GANDUL ZILEI, 30 martie 2018

PACE CELOR CE VIN

BUCURIE CELOR CE RĂMÂN

BINECUVÂNTARE CELOR CE PLEACĂ

 ​​

Vineri, 30 martie 2018

Detachment is sacrifice.

The kind-hearted Governor, did not want Jesus to be awarded a death sentence. He lamented that a great and noble man was being crucified for no fault of His. He told Jesus, “You are a great man. These stone-hearted people are trying to kill You without any reason.” Jesus replied, “I am happy that at least you understand My goodness!” Finally before crucifixion His mother, Mary, came near Him and started shedding tears. Jesus consoled her saying, “Why do you cry, mother? The body is like a water bubble. Let them do whatever they wish with this body. Don’t think they are trying to kill Me. I have no death!” Mary then asked, “Are You not my son?” Jesus replied, “Of course! I am related to you physically as a son - but, ‘I am I’ only. You are all like children to Me. All of you are embodiments of Divine.” Thus, Jesus attained the highest level of spirituality, having gone through all tests. Jesus was not merely a human form. He was the Embodiment of Divine Self, verily. (Divine Discourse, Dec 26, 2007)

Detașarea este sacrificiu.

Milosul Guvernator (Pilat din Pont, n.tr.) n-a dorit condamnarea la moarte a lui Iisus. El se căina că un om superior și nobil era crucificat fără nicio vină personală. El i-a spus lui Iisus: „Ești un om superior. Acești oameni cu inima de piatră caută să te dea morții fără niciun temei.” Iar Iisus i-a răspuns: „Mă bucur că măcar tu înțelegi bunătatea Mea!” În final, înainte de răstignire, Maica Domnului a venit lângă Fiu și a început să plângă. Iisus a consolat-o, spunându-i: „De ce plângi, mamă? Trupul acesta este ca spuma pe apă. Facă aceștia orice vor cu trupul! Nu te gândi la faptul că vor să Mă omoare, căci Eu nu am moarte!” Maria L-a întrebat apoi: „Nu ești Tu fiul meu?” Iisus a răspuns: „Desigur că sunt! Sunt înrudit cu tine, prin trup, ca fiu – dar „Eu sunt Eu” numai. Voi sunteți pentru Mine ca niște copii. Toți sunteți întrupări divine.” Astfel, Iisus a atins nivelul suprem de spiritualitate, trecând prin toate încercările. Iisus nu era doar o formă umană. El a fost cu adevărat întruparea Sinelui Divin. (Discursul Avatarului, 26 decembrie 2007)

Sathya Sai Baba, www.radiosai.org

Evaluarea numerologică a zilei

„Numărul constituie substanţa tuturor lucrurilor” (Pitagora, Metafizica)

Configurația zilelor de 3, 12 și 21 martie se reia astăzi și ne orientează spre aspectele materiale/financiare ale vieții. Cu drag, cu multe vorbe frumoase vehiculate între partenerii asocierilor, se pot rezolva probleme concrete, se pot regla plăți, se poate reaminti, cu zâmbetul pe buze, dar cu exactitate, cine/ce datorii are și la cine.

În aspectele de umbră ale zilei, vorbele în exces mai mult încurcă lucrurile decât să le clarifice, unii le vor interpreta greșit și se vor crispa, mai ales când este vorba de administrarea resurselor financiare comune partenerilor.

Vulnerabilitate: stomacul şi nervii. (A.D.)

CALENDARUL CREŞTIN ORTODOX

Vineri, 30 martie 2018

Sf. Cuv. Ioan Scărarul; Sf. Euvula, mama Sf. Pantelimon

http://basilica.ro/30-m-sf-cuv-ioan-scararul-sf-cuv-euvula-mama-sfantului-pantelimon/, https://ro.wikipedia.org/wiki/Scara_Raiului

 

​

Cuviosul Ioan Scărarul a fost fiul lui Xenofont şi al Mariei și s-a născut în anul 523, în Palestina. Xenofont a avut doi fii: Ioan şi Arcadie. Mergând la şcoală în Berit (azi Beyrut), în Fenicia, o furtună a scufundat corabia cu care călătoreau. Prin voia lui Dumnezeu ei au scăpat cu viaţă, ajungând în părţi diferite. S-au călugărit amândoi, Ioan şi-a păstrat numele, Arcadie s-a numit Gheorghe. După o perioadă s-au întâlnit la Ierusalim cu părinţii lor, care au intrat şi ei în monahism.

Dorind să urmeze pilda vieţii Cuvioşilor Antonie şi Ilarion, Ioan s-a retras în Muntele Sinai la bătrânul pustnic Macarie, în Mănăstirea „Sfânta Ecaterina”. După patru ani de noviciat, tânărul este primit în rândul călugărilor. După moartea călugărului Macarie, petrecută după 19 ani de la venirea sa în mănăstire, Ioan hotărăşte să se dedice şi mai mult rugăciunii şi contemplaţiei, retrăgându-se într-o chilie săpată în munte, la o distanţă de câţiva kilometri de mănăstire. Despre această perioadă din viaţa sfântului nu ştie nimeni detalii. Deşi era ultimul lucru pe care şi l-ar fi dorit, faima lui Ioan a crescut într-atât, încât a devenit o adevărată autoritate duhovnicească în timpul său. După 40 ani de viaţă în singurătate, întreruptă doar de călătoriile la mănăstire, pentru primirea Sfintei Împărtăşanii, şi de vizitele unor monahi care căutau sfat şi lămurire, Ioan a fost ales de călugării de la mănăstirea din vârful Muntelui Sinai şi de sihaştrii care trăiau prin împrejurimi, să le fie întâistătător. Avea atunci 75 ani.

Ioan Scărarul, deşi era o persoană modestă, căreia nu-i plăcea să vorbească prea mult despre sine, trezise atâta admiraţie, încât se auzise despre el până la Roma. Aşa se face că însuşi papa i-a trimis o mare sumă de bani, pentru a-i folosi la întreţinerea spitalului mănăstirii sau pentru a ajuta pelerinii veniţi de departe. Dacă după modelul vechi, fiecare monah bătrân avea câte un tânăr învăţăcel pe care-l deprindea cu tainele ascezei, înmulţirea numărului tinerilor în mănăstiri a ridicat problema unei noi maniere de educare a acestora, mai sistematice. Din acest motiv s-a simţit nevoia compunerii unui „tratat de îndrumare a vieţii duhovniceşti“, un manual care să-i ajute mai ales pe stareţii de mănăstiri cu mulţi călugări tineri. În acest sens, ideea alcătuirii unui îndrumar pentru tinerii novici i-a venit stareţului Mănăstirii Raithu, situată pe ţărmul Mării Roşii, la distanţă nu foarte mare de Mănăstirea Sinai. Şi-a dat seama, însă, că o asemenea operă nu putea fi scrisă de oricine, ci doar de un monah înţelept şi cu experienţă ascetică, dar totodată şi bun cunoscător al psihologiei şi firii omeneşti. De departe, cel mai capabil în epocă pentru un astfel de demers era Sfântul Ioan, stareţul Mănăstirii Sinai. Primind scrisoarea stareţului de la Raithu, Ioan a răspuns cu modestie că se va strădui să împlinească porunca primită, deşi el nu este în stare să înveţe pe alţii, aflându-se încă la vârsta la care el însuşi învaţă de la alţii.

Pentru a se face cât mai bine înţeles în explicarea complexului drum spre dobândirea sfinţeniei, Ioan a imaginat progresul duhovnicesc ca pe o scară, iar fiecare treaptă reprezenta o virtute. În total, a imaginat 30 de trepte, după numărul anilor pe care Mântuitorul îi avea atunci când a început propovăduirea Evangheliei. Din acest motiv, cartea scrisă de Ioan, stareţul Mănăstirii Sinai, s-a numit „Scara“, iar autorul ei a rămas cunoscut în veacurile ce au urmat ca „Ioan Scărarul“. Acurateţea cu care sunt prezentate ispitele întâmpinate de cei angajaţi în drumul spre desăvârşire, cât şi remediile propuse de Sfântul Ioan în „Scara“ au provocat un extraordinar interes pentru această lucrare, nu doar în epocă, ci până în zilele noastre.

„Scara“ a devenit o fascinantă lectură nu numai pentru călugări, dar şi pentru creştinii interesaţi de creşterea duhovnicească şi de mai buna înţelegere a complexului peisaj sufletesc. Tot datorită succesului de care s-a bucurat, „Scara“ a fost introdusă şi în slujbele Bisericii, la mănăstiri citindu‑se în întregime pe durata Postului Mare. Apăsat de povara bătrâneţilor, după patru ani de stăreţie la mănăstirea de pe Muntele Sinai, Sfântul Ioan Scărarul, în vârstă de aproape 80 ani, hotărăşte să plece din nou în singurătate la chilia sa, unde îşi petrecuse cea mai mare parte a vieţii sale, trecând la Domnul la 30 martie 649 (?).

Treptele Scării (după traducerea N. Corneanu) sunt:

1.        Despre lepădarea de lume

2.        Despre neîmpătimire, adică neîntristare

3.        Despre înstrăinare

4.        Despre ascultare

5.        Despre pocăință

6.        Despre amintirea de moarte

7.        Despre bucuria plânsului

8.        Despre nemâniere și blândețe

9.        Despre ținerea de minte a răului

10.    Despre grăirea de rău

11.    Despre limbuție și tăcere

12.    Despre minciună

13.    Despre trândăvie

14.    Despre preaiubitul și vicleanul stăpân care este stomacul

15.    Despre puritate și înfrânare

16.    Despre iubirea de arginți

17.    Despre sărăcia alergătoare către cer

18.    Despre nesimțire (indolență, insensibilitate)

19.    Despre somn și rugăciune și despre cântarea de psalmi în comun

20.    Despre privegherea trupească și duhovnicească

21.    Despre nebărbăteasca temere

22.    Despre slava deșartă

23.    Despre mândrie și blasfemie

24.    Despre blândețe, simplitate, nerăutate și viclenie

25.    Despre minunata smerenie

26.    Despre deosebirea gândurilor (discernământul).

27.    Despre isihia (liniștea) trupului și sufletului

28.    Despre sfânta și fericita rugăciune

29.    Despre liberarea de patimi (apathia), despre desăvârșire și despre învierea sufletului

30.    Despre legătura celor trei virtuți, adică credința, nădejdea și dragostea.

Tot astăzi, facem pomenirea Sfântului Prooroc Ioad; a Sfântului Cuvios Ioan; a Sfintei Euvula, mama Sfântului Pantelimon; a Sfântului Ioan, patriarhul Ierusalimului; a Sfântului Mucenic Zaharia cel Nou.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Alexandra Dogaru