Interviu acordat de ministrul Nicolae
Hurduc ziarului Evenimentul Moldovei
„Unul dintre
motivele finanţării modeste a activităţii este legat de problema vizibilităţii”
- În curând
veţi împlini 5 luni la cârma Ministerului Cercetării. Care au fost cele mai
mari provocări pe care le-aţi întâmpinat? Cum le-aţi soluţionat?
- Au fost şi
sunt în continuare două provocări majore la nivel de minister: Preşedinţia
României la Consiliul Europei şi modificarea de strategie a finanţării
sistemului de cercetare, în sensul deplasării centrului de greutate pe direcţia
cercetării aplicative.
Legat de
Preşedinţie, dificultatea constă în complexitatea acţiunilor pe care le
presupune acest statut deosebit de onorant pentru ţara noastră, precum şi a
presiunilor generate de lipsa de încredere a unora, în capacitatea Guvernului
României de a gestiona situaţia. Dar iată că au trecut deja două luni şi
România a reuşit să închidă peste 60 de dosare la nivelul Consiliului Europei
şi sunt convins că lucrurile vor evolua în continuare în acelaşi mod, pentru că
pregătirea acestui moment s-a făcut cu mare atenţie şi cu maximă
responsabilitate.
Legat de
viitoarea strategie a Ministerului Cercetării şi Inovării în ceea ce priveşte
modul de finanţare a sistemului CDI (cercetare-dezvoltare-inovare), trebuie să
spun că am declanşat un amplu proces de consultarea a principalilor actori din
sistem: institutele naţionale de cercetare, Academia Română, universităţile şi
mediul privat de afaceri. Toţi împreună vom încerca să găsim cele mai bune
soluţii pentru viitorul sistemului CDI din România.
- De la 1
ianuarie 2019 România a preluat preşedinţia Consiliul Uniunii Europene. Ce
înseamnă acest lucru pentru Cercetare? Strategii noi, poate bani mai mulţi?
- Mă bucur
că mi-aţi pus această întrebare, pentru că pot clarifica astfel anumite
aspecte. Contrar poate unora dintre aşteptări, preşedinţia Consiliului Europei
nu înseamnă nici un fel de «avantaje» concrete, cum ar fi spre exemplu bani mai
mulţi pentru cercetare. Dimpotrivă, pe perioada preşedinţiei, România trebuie
să aibă o atitudine complet neutră şi să joace rolul de arbitru onest în
eventualele dispute dintre ţările membre UE. Ceea ce putem câştiga însă în urma
acestui efort, este încrederea partenerilor europeni în capacitatea noastră de
a gestiona evenimente deosebit de complexe, cum ar fi spre exemplu Brexit-ul.
Aşa cum am
menţionat deja, vom avea cât de curând o nouă strategie de finanţare a
sistemului de cercetare la nivel de minister, aceasta nefiind însă legată de
preşedinţie.
„Cercetătorii
nu au fost preocupaţi suficient de punerea în evidenţă a rezultatelor muncii
lor”
- Care sunt
domeniile prioritare ale Cercetării? Ce rezultate au? Care sunt domeniile
prioritare pentru dvs?
-
Consultările care au loc în momentul de faţă la nivelul principalilor actori
din sistemul CDI au tocmai rolul de a identifica domeniile în care România
poate face performanţă în perioada imediat următoare. Unul dintre ele, spre
exemplu, este domeniul IT şi legat de el, Inteligenţa Artificială (IA). Avem
oameni foarte bine pregătiţi în zona IT, motiv pentru care firme importante,
cum ar fi ORACLE şi-au deschis centre de operare în România, chiar la Iaşi. Vor
urma şi altele, pe care le voi nominaliza la momentul potrivit.
- Spuneaţi
la un moment dat că ţinta dvs ar fi să creşteţi bugetul Cercetării cu minimum
30%. Aţi reuşit? Cât aţi primit şi ce veţi face cu aceşti bani? De ce se dau
atât de puţini bani la Cercetare?
- Pot spune
că am reuşit să ating această valoare, care îndeplineşte de fapt ţinta propusă
în programul de guvernare al PSD. Cele aproximativ 300 de milioane de lei
obţinute în plus faţă de anul trecut vor fi folosite pentru lansarea unor
competiţii de granturi de cercetare. Subliniez faptul că din anul 2016 nu au
mai fost lansate astfel de competiţii, care asigură în fapt o parte din
finanţarea sistemului CDI din România. Legat de suma totală alocată cercetării,
nu trebuie să uităm nici cele aproximativ 400 de milioane de lei alocate
Academiei Române (AR), sumă care susţine funcţionarea institutelor de cercetare
subordonate.
După ce am
preluat conducerea Ministerului Cercetării şi Inovării, am constatat faptul că
unul dintre motivele finanţării modeste a activităţii de cercetare este legat
de problema vizibilităţii. De ani de zile, cercetătorii nu au fost preocupaţi
suficient de punerea în evidenţă a rezultatelor muncii lor, astfel încât s-a
ajuns la ideea că activitatea de cercetare în România este ceva care consumă
bani, fără a genera nimic palpabil. Şi ministerul are vina lui în această
problemă. Încercăm acum să schimbăm această imagine, însă va mai dura până ce
se vor putea vedea efectele actualei politici de diseminare.
- Cum s-ar
putea atrage bugete mai mari?
- O sursă
importantă de finanţare o reprezintă fondurile europene. În intervalul
2014-2019 s-au alocat anual cercetării, în medie cam 150 milioane de euro
(peste 600 de milioane de lei). Fondurile structurale reprezintă o sursă
financiară consistentă, prin care s-au făcut progrese semnificative, în special
în zona de infrastructură. Aceste sume vor deveni şi mai consistente începând
cu anul 2021, când alături de fondurile structurale va începe să opereze şi
programul Orizont Europa, program căruia i se vor aloca aproximativ 100 de
miliarde de euro. Va fi vorba însă de proiecte importante, în care sunt
angrenate echipe mari, de 50-100 de oameni. Şi aici aş dori să subliniez faptul
că sistemul CDI din România va trebui să se adapteze acestei noi situaţii şi să
uite de competiţiile care implicau grupuri mici de cercetare, de numai 5-6
persoane. Acest tip de proiecte se va regăsi doar în cazul grupurilor de
cercetători tineri, aflaţi la început de carieră.
- În multe
ţări există o strânsă legătură între domeniul privat, universităţi şi
cercetare. În România, acest circuit nu prea se închide. Cum s-ar putea
consolida o astfel de legătură ?
- Da, e
adevărat că în România nu prea s-a articulat o astfel de colaborare, aspect
justificat de statutul precar al întreprinderilor de dimensiuni mici. A fost
vorba şi de necesitatea unei schimbări de mentalitate, pentru că la noi
cercetarea era importantă doar la nivelul întreprinderilor foarte mari, cu mii
de angajaţi. Treptat însă, a început să se înţeleagă necesitatea unui progres
tehnologic continuu, chiar la nivelul întreprinderilor mici. Uniunea Europeană
de altfel, acordă o importanţă deosebită dezvoltării întreprinderilor mici şi
mijlocii, prin intermediul activităţilor de inovare şi transfer tehnologic.
- Există şi
cercetare privată. Cum o sprijiniţi ?
- Am avut
deja o serie de întâlniri cu reprezentanţi ai mediului privat, încercând să
identificăm principalele probleme care frânează dezvoltarea cercetării private.
Principalele obiecţii sunt cele de natură fiscală, astfel încât se impune
formarea unui grup mixt de lucru, împreună cu Ministerul de Finanţe, care să
propună modificarea anumitor acte normative, care la momentul elaborării lor nu
au ţinut cont de potenţialul cercetării private.
„Cercetarea te
învaţă să lucrezi independent şi îţi dezvoltă capacităţile creative”
- Susţineţi
foarte mult creativitatea, aveţi chiar un astfel de curs la Facultatea de
Inginerie Chimică din Iaşi. Dacă ar fi în puterea dvs să extindeţi acest
domeniu, ce aţi face ?
-
Creativitatea presupune o sporire a capacităţii de gândire a creierului, prin
utilizarea ambelor emisfere cerebrale. Este ştiut de acum faptul că emisfera
cerebrală stângă este legată în principal de gândirea logică, de tip
secvenţial, în timp ce emisfera dreaptă este responsabilă pe de o parte de
analiza holistică (analiza de ansamblu a unui sistem), iar pe de altă parte de
tot ceea ce ţine de arte şi de mister (spre exemplu visurile). În mod evident,
soluţia este de a pune împreună pe cei care lucrează în domeniul ştiinţelor
exacte, cu artiştii. Numai astfel vor avea toţi de câştigat, pentru că fiecare
dintre cei care operează într-unul dintre cele două domenii (ştiinţă şi arte)
va trebui să-şi utilizeze din ce în ce mai mult şi cealaltă emisferă cerebrală.
Iar cel mai bun exemplu în acest sens cred că este Leonardo da Vinci, care a
fost în acelaşi timp pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator,
anatomist, geolog, cartograf, botanist şi scriitor.
- Cum ar
arăta un Minister al Creativităţii ?
- Ministru
ar trebui să fie chiar Leonardo da Vinci. Cel mai potrivit Secretar de stat pe
domeniul Ştiinţe cred că ar fi Albert Einstein, iar la domeniul Arte aş avea
doi candidaţi: Michelangelo Buonarroti sau Salvador Dali. Directorul general al
departamentului de studii interdisciplinare ar fi Matila Ghyka (cel care l-a
făcut pe Salvador Dali să-l înţeleagă pe Leonardo da Vinci). La departamentul –
Niveluri de realitate director l-aş pune pe Stefan Lupaşcu, iar la
departamentul Mister, pe Mircea Eliade. La departamentul de inginerie, cel mai
bun director ar fi Nikola Tesla, iar la departamentul alchimie Nicolas Flamel,
sau Fulcanelli.
„O bună
perioadă de timp am fost izolaţi de comunitatea ştiinţifică performantă”
- Câţi
cercetători mai are România? Mulţi pleacă şi nu mai revin… Care sunt motivele?
Cum aţi putea să-i readuceţi în ţară?
- Conform
Institutului Naţional de Statistică am avea peste 40.000, cu menţiunea că o
treime dintre ei sunt reprezentate de cadrele didactice universitare. În
sectorul guvernamental sunt în jur de 14.000 de cercetători, iar în domeniul
privat cam 12.000. Problema nu e că unii pleacă din ţară, ci faptul că nu se
mai întorc. E chiar recomandat să faci cât mai multe stagii de specializare
externe, pentru deschiderea orizontului ştiinţific. Întoarcerea este problema.
Nu cred că există o soluţie simplă pentru întoarcere, aceasta depinzând de o
multitudine de factori.
- Câţi bani
produce cercetarea? Ce institute au şi producţie proprie?
- Aş
rectifica întrebarea. Cercetarea, alături de educaţie, face un lucru deosebit
de important pentru societate: pregăteşte resursă umană înalt calificată !
Sistemul educaţional îţi dă o serie de noţiuni tehnice. Cercetarea însă, te
învaţă să lucrezi independent şi îţi dezvoltă capacităţile creative. În ziua de
azi nu mai sunt atât de importante resursele naturale, ci resursele umane!
Există la nivelul Uniunii Europene un nou concept, care poartă denumirea Key
Impact Pathways, iar una dintre căile importante pentru a avea succes în
cercetare şi inovare este în mod evident resursa umană înalt calificată.
În România
există institute de cercetare care au producţie proprie. Un bun exemplu în
acest sens îl reprezintă Institutul National de Cercetare Dezvoltare
Turbomotoare Comoti. Sunt aplicate în producţie rezultatele cercetărilor
privind tehnologii de prelucrare pentru piese cu configuraţii complexe şi
rigiditate redusă (rotoare, statoare, carcase), urmărindu-se obţinerea unor
regimuri de aşchiere care să asigure o productivitate cât mai mare.
- Cum se
vede Iaşul de la Bucureşti? Cum arată cercetarea din zona Moldovei? În afară de
Iaşi, unde mai sunt institute de cercetare? Care ar fi punctele noastre tari?
- Ca să fiu
sincer, puţin abandonat! Încerc să corectez, atât cât voi putea, acest statut
complet nedrept faţă de cel de-al doilea oraş ca mărime al ţării. De vreme ce
firmele Oracle şi Continental şi-au mutat o parte din afaceri la Iaşi, eu cred
că nu stăm rău deloc.
În Moldova
sunt însă relativ puţine institute naţionale de cercetare. Performanţele în
acest moment sunt generate mai degrabă în universităţi şi în Institutele
Academiei. E mult de lucru în această direcţie.
- Dar
cercetarea din România? Unde se află în comparaţie cu alte ţări europene? Ce ar
trebui să facem ca să fim în top?
- Cred că
mai corect ar fi să ne comparăm cu celelalte ţări din Europa de Est, pentru că
sunt diferenţe între performanţele ţărilor din Vest şi cele care au aparţinut
fostului bloc comunist. Nu putem face abstracţie de istorie. Unele etape pot fi
scurtate, dar nu pot fi arse. O bună perioadă de timp am fost izolaţi de
comunitatea ştiinţifică performantă şi asta e normal să se vadă. Sunt însă
domenii în care cercetarea românească are performanţe de nivel mondial. Un
exemplu ar fi Ingineria Chimică, unde am reuşit să intrăm în celebrul Top 500
(Shanghai). Spre exemplu, Universitatea Tehnică «Gheorghe Asachi» din Iaşi
ocupă locul 340 pe acest domeniu. Mai sunt şi alte exemple pe domeniile
matematică, fizică, sau IT.
Pentru a fi
în top este foarte importantă tradiţia şi munca fără rezerve pentru o perioadă
cât mai lungă de timp. Dacă mai pui şi o finanţare adecvată alături, ai deja
cheia succesului !
Sursa Prof. Valentina Lupu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu