PÂNDA FREAMĂTULUI - Note de lector de Melania Rusu Caragioiu

PÂNDA  FREAMĂTULUI

Note de lector de  Melania Rusu Caragioiu la cartea ,,SPOVEDANIA  UNEI PANTERE”, autoare DANIELA  GIFU

O autoare, un dar al divinului exprimat în litera românească, o afirmare a feminității calde, apropiată sufletelor noastre, ridicând, balansând, arta poeziei la nivelul concurenței acerbilor concurenți scriitori bărbați-poeți.

Pe Doamna Dr. Daniela Gifu a făcut-o cunoscută lumii arta sa de a supune viața, de a da lumii lumină din erudiția și inteligența sa, culoare din sufletul său, bunătatea cu abnegație  pentru ridicarea prestigiului românesc în lumea științei, a învățământului și a culturii. Dânsa este personalitatea care are puterea de a învinge acel ecran opac ce încearcă să marginalizeze un minunat popor român  etichetat până mai ieri ,,din lumea de est”, termen uzitat peiorativ, ca o pată întunecoasă pe firmamnentul existenței, aruncat locuitorilor din Estul Europei. ( Dar știința a protestat întotdeauna și a argumentat că România face parte din Europa centrală).

Nu numai conducătorii noștri au făcut unele greșeli acceptând temporar, mai bine o  oprimare-infulență vremelnică- a unora care se considerau mai puternici decât noi, ci acest fapt s-a petrecut și altor state și popoare, deci fruntea noastră a stat mereu sus. Poporul  nostru  a fost înzestrat cu figuri creatoare umane vestite, enumerate în cele peste douăzeci din principalele invenții mondiale, contribuții la  cultura și știința universală.

Doamna Daniela Gifu, deasemenea, un om de știință  și un informatician generos și universal potent asupra sectoarelor importante ale existenței- adică creind lăuntric și acționând cu finețea electronului în viziunea existenței, ne ridică pe o treaptă foarte înaltă în acest ,,global”, între popoarele lumii.

Mereu se spune ,,românul este prea modest, prea cumsecade, prea politicos, cedând mereu locul altora. Acest lucru este valabil și pentru Doamna Daniela Gifu, dar dânsa a găsit o cale de a etala valorile românești în lume fără a încălca aceste scumpe deziderate umane.

Iată, acea intenție fină, feminină, de a găsi prin muncă activitatea spirituală, mijloc de comunicare, drumul, nu atât pentru persoana proprie, cât pentru acest neam românesc atât de încercat, atât de oprimat, atât de jefuit, atât de neglijat după al doilea război mondial, în lumea universală.

Autoarea acestei cărți,  carte evocativ intitulată :,, Spovedania unei pantere”, se situează printre personalitățile din România , care au început și continuă să țină sus stindardul numelui de român, al României, al limbii noastre- graiul, elementele  care ne țin uniți.

În acest grai cantabil și dulce, precum mierea, Daniela, cu litere mari, ne prezintă către lume cu semnificativa carte ,,Spovedania unei pantere”.

O panteră, da, dar o panteră poate fi  în sensul figurat al poeziei și o femeie luptătoare, o ființă care pândește momentul de apariție al unui eveniment, o persoană agilă spiritual, o înfățișare vioaie, care pare mult calmă, dar de fapt este o  introvertită, în zbucium,  în sensul bun al cuvântului. Introvertită în a înmagazina mult, cu suflet, dar  apoi a oferi doar atunci când este momentul, acea zvâcnire de manifestare spre ceva imperios, propice, adecuat clipei.

Iar, dacă  -fie-mi iertată comparația-vedem în privirea tare, inteligentă, învăluitoare, atunci sclipitoare,  putem ghici ușor și pantera ascunsă în spatele acestui volum de poezie.

Acest volum ,,Spovedania unei pantere a suscitat mult interes și a fost răstălmăcit pe toate fețele de literații poeți- pleiade diferite ale literaturii române actuale și străine,( existând și varinte  în limbi străine, traduceri ale acestei cărți), dar pentru noi, cei care ne încălzim, la frigul existențe, în mod  paradoxal, la aceeași paralelă de  45 de grade Celsius, Canada-România, Montreal,  la cea mai călduță paralelă a Canadei, a sosit momentul să  ascultăm de data aceasta înfiorați de  căldură și simțire,  iar   versul românesc,  trimis computerizat  prin  cosmos, al autoarei Daniela Gifu. Grai  trimis din Iașul cel plin de farmec și surprize spirituale ale vremurilor.

Contrastul între negrul profund al paginilor și forța  dezlănțuită a verbului în alb, adică ,,alb pe negru , chiar mai pregnant decât negru pe alb!) întipărește senzorii percepției cu exact ceeace poeta –autoare a voit să ne sugereze. De fapt nu a voit , ci a scris inspirat, iar noi voim să descoperim ceeace acest suflet plin de freamăt a pus pe hârtie.

Frumosul - tot este subliniat de sugestive picturi  moderniste intercalate semnate ca realizare grafică de Mihai Bandac.

Începând lectura volumului de versuri ,,Spovedania unei pantere” ne subjugă  atracția pe care atmosfera cărții în continuă mișcare, ne-o aduce subtil din țara, pe care, doar în clipe ale  vieții o trăim departe...  De aceea  dorim  să parcurgem lectura cu râvna înfometatului  de seva venită din rădăcinile de miere dulce ale limbii noastre,  din sfatul  căpătâiului îmbrăcat în scoarțe țesute, din mistica pâlpâire a lumânărelelor de Paște, a cuiburilor nenumărate de berze înțelepte și mofturoase... Toate aceste imagini prinse sau sugerate în carte mă învăluie când o deschid, privindu-i versurile prin ochelari...  Am amintit de magia berzelor, făcând aluzie la un vers din poezia ,, Mereu ieri”, citez: ,, roua fiebințelii se îmbibă în porii noștri încrucișați”. Deasemenea, nu pot vizualiza frumusețea interioarelor noastre  tradiționale  fără ambianța românească a covorului – ,,velnița florală în inchinăciune, târâtă în timp”, (Poezia ,,Dor și rugă”) În expresia ,,închinăciune” eu intuiesc, relația, covor țesut de maici ,  sau covor așternt spre prosternarea în rugăciune și metanii. Imagini  sfinte românești.

Poezia în vers alb lasă imaginația neîncătușată a  poetei să zboare în tăriile dezlănțuite ale inspirației.

Pentru început atenția îmi este atrasă de poezia ..Temere”,  o poezie  cu ,, zoreală”, specifică  sensibilității sprințare  feminine, receptivă la arcul vieții, care devine tot mai întins odată cu  alunecătoarea cădere a serii și a visului de seară. Aceasta  este poezia de preambul a volumului  păresărat cu multă iubire și poate prefațarea zbaterilor sufletului feminin împovărat de atâtea greutăți, voit încercate, pe umerii fragili.

De la început, în volumul ,,Spovedania unei pantere” ni se dezvăluie o poezie avantgardistă, putem zice în viziune  subtilă,  cu tiparul propriu al suspansurilor subînțelese, uneori chiar cu mai multe sensuri, de aci și concluzia de poezii cerebrale, calitate, pe lângă  alte multe atribute de  care se bucură poeziile sale. 

Poezia ,,Tremur bănuitor” aduce o  temă delicată , cunoscută. Poeta scrie. ,,Tremurul mâinilor  se intensifică stânjenitor / În părul meu se stinge /” În închipuirea noastră o mișcare  ușoară, reflexă,  semn al gândirii transferată  în maiestuozitatea firelor albe  din păr, nu întotdeauna premonitoare creșterii vârstei. 

Urmărim firul poeziilor, un adevărat roman de viață. Dar, așa cum spune poezia ,, Luceafărul de dimineață”, viața se scurge pe firul său de existență ,  un fir care se înfășoară strîns, începând chiar cu diminețile zilelor, fir  plin de iubire, ,, într-o strângere ghemuită”-semnal de speranțe – în ,,  În căutarea luceafărului de dimineață”. Luceafărul de aproape al său, al vieții cotidiene, al tuturor.

Poeziile  continuă pe un  diapazon, plin de  angoase, speranțe, pânde,  dor,  iubire, toate doar sugerate, penelate,  constrânse, disimulate, aruncând  asupra cărții  ideea înfrânării când  voite, când a refulării  panterei  deobicei dezlănțuite, care nu cunoaște, care nu acordă trupului decât  o minimă odihnă, mereu de veghe. Sublimul animal- pantera...

,,Rodajul timpului”, o altă poezie, precum de altfel toate poeziile din acest volum  dezvăluie  dorința de iubire, de reavăn , de înoire lângă acel cineva- evident- dorit ,, cu o respirație mirosind a măr verde” ! Iată o ,,formulare ” alegorică a insului demn de ,, Pașii pisicii”, îndrăzneți”, de care se simte atrasă făptura feminină sau  sinonima panteră.

Nota romantică, subtil erotică, sau fermă,  a volumului este relevantă.  Poezia ,,Umbrire”, sugerează căutarea de către panteră,   o căutare care pare zadarnică pentru început, dar, iată, visul a poposit în ,,ograda-junglă”, cea cu soarele, care ,, întunecă totul”. Citez: ,,Ai umbrit soarele / amuțind vocea visului.../ până la prematura  murire /și zâmbești mulțumit / pe prispa unei case degradate...  /” Este imaginea răscolitoare a dorinței împlinite și viziunea celor doi, exprimată cinic, în viziunea panterei mereu nesupuse care se vede învinsă de dorință, similar unui edificiu demolat.

Firul panteonic al panterei încordate continuă, neacordându-ne pacea lâncedă care se anunța a fi de la început, ci continuând cu aceași susținere, chiar sălbatecă, de a intra în simțurile noatre adormite, ca o răscolire spre acțiune, mișcare cu picături de dăruire și apoi cu șfichiuiri de trezie.

Se prefigurează de la sine în desfășurarea acțiunii, crescând treptat, dar tumultuos, un roman de iubire în versuri cu fațete-capitole parcemonioase în cuvinte, dar sugestive.

Între tematicile volumului predomină iubirea senzorială, carnală cu nuanțele ei de nimb ,,panterice” de la timid, șovăielnic, la mereu ascendent, până la înflăcărare, finalizat cu versul ,, ,,Cum gândești în scene viscerate” (Poezia ,,La pândă”). Totul este subtil descris, cu artă, disimulat și de aci un efect mult mai incitant decât descrierea pas cu pas a iubirii carnale. Citez: ,,Noapte de noapte,  /Ne umplem cu arome de mosc/ Înverșunarea pasiunii noastre/... Si mărturisirea: ,,Te prețuiesc fiindcă nu privești în altă parte după fericire/...În răgazul altor brațe /.

În acest volum  de poezie întâlnim și  armonia ascunsă a candorii, rugăciunea, implorarea, adulmecarea,  fericirea , extazul,  gama simțurilor, atracția pădurii, mirajul, toate sentimentele , toate mlădierile panterei, toată agilitatea gândirii, a sufletului  și elasticitatea atletică atribuite când panterei, când ființelor umane.

Volumul este o melodie a vieții libere, neînchingate, spontană, tributară doar iubirii, fericirii perpetue și  armoniei. Citindu-l  te înseninezi și devii mai ferm , mai puțin vulnerabil în fața vieții, precum agila , mlădioasa, și iscusita panteră.

 Pantera nu este o felină perfidă, ci o felină rațională care își calculează pașii, săriturile, cu rafinamentul speciei sale și eleganța siguranței de sine.

Eu simt că autoarea Daniela Gifu,  recitind manuscrisul,  a ales ulterior acest ,,unicat” titlu al volumului: ,,Spovedania unei pantere”,  titlul care oglindește întocmai neastâmpărul, agilitatea, precizia, grația și eleganța panterei.

 Nu pot lăsa din mână cartea fără a enumera cel puțin câteva din versurile-imagini remarcabile, unice,  dar nu-mi permit  să dezvălui prea mult  lăsând cititorului  surpriza, plăcerea, frumusețea descoperirii ineditului.

Deci spicuiesc din poezii: ,,Așteptare” : Răspuns intens și fără murire...

,,Doar în doi”: Plinătatea candorii în doi.

,,Dulceața păcatului”: Miraje premonitorii ne ademenesc

,,De la început”: Surâd în fața rămânerii- o vreme

,,La marginea pădurii”:  Înverșunarea pasiunii noastre...

,,Dincolo  de rațiune”: Visele nu aveau miros / Nu aveau gust /

,,Etern”: Pierduți în pântecul pământului ne invadează parfumul delicat de lăcrimioare,

,,O șoaptă de ceară”: O șoaptă dintr-un trecut de ceară,

..Aceeași partitură”: Dormim la ore diferite. /În lumi diferite. /,

,,Rugăciune”: În sufletul lemnos,

,,Agenda suspinelor”: Unde ne cununasem speranțele...

Prezentăm mulțumiri autoarei pentru paginile evocatoare, pentru  măiestria versului, formulările alegorice, rotunjimea poemelor  și verticalitatea sentimentelor umane.

          Aprilie, 2018

ST:CONSTANT (Quebec), Canada

                              

        

Mult onorată Redacție,

Trimit acest grupaj în speranța că va fi în asentimentul Dumneavoastră,

Cu deosebită stimă și mulțumiri,

Melania Rusu Caragioiu

                                   Creier

                                             Cu gânduri populată, o măciulie clară        

                                          Delhi

                                                Mofetă venerată în marmoree haină.

              

                                         Artă poetică

                                          Și dacă „haina”-mi ți-a plăcut, mă amintești cu un percept

                                     Poet            

                                           Din paginile tale arse va răsări, prin timpuri, bronz !

                                   Poet

                                        Ritmații kilometrii, un tot capricios.      

                                 Sclav

                                  Când eu te-ndemn, tu atunci răsari și doar,  tu, mie, să-mi slujești !

                                     Tiparniță

                                           Timp încrustat sub nemuriri de teascuri.

                                

                                    Carte

                                           File înviforate -n duh: așternut de căpătâi…

                                              

                                     Efigie

                                           Sărutul unui gând, ce altora îl dai.

       

                                  Poem

                                         Un fir de borangic prin rost.

                                  Elegie

                                          Iar, un sărut  al timpului, pe timp… 

                                    Stilou

                                          Tu, inimă, ce plângi atât de-ades…

                                     Mama

                                           A  fost o aripă ce-a ars; în van spre locuri mă întorn  !

                                     

                                      Bătrână 

                                               Vălurită  e  oglinda în frumoasa-i  apă clară.

                                     Casă după refugiu

                                            Un mușuroi de bombe, din care, oase invie…

                                 

                                     Casă pe faleză

                                          Spre mări,  un sân, pe țărmul oglindat.

                                   

                                     Casă pe faleză

                                           Sân doldora de sori și… sare !

                            

                                       Ulcior

                                            Plâmăditu-l-a olarul după umeri de cadână !

     

                                     Ciob

                                          Sub lăudatele bucate, credeai că toate-ți sună ție !

                                      Călțunaș

                                             Condur în soare pudruit, în stratul ce așteaptă zâne.  

  

                                       Viața la țară de Duiliu Zamfirescu

                                      Se-aude un clopot de la schit, bătând în piept cu zvon de-argint.

                                      Cărăruie

                                           De la noi până-n poiană, cu aluni și cu cireși…

                                       Pădure

                                              Talaz , în anotimpuri  colorate