Amăgirea
lui Stoltenberg, pierderile militare ale lui Macron, Occidentul marșează
apentru Ucraina non-N.A.T.O.
Rodney
Atkinson & Dmitry Babich
17
Martie 2024
În timp ce publicația americană „Foreign Policy”
acceptă opinia lui Putin despre Ucraina care nu este membru N.A.T.O. și admite
că Rusiei îi pasă mai mult de Ucraina decât de Occident, există o mare
disensiune în cadrul alianței occidentale. Jens Stoltenberg, vorbind la
ceremonia de aderare a Suediei la N.A.T.O., continuă retorica războiului:
„Predarea nu este o soluție pașnică. Trebuie să continuăm să facem Ucraina
puternică. Trebuie să-i arătăm lui Putin că nu va obține ceea ce își dorește pe
câmpul de luptă”.
Dar un raport al armatei franceze difuzat presei
franceze susține contrariul:
„Cea mai gravă eroare de analiză și judecată ar fi
aceea de a continua să cauți soluții exclusiv militare pentru a opri
ostilitățile”. Un ofițer francez rezumă: „Este clar, având în vedere forțele
prezente, că Ucraina nu poate câștiga acest război militar”.
Raportul francez este analizat atent pentru că (după
cum arată furia lui Macron și retorica din ce în ce mai agresivă) francezii au
probabil mai multe trupe pe teren în Ucraina decât oricine altcineva și sute au
fost uciși în bombardamentele rusești asupra țintelor militare. Raportul
francez continuă:
„Zelensky ar avea nevoie de 35.000 de bărbați pe lună,
dar nu recrutează nici jumătate dintre ei, în timp ce Putin atrage de 30.000 de
voluntari lunar. Eșecul ucrainean de la Avdiïvka arată că, în ciuda trimiterii
de urgență a unei brigăzi „de elită” - a 3-a brigadă de asalt aerian Azov -
Kievul nu este capabil să restabilească la nivel local un sector al frontului
care se prăbușește”
Belicoșii ucraineni au suferit și o lovitură gravă din
partea Papei care, într-un interviu de televiziunea elvețiană, a cerut Kievului
să negocieze pacea:
Eu cred că cel mai puternic este cel care vede
situația, cel care se gândește la oameni și cel care are curajul să ridice
steagul alb și să negocieze. Astăzi este posibil să se negocieze cu ajutorul
puterilor internaționale. Cuvântul „negociere” este unul îndrăzneț. Când vezi
că eșuezi, că lucrurile merg prost, trebuie să ai curajul să negociezi. Să-ți
fie rușine, dar după câte morți se va termina asta? Conduceți negocierile în
timp util și căutați o țară care să acționeze ca mediator.
Aici Dmitri Babich pune în contrast evaluarea
rațională a pierderilor și slăbiciunilor militare a experților occidentali cu
retorica agresivă și isterica a atâtor „oameni de stat” occidentali.
Jurnalul de politică externă al SUA argumentează
împotriva apartenenței Ucrainei la N.A.T.O.[1]
Dmitri Babich
Declarațiile recente ale liderilor occidentali despre
războiul din Ucraina dau impresia de schizofrenie. Ceea ce este ciudat la
situația actuală este faptul că declarațiile iresponsabile sunt făcute de
liderii politici de la putere, în timp ce cel puțin unele voci din mass-media
și din opoziție încearcă să cheme „factorii de decizie” la rațiune. Odinioară
era invers: „visele sălbatice” și retorica extremă erau domeniul mass-mediei,
în timp ce personalitățile politice acționau în mod responsabil. Declarația ciudată
a lui Macron care „nu excludea” trimitere de trupe NATO pentru a ajuta regimul
lui Zelensky a fost rapid dezamorsată de
ministrul francez al Apărării, Sebastian Lecornu, care a spus că o astfel de
decizie „nu este pe masă în acest moment”.
Ministrul polonez de externe Radoslaw Sikorski a cerut
„escaladare asimetrică” în Ucraina - din partea N.A.T.O. În opinia lui
Sikorski, prezența trupelor NATO în Ucraina „nu ar trebui să fie ceva de
neconceput”. Nicio surpriză în această declarație a acestui fost cetățean
britanic (Sikorski a fugit din Polonia în vremurile dificile ale legii marțiale
din anii 1980) și a soțului „neocon media Valkiria” Ann Applebaum.
Rarele voci ale rațiunii sunt auzite din partea
experților și comentate de o mică parte a mass-media profesionale.
„Foreign Policy”, una dintre cele mai autorizate
reviste ale Americii în domeniul afacerilor internaționale, a publicat chiar un
articol în care neagă necesitatea aderării Kievului la N.A.T.O. Articolul este
intitulat „N.A.T.O. nu ar trebui să accepte Ucraina - de dragul Ucrainei”. Cei
doi autori ai articolului promit să ofere „cele cinci motive pentru care
extinderea alianței occidentale ar face Kievul și mai rău.”
Autorii articolului, Stephen Walt și Robert Renée
Belfer, își dau seama că merg împotriva curentului occidental, deoarece
sugestia lor de ne-admitere a Ucrainei în N.A.T.O. este de fapt linia roșie de
lungă durată a Rusiei - repetată de multe ori înainte de februarie 2022 de
președintele Putin.
Deci, ce i-a făcut pe autorii politicii externe să se
îndepărteze de curentul occidental în privința narațiunii N.A.T.O.-Ucraina?
Unul dintre factori a fost eșecul militar continuu al Kievului. Iată un citat
din articolul „The Foreign Policy”:
„Referindu-ne la Ucraina, convingerea noastră că introducerea ei în
N.A.T.O. acum (sau în viitorul apropiat) este neînțeleaptă se bazează pe mai
multe presupuneri. Una dintre acestea este că Ucraina nu poate inversa situația
de pe câmpul de luptă și nu își poate recuceri teritoriul pierdut decât dacă
primește mult mai multe arme și nu are timp să-și reconstituie forțele după
eșecurile din ultimul an. Ucraina suferă de o lipsă severă (și probabil
ireversibilă) de forță de muncă , iar combinația de supraveghere cu drone,
artilerie și fortificații extinse rusești va face dificil de imposibil ca
Kievul să facă progrese teritoriale mari. Majoretele Ucrainei din Occident s-au
înșelat primăvara trecută când au oferit previziuni optimiste cu privire la
contraofensiva care se apropia atunci. Și repetă această eroare acum, sugerând
că există încă o mulțime de modalități prin care Ucraina poate schimba valul”.
„Kievul nu poate inversa situația de pe teren, unde
valurile bătăliei s-au schimbat împotriva Ucrainei” , spune articolul „The
Foreign Policy”, aducând vești proaste regimului lui Zelensky: cu fiecare zi
care trece are șanse mai mici de a „recuceri teritoriul pierdut”. Dar motivul
principal pentru trecerea autorilor la realism nu este nici măcar militar, ci
psihologic. Cui îi pasă mai mult de Ucraina? Răspunsul la această întrebare a
devenit evident în ultimele luni. „Presupunerea noastră este că liderilor Rusiei
le pasă mai mult de soarta Ucrainei decât Occidentului”, se spune în articol.
Problema nu este doar reconstrucția postbelică, pe
care Rusia a început-o deja în, să zicem, Mariupol. Nicio țară N.A.T.O. nu este
pregătită să angajeze în Ucraina un număr de trupe care ar fi comparabil chiar
și pe departe cu contingentul armatei ruse care operează acum în prima linie.
Autorii recunosc cu întârziere că Occidentul nu a
acționat în interesul Ucrainei de la bun început: „Angajamentul adesea repetat
al N.A.T.O. de a aduce Ucraina în alianță a alimentat, fără îndoială,
preocupările Moscovei. Este imposibil de negat dovada că perspectiva aderării
Ucrainei la N.A.T.O. a alimentat acțiunile lui Putin”. În acest fel articolul
din „Politica Externă” admite cu întârziere un adevăr simplu care a fost negat
atât la Washington, cât și la Bruxelles ani de zile. Deci, apartenența Ucrainei
la N.A.T.O. „nu va face decât să prelungească războiul”, conchide „Politica
Externă”, fapt cu care nu se mai poate fi de acord. „Neutralitatea s-ar putea
să nu fie atât de rea pentru Ucraina” - și asta este adevărat. Întrebarea este:
de ce opinia înțeleaptă este limitată la marginile comunității de experți, în
timp ce sugestiile agresive ciudate ale lui Macron și Sikorski sunt curentul
dominant?
Aranjament grafic - I.M
------------------------------------------------
[1] Sprijinul pentru acest lucru vine de
la mulți membri ai Congresului, inclusiv de senatorul din Utah, Mike Lee, care
servește ca republican de clasament în Subcomitetul judiciar pentru antitrust,
politica concurenței și drepturile consumatorilor , „Dacă Ucraina intră în
N.A.T.O., noi trebuie să părăsim N.A.T.O.”, a scris el în „The American
Conservative”. „În ciuda a ceea ce ar pretinde administrația Biden și
instituția politicii externe, decizia Rusiei de a urmări obiective militare în
Ucraina s-a datorat în mare parte perspectivei unei extinderi suplimentare a
N.A.T.O. atât pentru Ucraina, cât și pentru Georgia, o linie roșie pe care
Vladimir Putin a trasat-o încă din 2008. În loc să ia în serios astfel de
avertismente, capitalele americane și europene au continuat să bată tamburul
expansiunii prin promovarea dorințelor stupide ale „ordinei internaționale
bazate pe reguli” deasupra realismului”.
Sursa -
https://freenations.net/stoltenberg-delusion-macrons-military-losses-west-weakens-on-non-nato-ukraine%EF%BB%BF/
- 13 martie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu