Rugaciunea lui Solomon catre Dumnezeu
pentru dobandirea intelepciunii, care este de folos tuturor oamenilor.
l.
"Dumnezeule al parintilor si Doamne al milei, Cel care ai facut toate cu
cuvantul Tau,
2. Si cu
intelepciunea Ta ai randuit pe om ca sa stapaneasca peste zidirile cele facute
de Tine,
3. Si sa
carmuiasca lumea cu cuviinta si cu dreptate si cu suflet drept sa faca
judecata,
4. Da-mi mie
intelepciunea care sta aproape de scaunul Tau si nu ma lepada dintre slujitorii
Tai.
5. Caci
robul Tau sunt eu si fiul roabei Tale, om slab si cu viata scurta si putin
destoinic sa inteleg judecata si legile.
6. Caci,
chiar cand ar fi cineva desavarsit intre fiii oamenilor, de-i va lipsi
intelepciunea cea de la Tine, ca nimica toata se va socoti.
7. Tu m-ai
ales pe mine mai dinainte ca sa stapanesc poporul Tau si sa judec pe fiii si pe
fiicele Tale.
8. Tu mi-ai
poruncit sa zidesc templul in muntele Tau cel sfant si un jertfelnic in cetatea
in care locuiesti, dupa chipul cortului celui sfant, pe care l-ai pregatit
dintru inceput.
9. Cu Tine
este intelepciunea care stie faptele Tale si care era de fata cand ai facut
lumea si care stie ce este placut inaintea ochilor Tai si ce este drept,
potrivit poruncilor Tale.
10. Trimite
aceasta intelepciune, din sfintele Tale ceruri, de langa tronul slavei Tale, ca
sa ma ajute in ostenelile mele si ca sa cunosc ce este bineplacut inaintea Ta,
11. Fiindca
intelepciunea toate le stie si le intelege si ma va povatui intelepteste in
lucrarile mele si prin slava sa ma va pazi.
12. Si
astfel, faptele mele Iti vor fi placute si voi judeca poporul Tau cu dreptate
si voi fi vrednic de tronul tatalui meu.
13. Cu
adevarat, ce om poate sa cunoasca sfatul lui Dumnezeu sau cine poate sa
patrunda vointa lui Dumnezeu?
14.
Gandurile muritorilor sunt sovaielnice si cugetarile noastre sunt cu greseala.
15. Caci
trupul cel putrezitor ingreuiaza sufletul si locuinta cea pamanteasca
impovareaza mintea cea plina de grija.
16. Cu greu
ne dam seama despre cele ce sunt pe pamant si cu osteneala gasim cele ce sunt
chiar in mana noastra; atunci, cine a putut sa patrunda cele ce sunt in ceruri?
17. Cine a
cunoscut vointa Ta, daca Tu nu i-ai dat intelepciune si daca nu i-ai trimis de
sus Duhul Tau cel Sfant?
18. Astfel,
s-au facut drepte cararile celor de pe pamant si oamenii au invatat ceea ce
este placut inaintea Ta, si prin intelepciune au cunoscut mantuirea"
MOBILITATEA
- Sfantul Ioan din Kronstadt
Pamântul este stabil si rigid, desi
se misca în jurul soarelui cu o mare viteza; apa este fluida si fluenta; aerul
este mai „fluid”, mai subtil si mai fluent si se poate deplasa cu o mare
rapiditate când se pun în miscare curentii atmosferici; lumina este si mai
sensibila, se deplaseaza cu o si mai mare viteza decât apa si aerul, poate
parcurge în spatiu, într-o secunda, distante inimaginabile. Daca lumina are o
atât de mare mobilitate, putând parcurge spatii imense într-o durata de timp
absolut neglijabila, cum ar trebui sa fie spiritul creat, cât de usor si de
rapid si, în sfârsit, cum trebuie sa fie spiritul cel necreat, Duhul Sfânt,
Domnul Însusi? Poate fi oare comensurabil? Daca lumina se raspândeste cu o
iuteala uluitoare, cât de repede trebuie sa se raspândeasca în spiritele
rationale create Lumina cea necreata, Izvorul oricarei lumini si a toata
faptura. În sfârsit, cum cuprinde ea – Lumina cea atotfacatoare – toate
fapturile Sale, noianul de lumi? Slava Tie, Lumina nematerialnica, necreata,
care lumineaza pe tot omul care vine în lume (Ioan 1, 9)!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 54-55
APA MOARTA
- Sfantul Ioan din Kronstadt
Astazi, învatatii au înaltat si
înalta un idol urias, dând tuturor porunca sa i se închine, întocmai cum i se
închina ei: scrisul care tagaduieste existenta lui Dumnezeu. Un duh necurat
care ne atâta si ne pune în miscare trufasa, necredincioasa noastra ratiune
pornita împotriva lui Dumnezeu. Diavolul e siret, vai, cât de siret este! El a
descoperit, pasamite, în credinta crestina o idolatrie subtila, în raport cu
tendintele si cu spiritul veacului acesta si cu gradul sau de dezvoltare intelectuala.
Pe cât este de siret, pe atât este de nemernic! Cum îsi mai face mendrele în
sarmana omenire, care si-a îndepartat inima de Hristos! Cu câta înversunare îi
trage pe oameni spre iad, facând-o chiar cu funiile pe care si le-au împletit
si nu înceteaza sa si le împleteasca oamenii însisi! Ne duce la pierzare prin
propria noastra minte, cea care ar fi trebuit sa ne duca spre Dumnezeul cel viu
si nemuritor! Cu propria noastra galeata scoatem apa moarta din fântâna
desartei, oarbei întelepciuni a lumii acesteia, dându-ne sa bem noua si altora
si noi o bem, fara sa ne treaca prin gând ca bem apa moarta.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 498-499
COMPOZITORI SI ASCULTATORI
- Compozitorul Arvo Part
Oameni fara patimi nu exista în
aceasta lume, nici printre compozitori, nici printre ascultatori. Fiecare e
beat de duhul vremii, beat de sine.
Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii
– puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 64
Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU
BARDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu