Ben Todică - Stimate domnule profesor

 

Stimate domnule profesor, Maestre și Frate în Duh, Adrian Botez,

 

Dumneavoastră sunteți un înger trimis de Dumnezeu. Niciodată nu mi-am putut închipui că o să pot cunoaște un om înălțător asemenea lui Cioran care să ridice limba română la o atât de sublimă altitudine cum ați făcut-o domnia voastră. Am crezut că Eminescu a atins plafonul, dar realizez acum că nu a avut timp să ne arate unde trebuie să ajungem fiind crucificat mișeleste. Dumneavoastră ați prins haturile, însă nimeni nu s-a așteptat la surpriza tehnodigitală – niște mărăcini artificiali greu de ignorat care stâlcind cuvântul și prin El conștiința înălțării va înrobi specia umană pentru încă alte sute de ani. Ce am găsit extraordinar la dumneavoastră MAESTRE, e că educați pe măsură ce informați și inițiați îngeri. Citindu-vă e că și cum aș trăi cursant în amfiteatre universitare. Textele dumneavoastră mă absorb ca un burete și alunec în abisul visării precum sania pe pârtia muntelui vijelios spre lumi noi. Cuvintele îmi ciupesc corzile vocale devenind țambalul țiganului voios la horă și se întețesc vârtos în jocul vieții dansului și apoi amețitor răpăiesc în vârtejul stropilor de ploaie și vifor explosiv de aripi de albină și polen hristic. Simt că trăiesc și experimentez o nouă aventură.

 

Dupa 11 ani de occident m-am simțit sterp și sărac fără limba mea. Nu știam ce se întâmplă cu mine. Era prima mea vizită acasă. Cum am ajuns, m-am dus la școala generală unde preda fosta mea profesoară de limba română care mă lăsase corigent de multe ori și am rugat-o să-mi vândă manualele de limba română a claselor 5 – 8 din vremea mea. Am vrut să știu ce nu știu. Doamna s-a uitat zâmbind, cumva surprinsă și chiar ironic, zicând că la ce mi-ar mai folosi azi când sunt un om realizat în Australia. Cu posibilități la care mulți români de acasă nici nu visează. Eu am descoperit vestul ca pe o continuă momeală și o mare minciună. Ca pe un lanț înrobitor. Mulți s-ar fi întors acasă ca și mine din lagărul câmpului de refugiați, cei mulți care gustasem un fel de libertate pe care nu o pot percepe decât refugiații generației mele din România dacă nu am fi fost pedepsiți de regimul comunist. Un regim de activiști proști. De asta au și căzut, trădați și vânduți de buhaiul Gorbaciov. Toți cei care i-au urmat lui Ceaușescu ar trebui trimiși să locuiască alături de el. Cunosc  orânduirile și ideologiile doar din filme, iar eroi ca Lenin, Stalin, Marx, Engels, Mao, Kenedy, Hitler sunt caricaturile orânduirilor de azi. Am descoperit minciuna și manipularea orânduirilor și singura credință mi-a rămas CUVANTUL. Cu el călătoresc și aflu adevărul meu, încredințat mie prin îngerii săi de Domnul.

 

Doamna profesoară s-a urcat în podul școlii și mi-a dăruit cele 4 manuale de Limba Română, spunând: Poftim! Dacă tu crezi că-ți mai ajută la ceva. Am făcut o donație școlii și i-am mulțumit. Ani mai târziu, doamna Ștefănescu a fost prezentă la lansarea primei mele cărți la Teatrul „Mihai Eminescu” din Oravița, cu un cuvânt plin de lacrimi de bucurie. Învățasem să călătoresc „Între doua Lumi” prin cuvânt.

 

Azi călătoresc prin timp, stau de vorbă cu Strabo, Plutarch, Homer și chiar Zamolxes și sunt împlinit datorită umerilor unor giganți precum dumneavoastră, stimate și distinse MAESTRE și frate în Duh, Adrian Botez.

 

Mulțumesc pentru neprețuitele cărți și deasemeni, distinsei dumneavoastră soții, Doamna Elena Botez pentru expediere.

 

Cu deosebită stimă,

 

Ben Todică