GANDUL ZILEI, 6 martie 2018

PACE CELOR CE VIN

BUCURIE CELOR CE RĂMÂN

BINECUVÂNTARE CELOR CE PLEACĂ

 ​

Marți, 6 martie 2018

The best way to love God is to love all, serve all.

The service rendered by a person ensures a bright future when that service is performed devoid of ego and in gratefulness considering it an opportunity given by God. Whatever you do for others, do it with a feeling that you are doing for oneself. In truth the service you render does more good to you! A small example: A friend is warmly welcomed, taken to the drawing room and offered a cup of coffee. This good act gets imprinted in the person’s heart and that person will remember the warm welcome received and reciprocate it. If you look after a friend who is hospitalised with none to look after, will that friend not reciprocate the help when you need it? So, remember that the service you render to others is a reserve that will help you with your future needs. Similarly, if you extend this idea and consider that bad deeds done to others are truly deeds being done to oneself, you will never do bad deeds! (Divine Discourse, May 27, 1973)

Cel mai bun mod de a-L iubi pe Dumnezeu este să-i iubiți pe toți oamenii, să-i slujiți pe toți.

Slujirea săvârșită de o persoană îi asigură un viitor luminos, dacă acea persoană acționează sincer, cu un sentiment de recunoștință pentru șansa oferită de Dumnezeu. Orice ați face pentru alții, acționați cu sentimentul că pentru voi înșivă faceți. Adevărat, slujirea celorlalți vă face mai mult bine vouă înșivă! Un mic exemplu: Un prieten are parte de o primire călduroasă, este condus în salon și i se oferă o ceașcă de cafea. Această faptă bună se imprimă în inima acelui om, el va ține minte primirea călduroasă de care a avut parte și va răspunde la fel. Dacă aveți grijă de un prieten aflat în spital, care nu are pe nimeni care să-i poarte de grijă, nu va face și acel prieten la fel, când veți avea nevoie de ajutor? Prin urmare, amintiți-vă că serviciul pe care îl faceți altora este o rezervă care vă va ajuta în viitor, când veți avea nevoie. În mod similar, prin extensie, dacă vă gândiți că răul făcut altora se întoarce asupra voastră, niciodată nu vă veți deda la fapte rele! (Discursul Avatarului, 27 mai 1973)

Sathya Sai Baba, www.radiosai.org

​

Evaluarea numerologică a zilei

„Numărul constituie substanţa tuturor lucrurilor” (Pitagora, Metafizica)

Astăzi, inspirația și bunătatea aduc frumusețe și claritate în relațiile de parteneriat.

Vorba dulce mult aduce, însă chiar și bunătatea trebuie ponderată, ca să nu fie interpretată de alții, mai dominatori, drept vulnerabilitate!

Unii vor avea tendința de a fi „mai catolici decât Papa” și de a cosmetiza ceea ce nu le convine. Să ne amintim, însă, că nimic nu e mai frumos și mai eficient decât Adevărul, dacă este spus fără să rănească.

Persoanele perfecționiste din fire ar face bine să vorbească mai puțin și mai mult să asculte. Atunci când mintea ar fi înclinată să critice, să demonteze, să găsească nod în papură,…lăsați inima să manifeste înțelegere, îngăduință, compasiune.

Domeniul predilect al acestor tendințe este casa, căminul.

Vulnerabilitate: stomacul, rinichii, nervii. (A.D.)

 

CALENDARUL CREŞTIN ORTODOX

Marți, 6 martie 2018

Sf. 42 de Mucenici din Amoreea; Aflarea Sfintei Cruci

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martie06.htm

​

Astăzi îi pomenim pe sfinţii mari mucenici patruzeci şi doi: Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasois şi cei împreună cu ei, care au pătimit în Amoreea. În timpul unui război dintre Împăratul Bizanţului Teofil (829‑842) şi saraceni, aceştia au reuşit să asedieze oraşul Amoreea (în Galicia – Asia Mică) datorită trădării comandantului de armată Baditses. Amoreea a căzut şi, odată cu ea, 42 de generali au fost luaţi captivi şi duşi în Siria.

În timpul celor şapte ani de încarcerare, aceştia au încercat în zadar să‑i convingă pe captivi să renunţe la creştinism şi să accepte credinţa islamică. Captivii au rezistat cu tărie la toate ofertele tentante, dar şi la ameninţări. După mai multe chinuri prin care nu au reuşit să frângă spiritul creştin al soldaţilor, păgânii au hotărât să-i condamne la moarte, sperând să-i sperie şi să-i convingă înainte de execuţie. Mucenicii au rămas de neclintit, spunând că profeţii Vechiului Testament aduc mărturii despre Hristos, pe când Mohamed se autointitulează profet fără nicio dovadă.

Păgânii îi spuseră soldatului Teodor următoarele: „Ştim că ai lepădat preoţia, ai devenit soldat şi ai vărsat sânge în bătălii. Nu mai poţi nădăjdui în mila lui Hristos pentru că L-ai părăsit cu bună ştiinţă, aşa că trebuie să-l accepţi pe Mahomed.” Dar mucenicul le-a răspuns: „Vorbele tale nu sunt adevărate când spui că L-am părăsit pe Hristos. Mai mult, am părăsit preoţia pentru nevrednicia mea. De aceea trebuie să vărs sângele meu pentru Hristos, ca să-mi spăl păcatele mele împotriva Lui.”

Călăii i-au dus pe rând pe fiecare la locul unde li s-a tăiat capul şi trupurile lor au fost aruncate în râul Eufrat. La slujba de pomenire, aceşti sfinţi suferitori de patimi sunt numiţi astfel: Teodor „Întrutotul Binecuvântat”, Calist cel „Neînfrânt”, Constantin cel „Nepreţuit”, Teofil cel „Minunat” şi Vasois cel „Puternic”.

Tot în această zi, pomenim aflarea cinstitei Cruci şi a sfintelor piroane de către sfânta Elena, mama sfântului împărat Constantin cel Mare. La începutul domniei Sf. Constantin cel Mare (306-337), primul împărat roman care a recunoscut credinţa creştină, el împreună cu Sf. Elena, mama sa credincioasă, au decis să reconstruiască oraşul Ierusalim. Şi-au făcut un plan de a înălţa o biserică pe locul patimilor şi învierii Domnului pentru a sfinţi din nou locurile legate de moartea şi învierea Mântuitorului şi a şterge mânjirea păgână din sfintele locuri.

Împărăteasa Elena a pornit spre Ierusalim cu o mare cantitate de aur. Sf. Constantin i-a scris o scrisoare Patriarhului Macarie (313-323), prin care îi cerea să o ajute pe mama lui în toate felurile posibile ca să restaureze sfintele locuri creştine.

După sosirea în Ierusalim, împărăteasa a început să dărâme toate templele păgâne şi să sfinţească locurile murdărite de păgâni.

În căutarea ei după Crucea Dătătoare de Viaţă, împărăteasa a cercetat mai mulţi creştini şi evrei, fără să afle nimic pentru mai mult timp. În cele din urmă, un bătrân evreu numit Iuda i-a spus că crucea era îngropată în spatele templului lui Venus. Sf. Elena a dat ordin să se demoleze templul şi să se facă săpături pe locul acela. În scurt timp au găsit Golgota şi Mormântul Domnului. Nu departe de acel loc au găsit trei cruci, o scândură cu inscripţia lui Pilat (Ioan 19:19) şi patru piroane care au străpuns corpul Domnului.

Următorul pas era să determine care era crucea răstignirii Mântuitorului dintre cele trei. Patriarhul Macarie, văzând un mort care era dus la groapă, a cerut ca acel om să fie aşezat pe rând pe fiecare din cruci. Când corpul celui mort a fost aşezat pe Crucea Mântuitorului, acesta a înviat imediat. Văzând învierea celui mort, toţi au fost convinşi că au găsit Crucea Dătătoare de Viaţă. Cu mare bucurie, împărăteasa Elena şi patriarhul Macarie au ridicat Crucea astfel încât să o vadă toţi cei de faţă.

Tot astăzi, facem pomenirea Sfântului Cuvios Arcadiu; a Sfântului Cuvios Isihiu; a Sfântului Cuvios Maxim; a Sfântului Mucenic Eufrosin; a Sfinţilor Iulian şi Evul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: Prof. Dr. Alexandra Dogaru