Vasilica Grigoraș – Dințișorul de lapte SEMNAL

 

Vasilica Grigoraș – Dințișorul de lapte

SEMNAL

A apărut revista ARTĂ ȘI CANDOARE, Anul IV, nr. 11, martie 2022. O minunată revistă care se adresează copiilor, dar și pentru promovarea tinerelor talente: poezie, proză scurtă, pictură, sculptură, muzică.

Sincere FELICITĂRI dnei Lilioara Macovei, fondator și redactor-șef al revistei, colegiului redacțional și colaboratorilor pentru valoarea literară și artistică a revistei.

Calde MULȚUMIRI pentru includerea în paginile publicației a materialului semnat de mine, intitulat „Dințișorul de lapte”!

 

Ar putea fi o imagine cu text care spune „Revistă pentru promovarea tinerelor talente Poezie, proză scurtă, pictură, sculptură, muzică ARTĂ SI CANDOARE Arță candoare Anul IV. nr.11, martie 2022”

 

DINŢIŞORUL DE LAPTE

 

          De ceva timp, simt că mă doare un dinte. Mami mi-a spus că noi, oamenii, avem până la maturitate 32 de dinţi. Cei din faţă se numesc incisivi, lângă ei sunt caninii, apoi premolarii şi ultimii sunt molarii sau măselele. Şi, foarte interesant, se spune că avem şi măsele de minte. Să aibă acestea vreo legătură cu mintea noastră sau li se spune aşa, pentru că ies când oamenii sunt  maturi şi se presupune că ar avea şi minte?

Pe lângă o uşoară durere, parcă simt că se şi clatină puţin incisivul meu şi pentru că părinţii mei sunt întotdeauna grijulii  cu sănătatea mea, mami mi-a făcut programare la dentist, ca să vedem ce spune specialistul. Sinceră să fiu, tot auzind vorbindu-se că nu-i nicio plăcere să mergi l-a dentist, m-a apucat o frică de-mi tremurau genunchii. Eu, fiind o fetiţă curajoasă, n-am dat înapoi, ci m-am dus la medic conform planificării. Acolo era o încăpere curată, caldă, primitoare şi mai aşteptau vreo doi copii care răsfoiau nişte reviste. Curioasă cum sunt din fire, m-am uitat şi eu în câteva până m-a invitat doamna asistentă în cabinet. Cu frica în sân, am salutat-o respectuos pe doamna doctor şi mă rugam în sinea mea să nu mă doară dinţişorul.

Mi-a răspuns zâmbitoare la salut  şi cu o voce caldă, deosebit de plăcută  a început să discute cu mine. Mi-a explicat despre ce este vorba, şi anume că atunci când sunt mici, copiii au dinţii de lapte şi începând de la cinci, şase anişori, aceştia încep să  cadă şi vor creşte cei de os. Asta ştiam şi eu de la mami. După ce m-a consultat, doamna doctor a spus că dinţişorul care mă doare trebuie scos pentru că în spatele lui creşte cel de os şi pentru că cel de lapte are o rădăcină foarte adâncă şi puternică nu poate să mi-l scoată părinţii. Mai mult decât atât, durerea poate să fie mai mare, iar dintele nou creşte strâmb. Oh, ce urât ar fi fost! În concluzie, am făcut foarte bine că m-am prezentat la cabinet. Credeam că o să mă doară când mi-a extras dintele de lapte dar, sincer vă spun că nu m-a durut deloc. Mi-a dat doamna doctor cu nişte gel pe gingie, dar eu cred că a făcut şi ceva magie că de-adevăratelea n-am simţit nimic, nimic. În doi timpi şi trei mişcări, dintele era în cleştele doamnei doctor şi mi l-a arătat, spunându-mi:

 

– Gata, Sara, uite dintele tău!

 

– Ura!!! Am scăpat.

 

Mi-a mai dat nişte indicaţii pentru păstrarea igienei şi a sănătăţii danturii, mai precis să mă spăl pe dinţi de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, după masă.

 

Când am plecat, mami mi-a spus că există  „Zâna Măseluţă”. Această zână merge şi adună  dinţişorii de lapte ai tututor copiilor  atunci când cad  şi le oferă şi un cadou sau  pune bănuţi sub pernă.

 

Hai, că-i grozav acest lucru, dar parcă mă încercau nişte îndoieli. Dacă povestea asta este doar ca să-i bucure pe copiii curajoşi care îşi scot dinţii de lapte sau să-i încurajeze pe cei cărora le este frică să meargă la dentist, iar părinţii strecoară sub pernă un cadou sau un bănuţ? Am tot stat şi m-am gândit ce să fac, cum să mă conving dacă este adevărat ori ba? Aha, ştiu cum. Vorbesc cu Buna. În ea am încredere deplină şi ştiu că nu mă minte niciodată. Discut cu ea şi o rog să o facă pe James Bond (detectivul 007) şi să urmărească dacă va veni zâna la noapte. Bineînţeles, o rog să fie discretă şi să nu bănuiască părinţii ceva. Stabilim noi planul şi ne spunem noapte bună. Dimineaţă găsesc sub pernă un bănuţ. Ups! Sar repede din pat şi fuguţa la 007-Buna, în cameră. Întreb aproape cu respiraţia tăiată: Ei, ce-ai văzut? Buna îmi povesteşte că, la un moment dat a aţipit şi ea, dar  i s-a părut că a văzut ceva, aşa ca o rază cu un  suflu cald şi luminos care a intrat în casă şi a venit direct la mine în cameră. M-am bucurat foarte tare pentru că şi mie mi s-a părut acelaşi lucru.

 

Uraa!! E super să avem dantură frumoasă şi sănătoasă şi să fim  răsplătiţi de Zăna Măseluţă

 

DINŢIŞORUL DE LAPTE

 

De ceva timp, simt că mă doare un dinte. Mami mi-a spus că noi, oamenii, avem până la maturitate 32 de dinţi. Cei din faţă se numesc incisivi, lângă ei sunt caninii, apoi premolarii şi ultimii sunt molarii sau măselele. Şi, foarte interesant, se spune că avem şi măsele de minte. Să aibă acestea vreo legătură cu mintea noastră sau li se spune aşa, pentru că ies când oamenii sunt  maturi şi se presupune că ar avea şi minte?

Pe lângă o uşoară durere, parcă simt că se şi clatină puţin incisivul meu şi pentru că părinţii mei sunt întotdeauna grijulii  cu sănătatea mea, mami mi-a făcut programare la dentist, ca să vedem ce spune specialistul. Sinceră să fiu, tot auzind vorbindu-se că nu-i nicio plăcere să mergi l-a dentist, m-a apucat o frică de-mi tremurau genunchii. Eu, fiind o fetiţă curajoasă, n-am dat înapoi, ci m-am dus la medic conform planificării. Acolo era o încăpere curată, caldă, primitoare şi mai aşteptau vreo doi copii care răsfoiau nişte reviste. Curioasă cum sunt din fire, m-am uitat şi eu în câteva până m-a invitat doamna asistentă în cabinet. Cu frica în sân, am salutat-o respectuos pe doamna doctor şi mă rugam în sinea mea să nu mă doară dinţişorul.

Mi-a răspuns zâmbitoare la salut  şi cu o voce caldă, deosebit de plăcută  a început să discute cu mine. Mi-a explicat despre ce este vorba, şi anume că atunci când sunt mici, copiii au dinţii de lapte şi începând de la cinci, şase anişori, aceştia încep să  cadă şi vor creşte cei de os. Asta ştiam şi eu de la mami. După ce m-a consultat, doamna doctor a spus că dinţişorul care mă doare trebuie scos pentru că în spatele lui creşte cel de os şi pentru că cel de lapte are o rădăcină foarte adâncă şi puternică nu poate să mi-l scoată părinţii. Mai mult decât atât, durerea poate să fie mai mare, iar dintele nou creşte strâmb. Oh, ce urât ar fi fost! În concluzie, am făcut foarte bine că m-am prezentat la cabinet. Credeam că o să mă doară când mi-a extras dintele de lapte dar, sincer vă spun că nu m-a durut deloc. Mi-a dat doamna doctor cu nişte gel pe gingie, dar eu cred că a făcut şi ceva magie că de-adevăratelea n-am simţit nimic, nimic. În doi timpi şi trei mişcări, dintele era în cleştele doamnei doctor şi mi l-a arătat, spunându-mi:

 

– Gata, Sara, uite dintele tău!

 

– Ura!!! Am scăpat.

 

Mi-a mai dat nişte indicaţii pentru păstrarea igienei şi a sănătăţii danturii, mai precis să mă spăl pe dinţi de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, după masă.

 

Când am plecat, mami mi-a spus că există  „Zâna Măseluţă”. Această zână merge şi adună  dinţişorii de lapte ai tututor copiilor  atunci când cad  şi le oferă şi un cadou sau  pune bănuţi sub pernă.

 

Hai, că-i grozav acest lucru, dar parcă mă încercau nişte îndoieli. Dacă povestea asta este doar ca să-i bucure pe copiii curajoşi care îşi scot dinţii de lapte sau să-i încurajeze pe cei cărora le este frică să meargă la dentist, iar părinţii strecoară sub pernă un cadou sau un bănuţ? Am tot stat şi m-am gândit ce să fac, cum să mă conving dacă este adevărat ori ba? Aha, ştiu cum. Vorbesc cu Buna. În ea am încredere deplină şi ştiu că nu mă minte niciodată. Discut cu ea şi o rog să o facă pe James Bond (detectivul 007) şi să urmărească dacă va veni zâna la noapte. Bineînţeles, o rog să fie discretă şi să nu bănuiască părinţii ceva. Stabilim noi planul şi ne spunem noapte bună. Dimineaţă găsesc sub pernă un bănuţ. Ups! Sar repede din pat şi fuguţa la 007-Buna, în cameră. Întreb aproape cu respiraţia tăiată: Ei, ce-ai văzut? Buna îmi povesteşte că, la un moment dat a aţipit şi ea, dar  i s-a părut că a văzut ceva, aşa ca o rază cu un  suflu cald şi luminos care a intrat în casă şi a venit direct la mine în cameră. M-am bucurat foarte tare pentru că şi mie mi s-a părut acelaşi lucru.

 

Uraa!! E super să avem dantură frumoasă şi sănătoasă şi să fim  răsplătiţi de Zăna Măseluţă