Mai
există România?
Dr.
Filip Panait
03
Noiembrie 2021
Eram student, prin anul 2 de facultate,
când am fost inițiat în tainele geneticii, un domeniu relativ nou, și de
viitor, în medicină. Eram, cu toții, fascinați, și contrariați, de tot ce
auzeam și vedeam. Domeniul era de natură SF, pentru majoritatea studenților, și
greu a fost să pătrundem în miezul geneticii umane. Tot felul de planșe, tot
felul de lame și teste genetice, de ultimă oră, erau hrana sufletului nostru!
Toate bune și frumoase, dar examenul de genetică, cel de microbiologie și cel
de oftalmologie, nu le voi uita niciodată!
Timpul a trecut, iar informațiile s-au
diminuat, în anii de muncă efectivă, cu pacientul, și cu sistemul, extrem de
stufos, al asigurărilor de sănătate, din România. Când a apărut problema
vaccinului A.R.N. mesager, am avut o tresărire, știind că există probabilitatea
ca informația stocată, în această matriță genetică, să fie preluată de o
enzimă, numită reverstranscriptaza și dusă în nucleu, unde va fi integrată în
A.D.N.-ul uman.
Am primit asigurări că acest fenomen nu se
va întâmpla, că durata de viață a vaccinului este foarte mică și că lucrurile
sunt sigure. Este ca și cum ai băga mâna în foc, fără să te arzi. Afecțiunile
autoimune sunt cele mai frecvente reacții, la aceste tipuri de terapii, fapt
care sperie orice om normal la cap, știindu-se că nu prea există tratamente
pentru ele, sau, dacă există, sunt scumpe, afectează sistemul imunitar, și au
efecte secundare severe.
Am căutat personalități credibile, din
lumea științelor medicale, și am descoperit că lucrurile nu sunt atât de
sigure, cum spun savanții de serviciu ai lumii. Am găsit mai multe articole,
despre riscurile acestor tratamente genetice, printre care și cele scrise de
profesorul Astărăstoaie, care are competența necesară în domeniul bioeticii,
fiind angrenat, mulți ani, în organisme europene de bioetică și, care, mi-a
fost profesor, în facultate[1].
Fiecare din noi poate citi și asculta ce
au de spus oamenii de știință, și, apoi, să decidă, în cunoștință de cauză.
Este prea devreme pentru a ne pronunța asupra efectelor tratamentelor bazate pe
A.R.N. mesager, iar scandalul, produs în Franța, cu vaccinurile H.V.C., stau
mărturie despre dezastrele pe care le poate face știința medicală, utilizată
discreționar.
Faptul că fiecare pacient este obligat să
semneze niște documente, prin care declară că înțelege riscurile și își asumă
consecințele, în timp ce statul, medicii, și firmele producătoare, nu sunt
responsabile, fac ca poporul să refuze, în masă, aceste tratamente. Or fi
românii analfabeți, dar știu să ducă vorba, de la unul la altul, iar
secretomania, și militarizarea întregului proces, le aduc aminte de vremea
dictaturii comuniste, când, unii, te înghesuiau în dube, spre binele patriei și
al oligarhilor comuniști.
Occidentalii sunt mai taciturni, mai interiorizați,
fără spirit de comunitate, fapt care a dus la acceptarea, rapidă, a
sloganurilor oficiale, din teamă, și din lipsa comunicării interumane directe.
Frica, și lipsa comuniunii între oameni, explică vaccinarea în masă, în rândul
popoarelor vestice, nu gradul de alfabetizare, sau înțelegerea profundă a
proceselor genetice! Dar, în cazul unor probleme medicale, care pot apărea,
după un timp, relativ scurt, de 2-3 ani, revoltele vor fi de o intensitate atât
de mare, încât, vor spulbera toată clasa politică, și pe toți corifeii
medicinei oficiale! Până atunci, rămâne să vedem dacă mai avem dreptul să
cumpărăm pâine de la supermarket, fără acordul jandarmului!
Noi cu grâul, ei cu pușca! Ei cu
congresele fără restricții, și spectacole deșănțate, noi cu botniță, chiar și
pe câmp, fără pâine, fără dreptul de a intra în primării, agenții fiscale, sau
magazine! Până la noi ordine, niciunul, din cei interziși la pâine, nu trebuie
să mai plătească apa, curentul, telefonul și impozitele, pentru că nu le este
permis de lege să intre în sedii publice, fără pașaport.
Eu am învățat că pașaportul este un act
pentru călătorii în țări străine. Prin implementarea unui pașaport verde, unii
trădători de țară, înființează un nou stat, în interiorul granițelor, garantate
de constituție, și comit un act de destructurare a țării.
Practic, noul teritoriu este păzit de
structuri militare,, este bine delimitat, în interiorul statului român, ca o
structură parazitară, și consumă toate resursele celor care sunt în afara
acestui teritoriu. La nevoie, stăpânii își trimit vătafii, să-ți ia orice drept
constituțional și toate bunurile, pentru binele lor, al camarilei lor, și al
progeniturilor lor.
Destructurând România, conducătorii noștri
o pun zălog unei noi structuri suprastatale, a celor puternici, cu tentacule în
toată lumea, pentru a putea lua tot ce a mai rămas din bogățiile acestei țări!
„Bună țară, rea tocmeală!” („… Mama ei de
rânduială”… - n.r.).
---------------------------------------------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu