„Iarba verde de acasă”
Ben Todică, Australia
Stimaţi
cititori,
„Anul
Centenarului" este un prilej dea ne reaminti că suntem : „Neam părăsit la
răscrucea furtunilor care bat aici din veac în veac şi vor bate totdeauna în
aceste locuri de ispititor belşug şi de trecere a oştilor... Apţi pentru cea
mai înaltă civilizaţie şi siliţi de a trăi de la o bejenie la alta ... "
(Nicolae Iorga).
În spiritul
a ceea ce ar trebui să simtă fiecare român, dăm citire chemării a doi trăitori
„peste mări şi ţări" la mii de kilometri de locurile natale. Mesaje simple
dar nobile, izvorâte din trăirea interioară şi din dorul după meleagurile
natale. O dovadă în plus că „Tot ce-i românesc, nu piere !". Unor astfel
de oameni le datorăm Respect. (Redacţia
ART-EMIS)
Dragi români de
pretutindeni, ce se întâmplă de nu mai dați pe-acasă?
Țara are nevoie
de dumneavoastră, de noi, de talentul nostru și de experiența acumulată în Vest
pentru a intra în rândurile economiei mondiale, a celor cu bună-stare, dar și
cu viață bună. În zadar avem bani, degeaba avem trai, dacă nu avem viață. Viața
nu este doar conviețuire, ci este adevărată trăire, este vie, doar ea este
completă. Banii nu ne strâng în brațe şi nici nu ne mângâie la dor şi durere.
Ce viață e aceea pe care n-o împărtăşeşti cu pământul tău, cu jocul şi hora din
vatra străbună?
Gospodarul
român, România, „floricuța-floricuțelor", bucătăria şi grădina
grădinilor... Cine le vorbeşte munților, câmpiilor cu flori, ca unor ființe
dragi, îmbătându-se cu parfumul lor îmbietor, mir divin mereu proaspăt şi plin
de simfonia vieții? Să aibă şi ei, dar mai ales urmaşii-urmaşilor, o limbă vie
şi eco-sănătoasă, cu adevărat omenească şi românească, între hotarele
părinteşti şi de poveşti cu Feți-Frumoşi și Ilene Cosânzene, cu mioare şi
ciobănei-păstori-Iisus, cu duh de adevăr şi duh de viață, coloană Brâncuşi nesfârşită
de voievozi corifei!. Aici frate, suflet din sufletul poporului este, şi unde
suflet şi omenie e, cum doar la noi în patria Eminescului, şi limba română e.
Atâta timp
cât simțim românește şi ne este dor, să nu ne fie ruşine de cei de acasă că le suntem
fii! Am strașnică speranță că încă mai putem face ceva pentru neamul moșilor și
strămoșilor noștri, al mamei care ne-a hrănit la sânul său cu iubire
necondiționată.
Cu mândrie
frățească, mândrie de român, vă îmbrățişez,
Ben Todică,
Radio Tv
Producer, Melbourne, Australia
Dragi fraţi români,
Românul are
o personalitate aleasă și frumoasă, un caracter înclinat spre bună înțelegere,
spre hărnicie, spre simmplitate, fiind iubitor de societatea omenească în care
trăiește, indiferent de prezența altor suflete de altă origine națională.
Românul nu iubește simțul discriminării rasiale ori religioase, dar ține mult
la credința și sfânta lui tradiție avută din părinți și străbuni!
Noi Românii
din Australia dorim unire și iubire între toate comunitățile românești
trăitoare pe această Stea-Pământul, fiind Casa Mare, dăruită de Dumnezeu
tuturor Neamurilor Creației Sale. Iubim Lumea precum și casa, masa și familia
noastră Românească! Și, bineînțeles, așteptăm și noi aceleași simțăminte
frățești de la lumea din jur!
Doamne
ajută!
Ioan Miclău al Gepiului şi Cringilei,
Biblioteca
„Mihai Eminescu", Australia.
http://www.art-emis.ro/jurnalistica/4842-iarba-verde-dfe-acasa.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu