Melania Rusu Caragioiu - CONFESIUNI

Melania Rusu Caragioiu

CONFESIUNI

I. HAZ, CA SĂ  UITĂM  DE DOR.

  Nu mai suntem pe vremea lui Ștefan cel Mare.  Nu ne întreabă nimeni ce voim, sau dacă ne întreabă este tot degeaba. Împărăția cerurilor este în cer, iar pe pământ umblă antihrist cu cele o mie  de ... fețe ale sale și  face ce vrea și cum vrea el.

Toate sunt noi, nemaivăzute, în cosmos și pe terra, iar omul , cum zice cronicarul ,, este supus vremurilor, nu stăpânește el asupra vremurilor”, sau cum se zice, vremurile acestea au un nume care se chema ,,divide et impera”.

Am ajuns la concluzia că e bine să fi om de rând, pensionar modest și chibzuit, mulțumit că ai căldură, hrană și acoperiș desaupra capului și asigurare de moarte, să scrii poezii și ca să-ți treacă timpul, să împletești un ciorap lung cât anul.

    Pe aici, în Montreal, avem Sărbătorile, Cenaclul ,,Mihai Eminescu”, Cenaclul ,,Păstorel Teodoreanu”, ,,Clubul de aur”, Cercul  ,,Anneau poetique” care face poezii pentru drepturile femeii, drepturile omului și drepturile Siuxilor-indieni.  Avem și o Școală Românească pentru copii, Directoare  Doamna Otilia Tunaru,  o Asociație a pictorilor, o Asociație a sportivilor canadieni condusă de Master Ioan Opruț, campion mondial, Cerc de istorie, Cerc de muzică și dansuri.  Mai sunt vreo patru cercuri de poezie care laudă românii și canadienii,  și un grup de asociații ale fraților români moldoveni

Menționez că ,până eu să public acest material, s-au unit o mulțime din aceste Asociații românești

Cel puțin de două ori pe săptămână  avem spectacole cu artiști români care vin în turneu,; zle în care sărbătorim  ,,1 decembrie” în fiecare cenaclu și de  vreo trei ori toți împreună  cu muzică și dans; deasemenea  susținem momente diferite legate de Mihai Eminescu; Salonul

internațional de carte; gale sportive de toate felurile; zilele fiecăruia din cele multe naționalități ce ne găsim aici.Ținem legătura cu scriitorii din Diaspora și din Țară; ne hârâim între noi românii pe motive de talent, putere și concepții; sărbătorim  fiecare  jubileu de revistă, fiecare carte apărută, mai sărbători  pe fiecare dintre noi la 97, 94, 90, 89, 88, 85, și alți longevivi; când ni-e frig sau ne plictisim mergem să ne încălzim în Sud cu bilete promoționale și... nu postim , nu prea mergem la biserică;  mergem mai des la restaurantul chinezesc  sau la bufetul expres unde mâncăm până ni se face rău.

 Am cumpărat două găini congelate, leșinate, de la magazinul chinezesc cu 2, 4 dolari bucata, le-am fiert 3 ore, am adăugat vegeta și erau bune de mâncat în supa cu țelina care costa de două ori prețul găinii.

 Azi a căzut prima lapoviță și prima zăpadă,dar a venit bine, după ce strâsesem o căruță de frunze, după care a venit camionul primăriei să le încarce.

Casa este plină de paltoane, cizme, mănuși, că nu mai găsim loc unde să le punem vara. Și uite așa, ne rugăm lui Dumnezeu să ne țină viața, neamul și țara, că numai El este Atotputernic.

                                                         

II OMAGIU  LUCEAFĂRULUI  NEAMULUI  ROMÂNESC

     Sunt fericită de această veste care face turul spațiilor locuite de români și de către admiratorii și iubitorii lui  MIhai Eminescu

      Vă voi răspunde cu bucurie, ceva legat de ediție, Eminescu din 1901, semnată de Titu Maiorescu

Domnul Marian Ilie, dispecer la Cabinetul Corneliu Leu, a avut această înformație, asupra acestei ediții care se află la Biblioteca Academiei Române.

Așa se face că mi-a trimis on line  în  2015 această ediție și fiindcă eram  după trista știre de plecare dintre noi a prietenului nostru mare, Corneliu Leu, deasemenea erau defăimări multe anti Eminescu, eu am luat o hotărâre de folos celor pe care îi cunosc și mie însă-mi.

M-am consultat cu Pr.Dr. Alexandru Stănciulescu-Bârda, Editor și am comandat editarea acestei ediții în manieră anastatică, într-un tiraj de 100 exemplare, pe care l-am sponsorizat eu.

Am primit cartea tipărită urgent și la manifestările Eminescu din 2015 și la Ziua Limbii Române, etc,   care au avut loc la Statuia lui Mihai Eminescu, din Montreal, am citit din  această carte , am dăruit exemplare, iar poetul George Filip mi-a făcut chiar un video, care există pe site-ul său Facebook.

Am trimis în același an și unor reviste câte un exemplar ,  în onoarea  Dragulului notru Bard Mihai Eminescu.

Din  modestie nu am specificat pe carte faptul că  am sponsorizat personal tipărirea acestei cărți, dar, ulterior, spre aducere aminte, mai fac câte o asemenea însemnare, dedicând-o evenimentului sărbătorit.

         Această semnalare, ne aduce bucurie ți multă dorință în a păși și noi ,,cu dreptul”, cum zicem noi românii, în poezie,

III. CÂND TOȚII MUNCESC; TE ÎNDEMNI ȘI TU SĂ FII HARNIC

    Am îndrăznit să alcătuiesc acest mesaj din mai multe motive.

    Recent am citit interviul Doamnei Elena Buică, acordat Revistei ,,Vatra Veche”  și m-a impresionat prin stilul deosebit de a răspunde și prin formulările plăcute.

     Cred că eu , personal,   sunt datoare acestei Doamne scriitoare încă din 2013 când a făcut o frumoasă prezentare Antologiei STARPRESS din anul respectiv, Antologia noastră semnată de Doamna Ligya Diaconescu și când am văzut și poza de grup...

Am scris  acestei Doamne pentrucă este un pion de bază în colectivul restrâns al Domnei Ligya Diaconescu și aceasta este pentru mine garanția că are cele mai bune sentimente pentru zestrea pe care am moștenit-o cu toții de la Marele Român Corneliu Leu, care  prin activitatea sa reînvia răspândirea dulcelui grai românesc.

      Și un mobil foarte actual este că am aflat cu stupoare că  există o foarte slabă popularitate a literaturii române pe mapamond, generațiile actuale, multe,  nemaiștiind nici că există o Românie, cu atât  mai mult o literatură a ei.  Valoroasele noastre traduceri stau în arhivele bibliotecilor din lume. Cei care le-au cunoscut și îndrăgit s-au dus în ceruri,  alte editări nu s-au mai trimis, iar pentru public numele marilor nostri cărturari se găsesc doar în enciclopediile pe care rar le mai deschide cineva la pagina respectivă. Și aceasta în condițiile în care  avem  peste tot, sau măcar în unele țări un ,,președinte II”- Liga Scriitorilor din România,  delegat de Dl. Președinte Al. Florin Țene, pentru mișcarea literară în enclavele de români și nu numai...

      În acest sens am trimis un mesaj mobilizator, unor prieteni, îndemnând la curajul difuzării valorilor noastre și în mass media din  țările respective. Sunt de admirat în  acest sens D-na Ligya Diaconescu, Dl. Ben Todică, Australia, D-na Ana Maria Popescu, Germania, D-naTeodora Stanciu,Italia, Dl. Al.Țene, Dl. George Călin, Dl.Ștefan Dumitrescu, Dl.Cartianu, Dl.Valentin Boju, Dl Alexandru Cetățeanu, Dl. Eugen Caraghiaur, D-na Daniela Gifu, Dl. Marius Marin-USA, D-na Doina Dragan, D-na Ana Zlibut, Dl. Aurel Bancu, Dl. Dan Fornade, D-na Ala Mindicanu, Dl. Victor Roșca, Dl. Marin Voican, Dl. Ioan Opruț, Dl.Alexandru Stănciulescu-Bârda, D-na Felicia Mihaly, D-na Ionela Manolescu, D-na Veronica Balaj, Dl. Dan Fornade, embrii Academiei Româno Americane, D-naLidia Jianu, Excelențz sa Dl.George Călin , Dl.Marian Ilie, D-na Ala Mindicanu, D-na Liuba Sîrbu, D-na Zinaida Ambroci,D-na Anca Sîrghie, deși cred că mai sunt,  sunt sigură , foarte mulți..., dar ar fi minunat ca să fie mereu  foarte mulți, mai ales că sunt nenumărați literați  poligloți, printre români.

     Cât despre mine, fac și eu ce pot,  eu nu sunt de admirat , dar colaborez cu revista Possilbles-Canada, Multivox-Montreal, Anneau poétique-Montreal,  Universitatea Mc. Gill- Cenaclul studențesc de la Medicină-Montreal, Femmes du monde-Canada, Progenessis-Montreal, Catedra de Sociologie și Cinematografie Universitatea UQAM-Montreal, Revista Basarabiei, Revista Bucovinei, Poetry-Washington. și mă bucur de faptul că sunt printre redactorii Revistei ,,Heliopolis”-Timișoara, ,,În bătaia peniței”-Caransebeș , și Redactor șef probleme culturale STARPRESS-Canada.Menționez, am o colaborare  destul de sporadică , dar colaboratorii fiind numeroși...

      Închei , mulțumindu-vă tuturor celor menționați și celor mulți al căror nume îl cunoașteți Dumneavoastră, pentru faptul că țineți aprinsă scânteia Limbii Române  prin  cărți, activități, etc.,

       

IV.  O IARNÎ CALDĂ ÎN SUFLET

 

Am colindat de parcă eu aș fi fost Moș Nicolae, dar bine am făcut, zic eu, fiindcă trebuia să-mi mai spăl din păcate.

    Am împărțit gânduri frumoase către ,,Antologia” frumoaselor iubiri, din care  nu mă îndoiesc  că vor fi și pentru Dumnezeu.  Apariția acestei Antologii este o datorie de onoare, întrucât nu am contribuit cu nimic material pentru sărbătoarea  care ne-a fost oferită cu daruri, voie bună și mult suflet de către draga noastră Directoare, Omul de litere,  LIgya Diaconescu și Familia Profesori Mariana și Ovidiu Popa-Brașov.

Acestei Distinse și deosebite Doamne, Ligya Diaconescu, îi mulțumim din inimă pentru nenumăratele bucurii sufletești și scriptice pe care ni le oferă cu mult drag și suflet curat și pur de poet.

       Aici , în Montreal,am sărbătorit Ziua Natională a României la Consulat, apoi La petrecerea Revistei ,, Pici voinici”,  pe urmă la un restaurant cu Compania ESCUTV, apoi la Clubul de aur și la Biserica Ilie Tesviteanul, unde ne-am  și rugat punând o mare lumânare și prea puțin în casetă, pentru noi, toate și toți, spre ajutor de la Domnul.

        Se apropie Crăciunul, avem o zăpadă care nu rezistă la variațiile de peste  0 grade Celsius. Totul este îmbrăcat în sclipirea colorată festivă și ceeace este frumos, este și faptul că primăriile au ornamentat cât se poate de mult.peisajul. Dacă ziua este frumos, noaptea este o feerie, dar tot mai avem oameni fără adăpost și debusolați.

Există locații, cantine, dormitoare, dar năravul și drogul îi duce să doarmă pe unde apucă și ne este milă de neputința lor, de a intra în rândul oamenilor.

          Primăria  generală din Montreal, are mari DIFICULTĂȚI. Nu reușește să găsească un brad de 28 de metri, ci numai unul de 26 metri !, ca să-l împodobească !

În rest...

        

V:  GÂNDURI  SMERITE - ESEU PENTRU COPII

Un mic răspuns la întrebarea ,, De ce a fost sacrificat pe Cruce, Iisus ?”

Cruzimea oamenilor nu are margini, mai ales dacă sunt posedați de rău=deavol.

Eu fac parte din generațiile care au făcut religie în programa școlară. Am citit 750 de pagini din Biblie și am audiat conferințe despre religie. Sunt din familie de credincioși, dsr sunt un om cu păcatele sale.

 Domnul Iisus a afirmat  că  este în puterea Sa a de a nu suporta nici un rău din partea nimănui, dar El se supune ,,voiei” Tatălui, care l-a trimis pe pământ ca prin jertfirea Lui să ne spele păcatele.

Cum ar fi altfel ?  El,  Iisus, care, a vindecat, înviat și a făcut minuni nemaivăzute izbăvind oameni chiar  și când era copil, nu numai în cei trei ani de propovăduire ?

Este în cele de mai sus , răspunsul pe care l-a dat Iisus acelui deavol, care l-a ispitit, în  timpul celor patruzeci de zile de post și rugăciune.

 Casta puternicilor l-a condamnat la moarte prin răstignire, pentru mai multe motive pe Iisus  fiidcă îi înfrunta ca fiind ei  pe atunci  cu multe păcate față de cele zece comandamente, tablele legii , primite de la Dumnezeu de către Moise 

 De atunci,  dar nici până atunci, cei care l-au judecat pe Iisus ca om  nu au în rugăciune pe Domnul Iisus și nici pe Maica Sfântă. Ei nu sunt răi, nici înrăiți, sunt credincioși, dar nu îl acceptă,  fiindcă religia lor este fondată numai pe Vechiul Testament, înainte de Nașterea lui Iisus și  pentrucă Domnul Iisus, pe care îl renegau, i-a certat pe capii lor religioși.

Domnul Iisus i-a certat și îndemnat la revenire spre adevăr și credință pe toți  oamenii cei cu păcat și i-a primit la el pe toți cei ce s-au îndreptat. Dar să nu uităm că veghiază asupra tuturor oamenilor și buni și răi.

 Pilat, guvernatorul , s-a spălat pe mâini... după cum știți, declarându-l nevinovat pe Iisus,  dar nu a forțat  o porunca  împotriva dorinței  Sinodului, spre absolvirea lui Iisus, fiindcă se temea de o răscoală, în Ierusalim, împotrica cotropitorului roman, lucru ,,nedorit” de Cezar, temător de o înfrângere.

Domnul Iisus, știind că va fi chinuit și insultat prin răstignire, ca un  răufăcător, pe un lemn în formă de cruce, considerat ca un  lemn al infamiei, mergând El în Joia Mare , în Grădina Ghestemani, a rugat pe Tatăl  Ceresc să îndepărteze paharul ,,acesta”  al suferințelor de la El - Iisus, ca Om - și a plâns cu lacrimi de sânge.

Dar voia Tatălui era pentruca Domnul Iisus să spele  astfel păcatele lumii  și să dea o lege nouă a împăcării și a credinței.

Atunci Mântuitorul, în postura de Om, a suportat chinul fizic  și moral, spre iertarea păcatelor  tuturor generațiilor de oameni foști și viitori, spre iertarea păcatelor noastre.

Din acel moment lemnul în formă de Cruce a devenit sfânt și este un insemn creștinesc  important care ne apără de rău. Efigia crucii sau semnul Crucii prin care ne închinăm la rugăciune    are și acest dar de a ne feri de rău, a ne vindeca suferințele ș de a ne da curaj.

 Domnul cere de la noi tot o asemenea blândețe și credință în chinul vieții noastre, spre a ne purifica și a  ne întări credința. Și noi, dacă ascultăm și ne rugăm, Duhul Sfânt ne luminează ce să facem ca să îndreptăm lucrurile.

Vezi invocarea din Rugăciunea către Sfînta Treime, când Dumnezeu în trei fețe, ca Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt ne susține.

 Fiul, Domnul Nostru Iisus Hristos, stă de-a dreapta Tatălui, deci  este declarat egal în divinitate  chiat de Tatăl Ceresc, Dumnezeul Nostru

  Avem dreptate, oamenii pot fi cruzi, absurzi, posedați de deavolul care se arată în ispite crâncene și ademeniri de tot felul. Noi nu îl vedem pe deavol, dar putem simți cum el ne îndeamnă spre a face rău. Noi ne vom salva prin rugăciune. Aceasta ne ajută să ne înfrânăm gândul rău  și să-l gonim de la noi.

  Omul credincios navighează prin viață cu calm și resemnare, fericit pentru binele pe care îl primește și pe care îl dă.

      Am cititi poezia lui Alexandru Vlahuță, pe care sau am uitat-o, din copilărie,  sau a fost epurată din  cărțile lansate  de diferite edituri în perioada comunismului. și pe care n-am găsit-o  nici în colecțiile bibliotecii în care lucram. Poate și  fiindcă în orașul meu, Timișoara, cândva, au pierit, au ars, multe cărți într-un autodafe,  chiar în Piața Unirii,   foarte multe cărți care nu plăceau  celor fără credință și fără dragoste de neam sau noilor ,, invadatori”, păgâni

VI. POETICA

                                                    

Traducere din varianta franceză și adaptare supă Sonetul XVIII de William Shakespeare

A  TOI

-Réponse au Sonet X VIII

par Melania Rusu Caragioiu

Suis-je vraiment, la même

Qu'éternellement t'appelle

Sur les pas des touchements

Et de les douces câlins ?

Suis-je vraiment l'élue

Des vues mirobolantes

Sur quelle ta belle jeunesse

S'engage de la voir ?

Suis-je vraiment, la certes,

De tes songes dissipés,

Que  souvent, tu la vois,

Avec les immortelles ?

Je sens sur mon épaule

le souffle de ta bouche,

Et ton baiser léger...

Croirais-je, l;immortel  ton amour d'un instant,

Qui tu le laisses tomber de tes yeux sereins ?

Je te vois par ma pincé d'esprit  songeant

Toujours, seulement à toi...

Pourrais- tu, même, de vraie combattre la tromperie ?

L'étincelle de mon âme, je te la donne-souvenir...

Chéri, rattrapes  là, vite, dans l'ardent vent,  maintenant !

Răspuns la sublimul Sonet XVIII

de Melania Rusu Caragioiu

ȚIE,

Sunt oare eu aceea,

Ce pururea te cheamă,

În pasul mângâierii

Și-al dulcelui alint ?

Sunt oare eu aleasa

Frumoaselor priveliști

Pe care tinerețea te-mbie s-o privești ?

Sunt oare adevărata din gândurile tale

Pe care o asemeni, cu tot ce azi nu moare ?

Sunt suflul gurii tale pe umărul ce-așteaptă

Sărutul tău fierbinte ?

Să cred în nemurirea iubirii de o clipă,

Ce tu o lași să cadă din ochii tăi senini ?

Te văd prin ceața minții găndind acum la mine,

Dar mai putea-vei oare luptând cu ademenirea ?

Scânteia mea din suflet, ți-o dărui, amintire...

Iubite, prinde zborul în văntul cel de-acuma !

Laval, 2014

~*~

Fie ca Lumina de la Inviere sa fie cu voi, mereu,

intru bucurii, pace sufleteasca si sanatat