Cronica
literară
POETUL
NICOLAE MATCAS
în
albia sentimentalismului liric
Promotorul și valorificatorul limbii și literaturii
române în ținutul basarabean, profesorul universitar și doctorul în științe
filologice, savantul și scriitorul, politicianul și ministrul Științei și
Învățământului din R. Moldova în perioada anilor 1990-1994 Nicolae Mătcaș, de
această dată se prezintă în universul literar cu o lucrare de dragoste, aceasta
vizând sentimentul autentic de afecțiune pentru tot ceea ce e firesc omului
pământesc: natura înconjurătoare, binecuvântarea cerească, neamul românesc și
țărâna natală și, nu în ultimul rând, marea iubire față de ființa feminină
dătătoare de viață continuă în astă lume, accentele filozofice întruchipând frumusețea
și valoarea femeii în calitate de mamă, consoartă, iubită etc.: „Tu ești o
suavă poveste de dragoste//... Tu ești protagonista acestei povești:/ zâna
zânelor,/ floarea florilor,/ roua zorilor,/ frumoasa lumii...” (Nicicând).
Respectivele segmente se regăsesc în volumul cu poeme de dragoste „Uite-o, vine
felin”, Editura PIM, Iași, 2023, 254 p.
După zecile de cărți în domeniul literaturii (poezie,
proză, eseistică, critică literară, biografii etc.), nemaivorbind de
nenumăratele monografii în domeniul filologiei și manuale destinate sistemului
de învățământ, de sutele de articole didactico-științifice și publicistice, Nicolae
Mătcaș, în cele din urmă, vine în fața publicului cititor cu o carte despre
tandrețe/iubire, aceasta completându-i biografia trecutului, la rândul ei având
menirea de a-i vindeca toate rănile sufletești și durerile din viața de toate
zilele, dragostea fiind unicul remediu ce tămăduiește și înviorează existența
umană. Compusă din 11 capitole, un Itinerar bibliografic și Aprecieri critice
la poezia de dragoste a autorului, volumul de față este o lucrare impunătoare
prin dimensiunile sale și conținutul său valoric, tema iubirii găsindu-și loc
în tot cuprinsul lucrării menționate.
Sentimentul de afecțiune, ca proces afectiv uman, în
cazul dat, provine din conștiința unei personalități distincte cu valori
spiritual-intelectuale demne de o deosebită atenție. Așadar, este vorba de
personalitatea domnului Nicolae Mătcaș, care știe cum să producă bunuri
spirituale atât de necesare individului și societății.
Referindu-ne la „Uite-o, vine felin”, titlul cărții
poetului Nicolae Mătcaș, vom menționa de la bun început că lucrarea este
structurată în mod original, fapt care denotă gradul elevat de naturalețe al
autorului în arta scrisului, modul ingenios de exprimare, farmecul metaforelor
din abundenţă, meditaţiile realizate prin intermediul unui sentimentalism sui generis,
ceea ce conferă versului liric sobrietate și fast, dovadă a spiritului inventiv
și a imaginaţiei ce se suprapun pe spiritul intelectual.
Factorul iubirii eterne aflându-se în centrul
atenției, reprezentările poetului capătă adesea caracter sublim, ele fiind
capabile să provoace sentimente de elevație, desăvârșire, spectaculozitate:
„Iubito,/ apleacă-ți auzul deasupra mormântului meu și a tăcerii din jur./ Auzi
cum respiră pământul prin sevă de brad, prin rouă de flori, prin must de
ciorchine?/ E pulsul din mine.”(Tăcere), iar compoziția și caracterul celor
relatate se îmbină cu factorul ideal ce constituie reflectarea realității obiective
din existența umană: „Poate n-ai existat, poate n-am existat, poate-a fost doar
o vrere,/ O cascadă a fost, un cutremur a fost, poate-a fost un abis,/ Poate
nici n-ai iubit, poate nici n-am iubit, poate-a fost o părere,/ O eclipsă a
fost, un miraj poate-a fost, poate-a fost doar un vis.// Poate nici nu exiști,
poate nici nu exist, poate totu-i negație:/ Fără cer un pământ, fără pești un
ocean, fără beznă lucoarea./ Poate nici nu iubești, poate nici nu iubesc, poate
nici nu-i senzație/ Dacă trupul nu-l simți și nici inima nu, dacă nu-mi simt
suflarea.” (Nebuloasa Iubire). Versuri nespus de frumoase, cu mult sens și
înțelepciune; în ansamblu, o moderație determinată de experiența trăită și
interpretată în cadrul stărilor sufletești, uneori asaltate de stări de
deziluzie. Poetul Nicolae Mătcaș imprimă versului liric o formă clară a
gândirii logice, gândirea poetică fiind corelată cu dimensiunea conceptelor
științifice și pedagogice, care reclamă transparenţa şi precizia exprimării,
inclusiv redarea adevărului crud al lucrurilor existente din univers: „Nimic nu
e nou sub soare-n/ Acest sfârșit de mileniu:/ Aburcă o nonvaloare,/ Se-aruncă
în hău un geniu.// Nimic nu e nou sub lună/ La finele-acestui veac:/ Te fură-o
iubire nebună/ Și-apoi îți vine de hac.” (Nimic nu e nou). În fiecare dintre
compartimentele carții (O de neîmblânzit leoaică, Înmugurire, Axis mundi, În
dornele dragostei, Cântecul tău, Viermele îndoielii, Numai dor, Frigul despărțirii,
Nostalgia unor dulci amintiri, Descumpănire etc.), versul liric excelează prin
forma originală a mijloacelor artistice, prin formulări sentențioase
meditativ-filozofice, printr-o sensibilitate accentuată a percepției lumii
spirituale; prin intermediul acestor procedee stările sufletești ale poetului
devin credibile, sincere, candide: „Mă rog de toți sfinții din lume,/ Dar, mai
ales, de Dumnezeu,/ Să-ngemene cu al tău nume/ Secunda care sunt eu.”(Secunda
ce súntem).
În centrul subiectelor, pe lângă tema dragostei, se
află și suferința umană, preocupările și incertitudinile ei în dimensiunea
naturii – o sinteză bazată pe trecerea de la particular la general, o
manifestare dintre fenomene vizând viața pământească în raport cu cea astrală,
viața spirituală cu cea materială, relația dintre omenesc și neomenesc/firesc
și nefiresc „În preajma ta/ mă simt mai aproape de cer,/ de unde cuprind cu privirea/
imensitatea pământului.” (Scrutând necuprinsul). Simțindu-se motivat prin
spațiul benefic al divinității, poetul își croiește drumul meditativ prin
lumina astrală, care îi oferă libertate interioară și putere deplină pentru
a-și expune gândurile în modul în care dorește el însuși, creând astfel valori
estetice pentru sine și semenii săi, conștient întotdeauna de faptul că menirea
oricărui om de creație rezidă în a crea valori spirituale ce pun bazele
culturii în viața unui popor. Hipersensibil la tot ce ce se întâmplă în lumea înconjurătoare,
autorul descrie viaţa în toate formele ei reale și ireale. În ansamblu, poezia
autorului este o viziune largă asupra fenomenelor ce aparțin existenței umane
din acest univers, aspectului dragostei revenindu-i un loc expres în calitate de
vindecător al stărilor sufletești și al relațiilor dintre oameni. Astfel,
poezia, motiv de inspiraţie atât pentru autor, cât şi pentru publicul cititor,
constituie mesajul artistic redat prin imagini expresive și conținuturi clare,
centrate fie pe versul alb, fie, cu predilecție, pe cel clasic ce are la bază
rima şi ritmul.
Versurile poetului se remarcă prin armonie și
muzicalitate, prin perfecțiunea rimelor. Atrage atenția involuntar și plăcut
efortul poetului pentru a căuta rime originale, neuzate, multe dintre ele voit
rarisime: lavandă - glisandă, felin - vergin, medein - venin, hesperidar -
nectar, acvileu - marmoreu, pendinte - cuvinte, eolic - istoric, miserere -
durere, fruntarii - palicarii, dihotomíi - datu-mi-i, laur - plaur, tace -
sagace, gonadele - monadele, ce i-i - ghioceii, pulpele - pupe-le, floare -
fitofervoare, etc.
Poetul fiind și un lingvist notoriu, creația sa
poetică se evidențiază prin bogăție lexicală, cuvintele având un colorit
semantico-stilistic extrem de variat, făcând parte din toate registrele limbii:
arhaisme și istorisme (răzlog, orcic, palicari, marchiz), provincialisme
(porumb cu sensul de „porumbel”, răsărită cu sensul de „floarea-soarelui”, boi
cu sensul de „mijlocel de fată”, țintirim, dodoloț, sorb, nimenea, mustit, s-o
ieie), neologisme (afrodisiac, eolian, hesperidar, velin, pendinte, trepidant, a
glisa, glisandă, vernal, streap-tease, padedeuri), cuvinte-termeni (leucocitoză,
leucemie, hemogenie, trombogen, utrénie, vecérnie, vicar, danie), cuvinte
inventate după modele existente (orgiac, medein, nesâni, dumnezeie, mereie,
merei, a înzeia, a înrăcori), cuvinte și expresii străine (miserére, alma
mater, sancta simplícitas) etc. Autorul recurge și la utilizarea unor sensuri
rare, neuzuale, ale cuvintelor, prin care vrea să dezvolte atenția și
capacitățile cognitive ale cititorului: tacăm cu sensul de „taraf”; leafă cu
sens de „tăiș”.
Prin descrierea sinceră/ deschisă a sentimentelor și
manifestărilor, izvorâtă din înțelepciune divină, poemele talentatului scriitor
Nicolae Mătcaș pun în mişcare sufletul omenesc şi, în acelaşi timp, cheamă la confesiuni;
anume prin această formă a exprimării poetul captează atenția cititorului
asupra modului de reflectare a realității vieții, cu bunele și relele sale, îl
introduce în lumea trăirilor existențiale cu strălucirile și umbrele lor. În
ansamblu, lirismul, dar și întreaga operă literară a Domniei sale, este un
concept filozofic bazat pe criterii de calitate, deci rânduieli literare
realizate în mod ordonat și în echilibru dinamic, deplinătatea acestora având o
intensitate maximă corespunzătoare unui nivel intelectual adecvat. Astfel, se
poate spune, cu deplină convingere, că poezia sensibilului intelectual Nicolae
Mătcaș se definește printr-un rafinament deosebit, ce conturează atât un conținut
de o calitate aparte, cât și un bun de consum elevat pentru publicul cititor și
cultura națională română.
Totul reprezintă talent scriitoricesc, capacitate
poetică transmisă prin intermediul vibrațiilor interioare ale spiritului uman.
În contextul dat, poetul și publicistul român Anatol Ciocanu (Basarabia)
observa, la debutul editorial bucureștean al autorului nostru: „Poetul Nicolae Mătcaș
debutează în volum (...) la o vârstă când nu mai ai voie să greșești; de-atâta
instrumentele lui poetice sunt impecabile - o mânuire abilă a meșteșugului
versului liber sau clasic, un florilegiu de imagini și metafore care-l
singularizează undeva în contextul celorlalte nume de poeți de la Chișinău,
Cluj, București, Cernăuți sau Iași, o tematică a poeziilor eternă ca și însăși
poezia, dar refractată de sufletul său inedit și acoperit de sinceritatea fără
de care versul, poezia nu vor putea exista niciodată”; iar multpătimitul român
basarabean Andrei Ciurunga nu pregeta să declare că „Nicolae Mătcaș se impune
ca o prezență notorie în poezia românească de azi”. Poetul și publicistul
basarabean Leo Bordeianu face observația că, „[...] Înarmat cu o gamă întreagă
de procedee poetice, având un simț ales al cuvântului, Nicolae Mătcaș, deși
vine mai târziu decât semenii săi la ”ospățul” poeziei, apare tumultuos, plin
de vervă, de energii interioare neexplorate, de iluzii, pe care mulți nu le mai
au”.
Academicianul și renumitul istoric și critic literar
Mihai Cimpoi conchide, în stilul său sentențios inconfundabil că „Nicolae
Mătcaș, luptătorul de pe baricadele renașterii basarabene, recurge la
mijloacele mai speciale ale publicisticii lirice, urcând rapid scara discursului
de la simplul comentariu evenimențial la blestem, diatribă și „reducere la
absurd” comicologică. Duritatea și încrâncenarea satirică fac casă comună cu
suavitatea și „sfințenia” sentimentelor erotice... Nicolae Mătcaș scrie, în
fond, un jurnal liric sentimental-patriotic, schimbând lauda Țării cu lauda dragostei
și trecând de la tonalitatea imnică la cea sarcastică și de la notația
publicistică la transcrierea frustă a „fulgerărilor” atavice ale dragostei.
Urmează, supus, modelul tiranic eminescian, vierean sau voiculescian,
utilizează insertul intertextual livresc, nu respinge nici ludicul
postmodernist, precum nu se desprinde nici de tradiție sau de intima notație de
album pro domo sua”. Despre valoarea creației literare a distinsului poet
Nicolae Mătcaș au scris și Ana Bantoș, Veronica Bâtcă, Ion Ciocanu, Victor
Crăciun, Nicolae Dabija, Mihail Dolgan, Adrian Dinu Rachieru, George Chirilă,
Aureliu Goci, Vasilica Grigoraș, Florin Grigoriu, Ion Iachim, Georgică Manole,
Ionel Marin, Vitalie Marin, Galina Martea, Ioan Mazilu-Crângașu, Ion Ungureanu,
Elena Ungureanu, Ionela Mengher, Tudor Opriş, Vlad Pohilă, Vlad Pâslaru, Maria
Diana Popescu, Constantin Șchiopu, Elena Tamazlâcaru, Mihai Sultana Vicol ș.a.
Notă. Pentru a-i familiariza pe cititorii din întreg
spațiul românesc cu autorul prezentat în cronica de față, vom trece succint în
revistă meritele și realizările eruditului Om de știință și artă literară
Nicolae Mătcaș. După cum menționasem și în cronicile anterioare, scrise cu
ocazia împlinirii a 80 de ani de la naștere, precum și cu alte ocazii,
distinsul profesor-savant-scriitor Nicolae Mătcaș este un mare luptător pentru
ideea de unitate națională românească, pentru verticalitatea valorilor
naționale românești, respectivele întruchipând în sine lupta lui de o viață
pentru reunirea neamului românesc, pentru limbă-cultură-identitate și tradiții românești.
Dotat cu un intelect și o cultura spirituală aparte, Nicolae Mătcaș este acea
personalitate distinctă care în primii ani de independență a RM a reușit să readucă
în viața basarabenilor unitatea de conștiință națională, adevărul despre
istorie și valorile naționale ale neamului românesc – procese care au fost
mutilate cu bună știință în Basarabia de-a lungul istoriei de până la 1990.
Fiind ministru al Științei și Învățământului în perioada anilor 1990-1994,
Domnia sa a întreprins modificări radicale în procesul de învățământ național,
contribuind simțitor la punerea în practică, indiferent de limba de instruire,
a studierii obligatorii a limbii române în toate instituțiile de stat – de la
cel preșcolar până la cel universitar, cu revenire la alfabetul latin; a
introdus în școli materiile de studiu de limba și literatura română, istoria
românilor, inclusiv utilizarea manualelor românești editate în Țară; a pus în aplicare
glotonimul „limba română” și etnonimul „popor român” în întreg sistemul de
învățământ național basarabean și în întreaga republică; a introdus sistemul de
evaluare de 10 puncte a cunoștințelor elevilor, a orientat activitatea
ministerului spre integrare în învățământul românesc și în cel european; a
realizat înființarea ciclului de învățământ liceal, cât și studierea
aprofundată a limbilor străine în scoli, mai ales a limbii engleze și pentru
elevii români din Basarabia, unde aceștia în perioada sovietică nu aveau
posibilitatea să o învețe; a introdus sistemul de acordare a gradelor didactice
pentru profesorii școlari; a trimis mii și zeci de mii de tineri la studii
preuniversitare, universitare și postuniversitare (masterat, rezidențiat,
doctorat) și cadre didactice la perfecționare în România pe burse oferite de
statul român a elevilor si studentilor, în acest mod contribuind enorm la
punerea în aplicare a unor acorduri interstatale, precum și multe alte acțiuni
benefice întru dezvoltarea intelectuală a tineretului român din Basarabia.
Nicolae Mătcaș a luptat mereu pentru a crea condiții
cât mai bune întru consolidarea tuturor proceselor democratice din sistemul de învățământ
basarabean, precum și din alte domenii din cel de-al doilea - nou - stat
românesc de după 1990. Prin capacitatea de a fi un Om integru al intelectualității
și al culturii, dar și un mare patriot al poporului român basarabean, Domnia sa
a pledat mereu pentru echitate istorică, pentru oficializarea limbii române,
revenirea la alfabetul latin (românesc), pentru consolidarea proceselor de
unitate națională românească în primii ani de independență a RM. Pentru a
încuraja și a susține cât mai mult poporul român din Basarabia la revenirea la limba
de stat română și la grafia latină, Nicolae Mătcaș, cu începere din octombrie
1989 și până la sfârșitul anului 1990, a realizat zilnic la Televiziunea
moldovenească, în colaborare cu Ion Dumeniuk (Directorul Departamentului pentru
funcționarea limbilor din Moldova, doctor în științe filologice, profesor universitar,
savant etc.), o emisiune cu titlul „Învățăm a citi și a scrie cu caractere
latine”, iar pe parcursul anului 1990 a elaborat un șir de lucrări lingvistice
cu privire la regulile și normele scrierii în grafie latină. Pe lângă
activitatea politică și administrativă în organele publice de stat, Nicolae
Mătcaș a activat de-a lungul vieții sale și în calitate de pedagog, timp de
peste 30 de ani deținând funcția de profesor universitar cu titlul științific
de doctor în filologie, decan, șef de catedră universitară. Este autor/ coautor
a zeci de monografii și elaborări metodice destinate învățământului preuniversitar
și universitar; a publicat mai mult de 300 de lucrări și articole de cercetare
științifică, peste 20 de manuale și lucrări metodice; este redactor și
coredactor la 30 de manuale/ dicționare pentru sistemul de învăţământ.
Concomitent, dl Mătcaș și-a valorificat intelectul cu mult succes și în
calitate de scriitor, realizând creații literare în arta poeziei, la ziua de
azi având în palmares 23 de volume publicate, respectivele găsindu-și un loc
decent și în reviste, antologii din republică, din Țară și din diasporă, iar personalitatea
Domniei sale regăsindu-se în enciclopedii, dicționare, calendare naționale din
Basarabia și România. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și R. Moldova,
al Societății de Științe Filologice din România, al UZRM, deținător a unor
onorabile și binemeritate distincții de stat: Medalia onorifică „Ion Creangă” a
Universității Pedagogice din Chișinău (2020), Medalia „Dimitrie Cantemir” a AȘM
(2022), Ordinul Republicii (2010), Gloria Muncii (1996), Ordinul Național al
României „Seviciul credincios” în grad de Mare Ofițer (2014); deține de
asemenea titlurile onorifice de Professor Honoris Causa al Universității din
București (1994) și de Doctor Honoris Causa al Universității „Al. Ioan Cuza”
din Iași (1993), „Eminent al învățământului public din RSSM” (1969), „Eminent al
învățământului superior din URSS” (1980), Cetățean de onoare al comunei Crihana
Veche (2010).
Creația literară a domnului Mătcaș este una despre
istoria, viața și suferința românilor basarabeni; despre calvarul limbii române
din Basarabia; una a dorului și a dragostei față de glia strămoșească, de
propria țară, de limbă, de neam, de sentimente și stări sufletești pentru
întreg spațiul românesc. De-a lungul timpului Nicolae Mătcaș a creat opere
literare și științifice de certă valoare, acest lucru fiind menționat de către numeroși
oameni de știință și de cultură. Unul – reprezentativ – dintre ei, doctorul
habilitat în științe filologice Elena Ungureanu, conchide: „Opera poetică a lui
Nicolae Mătcaș valorifică din plin motivul creației, unde se face uz de o
bogăție de procedee stilistice și fuguri retorice, lexic captat din toate
straturile, registrele și stilurile funcționale ale limbii române (neologisme, regionalisme,
cuvinte inventate etc.), precum și elemente de sintaxă poetică demne de
analiză...”.
Așadar, Omul/ savantul/ profesorul universitar,
scriitorul Nicolae Mătcaș – dotat cu calităţi umane deosebite, fire de o
sensibilitate artistică aparte, omenie, talent, inteligenţă, erudiţie – este
intelectualul care ştie cum să prezinte publicului cititor conţinuturi literare
de calitate prin arta poeziei, prozei etc.
Discursul literar al Domniei sale, structurat în
diverse genuri artistice, reflectă întreg universul uman cu toate durerile și
necazurile cotidiene, scoțând în evidență frumuseţea și autenticitatea acelei
creaţii de care are nevoie cititorul şi însuşi scriitorul, acesta completând și
îmbogățind în mod substanțial patrimoniul cultural român.
GALINA MARTEA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu