Tuturor
doamnelor și domnișoarelor, cu prilejul Zilei de 1 Martie, le urez sănătate,
bucurii și împliniri pe toate planurile!
Adaug urărilor câteva buchete de flori!
La mulți ani!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
FURNICA - Sfantul Vasile cel Mare
Luând,
omule, pilda de la furnica nu te vei osteni pentru tine si nu-ti vei depozita,
oare, în viata de aici odihnele veacului ce va sa fie? Ca furnica îsi aduna
vara hrana pentru iarna; nu-si amâna din lene timpul, pentru ca n-au venit înca
greutatile iernii; dimpotriva, munceste cu foarte mare sârguinta pâna ce îsi
aduna în camarile ei hrana îndestulatoare. Si nu face asta cu trândavie, ci, cu
gând întelept, mestesugeste ca sa se pastreze hrana cât mai multa vreme; taie
cu clestii sai partea din mijloc a boabelor, ca nu cumva sa încolteasca si sa
nu fie bune de mâncare; când simte ca sunt umede, le usuca; dar nu le întinde
în orice vreme, ci când presimte ca vazduhul are sa fie mai mult timp frumos.
Fii linistit, n-ai sa vezi ploaie cazând din nori câta vreme furnicile au grâul
&ic irc; ntins afara!
Ce cuvânt va
fi îndestulator, ce auz va putea cuprinde, ce timp ne va ajunge sa spunem si sa
istorisim toate minunile Marelui Mester? Sa spunem si noi cu profetul: „Cât s-au
marit lucrurile Tale, Doamne! Toate întru întelepciune le-ai facut!” (Psalm
103, 25) Asadar nu ne putem apara îndestulator ca n-am fost învatati din carti
cele ce ne sunt spre folos, când legea cea nescrisa a naturii ne învata sa
alegem cele ce ne folosesc.
Stii ce bine
sa faci aproapelui? Acela pe care vrei sa ti-l faca altul tie! Stii ce este
raul? Ceea ce nu vrei sa suferi de la altul! Nici arta care se ocupa cu
strângerea plantelor pentru studii, nici stiinta despre plante n-au învatat pe
cele necuvântatoare la ce folosesc plantele; si totusi fiecare vietuitoare are
în chip firesc priceperea de a-si procura ce este spre folosul si mântuirea ei;
are în ea ceva tainic care îi sp une ce se potriveste cu firea ei.
Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron,
traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p. 173-174.
La
Uniunea Scriitorilor, demult, . . .
În anii imediat de după război în
plin avânt comunist la Uniunea Scriitorilor a avut loc o şedinţă unde a
fost prezentă toată floarea intelectuală scriitoricească din ţară.
Subiectul era Octavian Goga .
După cum ştiţi Octavian Goga a avut
chiar un guvern, extrem de naţionalist. Avea să intre în dizgraţia
hahalerelor şi a celor ce nu înţelegeau acel naţionalism adevărat ce nu are
legătură cu fascismul, cu xenofobismul, cu tot ce poate fi mai răupropagat de
alte forţe ce nu doreau naţii ci populaţii.
Ei bine, Zaharia Stancu a fost cel
mai vehement contestatar lovind cu tot ce a putut în distinsul Goga care nu mai
putea să se apere. Zaharia Stancu a fost cel mai virulent şi cel mai negativist
neaprobând reabilitarea lui Goga .
La sfârşitul cuvântării lui Stancu,
Tudor Arghezi a cerut să i se acorde câteva minute în a spune şi el ceva.
Iată ce a spus:
,,- Eram în iarna
anului... la conacul marelui Goga. Depănam amintiri şi multe alte probleme ale
timpului. La un moment dat se auziră bătăi
la uşa conacului. Goga, s-a dus, a deschis uşa şi
văzu un tânăr zgribulit cu nişte manuscrise în mâna. Îl rug ape maestru
să le citească şi dacă se poate să le publice în ziarul ce îl
conducea. Goga îl invită înăuntru pe tânăr, luă manuscrisele
ce cuprindeau încercările lui poetice. Goga le citi pe îndelete şi
concluzia era clară. Tânărul era plin de talent. Îi spuse că nu
poate să le publice acum dat fiind că revista era deja la tiparniţă. Însă
Goga i-a dat un aconto tânărului cu promisiunea că în numărul viitor al
revistei îi vor apare încercările poetice neuitând să menţioneze că sunt pline
de talent. Acel tânăr se numea Zaharia Stancu.”
Concluzia lui Arghezi a fost colosală
şi a intrat în istoria acelui moment.
A concluzionat Arghezi
spunând ,,Acum iată de ce pe lumea asta sunt scriitori culţi sau ...
desculţi.”
Apropo-ul era vis a vis de romanul
lui Stancu ,,Desculţ”.
Arghezi a fost aplaudat de cei din
sală, în picioare, minute în şir.
Octavian Goga era reabilitat iar Stancu părăsea sala jenat vădit
de adevărul spus de Arghezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu