Vasilica
Grigoraș – SUSPINUL BUCURIEI
Doamne,
azi m-am urcat
în
copacul bucuriei
m-am
îmbrăcat cu petale
de
dragoste deplină
slobozind
cu inima curată
gânduri
bune pentru semeni.
Momente
înălțătoare
simt
nevoia de a fi singură.
Mă
retrag în mine
îmi
pun năframa propriei tăceri
cu
dorința de a-mi stăpâni
bucuria
de a fi.
Deși
întomnată
m-am
descoperit a fi
un
mănunchi de chipuri dulci
un
prunc alintat
o
școlăriță timidă
o
adolescentă haoiasă
îndrăgostită
de viață, de oameni
un
om matur conștient
de
câte se întâmplă în lume
un
senior împlinit în credința
că
poate să mai facă
multe
lucruri bune
doar
cu buna Ta voire.
(imagine
internet)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu