește ca electorat ca să te jumulească ca pe o găină din înteres personal dar acuma pe cățeii lui liberali îi îngăduie, Miroane, să nu-ți mărească pensia amărâtă pelinaș-pelin amar și mere pădurețe, că ce-i pasă lui cum va fi, un român mai puțin dacă se iscă revoluție ca să se înlăture clica de corupți, gunoiul țarii! Dragule, atenție cum scrii, că neamțul poate să nici să nu te înțeleagă, dar ce mi inimă/gură și ce mi cur? Tu trăiești departe de năpăstă cu grijile tale. Ai sau n-ai chestii-parachesti, bube-n cap? Sunt de comă. Știi la cine mă refer? În lumea prizărită a cipilăriei, din căpuștimea, nu știu unde au gasit o mâță mortă și mă chemă fără calitate de preot s-o îngropăm (Nu era vorba de mâțareala îndrăgostitelor mâțe, din Groapa, o nuntire roman liric a lui Eugen Barbu. eu însă aveam rol special În lumea pulii). Sunt de comă. Știi la cine mă refer? Noi am făcut cu adunătură de prostime, după cum ne-am priceput ca o adevărată înmormântare. Noi am făcut cu adunătură de prostime, după cum ne-am priceput ca o adevărată îmormântare. Știm să imităm pe cei mari că nu eram chiar de tot proști având și bocitoare și chiar recuzita de la adevărata îmormântare. Nu știu ce aveam, în cap, dar ca nepot a lui fătu Viorel știam unde-s ținute cheile bisericii și cu năzdrăvăniile din cap ce peste 4o copiii am luat din biserică cele de trebuință, sătenii fiind duși la muncă, în hotar. Ne-a stricat doar, câ am tras clopotele într-o dungă ca de foc, cătră sară, chiar dacă tata Dragomir clopotar, dar n-am știut figura și sătenii speriați venise buluc, întrebàndu-se unii pe alții:

     - "Ce și unde arde?" Dacă iubești, nu insesmnă că Eminescu ești. Am luat cheile de pe târnaț de vizavi de biserică, de pe târnațul casei lui badea Ilie. Politicieni mici, în creer cu pitici extenuanți și cu pretenții idioate mari. Pe de altă parte sunt cu avarii mintale. Politicienii cu plafonatia sunt liberal aroganți fără responsabilități de botezați, în toată cofârceala lor fiind o sabotare socială, așa ce să mai dicutăm nici acuma, dar niciodată, că mai bine tot mai bine nu va fi cu scenariu roșu, cu conorbități. Sunt reticenți, amploiați și împedicați precum caii conteționați pentru ai potcovi cu violența domestică valabilă ca la noi și ca la nimeni cu înterese personale fără indentitate distinctă națională, fără nimic esențial și excenență, în ei indentificându-de Dihania ciudată slcătuită din contraste. Sunt ca gunoaiele care înaintează spre Ungaria neigenizată nici de  crișuri, că doar vorbe goale-s cu nevoie mare după cum se laudă stupid. Li de bugetul pentru Horeca care dă horincă, palincă ca să-i boluzască de cap pe nesăbuiți. Totul e șocant, o harabură. Se dă mai puțin buget la Casa de Asigurări ca să aibă tot mai puțini, în spitale. Peste toți nemulțumiri, că-i stare de austeriate. E o dramă națioñală (unde-i lumina ca să n-avem decât întuneric social). Invazioniști de ce nu pierd trenul? Invazioniștiilor de ce nu scăpați trenul? Parlamentarii nici nu știu ce se întâmplă, în stradă, cum vine asta? N-au un bun simț? De ce Popescu e penibil? Nesimțiții nici n-și dau seama, că mințesc nesimțit  electoratul (sunt mamuți proști și nu-i  ceva normal)? Nici nu știu ce spun, orice îndrugă. De ce să fim oaia neagră imorală a Europei? Sunt fără morală. Câțu zice că nu-i un capăt de lume, dar, în realitate e o calamitate.

     - Tu gandesti ca Dan Puric si alti actori din vechea generatie care au refuzat sa spurce scena teatrului romanesc cu mizeriile sexuale din vest. Noi am fost educati in bunsimt si etica in perioada comunismului lucru pe care vestul vrea sa-l stearga ca sa devenim ca ei democrati lupi de prada in concurenta economiei capitaliste si carne de tun materialistic. Sa ne elimine identitatea ca sa fim mai usor jefuiti. Devenim oi trantite dintr-o parte in alta a fermei. Suntem materie de consum, stok zootehnic. Numai saracii au simt national si dragoste de tara. Corporatistii doar simtul banului. Ei nu au ideia de tara. Simtul patriotic e folosit pentru a invrajbi masele si mulge. Vezi-ti de fericire aproape de ai tai, de gospodaria ta, de animale si vecini, de credinta ta ca numa iti faci rau si te imbolnavesti. Lasa tineretul sa lupte cu satana, cu uratenia pamantului caci e timpul lor. Eu am foarte mare incredere in ei. Rolul nostru e sa tinem focul aprins. Nepotii au nevoie de povestile tale frumoase, amintirile copilariei noastre. Miroase o floare.

     - Cine o zâs c-am zâs, c-oi zâce, ce-am zâs, c-oi cice ce-am zâs? Harnici agricultori, trăind, in armonie și luminos, oștenii cu românii. Ce condamnare cu eliberare a criminalului violator recuperatoare?

     - In seara asta chinezii sarbatoresc anul nou. Mergem la restaurant si am sa inchin si pentru voi cei dragi din Romania. No sa pot bea ca sunt inca sub antibiotice dar voi fi la masa cu ai mei.

 

     - Scrie ceva cât de cât despre petrecere.

     - Mancare ca in povesti. Ospatari de toate varstele care se misca ca prasneii printre mese alimentandu-te cu felurite bucate si bauturi, curate impecabil de prompt farfurioalele golite si politicosi. As compara un asemenea eveniment cu mesele imparatesti din basmele romanesti. Toata seara esti alimentat cu diferite bunataturi. Nu ai voie sa fii satul sau plictisit. Si apoi nu mai vorbesc de programele lor musicale spectaculoase cu efecte pe viu scoase ca din filmele stintifico fantastice cu varietate multiculturala din toate colturile lumii chiar si dansatori in costume romanesti. E un contrast diabolic intre aceasta sarbatoare multicolora/multidimensionala si racnetele din congresul American impotriva lui Trump. Atat consum de viata si fericire pentru a opri un om de a mai candida cand pur si simplu (spunea un specialist ca) puteau aplica articolul 14 din constitutie care e facut special pentru a opri rauintentionatele persoane de a mai candida in viitor. Ca sa revin la seara: imagineaza-ti ca ai pe masa tot ce-ti imagineaza sufletul inconjurat de prieteni bine dispusi de vinuri alese si femei frumoase. Chinezii nu fac hore si dansuri cum se fac la noi. La ei danseaza doar artistii pe scena restul stau la mese si infuleca. Atat de giftuit am fost incat abia spre ziua am putut adormi. Bineinteles chieful a durat de la orele 19:00 pana la 3:30 dimineata. E trei ore diferenta intre Melbourne, Australia si China.

     - Am încă emoția iubirii. Un distins cu zâmbet, înpotențial din priviri, cu Vica te cunosc de undeva și ne-am prelucrat schimbând puțin scenariu matur și asumat, public, în basmul normal natural, cu proiecte despre care gàndim și vorbim, dar vedem ceea ce suntem, promovăm și conservăm cu ceva aparte, scris, în carte, în vrema vremii vremuite lumină a luminii, o lume a culmii omenirii. Din nebunia scrisului, îți dau și ție, profesionistule dând chiar ș-o picatura din liniștea mea, când o am, când nu sunt fiz-pix, sărit peste din fix, că mai sunt și ciudat, că mai sunt și eu om și putând să-mi dau, în cap? Mai e o presiune permanentă, niște gâze și niște copilării cu floricele pe câmpii.

     - "Nu se ia decizii la nervi,"îmi spunea Vica. Avea criteriile ei. Era sinceră, uneori chiar ea își cerea scuze, iertare (asta n-o scot de la mine, că nu vream tatantam - care o enerva. Nu mă judeca, că Dumnezeu ne judecă pe toți. Vica E un senin, în viața mea. Se descurca și fără mine și asta nu era puțin lucru și nu mă deranja chiar ițită dacă era, că n-avea funia/ mâța-n sac, având trei copiii pe cap și avea onoare și un parfum și nu-mi părea rău, că am cumosut, chiar mândru mă bucuram că am cunoscut-o ca viitoare femeie, că asta avea să urmeze fără obiecții. Avea felul ei aparte, ea avea, caracter, criteriu, stil și cu a lùa decizie. Tu, tot cu vești de bucurie, fiu-ai sănătos! În povestea de legende românești curge ca firele de tort, că te pricepi ca Petre Ispirescu plin de culoare oricărui detaliu dând savore, valoare, că, Doamne mândru e să fii scriitor, în splendoarea vorbelor ca o sinfonie al apelor curgătoare, învăluitoare, scoase din lauda de zestte, că ridicând capacul șaua lădoiului vezi mațele, în nuanțe colorate și admiri tot ce devine minunat și de basm poveste. Frumos graitoare vorbe grăiești, tu însuți fiind o Marie născătoare, Melania RUSU Carguoiu cum rar, îngerească. Cu mulțumiri, nerăbdător te ascult și vreau să-ți ascult, tot ca un imn rostirea, că ești splendoarea povești poveștilor, în românește cum parcă nu s-a mai auzit cântare, din cântarea sufletului vostru călduros. Simt atmosfera, văd tot ce tu descrii trăind pe viu și ești, om mic mare. Da e un viu de tablou, din fals tratat kineghetikos de vânătoare ești un cineast nimerit într-u tumult de rugăciune și urcat, în autobus, nu simt gerul de afară, Daria zice telefonic, dacă am doar un sigur bagaj de ce să mă mai aștepte la microbus și totuși ea-i ieșită în drum, că fericita cu dureri de spate, cum să mă lase fără să mă ajute să cobor din microbuz? Nu putea că apare și încetinitul Teci Marin, dar fiica tot fiică e mai cu suflet, c-a zis că nu vine, dar Daria a venit, că sângele ei n-a avut cum să se facă apă și neajutat de ea cum s-ajung, în casă? A curățat teracota Marin și, în casă era aproape ca afară. A aprins focul a băgat aero terma în priză și căldurica ne-a îndulcit viața, deși somnul mi-a venit anevoaie. Frig, frig, că iarna nu-i ca vara, însă mai mult amiralul pe mare decât pe mare și ocean mai rar pe uscat, Băsescu, avea și el nemulțumirile lui, incendiu cuprinse vaporul ca un balaur .Când nenoricirea, încijurat de ape, vine apoi vine și tu te zvârcolești. Distrugerea din cauza focului care urca animalic. o simțeai lacomă flacăra. Furtuna e ca furtuna Dumnezeu! VICA cum să trăiesc fără tine? cum să umblu prin viață, că mamă tu când m-ai făcut să am renume, în lume, ai zis rugăciune cu înțelepciune. Parcă s-ar cânta rugăciuna unui dac sau O, Maică sfântă Maria, miorița care pe plai și, în rai, se cântă mai ceva ca ceva pur și simplu. Îmi vine să cred, că și tu te gândești la mine și ca o felină femenină mă îmbrățișezi. Într-adevăr noi trebuie să-l vedem, în esență și extraordinar, trebuie să vedem lucrurile cu sinceritate. Aveți suflet, că sufletul e oglinda sufletului, sunteți isteț, bun exemplu, cu diplomație (ce ne recomandăm cu tărie?). Să fim atenți cu cine avem de a face, că nu suntem duși cu pluta. Cine avea grijă de ce simțea Vica față de mine? Nu era vre-o șmecherie la mijloc. Ceva din mine/ ea era firea din omul de rând, fire de om de rând, de amator, că la ce mi-ar fi firea de profesionist, samandicos și nesincer? În mine era un dram de iubire și drumul spre Vica, stropul de  fericire, unica viață a mea. Mâncăcioșii mâncare văd numai și se vede, Ben, cum către ea îi trage ața, parcă viața ar consta, în ce și cât mănâncă unul sau altul, pe tine amice, în liturghie de pace și pâine, parcă, în asta se vede, pe unii impetuoși burta parcă, îi trage înainte. Vica era mlădie ca un spic de grâu bloand, ușor șaten, copilă fiind ca o nențoaică, dar cum creștea parcă era o zână, Ileană Cosânzeană, Păstaia aiasta a Anei și a lui Ionaș Mânzat care avea 5 fete și doi feciori, cu toți fiind dragii tatii.

     - Asta denota ca a fost o fiinta foarte inteleapta. A inteles rostul vietii si al omului de langa ea.

     - Acest Imn, Ave Maria ne face mare bucurie. Ce bine ar fi dacă s-ar auzi cântat pe întreg Pământul! De către fiecare și în limba lui.

     - Îmi vine să cred, că și tu te gândești la mine și ca o felină femenină mă îmbrățișezi. Vica zicea, că totul va fi bine, că întodeauna a fost. Nu cerea nimănui să nu respecte legile, mai ales clanurile care făceau multă vâlvă, teatru și chiar tot ce-i mai rău, comicăŕie și de doi bani. Unii din orice făcând bani. Marin:

     - "Te doare-n cur la inimă." Uneori e și un talmeș-balmeș, în discuții cu laia balăie, de fapt de ce displace obosesla? La ce te-ai supăra din nimic și nu mai știi ce mai e? nu-s condiții, în închisori și datorită acestui fapt sunt eliberați înainte de a se împlinii termenul condamnării, că-totuĺ și-n condamnările aiastea ca într-o joacă de copiii, că li s-a urcat interlopilor la cap și parlamentarii și senatorii sunt aroganți pro interese personale, că ce fac ei doar ei fac doar pentru ei. Ai avut copiii alături, cu cunoscuții tăi ca pe linia Oedin și tânăr și neliniștit. Excepțiile-s tot excepții, un frumos sufletesc, tu avându-ți ego nelepădat. Ueori oamenii nu se înțeleg și se prostesc, ca unii care n-au îmbrățișarea dulce, savuroasă, de oameni, omenoasă. Mariana nu știu de la ce o pornit ieșind de la Ciupe Gheorghe, repezită își ridică rochia și lăsindu-și curul gol cu gest rușinos, își lovește cu palmele bucilor, că i-a zis ceva Vica dar Mariana aiasta sare fără vre-un motiv ca și cum ar simți o senzație de frig, sare, în sus rățoundu-se, cu toate, că Vica, Nașu, îi era nepoată și noroc, că la spectacol asistă adhoc, spontan, Gusti Lăptaru-Găvruș de a... Profitam de ce nici nu credeți și lumea nu s-a oprit, în loc, noi, în aproape tot timpul făcând dragoste, în marea, oceanul de lucruri, mai tot timpul trăind laolaltă ce nu-ți vine să crezi, chiar dacă întoarcerea îmi era pândită și prin perdea, că nu era, nu se punea problema, lumea m-a cunoscut, dar tu mai mult, că doar cu ea am fost fericit, prin tot ce era trecător... Spectacolul chinez a fost mamut, mai special, cum zici și, Ben. Tu ești un sănătos cu Ming a ta, ea fiind mulțumită sau nu, pentru un bărbat, cum trebuie, necesar nevoilor cum, îi trebuie acestei doamne asiatice, ea invitându-l cum să aibă grijă (da, cum tu, să ai grijă de tine, până-i încă momentul să ne bucurăm de tot ce există, de tot ce se poate, că nu există Andreea Marin, cum zici, nu există nu se poate). Aveam emoții eu, în locul ei căreia dacă careva o întrba ceva la bar, iese și-i telefona imediat pe șantier, că ce-a pățit ea și cât satul se-auzea doar vocea ei lărmuind. Dar cine poate ști, cât voi mai trăi, pe acest pământ la răscruci de vânturi, pe aripi de vânturi așezat? Am iubit și Vica a fost singura care m-a meritat. Acuma e vorba de Rechinu Florean  Tudor, banditul mafiot care manevrează, în 14 state mexicane și i-o mers firu, că ce mă minți, ce mă minți, că nu te speli nici de un Dumnezeu pe dinți (zice și Marin Tec care respinge scenariu ca un om care îmi dă o mână de ajutor). E inspirat și are un cuvânt de ordine, opulență. Scot în evidență clanurilor, țiganii și extrema acestora de pârliți și prăpădiți care fac rău, însă le dăm obraz, dar despre ce altceva e vorba ca un virus năpustitor? Dacă lucri și dai în numele Domnului, dai de futu-ți pomană, adică? Între noi sunt adevărați eroi, că ți se pare, că ști ce zice. Revelație și e perfect. E o senzație și emoție consistență ca de Sfântul Valentin, urmăm maturitatea și maturalețea românilor, că nu ne învinge sistemul.

     - "Socotește și tu, că nu ești ederă, plantă agățătoare," înciudat zice Marin. Schimbări bruște a vremii, în iarnă, îți strică rostul.

     - "Pentru bani și ursul joacă, pe cărbuni aprinși." Eram legați cu natura și frigul e rău de îndurat și evenimentele din sat, mă cuprinde și mă înaripează emoțiile. Simt emoția iubirii dată de Vica.

     - "Pentru bani și ursul joacă, pe cărbuni aprunși." Nimeni nu mi-a scris râvnit scenariu, că eu doar alături de Vica sunt puternic pentru a câștiga toți, în colțul nostru de lume. Nimeni nu mi-a scris râvnit scenariu, că eu doar alături de Vica sunt puternic pentru a câștiga toți, în colțul nostru de lume. Cine știe ce are de făcut știe. Cu Vica m-am pus pe fărină. Vica a crescut ca mine la coada vacii. Aveam soluții să ne adaptăm și eu și Vica, să facem față. Amu nu se stă la coadă pentru carne, acuma se stă pentru vaccinare. Ce explicație, nu este vaccin. Ne mai întrebăm chiar acuma: cine suntem? Nu ne lăsăm nicicum lumea noastră. Nu-i rău, când nu-i rău. Nu absemnta de la lucru chiar dacă brigaderu Cioaca, Ciupe Ioan nu prea ointa, din răutate, că de ce săaibă norme Vica, de laea putând să șteargă din răutatwa lui și a contabulului Aurel, Mândraia Rusu, un Bumba fără bun simț șî fără bunăcuvința, Vica lucrând și îngrijitoare la școală și de ce să ia plată din două locuri? Și Pavel dacă o mai ajută la ce contează și înteresează? Oamenii-s răi, egoiști... Unii oameni-s prăpăstioși din fiewa lor și fără să aibă vreo explicație care nu dă și așa nimmănui, nici lui Dumnezeu, chiar dacă ajunși la operație, nu mai aveau scaunul natural, nu mergeau afară cum se merge, aveau pungă și Aurel Mândraia și era canon, chin, pentru ceilalți, că i-a bătut Dumnezeu ca să fie așa, din cauza răutății lor, Că Dumnezeu nu bate, când bate, nu bate cu bota...

     - Fii atent ce schimbari introduc noii guvernanti din vest in societate: 1,folosirea cravatei in parliament nu mai reprezinta/simbolizeaza respectful fata de institutie si colegi. Se scoate afara pentru ca e simbolul pulii la barbati si asta e discriminare (nu stiu de ce nu-si pun si ele o varza de gat) nu impotriva femeii ci a celor ce se cred femei si invers. 2, termenul “maternitate” se interzice in spitale si va fi inlocuit cu “serviciu perinatal”. 3,termenul “a da țâță copilului” va fi inlocuit “hranit cu lapte uman de la pectorali”, lapte din față sau lapte de la parintii hranitori, de la primul parinte sau de la al doilea parinte biologic. Daca bunicii se vor ridica din groapa nu vor mai intelege limbajul “schitzofrenic” vorbit deacum incolo. Vestul a inebunit de bine si vrea sa mergem in mâini ca-i mai interesant.

     - Vica operată tot la colon, a fost femeie tot curată, igenică. N-a fost chin și efort pentru cei ai casei, că nu putea ridica, n-avea voie să ridice oala de pe sobă mai mare de 2/5 litri și mă mai chema pe mine s-o, că-n rest era femeie ca femeile. N-o ponta. Brigaderul nu se putea scula din pat și trebuia să-și ducă suferința, iar de cădea din pat apela Melița la săteni, singură neputând să-l reașeze, în pat. La Vica nu indiferența era concurențială, ci munca pentru performanță, că ea se silea, în fiere fiindu-i silința, stăruința, să facă lucru bun. Ștefan Mihuț avea tehnica sa de a scrie teatru și omu se descurcă, că are pasiune (povesteam despre asta acasă la el pe Carpați nr.2/la cafeluța de la Lemnul Verde, că-și avea lucurile delicatesuri (fără felul lui avea stil, metodă regizorală) Era exact cum zicea domnia sa era și candida la fericire, textul da direcți, grozăvia spectacolului, dezbătem, că ne informa dramaturgul aiesta, un om plin de zel. Teatru clasic nu va dispărea. E pus în scenă la Dej, Cluj, Timișoara, Sibiu, Piatra-Neamț. Magdalena Vaida excelează scriind despre dragul scriitor și dramaturg Ștefan Mihuț o excelență. Uneori e atât de complicat și atât de greu de dibuit. Cine nu găsește câte șopârcații nu se fac? Tu ca om așa cum șcrii că ești și dacă ai merge de-a bușile și de abercoaie și cu ochii închiși și ai ști ce-i globalizarea pentru cel sărac, slab de înger, nu-i așa, gălbăjitul fiind amărât, din cauza cui? La masa dragostei de ce nu este discernământ, cu dreaptă socoteală? Pocăința cu ce se obține? Ce ni s-a dat, predat, în lume? Ce-i în firea omului? Într-un sistem sănătos, Faust ne face să suferim?/ trăim fericiți, nestresați, sănătos? Avem soluții? Tu, cum de știi să să răspunzi la fiecare lucru, în parte? Ce ne aduce speranță?

     - Zambetul unei copile sincere si nevinovate dar plina de iubire si credinta. In copiii nostril ne e speranta.

     - Care-i vestea bună, primăvara?

     - Ghioceii.

     - Cum ne indentificăm cu România?

     - Vorbind romaneste. Sau cum spuneai tu mai devreme – fluierand.

     - E o diaceză: Iată:mă și trimite-mă pe mine! cu toții susținem, adevărul, viața și calea spre Hristos. Torci de pe caerul vremii. Ești îndrumător ca editorul de carte religioasă, Vasile Tomoiagă neaoș maramureșan (după ce te-am salvat de la înec, să te mai cert, că ești ud?)

     - Da! Sa ma certi. Pentru ca daca eram credincios mergeam pe apa. Nu ma scufundam.

     - Să fii cuminte ca înainte! Ce știi tu ce-i ciocolata, mânci Hâria și arunci cuocolata; Ai să înțelegi când vom juca cu cărțile pe față, cu prieten fără de noroc, driblați și cu henț, în joc. Să mai treci iubire, Vică pe la mine! Serialul Pistruiatul, cu scenariu scris de Francisc Munteanu. Film cu suspans. Niscai istorie. Totul e bine gândit, cu țesătură, că narațiunea curge cursiv. Era o tavă cu emoții ca și cum o casă ar fi luat foc și totul ar fi fost la cheremul hazardului care a dat roade provita dozat, în belșug, după niște reguli. Scriu, dar dacă sunt tra la, la. Ciudățenia și destinul, când tata lui, a lui Liviu Ciulei construiește Teatru Bulendra, și totul devine, să nu te dai bătut, și să devină legendă, existând omul și legenda lui. Că-clipa de iubire era loc, chiar de iubire. Pentru ca să iei coda-n spinare?

     - Pe Ana Blandiana o știam de la televizor, de la revoluție vorbind ciudat parcă maimuțărindu-se pițigăiat, fără un Dumnezeu, probabil pentru asta fiind la ea Dumnezeu pe role, scriind mai ca dracul gol ori mă însel, Ben Todică călător printre fantezii și stele de 5 stele,

     - Nu stiu ca eu pe vremea aceia eram la pubertate si voiam s-o am ca iubita, nu intelegeam poezia.

     -  (mi se pare mie că-i aparte și oportunistă, că nu știu, în ce constă fericirea, chiar și la revoluție, ca Clujeanca de pe Alba Iulia, din Cluj care fără să vrea mă instiga cu promisiunea că-mi dă doamna profesoară Cornea care făcea din cauza miliției paianjeni, în casă, îmi zice, că era ca arestată la domiciliu, zice chiar dacă putea să predea limba și literatura română, zice, însă Blandiana avea ceva altceva, o altă libertate, dar cum să fie altfel fericirea ei, fericire care și-o găsește, în scrisul ei? Între ciocan și nicovală fierul se bate cât era cald. In MONEDA, talentul ne vorbește limba.

     - ‘Întrepătrundere, muzicalitatea slovei, simfonia culorilor, zidirea, erudiția!’ remarca Doinița.

     - ‘Multumesc draga Doinita! Tu citesti cu inima’, raspunde Ben. ‘În modul cum scrie poeta’ continua Pavel ‘nu-mi displace, că e chestiune de înțelepciune și supravețuire, în arta de a scrie cu firea ei, natural, cum rar o face alții. E bine, că ești mai încrezător ca mine-n ea.

     - Clujul a imbratisat-o, tot ardealul si lumea intelectuala din Romania de ce as avea retineri. Ana a intrat in istorie oricum si nu fara suferinta sau urme.

     - Vica mă învăța să ajut pe celalait. Totul e să fii alături de oameni. Vica mă impresiona cald, ea nu-mi înșela așteptările. Ce era între mine și ea era covârșitor. Omul e ca apa care se tot îmbogățește-n albie. Când se urcă scroafa și rage, e că una vorbim și alta facem, zice și deputatul... N-au nimic responsabil. Nu s-a rezolvat, în 30 de ani, nu se va rezolva, în... mai puțjn. Zice prof. Rafila. Împotriva a ce să iau atitudine? Unde-mi mai găsesc înțelepciunea? Într-un fel trebuie să scriu istoria. Tu-ți revezi satul, se reserbează reântoarcerea ta acasă și altfel e satul din amintiri, copilul lui Dragomir, nepotul lui Viorel. Spune-mi inimioară de ce boală zaci? Revenirea ta nu-i doar o reverie, o copilărie, cu năzdrăvănie, tu revenind real unde te- ai născut, în natal și ești monumental prin amintiri de trandafiri și național, c-aici sunt ale tale măriri, ale tale prime jucării, bucurii, dreptul ca pe lume să vii cu vorbele de profesor lumea să lumini, în lumina luminii, lumina de rod a grădinii. Aici e cloșca cu puii, puterea să aperi hâșăind uliu de la cloșca cu puii. Știu doar că a cântat, doinit. Nu știu dacă la mine Dumnezeu e chiar pe role, jucăuș. Al meu e mai elegant, mai excelență. Se huiduie meschinăria, din România. Brâncuși care scrie scrie, în fire de tort al mămăligii, în piatra al altei legi a firii, poeziei cu dalta, unealta de a fi, în temelia bisericii României cu sens, în univers, de profund, cum nu mai e alta pe la Jii, în măriri, jinduind uniri-întregiri de Românii. Îmbuci din mămăligă ca el cinaș-cinășel, dar tu, ești altfel fain-făinel, că cine-mi ești, tu și cine mi el, ghicește frumușel? Îmbuci din bălmojel. Un frumos al extemporalui poetic și liric, un al exemplu de liceian al poeziei pur și simplu.

     - Vă puteți considera un om fericit , scriitor și cu dragoste de lectură. Mulți ar trebui să vă urmeze exemplul, MRC

     - Nu credeți, că-i prea mult și pretențios spus?

     - LA IERUSALIM NINGE CA ÎN ROMÂNIA, LA MALUL MEDITERANEI PLOUĂ CU GHEAȚĂ, E FRIG. DACĂ STAȚI ÎN CASĂ LA CĂLDURĂ PETRECEȚI UN TIMP PLĂCUT CITIND „CURIERUL DE PRETUTINDENI” LECTURĂ PLĂCUTĂ! Cel mai frumos nebun al Marelui Imperiu de Est, nemuritorul Serghei Esenin...

     - Țangău, flăcuăle, la ce joc, cu noroc? Nu-i vorba de soroc, că-i joc și iar joc (de busuioc, o să-ți spun mâini, ortac!).

ÎNTRU LUMINA LUMINII CARE NE-A NĂSCUT

Totul e pentru o viață cu totul mai bună,

c-așa răsună cuvântul întru totul (provocă simțurile ca din toți rărunchii s-adune bunele, cu emoțiile și cu tot ce-n limba română ne-am focusat, aur cenușiu strecurat,

în veșnicia care ne-a născut la sat

întru lumina luminii de început.

     - "focusat", E acesta cuvant romanesc? = concentrat, tintit, ales, precis, prezent, atent etc. etc. ca vin cu cetera.

     - Fițingăul e fecior-Eminescu a literaturii rusești, e un fel din povești, cu care și dacă nu te doare la cap te legi, cu firesc și tineresc, fără să te întrebi, dar așa, bravule, tu, ,cine ești, că ești cum ești, după cum emineștian  trudești și nu treudești, în van, că te înalți social-uman intelectual, în iubire fiind aman candidat la fericire și năzdrăvan, în drept cu înviere mereu, mereu, luând-o de la cap.

     - Esenin se casatoreste cu nepoata lui Tolstoy in 1925 si ii compune poezia “Anna Snegina” asa cum i-ai compus sit u lui Vica.

     - Vica a făcut liniște-n sufletul meu. Vica nu greșește, ea avea grijă nu doar de ea, ci și de cei fragili. Dragostea n-are limită. Ce-i, în fapt fără rezolvare? Când zici da și, când zici poate? Cum avem grija ca munca altfel să fie bine făcută? Uneori e să ai grijă de tot, de-n jurul nostru ca să n-o dăm cra, cra, în bară. Că ce vrem, când vrem, vrem în întregime doar talentul ajutându-ne să reușim.

     - Mulțumesc dragă Pavel Rătundeanu Ferghete, Ai extins și această istorioară cu Doctorul și țânțarul, foarte bine, fiindcă e necesar a trimite sfaturi de curățenia gospodăriilor oamenilor, nu numai ai trimite ulterior după medicamentele farmaciilor. Să-ți îndrepți scrierile tale eficiente și în aceste directii spre a se asigura sănătatea oamenilor. Ai pregătirea necesară! Cu drag și mult respect, Ioan

     - Am jucat și eu, în piesa de teatru Nota zero la purtare și, în Candidați la fericire (în ultima pesă nu-l cunoșteam pe Ștefan Mihuț, dar eram un fericit, când ulterior am să-l cunosc pe autorul piesei de teatru, un om spiritual, domiciliat, la Dej.. În Frații Jderi ca-n Război și pace de Tolstoi, Sadoveanu, descrie mai românește, tot cu talent, în vii imagini ilustrează lupta pe viață și moarte...

E vorba de apărarea gliei și a limbii,

că neamul nostru românesc,

e strămoșesc, e cu nădejde de mai bine.

În Declarație de dragoste e omenessc și direcție care dă de pământ cu Pinochio (un basm), că boscorodim noi despre omenesc, despre vise, idealuri. Mă, tu, țâcă, ce faci? Cum să dovedesc, că-s plin de viață ca Serghei Esein?

     - Citeste-i toate lucrarile si vezi ce-ti lipseste. Cred ca suferinta lui probabil.

     - Marea lui dragoste ca lui Eminescu-mi lipsește, poemul Șalul. “Te-am așteptat și n-ai venit.” M-ai așteptat, unde anume? Cumva la cireșe? Să încâlcesc cânepa? Vica era o codoasă.

     - Ai scris asta de mai multe ori de cand a murit. Ce inseamna “codoasa”? – E ultima, e in coada fruntasilor, nu e harnica, e neindemnatica, se incurca, nu e sigura pe ce face, nu asculta etc. acest cuvant “codoasa” genereaza numai lucruri negative in cititor. Sau poate vrei sa zici ca era cu coada in mana de la sapa, lopata, grebla etc. toata ziua? Explica-mi ca sa inteleg contextul in care folosesti cuvantul “codoasa” ca s-o explici pe Vica.

     - Vica a avut farmecul ei. Frumos zis: să citesc tot ce a scris, simțind suferința care a suferit--o Esein/ Eminescu. Codoasă nu-i ce crezi tu, că-i voarba de mare artă și-i vorba de cosițe bogate, împletite, în cozi, coadă. Nu-i vorba de prostie, de obrăznicie, viața la ea era educată având experență, în educație.

     - Bine, asta e semnificatia. Acum te inteleg.

     - …era civilizată, se comporta exemplar, că într-adevăr, îți da emoție și nu deranja, ea excitând, că se implica emoțional atentă. Ca și cum totul s-ar fi întâmplat la terapie intensivă, însă ea era cum rar înlăturând la o parte fenomenul de alertă, că era ordonată și disciplinată, nu era rău famată. Ce trebuie făcut facem, zice Vica. Ne înteresează. Nu ne lăsăm sufocați de lucru. Sărutul e sărutul lui Vica și nu-i doar un simbol, ci un fenomen, cum rar, modern și miraculos și scump. Ce fac francezii e o porcărie, o inconștiență. E ca un holocahost, bestialitate. Vica Era ca un star ca o artistă. Lângă earam cu apetit sexual, aveam energie, eram cu potență, eram inspirat și eram sănătos, îmi demonstram natura de a fi. Cu ea eram ca cu o artistă care se mula ca o mănușă: trup, în trup. Totul îmi părea clar, luminos. Păstaie era emolientă, era luminoasă și armonioasă alunecoasă (îmi acorda timp și plăcere, că era ceea ce o apropia de mine ca pe Mihail Gălățanu de România ca de o femeie, o dragă de ea). Orice drum are bucuria lui, în sens. Vica tot în adâncul sufletului meu e, Benule, de asta ce zici, Magi tot? N-ai avut suficientă răbdare ca să afli ce-i codoasă?

     - Acum am invatat si invat de la tine. Dar fetitele cu codite mi-au placut intodeauna incepand cu Smarandita popii din Amintirile lui Creanga unde il jucam pe Gatlan Zaharia pe scena teatrului Mihai Eminescu din Oravita. Insa codoasa noi in Banat numeam femeia indaradnica. Dar imi place si versiunea din Ardeal.

     - Vica a crescut ca mine la coada vacii. Muncind harnic și destoinic la câmp, că dam Cezarului ce era a Cezarului muncin  harnic  și destoinic, împreună cu Vica. nădăjduind deștept jinduind și cu talent. O vorbă, cum vine?

     - Cu tandrete. La noi e multi-lingvism, cu o frumoasă istorie, interculturalitate. Cu Vica nu trăiam tocmai comod, că era șansa mea picată din cer. Era o prietenă, un reper, ghid. Oamenii vin la noi cu mari așteptări, de la Vica să mă ceară și eu să mă duc cu voința de a le rezolva ofurile.

     - Vine tu si vin si eu. Ce vremuri frumoase ale tineretii! Multumesc frate Pavele!

     - Trăim plin de curaj, în viață - în fond faptele noastre ce construiesc? Tu ai furat startul. Cum e la Bejing cu lampilonele, nebunia, de care eu și Vica, Ben și Ming, n-am avut cum a mă bucura - treaba cu bunăstarea sărbătirii apreciate foarte mult de voi și chinezii care sărbătoresc asiatic, cu ce altceva făcând bine ca să fie mai bine, chiar și-n luna iubirii, pentru Pavel și Vica, o șansă-n plus, bonus, în luna iubirii, cu sentimente și idee mai bună și de Dragovete, minune care sărută fete și întreg marte care cu mărțișoare sufletul ne străbate, prin vremi de departe ca avere Gojdu, avere românească înghițită de Hungaria (înghițită de unguri, bozgori, furând avatanjul bursier a studenților și-n acest anotimp al crizelor Orban și Câțu care ne înșală, că liberalii ne înșeală, prin incompetență și șmecherie politică, delicatesuri, după spusa lui Mircea Dinescu-bisnis, cu practic sell gros, în baltă, un vitalis românesc, cu emoții, că totul are o desfătare și un frumos, cu poftă de apetit și serios și când greul vremilor nu ne dărâmă, în spectacolul de milioane, nu ne dărâmă de pe pucioare. Noi oricum suntem pe o culme a românismului, că trăim cât se poate de bine. Cu bine! Aieștea nu-s cu picioarele pe pământ și cu capu-n nori se gândesc la aselinare: noi gândim la lucru aiesta ...imaginând butaforie, ceva creeativ.

     - E convingator sa crezi ca americanii nu au calcat pe Luna. Doar gandeste te la cate rachete Apollo au explodat, la lansare aici pe pamant cu toata ingineria si tehnologia de langa ei si atunci cum crezi ca trei cosmonauti au ajuns pe Luna cu racheta si pe urma atat de usor au relansat racheta de pe luna ca sa ajunga inapoi fara nici o asistenta pe luna - imagineaza-ti ca asta avea loc prin 1969 cand tehnologia era foarte primitiva in comparative cu azi cand daca urmaresti inca le mai explodeaza rachete la lansare.

     - Noi pentru ce optăm, cu ce suntem la zi, cu beneficii? Vom avea parte de zero gravitație, visători, creeatori, ca Evrika să strigăm am reușit, că suntem răsfățați bucurându-ne de viață unic, îndrăznind cum n-am mai îndeăznit? Parcă mi-ai citi de senzație, cu garagație, în suflet ca unui poet care neândoielnic dinamic și pragmatic, dialectic, dar era multă gălăgie, mult  zgomot, pentru nimic, dar care doar pe fraeri, îi fraierește americănește, chiar dacă roboții nu-s extratereștri,

ci discret și concret minte omenească care vie ca mine gândește și vorbește cu adevărat-minunat, din suflet, mulțumit, că asta da treabă, ispravă imunitară: social-umanitară. Tu ce zici e o grijă pentru umanitate, un provita (ce mare chestie, că nu ne-a dărămat realitatea crudă, în dreptul de a evada la fericire.

     - Atata timp cat mai putem plange suntem inca vii si reali si cum zici, in drept la fericire.

     - Cine-s aieștea care caută încă în coarnele civilizaților americani, niște botezați și responsabilizați anapoda, halandala? Cu regretele, nu rezolvi nimic, civilizatule, care treci curat prin viață. Ești ca un egrete, în Deltă, un larg pitoresc, cu stuf, nadă și droaia de păsări, provocări ale naturii. Nu văd, în România jutițiară, dreptate, c-a murit Vica, însă eu n-am avut parte de dreptate, că nu moștenesc nici ce merit: dreptul care mi-arog, dreptul de autor, drept de care mai marii Uniunii care nici nu știu, că eu scriu și, c-aș merita așa ceva, dragă  Ben Todică! (ce pot face dacă aiesta e oful, ciuda, mea?). În mine e istoria și bucuria de România, bucuria de a trăii cu noi valori. Ai mândria să scrii tot ce-ți trece prin cap. O clipă de aur, din viața noastră. Viorel Ferghete semăna cu Nicolae Sabău din Cicârlău care cânta, nu cu calită. Bunicul a lucrat și ca miner și ca țăran agricultor sănătos încăpățnat, în bine, cum stă bine omului. Mai văzut-ai om pe lume la care să nu-i fie dor de nime? câta Viorel, dar n-avea calutățile vocale ale lui Nicolae Sabău, un om cu talent. Bunicul a lucrat miner la Șorecani, Tămașa, Sălaj. Bunicul și-a aflat, chiar o drăguță în Tămașa și chiar era pornit într-o duminică să vină la ea, dar se plânse mamă-sa și din surorile lui, că le lase singure și cum n-avea nici cămașă spălată se supără rău și nu mai merse nicăieri. Viorel nu uita, că-i român. Și a rămas acasă plugar și la coasă de iarbă și la strâns de fân.

      - Am afirmat de multe ori în discuțiile noastre, dar și pe internet, că este un fals juridic, după 1990 neînființându-se USR, iar scrierea lui Manolescu - Apolzan în statutul lui că este continuarea Societății Scriitorilor Români era tot un fals. De fapt se judecase USR, înaintea lui, cu SSR, așa cum s-a judecat și cu alte societăți, bresle- ex. Societatea Scriitorilor Târgovișteni ...și ni s-a dat dreptate, inclusiv ulterior, când a trebuit să ne reînscriem ca societate- fără profit etc. În ceea ce privește indemnizațiile SSR, a nu uita că președintele respectiv are vreo patru-cinci pensii - salarii... Dar fiecare cu ce are... SĂNĂTATE, SPOR, NU UITAȚI: TRIMITEȚI COLABORĂRI LA REVISTĂ! InfoArt. FG

     - Nevoile și primejdiile, numai noi ni le știm, cunoaștem. Străinii nu ne știu  dorul, oful!

     - In mod firesc, trebuie sa dam curs si replicii USR, al carei comunicat il redirectionez cu aceeasi tristete. Am recititi Incheierea completului de judecata si mi s-a confirmat sentimentul. Este mai putin important ca se recunoaste sau nu se recunoaste statutul de utilitate publica al USR. Trist este ca Uniunea nu a facut pana acum nimic ca sa i se recunoasca oficial, in noile conditii, utilitatea publica si mai ales a lasat ca in interiorul ei sa se iste o asemenea furtuna. Mi-e teama ca acest conflict va continua, iar pensiile scriitorilor vor ramane o simpla amintire din mult hulitul regim comunist si de la mult-hulitul Adrian Paunescu. Nu vad posibila o "tranzitie" a pensiilor de la USR la AUSR si, cum actuala guvernare este intr-o foame cronica de bani la buget, sunt tentat sa-i dau dreptate comentatoriului de la InfoArt.

     - N-ar trebuii să mă bâzăie la cap bubele cu care alții se spală pe cap, eu nefiind, în albie cu ei, ca atare nedurându-mă la cap, tulai, la ce mă mai leg sau de ce uit că pentru râie, pardodon, dragostea ca o râie se foloșește și leșie de coceni și atâtea și atâtea alifii, nu tocmai ortodoxe și atunci, când Adrian Păunescu le zicea ce le zicea cumințenie a pământului ca altfel de cumințenie culme era luat, în derâs, că cine-Eminescu ăsta de doi bani sau vorbărețuul aiesta măreț neapreciat, epigonist, nu-i așa fraților scriitori, invinuit  fiind, c-ar fi fost sluga lui Ceaușesscu, uitându-se, în fond de calitatea și de valoarea socială cu care scrie patriotul aiesta iluminat la vorbele căruia s-a ajuns acuma, în marș mărșăluit, dar ce zic, noi hulind, chiar lucru bine făcut, tovarăși?! Așa se judecă la noi, în România și alte probleme, trăgându-se, hățându-se, capra și mâța din curtea vecinului, vorba vine, că pe ce oală, de fapt (a cui?) se trage fedeul? Nu vă mire, că la noi totul e pe dos, mai cu miros, mai viceversa, cum le  ceteră, zice, marele Caragiale. Brava, ar zice I.Luca Caragiale, satiric și ironic. Aveți o înțelegere blajină, împăciuitoare, chiar dacă e o încărcare de energie și de istorie. La unul de aiește vine dimineața doctorul la vizită, în salon și întreabă pe unul din pacienți:

     - "Cum te mai simți?

     - "Bine, nu mai am junghiurile, numai cu respirarea, mă cam năduș."

     - "o să văd ce voi face ca să regulăm și cu respirarea aiasta." Nu doar noi doi și faptele știm ce să facem, frate, până la moarte. Nu doar, în mine trăiește iubirea ei ca cea a lui Veronica Micle sau a esențialul, din Șalul, o esența a lui fi performanță, prin ceea ce e iubire formidabilă, dezinteresată, chiar dacă despre Vica impresionant nu se ști prea multe. EMANUIL GOJDU Aici e limba românului patriot. Sărutul lui Vica seccreta endofrină, emoția bucuriei și era o armonie, o biochimie a contopirii mele cu ea. Eu îmi pun întrebări la care-n timp nu știu dacă-mi va răspunde angelic vreodată Vica, că-mi pare posibil, imposibilului, chiar dacă e incredibil, dar  eu văd, că n-am cum să nu văd util/ că am șansă s-aud durabil ca dăltuirea lui Cinstantin Brâncuș, în timpanul timpului, în extraordinarul lumii, o culme a elitei omeneștii lumini a luminii învierii, un spectacol divin-creștin, omenesc al lui Vica te iubesc, în acest pitoresc a lui fi candidat la fericire. Fundația Gojdu, e a-le recâștiga e o demnitate națională, dar ungurii ca rușii ne refuză să ne înapoeze ce lor, nu le aparține. Astăzi este ziua de naştere a lui George Vulturescu! Cu bine și la mulți ani! Pe vremurile bune, că-n anii ferecirii noastre, a mea și a lui Vica, nu era restricții, ca atare nici sancțiuni, pricazuri, venin polițiănesc, chipurile că dăm social-uman dă frâu coronei virus sau nu respectăm niște reguli. Era doar o estetică și o etică socială, o armonie, la care visăm să revină, să ne însenine viața cu endrofină, cu sens. E martie, mărțișor de dragoste și dor, în sens cu bucurie de viitor. Nu doar noi doi și faptele știm ce să facem, frate, până la moarte. Vica îmi era marele premiu primit vreodată ca om între oameni, pentru oameni, premiul pentru o viață pentru setea mea de o viață și arta succesului, cum ar zice mândru președintele USR, NICOLAE MANOLESSCU, că am și eu un cuvânt cu demnitate de spus. Orice s-ar întâmpla, mă minunez, că tu faci bine, că nu sari peeste cal purtând ochelari de banal (ai pentru toate răspuns și e îndeajuns). Nu ți-am spus, asta-i sigur, nu ți-am spus, că-s dintr-o generație zăpăcită de minuni trăite ca buna și drăguța Corina Chiriac, o curajoasă și mândră artistă ca o prințesă cu imunitate ca multe femei /ca Vica sănătos încăpățânată, în bine care și azi, îmi frânge ca o sfântă artistă inima având pe acel clasic și romamtic vino-încoace, prin teribilismul ei de femeie sinonimă ca, o simeză una și una ca Vica incogito- indubitabilă, impecabilă, pe care greutățile vieții, nu a demolat-o, în nici un sezon al bucuriei ei, cu sens și talent, vocație, în univers, chiar dacă eu sunt indecent și dezordonat, nepeptănat (eu nu pot trăi fără tine pelin de femeie, Vica, om cu care mă cert și împac, Corina Chiriac, doamnă a muzicii ușoare, artistă, în arta succesului). De ce n-am veni cu picioarele pe pământ și cu zestra Gojdu acasă la români provita, un patrimoniu, că noi suntem noi: Numai una, mlădie ca un spic de grâu ca liceeni. Am mai veni, de ce nu, am veni, cu un cuvânt de spus. E o demență să te bucuri. Tu, ești genul de om care n-ai face rău nici unei muște. Îi zice lui Daria ca s-o înfrice Marin Teci:

     - "Tu, când mă enervez, tot mă tai și mă țâp ca Aana Karanina, dar înapoia trenului și în fața cozonacului."

     - ZILE OPTIMISTE, CU ZÂMET ȘI SOARE-N SUFLET! Revista SCRIPTOR nr. 3-4/ 2021- Mulţumim Domnule Lucian Vasiliu!

     - De ziua junimistului Ion CREANGĂ vă oferim în chip de mărțișor numărul 3-4 al revistei SCRIPTOR. Redacția Junimea și revista Scriptor (L.V.) IAȘI, 700506 – ROMÂNIA

     - Iată, omule!

     - A a a a, tu erai Albert, esti tuns zero?

     - Primava in pandemie e Antiprimava. Si totusi, calendaristic, a venit...

     - LA MULȚI ANI, DOAMNELOR, UN MUGUR DE POVESTE, ÎN CAPRICIUL PRIMĂVERII. Virginia Paraschiv

     - Nu-s tuns cam tuns cum zici dragoste la zero grade, în Nota zero la purtare, că-n liceul Agricol, la Bistrița am jucat, în piesa de teatru Nota Zero la portare și-n schița lui Cararagiale: Amicii, după care, deși liceean chiar m-am tuns la zero, eu și Puecea Grigore Pegrig, străinul lui Titus Popovici, de fel din Feldru (în ultimul timp nu eram inspirat, nici de amintit parcă nu-mi aminteam nimic și scriam fleacuri, tu, ce zici care era cauza, Ben? Nici acuma nu-mi place ce și cum scriu).

     - Incearca sa visezi. Nu mai striga. Lumea de azi nu mai intelege strigatul.

     - Doar eram, când mă pregăteam și mi-am lăsat să-mi crească părul mare, mulți profesori atenționându-mă c-ar trebui să mă tund, dar colegii, îmi luau apărarea, lucru rar, dar eu aveam să joc... Nu realizați, că nu realizez cât am dorit să realizez?

     - Esti prea suparat. Linisteste te si inoata in spuma viselor si scrie.

     - Nu-s sau sunt bligerant, că sunt pornit pentru a revoluționa societatea provita mai aparte, cu înțelepciune și pasiune, că ce fac prin ce scriu, cum scriu responsabil, că mie-mi place ce scriu? Mă lupt pentru subiect, pentru o temă, cu predicat atașat, cu imagini, pe care pe unele le-am uutat, că și ce-i catastrofic politic și astăzi, nu-mi vine să mi-le amintesc. În mine e un suflet mare care trăia intens și imens prin Vica pe care o regret. În mine e un suflet mare care trăia intens și imens prin Vica pe care o regret. Voi mai putea fi pe fază? Ceva face să mă îndrăgistesc de România, cum nu m-am mai îndrăgostit de altceva, că mă sâcăia nehodihna, insomnia și lipsa de vise, care mă făcea un imposibil. Eu nu-s dintr-o familie regală, că Dragomir, Veronica, Viorel, Fătu, Nastasia, Fătoaia, Tudoru lui Horlău, Maria Păhuții, erau oameni, în seriosul lor, erau oameni de rând, că nu era, Pavel, din neam regesc, din Vânătoarea regală, cu o bere pentru calul meu, "F" ...Piticii din grădina de vară... Răspunsul tău e de om superior, înțelept. Tu, ești omul care m-a salvat, din anonimat.

     - E credinta ta frate Pavele, ce-a ce te-a salvat. Eu am tras perdeaua, doar.

     - Enache cântă: -"iubesc femeia, a vieții cheie..."

     - "Frumoasă era Vica". Din albul fulgilor de nea dulci minuni ce vi-le-mpletii din lumini de doini și către voi venii cu minuni și lumini din lumini, în dar din darul inimii, îmulțit, în har ani să vă alint și alin, urându-vă la mulți ani divini și senini, dorindu-vă la mulți ani senini, fericiți ani! Vorbele parcă nu-mi vin, când pe lac, cu barca ca Eminescu val pe val printre valurii mă vălurii cu nuferi și stufării și trestii gânditoare de Românii! Poate un Rolex ma va reabilita.

     - Renuntatul la calitatile umane umfla doar orgoliul - orgoliul inseamna usa costiugului. Izolare, instrainare, insingurare, inchiderea in colivie. O boala de care te poti vindeca doar urcand Everestul.

     - Politicul, își bagă coada și nici bugetul și nici Fundația Gojdu, nu- din cauza ungurilor abuzivi de nici o ispravă.

     - Cat priveste ungurii nu pot decat sa recommend: FACETI DRAGOSTE NU RAZBOI. Singurul drum spre RAI.

     - Cine vă place, vă apreciază, că sunteți de mare însemnătate, în realitate, cu zâmbet cald și de valoare. Clopul mi l-am pierdut la Cluj și calul pe la Lăpuș. Tu, n-o dai după vișini, în vecini. Ce-mi puteam dori mai mult de la Vica, decât dragostea care mi-a și dat-o? Nimic nu m-a mai putut depărta de Vica.

     - Nici Regina Romaniei nu a fost cantata si dorita asa cum o Jelesti si preamaresti tu pe Vica. Si pe drept te cred si asa ar trebui fiecare barbat sa-si preamareasca consoarta. Fecioara Maria te va rasplati. Sunt convins de aceste daruri.

     - Că cineva o fi având talent nativ și îmulțit, cu mult soare-căldură de om ca un vânt intețit, insistent și atmosfera e însorită ca pe vremuri, când mergeam la școală pentru a deveni om. Oi fi apreciat ca niciodată, pentru că iubesc bădie viața, deși nu-mi iese pasența, în demența, cu concurență. Liberalii-s o piesă fiecare aparte dintr-un pazăl criminal, mai ales cu Bugetul aprobat. Când o fost să-i zic lui Vica, i-am zis:

     - "Vreau să fiu bărbatul tău." Cu Vica eram, în competiție și, în comparație. Nu o scoți la cap doar cu bla, bla, îmi spunea frumos Vica, o serioasa, din casa mea. Vica era dèșteaptă și învăța cu ușurință, se simțea, în largul ei. N-avea ifoase la mama să-i spună mammă și mama să se bucure din toată inima. Care vi ce-a mai mare aventură lansată?

     - Familia/Fiul/Fica.

     - Cum știi tu ce ai devenit, în timp?

     - Plang nepotii. Sunt deja bunic!

     - E o senzație de frig consistent. Tu, ce mai zici, frumusețe?

     - Fluier !

     - Dar despre ce vorbesc?

     - Tu nu vorbesti frate Pavele. Tu visezi!

     - Disponibil oricărui colț a lumii povita lumina luminii. Ai o magie ca cei din Vorbește lumea, cu toate cele bune care n-au decât să ne placă, în mai multe feluri. Ești sublim, cu rezultate extraordinare. Tu, în tine ai niște instrucțiuni. Ai un zâmbet cu care te trezești, cu bucuriile mici care vin ca surprize plăcute. Noi suntem, pe bune, în aceeași barcă a fericirii la propriu pe cont propriu, în detaliu mulați cu senzație adaptată, pentru ceilalți, că a fi buni contează, pentru a îmbuna pe ceilalți. Tu, faci mai mult decât suficient. Cum ne putem face bine, nouă și naturii? Omul oricare ar fi el singur, își poate săpa groapa. Suntem învățați cu munca, cu a interacțîona. În Vica e multa iubire, un provita, pentru Vica. Ai vazut interviul cu provita Buzarnescu?

     - Am vizionat interviul. Deacord intrutotul cu domnul Stefan Buzarnescu. Americanii au furat Europa in ambele razboaie care organizate de aceiasi financieri ca si azi pradeaza munca cinstita a sarmanilor si-i hraneste cu democratie stil cowboy. Au carat chiar si cladiri defiecaredata cand au pradat lumea, ca asa-s imperiile. Li se cuvine. Gorbaciov, persoana insemnata este fiul diavolului bine remarcat de batranii satului dar ignorati, a vandut balanta planetei. Atunci a fost nevoie de un Stalin la putere dar nu mai era la moda. Al doilea a fost betivul Yeltin care a vandut Yugoslavia si le-a dat nas, mana libera sa o distruga si deaici incolo pe cine doresc ei, iar a treia a fost Naiva Europa care nu a ridicat un deget sa-i opreasca pe straini, de ai invada, de a intra in curtea lor. De ai dezmembra pe partizanii care iau salvat DE NAZISM. Ce se intampla acum e vorba lui Trump, sunt eliminati "alfa men" din functii folosindu-se de femei si inlocuiti in toate pozitiile cheie cu perversi si alti pacatosi vicleni. Urmeaza un secol de incrucisari cu animale daca nu ne oprim la timp. Toate caracterele mitologiei grecesti se vor trezi la viata. E dureros cand realizezi ca totul a fost o minciuna si atunci iesi afara, cauti un fir de iarba si il mangai. Simtirea. E singurul adevar. Dupa Isus ce a patit Ceausescu nu ma mai mira nepasarea omului. Isus Hristos e crucificat in fiecare zi pe pamant FRATE PAVELE.

AI GRIJA DE ANIMALE!

 

PR-F&BT.