sâmbătă, 31 martie 2018

MINILECTURA cu Gand de NICHITA - Limba română este patria mea





RANDUNICA - Sfantul Vasile cel Mare



Nimeni sa nu se plânga de saracie! Nimeni sa nu-si piarda nadejdea în viata, când vede ca în casa nu i-a mai ramas nici o avere! Sa se uite la dibacia rândunicii! Rândunica, atunci când îsi face cuib, aduce paiele cu ciocul; si pentru ca nu poate cara lutul cu picioarele, îsi moaie în apa vârfurile aripilor, apoi le tavaleste în praful cel mai fin si asa înlocuieste lipsa lutului; si, încetul cu încetul, leaga între ele cu lut paiele, ca si cum le-ar lipi cu clei; îsi face cuibul si creste în el puii.

Acestea sa-ti dea povata, ca sa nu te apuci de rele din pricina saraciei, nici sa-ti pierzi toata nadejdea când vin peste tine cumplite necazuri, nici sa stai cu mâinile încrucisate si sa nu lucrezi! Dimpotriva, alearga la Dumnezeu! Daca Dumnezeu daruieste unei rândunici unele ca acelea , cu cât mai mult va da celor care Îl striga din toata inima lor!



Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p. 163.




UMBRA SI SLAVA - Sfantul Tihon din Zadonsk



Vezi ca, atunci când mergem înspre soare, umbra noastra vine dupa noi si, cu cât mai grabit fugim de ea, apropiindu-ne de luminatorul zilei, cu atât mai repede alearga si umbra în urma noastra, facându-se tot mai mare. Asemenea sunt si oamenii evlaviosi. Acestia se apropie de Dumnezeu, iar slava lor vine dupa ei; si pe masura ce ajung tot mai aproape de El, cinstirea le calca pe urme tot mai mult. Si cu toate ca ei fug de proslavire, aceasta alearga în urma lor si nu au cum sa scape de ea. Ori, dimpotriva, atunci când venim dinspre soare, umbra parca ar fugi de noi; si cu cât ne departam mai mult de el, cu atât mai cu grabire se retrage umbra noastra. Astfel, desi alergam dupa ea, nu ne este cu putinta a o ajunge din urma: ea pururea le scapa celor ce încearca sa o prinda, oricât de mult ar fugi pe urmele ei. Întocmai sunt si oamenii care au îndragit cele lumesti: pe masura ce se departeaza acestia de Dumnezeu, se retrage si slava de la ei si cu cât mai mult alearga dupa proslavire, cu atât mai mult fuge ea de ei. Prin acestea te înveti sa cauti a te apropia de Domnul prin smerenie, prin rugaciune, prin deprinderea virtutilor crestinesti si sa dispretuiesti slava lumii acesteia. Si atunci vei avea cinstire, desi nu o vei mai dori. Caci nu este preamarit acela pe care lumea îl mareste, ci acela pe care îl cinsteste Dumnezeu. Iar Domnul îl cinsteste pe cel care Îl proslaveste, dupa cum Însusi zice: „Eu îi voi cinsti numai pe cei ce Ma cinstesc, iar cel ce Ma defaima va fi dispretuit” (1 Regi 2, 30).



Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 141





FRUMUSETEA OMENEASCA - Sfantul Tihon din Zadonsk


Vezi un om frumos întocmai ca un înger. De la acesta ridica-ti mintea la omul cel launtric, adica la suflet, si cugeta cu cât este mai mare frumusetea sufletului facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, pe care Domnul l-a salasluit într-un lacas atât de minunat. De aici învata sa cunosti si sa cinstesti nobletea, frumusetea si maretia sufletului si pe acesta, care e nemuritor, sa-l împodobesti cu fapte bune, cu credinta, cu dragoste, cu rabdare si cu înfrânare, mai mult decât trupul, care este praf si pulbere.


Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 77.




SALCIA PLANGATOARE - Parintele Ilie Cleopa


Daca vedem pe unii din arbori ca dupa taiere nu mai odraslesc din radacini, sa ne aducem aminte de cele scrise: „Fie zilele lui putine si într-un neam sa se stinga numele lui” (Psalm 108, 7, 12). Si daca vedem unii arbori ca au lemnul lor foarte tare, precum este stejarul, despre care se vorbeste ca ar fi unul din cele mai tari lemne de pe fata pamântului, cum sunt si alti arbori ca: tisa, cornul, cedrul, abanosul, mahonul si altii de acest fel; iar altii, dimpotriva, au firea lemnului lor foarte moale si rara precum sunt plopii, salciile cele albe si galbene, rachitele si altele de acest fel, apoi si întru felurimea acestora sa cautam cele spre folos noua, cugetând cum unii din oameni sunt foarte tari la fire si barbatosi în toate, înca si cu inima prea aspra si cu anevoie a se întoarce spre mila si milostivire, iar altii din fire sunt blânzi, blajini si milo stivi si foarte usor se întorc spre umilinta, plângere si milostivire, catre toti cautându-si pacea si alinarea întru toate; la a caror viata privind noi, ne aducem aminte de cuvântul Sfintei Scripturi care zice: „Fericiti cei ce plâng ca aceia se vor mângâia” (Matei 5, 4).


Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor, Roman, 1996, cap. cap. 4: Minunile lui Dumnezeu din lumea arborilor , p. 38-48



Pr. Alexandru Stanciulescu Barda





31 MARTIE 2018 – 85 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI NICHITA STĂNESCU

“A vorbi despre limba în care gândeşti, a gândi – gândire nu se poate face decât numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumuseţea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numeşte iarbă, pentru mine arborele se numeşte arbore, malul se numeşte mal, iar norul se numeşte nor. Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanţă apare, îmi dau seama că ea o are! Această observaţie, această revelaţie am avut-o abia atunci când am învăţat o altă limbă.
Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate şi frumoase. Dar atât de proprie, atât de familiară, atât de intimă îmi este limba în care m-am născut, încât aproape nu o pot considera altfel decât iarba. Noi, de fapt, avem două patrii coincidente; o dată este patria de pământ şi de piatră şi încă o dată este numele patriei de pământ şi de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este patrie. Limba română este patria mea.
De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea , pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.”


DESPRE LIMBA ROMÂNĂ

Din volumul RESPIRĂRI

NICHITA STĂNESCU

EDITURA SPORT-TURISM, BUCUREŞTI 1982


http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Cultura&optiune=Literatura&optiune2=1933.03.31+-+Nichita+Stanescu


Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară  în spaţiul carpato-danubiano-pontic.





ARBORII CRESTELOR - Parintele Ilie Cleopa

Daca pe crestele cele înalte ale muntilor vedem arbori vajnici si puternici care prea adesea cu furtuni si vânturi napraznice se lupta si pururea de primejdia rasturnarii si a doborârii sunt amenintati si de la acestia cu gândirea noastra la cei ce se afla pe culmea stapânirii si a dregatoriilor veacului de acum sa ne întoarcem si de furtunile si valurile tulburarilor care îi lupta pururea pe cei din dregatorii sa ne aducem aminte. Sa gândim apoi câta osteneala si grija au ei în viata si cât de putina le este lor linistea si alinarea pe acest pamânt. Daca la acestea vom cugeta, apoi multa adeverire vom gasi în cuvintele Scripturii care a zis ca: „Mai buna este pâinea cu sare în casa saracului cu liniste, decât punerea înainte a bucatelor cu multa tulburare în casele împaratilor” (Pilde 15, 17; 1 7, 1). Acestea întelegând, pururea de dregatorie si ranguri vom fugi si pe calea linistii si a saraciei totdeauna vom alerga.

Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor, Roman, 1996, cap. cap. 4: Minunile lui Dumnezeu din lumea arborilor , p. 38-48



RUGACIUNEA DOMNEASCA - Arhiepiscopul Iustinian Chira

Aceasta rugaciune este temelia cultului Bisericii lui Hristos. Numai un Dumnezeu putea sa-i învete pe oameni o rugaciune atât de desavârsita si atotputernica: de o simplitate cutremuratoare, dar si de o adâncime si perfectiune ametitoare… ca într-un dumnezeiesc strop de lumina, în rugaciunea „Tatal nostru” se cuprinde întreg universul spiritual si material al omului. Aceasta rugaciune a aprins sufletele tuturor Sfintilor, a dat tarie tuturor crestinilor, a luminat viata stramosilor, a mângâiat suferintele asupritilor, a fost temelia vietii oamenilor desavârsiti…

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 113-114.

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu