Anatomia sufletului
~*~
Am simțit o tristețe în profunzimea
mea și intrând tiptil în suflet,
am zărit încăperi multe, colorate
divers de voaluri despărțitoare.
Curioasă, am păsit în prima, mare,
luminoasă, bine definită,
nefiindu-mi greu să ghicesc imediat
că acolo trona iubirea.
Totul era atât de pur și proaspăt,
fiind plină la refuz de bună dispoziție,
pretutindeni unde era acel voal alb
imaculat, perfecțiunea trona.
Nu îmi venea să ies din ea, dar
curioasă, am dat voalul alb deoparte,
intrând într-o încăpere, condusă de
un voal bleu, spre amintiri.
Toate adunate în ani, dominând cele speciale, care au marcat anii
trăiti cu bucurie sufletească,
dăruire, iubire și zâmbete.
Am zărit într-un final, într- un colț,
amintirile triste, nedorite,
care marchează, pentru unii, perioade
grele ale vieții.
Am ieșit din colțul amintirilor și
iată-mă într-o cămăruță minionă gri,
plină cu invidie, răutate, bârfă, ce
uneori ne mai încearcă.
Răutăți apărute în al vieții val,
adesea ca răspuns la cele primite
de multe ori pe nedrept, surprinzător
apărute.
Apoi, purtați de jocul mizer al vieții, am răspuns în
același mod,
amarnic regretând târziu, când
înțelepciunea a atins apogeul.
Dar iată si camera cu voal roșu,
imensă, în care am regăsit prietenii
adunați în etape diferite, fiecare
lăsand acolo locul bine definit.
Aducând comori inestimabile de-a
lungul vieții ,
au avut un rol deosebit, formându-mi
caracterul cinstit și onest.
Într-o un colț am zărit și câteva
urme lăsate de prietenii false,
inima știind să îi recunoască însă în
viață și să îi îndepărteze la timp.
Ajunsă în străfundul ei, am
întrebat-o de tristețea ce am simțit-o,
și i-am spus cât o iubesc, cât îmi
este de valoroasă.
I-am amintit câte a făcut în toți
anii, dăruindu-mi mereu optimismul,
repetandu-i mereu cât mă apasă povara ce-o simte.
Și cât mă intristează starea
melancolică simțită,
plimbându-mă nestingherită în
străfundurile ei.
M-a liniștit, era doar o îngrijorare
de moment,
simțind poate ceva ce nu putea să-mi
divulge.
Am gândit că e discret să nu o mai
chinui cu întrebări,
ce oricum fără răspuns vor rămâne.
M-am retras discret, i-am mulțumit de
vizita și bucuria trăită,
promițându-i să îi aduc în viața, ce
va mai fi, doar iubire și bucurii.
~*~
popa genoveva
Tablouri de Popa Genoveva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu