miercuri, 20 februarie 2019

ÎN CIUDA NEPĂSĂRII MARII DEZINTETERESAT MESIE A IUBIRII OMENIRII




ÎN CIUDA NEPĂSĂRII MARII DEZINTETERESAT MESIE A IUBIRII OMENIRII


~*~

Ne reclădim dragostea prin MERE PĂDUREȚE,
în mare trcere prin labirintul a ceea ce eu sunt: Cuvânt,
în al vieții"ambilicat, sfânt, cânt, al cântărilor,
ca-n cer să fie rostul acestui popor
şi la noi, să fie a tuturor, artist, pe pământ,
dar nu complexat de ce  Dumnezeu m-a dat lumii: lumină a lumii,
în dragoste,  de poveste şi de bună veste,
cum m-a dat:
curcubeu, peste mare şi mereu şi mereu, aruncat,
ca eu să fiu eu prin Dumnezeu, eu,
că Dumnezeu, nicidecum oamenenii, m-a scos de la greu,
pentru a fi dar din dar, Rai,
pentru oameni aur cenuşiu strecurat
pe însoritul omenesc plai,
făcând cu dragoste, cu înțelepciune, pasiune şi rugăciune ca activ şi de poveste
într-a lui Dumnezeu vrere şi plăcere, binecuvântare,
cu răsărit de soare, calitate în relitate măsurată în karate-responsabilitate duh de adevăr, duh de viață şi conştiință,
că ce ți-a dat Dumezeu e iubire,
un minunat: luminat şi curat, fericire întru drept la înviere cu iubire,
pentru omenire -drept de a candida la fericire, la nemurire,
pâine-liturghie-n grâne, trasă-mâine,
pentru celălt,
un cel mai iubit, infinit,
un absolut, un înalt Eminescu apropiat:
subiect şi predicat,
apropiat cu respect de obiect, cu obiectul păcii şi obiectul muncii,
Mesie a iubirii omenirii,
în ciuda nepăsării mării.


~*~


PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu