CINE SUNTEM?
DE UNDE VENIM?
ÎNCOTRO MERGEM?
Motto: Prin versul meu, eu vreau să spun CEVA,
Nu să v-arăt c-aș fi
un CINEVA,
De mă citiți și
judecați un PIC,
Poate-ți vedea că
nu-s chiar, un NIMIC.
~*~
Sub țeasta noastră e la fiecare
Un VIS îmbietor și-o ÎNTREBARE:
Au CINE SUNTEM NOI în astă lume
Cu ce avem în noi și rele, bune?
De unde noi VENIM? cini ne-a FĂCUT?
Cine-s PĂRINȚII noștri de-nceput?
Și UNDE MERGEM dar pe-al nostru DRUM ?
E cel croit să fie lung și bun?
*
TĂTÂNELE DINTÂI, ne-a fost cioban
Ce turma și-a mărit-o an de an,
Cu ea a CĂRĂRIT spre larga zare
Când strâmt-a fost pășunea la mioare,
Și veac de veac s-a dus spre largul
lumii
BĂTÂND ȚĂRUȘI de ȚĂRI pe-ntinsul humii.
Și-a dus cu dânsul LIMBA lui BĂTRÂNĂ,
Să-i țină de urât pe lângă stână,
Și PORTUL lui și DATINI
și-OBICEIURI,
Și DOINA să și-o cânte-n mii de feluri,
POVEȘTI cu zmei, cu zâne și balauri,
Pe ANA lui născută-n aste plaiuri.
Pe toate le-a cuprins în DOR de DOR
Să-i fie somnul nopții lin, ușor,
Și-AMINTE să-i aducă-n veci de casă,
De ZEII lui din vremea-i norocoasă,
Când toți erau de-un neam de PĂMÂNTENI
Și beau la vin din vas de CUCUTENI,
Și-și ÎNCIFRAU povești la TĂRTĂRIA
Iar fetele-și scriau cu acul ia,
Cu fir de rază ruptă chiar din soare
Și le spălau în lacrimi dulci-amare.
De astăzi cauți înc-a lor urmă
Veți mai găsi ciopoare mici din
turmă,
Împrăștiate-n lumea asta toată,
Unde de-abia de știm, c-ajunsu-mi-au vre-odată.
***
Și bucuros aș fi să știu: DE UN VENIM?
Din APĂ? din PĂMÂNT? din CERUL plin
De stele ce ni-s CASĂ și DESTIN?
Avem pe-acolo NEAMURI, de departe
În cel străfund ce ni se pare-aproape?
Ne-o căuta vre-odată CINEVA
Ce ne-a lăsat pe-aicea, mai CÂNDVA
SĂMÂNȚĂ ca să fim pe astă humă
La fel ca-n alte, care stau s-apună?
De-aceea-n nopți privim mereu la stele
Știind c-acol ni-i CASA printre ele?
***
Și-aș vrea apoi să știu: UNDE VOM
MERGE
Când urmele pe-aicea ni s-or șterge?
Ce-i RAIUL cel promis, de-o fi să fie
În el să toarcem TIMPURI de-o vecie?
Că nici de-acolo nimeni n-a venit
Ne spună CE-I și CUM s-a împlinit.
****
E miezul nopții, eu privesc în sus
La stele ce se nasc, ori mi-s la-apus,
Gândind la ce-i pe-acolo, prin ceresc
Și ce-i prin păcătosul meu lumesc.
*****
Cât veacuri peste lume s-or mai duce?
Și cine-or fi răspunsuri să le-apuce?
~*~
08.01.2022
Mircea Dorin Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu