BENCEI - LIMBA NOASTRĂ-I ÎN PERICOL

LIMBA NOASTRĂ-I ÎN PERICOL

-parafrază, după Alexe Mateevici-

~*~

" Limbă noastră-i limbă sfântă,

Limba vechilor cazanii,

Care-o plâng și care-o cântă,

Pe la vatra lor, țăranii."

Așa scris-a el, poetul,

Dat dat de clipa disperării,

Până când tot Alfabetul

Ajunsese Imnul țării.

Anii au trecut grămadă,

Peste noi, dar bolșevicii

Și acuma vor să creadă

Că românii-s  veneticii !

Vor să aibă moldovenii

Limba lor, cea păsărească,

Iar în Serbia, bănățenii,

Limba vlahă, dar sârbească!

"Limba noastră nu-i comoară

În adâncuri înfundată"_

Că acuma o omoară

Proștii care n-au socoată.

" Limba noastră nu mai arde

Într-un neam..."_ abia mocnește;

Sforării patriotarde

O strecoară printre dește.

"Limbă noastră nu-i mai cântec

Și nici doina noastră nu e...";

Astăzi n-o mai poartă-n pântec

Doamnele ce merg la UE!

Pentru ele-i " foaie verde",

E un moft, o bagatelă,

Și nimic nu au a pierde

Când o-aruncă la pubelă.

Aranjate, nonșalante,

Ele nu simt românește,

Că-s "topiste" și pedante,

Simt doar... europenește!

Limba noastră-i blestemată

De "gunoaie" ce trădează

Și-o să fie reformată,

Din țâțâni, cum se dictează!

"Limba noastră nu-i mai sfântă,

Limba vechilor cazanii...";

Astăzi, ea se dă înfrântă

C-o stâlciră mitocanii.

Uite-așa ne piere graiul ,

Mutilat de multă vreme;

"Se așterne mucegaiul..."

Al uitării care geme.

Piere " piatra lucitoare"

Ce din soare stă aprinsă,

Că "avem o revărsare,

Un potop"pe limba stinsă.

Nu lăsați ca "o comoară

Pe moșie revărsată" ,

Să ajungă de ocară

Pentru " mercenari ", ce-ndată

Îți pun laba-n beregată,

Se înhaită mișelește,

Nu au mamă, nu au tată,

Ei simt..." americănește".

"Limbă noastră-i limbă sfântă,

Limba vechilor cazanii,

Care-o plâng și care-o cântă,

Pe la vatra lor, țăranii."

~*~

15 februarie 2019

Ionel IACOB-BENCEI