luni, 26 martie 2018

Ana Trestieni - Despre Brâncuşi





Despre Brâncuşi

Ana Trestieni

   M-am născut în Aprilie, pe o furtună grozavă, în mijlocul nopţii. Tatăl meu a vrut chiar să-mi pună numele, Furtuna. S-a izbit însă de refuzul mamei.
   Poate de aceea sunt o fire neliniştită, mai ales primăvara când fermentul iubirii aleargă pe străzi, unduieşte câmpurile şi mişcă pădurile.
   Există însă o imagine care în mod invariabil mă linişteşte. Fotografia lui Brâncuşi stând la masa tăcerii nu departe de coloana infinitului. Mâinile sculptorului se odihnesc. Seninătatea feţei ar aminti de statuile greceşti, dacă n-ar fii imaginea perfectă a nobleţii ţărăneşti.
   Deşi Brâncuşi a traversat o perioadă istorică nefastă pentru România, a conservat, acolo la Paris, o lume veche, moştenită, care a apărut atât de nouă, lumii întregi.














“România e plină de ciori, eu o să vă fac altceva la Tg. Jiu.
”Sâmbătă, 16 martie 2013, s-au împlinit 56 de ani de la trecerea în nefiinţă la Paris a marelui sculptor












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu