FERGHETE - DREPTUL NEMURIRII

CU DREPTUL NEMURIRII

Nu mă-nțarcă nimeni de dreptul nemuririi,

Ca pe mielul blând, Mesie a iubirii, miel care suge la două oi cu prețul creşterii

Pentru a fi dus la abator

Întru răsărit de soare şi de binecuvântare

Să se îmulțească-n talanți la curți izvor de dragoste şi dor,

Sfințenie a bucuriei, pe sub tei înfloriți pe alei

Din lumină să nască porumbei,

În poznă cu iubire şi cu dreptul învierii

să candideze la fericire

Pentru a deschide ca Prometeu, Mesie a iubirii,

cutia ferecată a Pandorii.

Pentru Vica sunt pus pe drumuri, dar nu mă plâng până mai există speranță, că dragoste cu sila nu se face (trebuie s-o duc la o consultație la Institutul inimii; ce să vă spun: mi de ea, de groaza,că trebuie iar să urce la etaju 3 pentru a ajunge la apartamentul lui Flaviu unde stă Mihaela, pe Peana şi nu, că n-ar avea voință, ci pentru'că neputința rupe legea, te face neom).

IUBIRE ŞI FERICIRE

Sinfonic scriind avem un profund

Din afund de cer de izvor

Cu rădăcini de stejar în frumos suntem o culme prin ce avem: o culme Hristos

Cu profunzime şi limpezime Eminescu,

Iubire şi fericire PATRIE LIMBA ROMÂNA

Cu îndemână de pace şi pâine-adăpist la înălțime

Tras cu iscusință conştiință-n mâine.

PENTRU OMENIRE

Nu oricine poate scrie, grăi cu omenie întru duh de viață, duh de adevăr-simetrie de omenească ecuație cu adecvată soluție dumnezăiască,

în culorile corolei luminii

de dulce doină a minunii,

artist, altuist-optimist cu gust august-flacără totuşi iubirea

pentru învierea pace şi pâine de o ființă,

de mare conştiință,

ca ziua care se cunoaşte de dimineață

în spor la curți de dragoste şi dor de primenire,

iubire pentru omenire

şi drept la înviere

la adoua venire

 

PAVEL FERGHETE RATUNDEANU