luni, 28 mai 2018

Ferghete - SFINȚIRE DE A CANDIDA LA FERICIRE





SFINȚIRE DE A CANDIDA LA FERICIRE


~*~

O mai văd pe Vica în casă, prin casă,
Că viața cu Hristos ne fu cum nu fu alta mai frumoasă,
Mai ca la noi, mai luminoasă, mai mănoasă
Prin munca cu sapa la sapă în hotar talanții îmulțindu-ni-i cu har
La părăul mărului, pe Valea Osoiului, pe Dos la nadă
Şi pe Subdumbravă scriind a muncii şi păcii baladă
Cu laudă, mulțumire pentru toate şi întru slavă
Cu floarea soarelui întoarsă tot către soare, cu rădăcinile stejar în izvoare,
în Ponoroia cu sinfonia țaranului,
Țăranului la care coarnele plugului i-le ține ciocârlia
Şi-n valea Escului, sau în Zădit, ca cel mai iubit,
În sudoare de osteneală pe crucea cinstei răstignit,
Bogăția hrănitoare, să-n floare fără asemănare iubire pentru rodire,
Că cel mai iubit e cu mintea şi ochii-n soare
Să nu semene zădărnicie,
Şi să fie demni de glie, de ogoare Desțelenite întru omenie de binecuvântare,
Că sinfonia gliei e o plimbare
A teiilor înfloriți pe alei
La braț Eminescu: porumbițe şi porumbei
Sub alba ninsoare din tei,
Cu nuntă în Cana Galilei
Sângele, prefăcânduni-se-n vin
Şi trupul păcatelor în divin,
Sfințire de a candida cu simțire la fericire.


~*~

Pavel Rătundeanu-Ferghete













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu